Săptămâna 25 – 31 ianuarie 2007, numărul 220
|
REALITATEA HUNEDOREANĂ
Ciprian Iancu
Sarmizegetusa, între putregaiuri
De un an şi jumătate porţiuni întregi din situl arheologic de pe Dealul Grădiştii (antica Sarmizegetusa Regia) din Munţii Orăştiei sunt acoperite de peste 150 de copaci doborâţi şi lăsaţi în voia sorţii. Două seturi de legi, care aproape că se ignoră unul pe celălalt, şi dezinteresul Direcţiei Silvice fac ca o problemă ce putea fi rezolvată într-o săptămână să treneze ani la rând. 
Dezastrul Copacii s-au prăbuşit în urma unei furtuni năprasnice, care a durat doar 20 de minute, în iunie 2005. Arborii, majoritatea având 300 sau chiar 400 de ani, au căzut în principal peste zona civilă a sitului. Chiar dacă în aşezarea civilă de pe Dealul Grădiştii nu se găsesc monumente din piatră, ea reprezintă o parte importantă a sitului, aici fiind descoperite ateliere de prelucrat metale, locuinţe, precum şi mai multe comori, monezi din aur şi argint, inclusiv cele 15 brăţări dacice. Vechea cetate dacică a fost şi ea afectată, mai mulţi copaci fiind şi acum căzuţi pe ziduri. Primele estimări au arătat că masa lemnoasă se ridică la aproape 10.000 de metri cubi, dar, pentru a minimaliza efectele dezastrului devenit de lungă durată, Direcţia Silvică spune că volumul este de 20 de ori mai mic, doar 500 de metri cubi. Mulţi sau puţini, copacii putrezesc în sit şi, mai rău, trunchiuri căzute în lunile trecute alunecă spre incinta sacră a dacilor. Dezastrul ce a urmat Imediat după fenomenul din iunie 2005 arheologii au început să întrebe cine trebuie să scoată lemnul de pe aria sitului. Zona în cauză este împădurită şi a fost inclusă în Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Ciclovina. Mai mult, tocmai pentru a se proteja vestigiile dacice, porţiunea de pădure crescută peste ele a fost declarată şi zonă specială de conservare în cadrul Parcului. În astfel de zone orice intervenţie umană este interzisă. De exemplu, dacă un copac cade peste o cărare, acesta este tăiat doar pe lăţimea potecii şi este lăsat să putrezească în poziţia în care a căzut. Vreme de un an, Direcţia Silvică Hunedoara a motivat că nu poate interveni în zonă tocmai din această cauză, şefii instituţiei invocând până şi posibilitatea de a fi aspru sancţionaţi. În plus, chiar dacă ar fi putut să intervină, ar fi trebui să o facă prin mijloace tehnice rudimentare, din cauză că tractoarele forestiere şi celelalte utilaje mecanizate ar fi distrus stratul arheologic al unui monument trecut pe lista UNESCO, unic în lume. „Dubla protecţie” a sitului s-a transformat astfel în dublu obstacol. Vreme de aproape doi ani s-au făcut zeci de adrese între Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, Direcţia Silvică Hunedoara, Ministerul Culturii şi Ministerul Mediului. Hârtiile s-au adunat în vrafuri, dar copacii sunt şi astăzi, după aproape 20 de luni, tot acolo. Campionii motivelor Directorul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, Marcel Morar, spune că trunchiurile de copaci îngreunează semnificativ activitatea arheologilor, mai multe perimetre fiind practic blocate pentru cercetări. În plus, Morar aruncă vina spre Administraţia Parcului Natural Grădişte şi, implicit, pe conducerea Direcţiei Silvice. „Noi am vrut să cumpărăm lemnul şi să-l folosim ca lemn de foc pentru o serie de unităţi de-ale noastre, dar nu ne-au lăsat. L-au lăsat să putrezească acolo. S-au făcut adrese peste adrese şi... nimic”. Directorul Parcului Natural Grădişte, Mihaela Ionescu, spune că, din punctul său de vedere, problema nu este una foarte gravă: „Masa lemnoasă este a statului şi va rămâne acolo până când se va găsi o soluţie tehnică de scoatere a ei, pentru că nu se poate veni în zonă cu utilaje mari”. Şeful Direcţiei Silvice Hunedoara, Lucian Stratulat, se consideră absolvit de vină pentru simplul motiv că este în funcţie de doar o jumătate de an: „Dacă nu era vorba de un sit arheologic, problema s-ar fi rezolvat în câteva zile. De la predecesorii mei am înţeles că blocajul birocratic a durat extrem de mult. Oricum, în primăvara asta vom scoate lemnele de acolo, sau, cel puţin le vom trage în afara sitului, cu braţele sau cu ajutorul cailor. Din păcate lemnul nu mai are valoare economică pentru noi, deoarece este căzut de prea mult timp şi mai poate fi folosit cel mult ca lemn de foc”. Vladimir Brilinsky, preşedintele Fundaţiei „Renaşterea Daciei” - filiala Transilvania - Banat trage o concluzie deloc onorantă pentru autorităţi: „Este greu, aproape imposibil de înţeles de ce instituţiile care administrează zona cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei nu sunt în stare să ia o decizie pentru a rezolva o problemă destul de simplă. Toţi se îngroapă în hârtii şi nu rezolvă nimic, în timp ce turiştii care vin, în loc să vadă urmele aşezării, văd grămezi de copaci seculari doborâţi la pământ”. |
Săptămâna 25 – 31 ianuarie 2007, numărul 220