Săptămâna 1 – 7 februarie 2007, numărul 221

EDITORIAL Se despart ”concubinii” Ciprian Iancu Anii democraţiei dâmboviţene trec. Odată cu ei se consumă fel şi fel de experienţe şi experimente. A fost experimentul CDR, uitat parcă prea repede de alegători imediat după 2000, când mamutul PSD a venit la putere. Oamenii uită foarte repede. Puţini dintre ei şi-au dat seama încă din toamna lui 2003 că Alianţa PNL - PD nu avea cum să reziste. Cine avea atunci curajul să spună că Alianţa D.A. va fi un CDR în formă restrânsă, era ori pesedist, ori „duşman al democraţiei, al schimbării pentru binele poporului”. În aprilie 2004, Mircia Muntean, liderul de provincie al liberalilor, explica simplu cum de PNL şi PD merg separat la alegerile locale: „Acolo unde ai noştri (liberalii -n.r.) se vor bate cu ai lor (democraţii -n.r.) pentru postul de primar, îşi vor da în cap, îşi vor scoate ochii, dar noi, ca partide, după aceea, tot uniţi vom rămâne!”. A fost prima confirmare clară apărută în judeţul Hunedoara asupra şubrezimii acestei construcţii politice. În toamnă, înlăcrimat, de boală - zicea el (de procente scăzute în sondajele reale, ţinute la secret, zic informaţiile neoficiale), Stolojan îşi suna retragerea şi se întorcea cu privirea spre cel ce aproape că l-a executat politic mai târziu, Tăriceanu. Pe culoarul special pregătit pentru el a ieşit Băsescu. L-a ajutat să ajungă preşedinte chiar duşmanul său din presă, Cristian Tudor Popescu, reproşându-i lui Năstase cruzimea vânătorului în faţa iepuraşului cu botul plin de sânge, în confruntarea televizată finală. A trecut repede şi destul de agitat primul an de guvernare. A venit 2006 cu fel şi fel de răstigniri politice (Mona Muscă, Stolojan, etc...). Între timp, pe la noi prin judeţ Alianţa a fost ruptă de Mircia Muntean pentru o zi, ca să obţină nişte posturi prin direcţiile deconcentrate pentru cei cărora le erau promise şi pe care nu-i putea refuza (iar Mircia Muntean are un mare defect, uneori cu iz penal: nu poate refuza pe nimeni). Anul trecut s-au făcut şi taberele destul de clar, atât la nivel central cât şi judeţean. Liberalii îşi cam „fac de cap” pe la Primăria Deva şi pe la Consiliul Judeţean în timp ce pediştii mai murmură şi ei pe ici pe acolo a protest. Îi lasă pe mai-marii lor de la Bucureşti să lupte, cu Băsescu în frunte, supărat rău de „colegul” său rebel, Tăriceanu. Conservatorii? Îşi îndreaptă organul olfactiv spre direcţia din care miroase mai tare a bani, iar udemeriştii sunt încă destul de discreţi. Ei sunt doar copii înfiaţi din interes de fostul cuplu PNL - PD. Trebuia să fie linişte în căminul guvernării până la 1 ianuarie 2007. Acum familia a primit viză permanentă pentru Europa şi nu mai are mare nevoie de PC şi UDMR, cel puţin pentru moment. „Cuplul” PNL - PD şi-a anunţat începerea acţiunii de „divorţ” la începutul acestei săptămâni: fiecare vrea să meargă separat spre Parlamentul European. Şi când te gândeşti că, nu demult, au fost la un pas să-şi oficializeze relaţia... prin fuziune! Slavă Domnului că n-au reuşit. Altfel am fi avut de-a face cu o „căsătorie” de genul celebrei relaţii Prigoană - Bahmuţeanu, în care, pe rând, PD şi PNL ar fi rămas noaptea-n stradă doar în lenjeria intimă, bântuind cu ochii-nlăcrimaţi pe la prieteni de ocazie, spre deliciul duşmanilor şi lehamitea celor care au fost atât de naivi încât să-i creadă şi să-i voteze. Comentarii?

Săptămâna 1 – 7 februarie 2007, numărul 221