Săptămâna 1 – 7 februarie 2007, numărul 221

REPORTAJ

„Este de condamnat un medic care cere bani!”


Oana Bimbirică


De aproximativ doi ani de când conduce Spitalul Municipal „Alexandru Simionescu” din Hunedoara, Gavril Bende încearcă să aducă această unitate spitalicească la nivelul celor mai bune din România. La sfârşitul lui 2006, a schimbat funcţia de director pe cea de manager, însă, în contrapartidă, a fost nevoit să renunţe la a profesa ca medic ortoped, specialitatea sa, dar şi la calitatea de consilier local, din partea UDMR, în legislativul Hunedoarei. Gavril Bende consideră drept o provocare „managerierea” unui spital, iar cu toate că zilele îi sunt ocupate aproape exclusiv cu probleme de administraţie şi de îmbunătăţire a actului medical, el mai are, totuşi, timp să ducă dorul halatului alb purtat în timp ce încerca să dreagă oasele rupte ale pacienţilor.



Aţi fost singurul candidat pentru un post de manager de spital din judeţul Hunedoara care a luat nota maximă pentru proiectul de management întocmit. Care au fost, în mare, ideile conţinute de proiectul dumneavoastră?

În principiu, el cuprindea o reorganizare a spitalului din Hunedoara şi a secţiilor, în aşa fel încât să se ajungă la nişte economii substanţiale. De-a lungul anilor, datorită nenumăratelor restructurări de paturi, de la 1380 de paturi câte erau în 1968 s-a ajuns la 695 anul trecut, iar în 2007, la 640. Clădirea este aceeaşi ca şi în 1968, cu aceleaşi suprafeţe, metri pătraţi de încălzit, suprafeţe de făcut curăţenie, acelaşi consum de curent. Proiectul de management a fost structurat pe rentabilizarea prin comasarea şi restructurarea secţiilor, în aşa fel încât cele care au paturi mai puţine să fie restrânse, iar lor să le fie adăugate cele care sunt găzduite în aşa numita clădire „Cronici”, total neadecvată actului medical în acest moment, fost cămin de nefamilişti. Aici, se află patru secţii: cronici, psihiatrie, dermatologie şi TBC. Prin mutarea lor în spital putem renunţa la clădirea „Cronici”.

În proiect aţi cuprins şi înfiinţarea în această clădire a unei unităţi medico-sociale, idee pe care, se pare, veţi reuşi să o puneţi în practică şi cu ajutorul Consiliului Local Hunedoara. În ce stadiu se află, acum, acest proiect al dumneavoastră?

Prin renunţarea la această clădire vom face economii la utilităţi de aproximativ 250 de milioane de lei vechi pe lună. Nu vom mai fi nevoiţi să facem niciun fel de investiţii în acel bloc, pentru a-l putea acredita şi autoriza conform normelor UE. Noile locaţii ale celor patru secţii au condiţii hoteliere foarte bune, fapt care va creşte adresabilitatea pacienţilor către spitalul din Hunedoara. Cu ajutorul consiliului local am reuşit să concretizăm, printr-un proiect de hotărâre aprobat anul trecut, înfiinţarea unei unităţi medico-sociale în clădirea de la „Cronici”. Am reuşit să-i convingem pe consilieri că într-un oraş ca Hunedoara, fost muncitoresc şi mono-industrializat, cu un număr mare de pensionari cu probleme sociale şi posibilităţi financiare reduse pentru pacienţii cronici de a-şi procura medicamente, este nevoie de o asemenea unitate medico-socială. Va fi una dintre cele mai mari astfel de unităţi din mai multe judeţe, pentru că va avea 150 de paturi şi va oferi 100 de locuri de muncă. Finanţarea va fi de la mai multe ministere, reabilitarea şi reparaţiile se vor face de la bugetul de stat prin Ministerul Muncii. Va exista şi o co-plată a celui care va beneficia de aceste servicii.

La sfârşitul anului trecut aţi reuşit să achiziţionaţi un computer tomograf. Când va fi acesta disponibil pentru populaţia Hunedoarei?

Tomograful a costat 12,5 miliarde de lei vechi şi este unul foarte modern, cu sistem dublu-slice, din generaţia 2006, mult mai performant decât cel din Deva. Sper ca la sfârşitul lunii martie să putem să dăm în folosinţă acest tomograf. Asta nu depinde de administraţia spitalului, ci mai mult de bugetul local, pentru a amenaja spaţiul în care va funcţiona acest computer, lucru pentru care este nevoie de 1,5 miliarde de lei vechi, pe de-o parte, dar şi de obţinerea autorizaţiilor CNCAN necesare, fapt care durează. Deocamdată, nu ne-a fost aprobat de către consiliul local un buget pentru anul 2007, în care sunt sigur că va fi cuprinsă şi suma necesară pentru amenajarea spaţiului.

Va exista o taxă pentru examinările cu ajutorul acestui aparat modern şi la ce valoare se va ridica ea?

Deocamdată, nu ştim exact care va fi modalitatea, pentru că nu avem experienţă în acest sens. Cert este că bolnavul care este internat va beneficia gratuit de serviciile acestui computer. În ideea în care vom avea un act adiţional cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate pentru funcţionarea serviciilor de imagistică prin care să ne fie decontată o parte din suma necesară folosirii computerului cu sau fără substanţă de contrast, probabil că va exista o co-plată a pacientului. Dacă nu, toate serviciile extra spitaliceşti vor fi suportate de către bolnav.

Ce aveţi în plan pentru 2007, în ceea ce priveşte investiţiile şi achiziţiile pentru spital?

Din păcate, contractul cu Casa de asigurări nu ne permite o finanţare în acest sens, decât cu bani de la Ministerul Sănătăţii. De când există spitalul acesta, niciodată nu s-au primit bani de la bugetul de stat, excepţie făcând anul 2006, când am reuşit să achiziţionăm computerul tomograf. În perspectivă, avem promisiuni de a primi de la bugetul central trei aparate de anestezie noi, pentru că actualele sunt foarte uzate. În fiecare an reuşim să facem câteva mici dotări cu bani de la bugetul local. Anul trecut, am luat o masă de operaţie performantă şi tehnologie modernă pentru sala de operaţie la ortopedie sau două monitoare de supraveghere a bolnavului critic pentru cardiologie. Sperăm să putem completa cu o trusă de laparoscopie aparatul din sala de chirurgie. Am descoperit, anul trecut, şi contractul de comodat pentru achiziţionarea de aparatură performantă, cu ajutorul căruia avem trei aparate performante în laboratorul de analize medicale.

Ce notă aţi da serviciilor medicale pe care le poate primi un bolnav în judeţul Hunedoara?

Nu cred că sunt eu cel mai bun arbitru pentru a da calificative aici. Însă, în spitalul pe care îl conduc, actul medical se desfăşoară la un nivel destul de performant. Asta o spun raportându-mă la numărul de bolnavi care sunt trimişi în altă parte şi care este de doar şapte la o mie, la nivel de spital. Cei mai mulţi sunt trimişi de cardiologie, pentru că noi nu avem anumite posibilităţi tehnice şi tehnologice în acest domeniu.

Să înţeleg că spitalul din Hunedoara este cel mai bun din judeţ?

Nu pot să spun acest lucru, însă nu este cu nimic mai prejos decât cel din Deva. Avem servicii performante cu resurse materiale şi tehnologice minime. Ce are Deva în plus, este serviciul de neurochirurgie cu un singur medic.

Cum staţi cu numărul cadrelor medicale? Înregistraţi un deficit în acest domeniu?

Avem un deficit pe statul de funcţii. Vor apărea, în curând, normative la nivel de personal în funcţie de gradul şi numărul de cazuri. Atunci s-ar putea să nu mai avem un deficit, ci un exces de personal. Acum lucrează 980 de angajaţi şi vom încerca să rămânem cu acest număr, prin pensionări şi o nouă structură de personal, pentru a evita să dăm oamenii afară.

În anii trecuţi, spitalul din Hunedoara a ieşit în evidenţă, într-un mod nefericit, prin acele cazuri de medici acuzaţi de luare de mită. Credeţi că acest lucru a afectat imaginea instituţiei spitaliceşti pe care o conduceţi?

Este păcat că acest lucru s-a întâmplat la Hunedoara. Însă, este puţin probabil ca aceste lucruri să fi fost reale. Colegii mei care au fost încriminaţi în aceste scandaluri au avut, de la început, prezumţia de nevinovăţie din partea mea şi acest lucru s-a dovedit a fi corect, având în vedere decizia de neîncepere a urmăririi penale, pe care au dat-o organele de anchetă.

Credeţi că este normal ca bolnavul să-i bage ceva în buzunar doctorului pentru a fi tratat? Cum se poate scăpa de acest obicei?

Este o tradiţie în acest domeniu, după părerea mea. Eu cred că este de acuzat cadrul medical care condiţionează, prin bani sau alte bunuri, acordarea de servicii medicale. Cum se poate scăpa de acest obicei, mă abţin să comentez. Însă, dacă bolnavul este mulţumit şi doreşte să-l recompenseze în vreun fel pe medic, pentru că l-a ajutat, asta este problema lui.

Dumneavoastră aţi primit vreodată bani de la pacienţi?

Da, am primit. Sunt un om normal. Însă, niciodată nu am cerut eu aceşti bani, ci mi-au fost oferiţi, de bună voie, de către pacient.



Săptămâna 1 – 7 februarie 2007, numărul 221