Săptămâna 25 – 31 ianuarie 2007, numărul 220

EDITORIAL Demagogii portocalii Ciprian Iancu Pentru noi nu mai este deloc o noutate că suntem conduşi de o şleahtă de ipocriţi. Din păcate, nu avem puterea, ori soluţia, să scăpăm de ei. Acesta este adevăratul blestem al naţiunii! Politicienii susţin că vor o presă liberă: în realitate vor să controleze presa, pentru ca, implicit, să controleze opinia publică şi, în final, să-şi calculeze cu precizie numărul de voturi obţinute la următoarele alegeri. Să zicem că ne-am resemnat cu gândul acesta, doară resemnarea e în gena fiecărui român căruia i s-a băgat în cap că simţirea baciului moldovean din „Mioriţa” este elementul principal al personalităţii fiecăruia dintre noi. Vedem însă pe la alţii că lucrurile stau uşor mai bine. Că „dincolo” politicianul prins cu mâţa-n sac îşi face „mea culpa” şi, dacă nu-şi dă demisia din funcţie chiar a doua zi, are măcar bunul simţ să-şi plece capul şi să tacă din gură. Am spus că pesediştii, cei pe care şi REPLICA i-a criticat la fiecare apariţie, chiar mai cu spor şi mai argumentat decât restul presei locale (în mare parte acaparată, prin diverse metode, de puterea vremii), au fost, printre altele, extrem de aroganţi. Speram că liberalii şi democraţii vor fi mai liberali în gândire şi mai democraţi decât social-democraţii puşi pe căpătuire. Ne-am înşelat! Nici democraţii, dar mai ales nici liberalii din judeţul Hunedoara nu suportă critica. Spun „nu-i adevărat” şi atunci când le arăţi ordine de plată semnate cu mânuţa lor pentru sume enorme plătite apropiaţilor pe nimic, se enervează la culme când li se atrage atenţia că nu are sens să se gândească la o eventuală colaborare cu unii dintre cei mai controversaţi oameni de afaceri din ţară, chiar ameninţă în cel mai josnic mod când li se publică, fără a li se interpreta deloc, declaraţia de avere, şi ea semnată cu mânuţa lor. Liberalii şi democraţii au suportat critica doar în primele luni de după ultimele alegeri. Atunci erau entuziasmaţi că au câştigat. După o vreme, însă, au reintrat în cursa pentru imagine, cea care pregăteşte şi decide rezultatul cursei electorale. Au procedat la fel ca predecesorii lor, „nenorociţii de pesedişti”: într-un fel sau altul şi-au „asigurat” „simpatia” presei, ca să-şi poată mai apoi asigura simpatia electoratului. Acum, la început de 2007, dacă, izolat, vreun ziarist îndrăzneşte să-i critice, procedează la fel ca pesediştii: nu stau o clipă locului să se-ntrebe dacă au greşit cu adevărat, ci trec la contraatac, ameninţând, repet, în feluri josnice, sperând că „nesimţitul/nesimţita”, nu va mai îndrăzni să spună adevărul găsit despre domnul preşedinte, vicepreşedinte, primar, viceprimar, director, senator, deputat etc... . În realitate, atât liberalii cât şi democraţii, atât la nivel central cât şi local, şi-au cumpărat, la propriu, mijloace media pe care le-au transformat în instrumente de propagandă, propagandă făcută uneori de-a dreptul scârbos. În lipsa unei atitudini civice de respingere, nu ne rămâne decât să sperăm că se va aplica vechea şi pregnanta lege a compensaţiei: ce dai, aia primeşti (mai devreme sau mai târziu)! Comentarii?

Săptămâna 25 – 31 ianuarie 2007, numărul 220