
|
ŞUŞOTELI
Aventurile lui Piticot
Trăia odată, īntr-un ţinut uitat de vreme şi de braţul legii, un pitic. Piticul a crescut, dar a rămas tot mic. Acest lucru īl durea, dar şi-a promis că o să ajungă om mare. Şi a ajuns. Piticot, că aşa se numeşte omul nostru, a ajuns şef peste ţinutul mai sus amintit şi, pentru că lungimea īl durea, şi-a promis īn barbă că atunci cānd va fi om mare să se răzbune pe tot ce mişcă. Şi s-a apucat el să strāngă averi, mioare şi căluţi. Şi tot a strāns Piticot, şi tot a strāns, pānă cānd toate acestea trebuiau să fie şi păzite. Atunci Piticot şi-a chemat slugile să apere cu preţul vieţii agoniseala lui de-o viaţă, dar, vai, ce se īntāmpla pe moşia-i?! Nefericita slugă s-a gāndit că ar fi bine să se mai spele şi ea. Şi cum stătea ea, amărāta rāndaşă, īn casa ce cu truda subordonaţilor şi a doritorilor de contracte s-a făcut, s-a gāndit că s-ar putea scălda īn cada din fibră de sticlă a lui Piticot. Nenorocire! Greşeală fatală! Piticot şi soţia au venit īn „inspecţie”. Şi ce le-au văzut ochii?! Sluga se scălda nestingherită. Pānă aici i-a fost. Aproape că i-au căzut urechile de ceea ce auzea. Şi tristă şi cu săpun pe ea s-a īndepărtat! Piticot, supărat, degrabă a plecat să asculte... o doină! Aşa s-au īncheiat aventurile lui Piticot cu slugile. |
