Săptămâna 18 – 24 ianuarie 2007, numărul 219
|
CRONICA GRI
Rătăciţi în Europa
de Bogdan BARBU Ne simţim, oare, mai europeni, odată cu aderarea? Şi, dacă ne simţim aşa, oare şi suntem? Coaja de sămânţă scuipată pe stradă capătă iz de civilizaţie de la 1 ianuarie anno Domini 2007 încoace? Precupeaţa de la piaţa de legume care se stropşeşte la tine că nu te laşi înşelat când vrea să îţi pună pe cântar măcar o roşie sau un ardei stricat are măcar idee de sensul în care e folosit termenul „Europa”? Şmecherul de la volanul unui hârb la mâna a treia (furat din Germania) care depăşeşte ostentativ coloana de maşini în staţionare şi îl înjură printre dinţi pe poliţistul care îi „saltă” carnetul pe loc e mai european pentru că preşedintele Băsescu a lipit o bucată de turtă dulce de forma României la o altă bucată de turtă dulce mai mare? O taxă de graniţă impusă de nişte autorităţi locale acolo unde nu mai există nicio graniţă le califică pe acestea drept europene numai pentru că România a aderat? Asfaltul turnat astăzi pe şosele nu se va mai crăpa mâine odată cu primul TIR care trece peste el? Va învăţa românul de rând că Europa culturală nu atât că îl pune mai presus pe Corneliu Porumboiu decât Gigi Becali, dar nici măcar nu se gândeşte să facă asemenea comparaţii (idioate, posibile doar în România)? Şi, rămânând la cultură, că luna ianuarie trebuie comemorată ca a naşterii lui Eminescu şi nu a lui Ceauşescu? Vor avea şcolile româneşti căldură în clase, profesorii români vor avea salarii adevărate şi nu vor mai merge la cules de căpşuni în Spania, cot la cot cu elevii care au abandonat clasa a zecea? Europa nu înseamnă un spaţiu geografic; în fond, la dimensiunile ei spaţiale, e o simplă peninsulă a giganticei Asii, care şi-a vărsat aici în nenumărate rânduri prisosul de populaţii iscate de nu se ştie unde. Europa nu e o piaţă gigantică, unde circulă mărfuri pe care cei săraci le vând mai ieftin, iar cei bogaţi mai scump, conform unei doctrine economice dragă unora. Europa nu e locul de unde au pornit conchistadorii spre Apus, cruciadele spre Răsărit şi neguţătorii de sclavi spre Sud. Europa înseamnă câte puţin din toate acestea şi mult mai mult în dimensiunea ei spirituală. Nu politică, nu militară, nu economică, nu geografică. A te integra în Europa şi a fi european nu e echivalent deloc, dar deloc! cu faptul că te-ai născut între Atlantic şi Urali. Dacă România a fost acceptată oficial în Europa politică, nu înseamnă că tot românul s-a adaptat spiritual la adevăratele cerinţe de a fi european. Coaja de sămânţă scuipată în continuare pe stradă nu te califică drept european, ci doar un biet vandal care s-a rătăcit undeva, la întâmplare, între Roma şi Andaluzia. |
Săptămâna 18 – 24 ianuarie 2007, numărul 219