
|
ŞUŞOTELI
Noi vrem pământ!
Tot mai mulţi proprietari de terenuri se plâng pe unde pot că sunt şantajaţi de nişte „măreţi” conducători de urbe. Oamenii ajung să îşi vândă pământul la preţuri de nimic, după ce toate încercările lor de a intra în posesia terenurilor sunt sortite eşecului. Mai întâi, omul se duce, cum e şi normal, la primărie şi depune o cerere. Timp de şase luni nimeni nu îl bagă în seamă. După expirarea acestui termen, un domn cu nume care se apropie de-al unui sfânt îl abordează şi pune câteva condiţii: proprietarul de drept al terenului va vinde cu maximum doi euro metru pătrat şi doar unei persoane „agreate”. Dacă omul se îmburică şi o ţine pe-a lui, se duce în instanţă. Şi ca să vezi „minunea”: omul pierde în primă instanţă, doar se judecă cu municipalitatea, nu-i aşa?! Din nou, apare solul: „Vei pierde, noi avem oameni peste tot!”. Amărâtul cedează! Atunci, se ia frumos de mânuţă cu reprezentantul comunităţii locale şi se duce la un notar, dar doar la un notar anume. Acolo, omului i se arată un antecontract, din care află că a primit contravaloarea terenului, dar banii nu, asta ca să se răzgândească! Din nou, e lăsat să fiarbă în suc propriu preţ de o săptămână. Apoi, e din nou căutat şi dus la notar. De această dată pe la nas i se flutură titlul de proprietate şi contractul. Cu mâna tremurândă omul semnează. Abia atunci i se aruncă şi banii. N-o să credeţi, dar toate astea se întâmplă aici, aproape, lângă voi! |
