Săptămâna 1 – 7 februarie 2007, numărul 221

REALITATEA HUNEDOREANĂ Ramona Ştefan Monumentul nimănui Faţada, cu tencuiala scorojită şi golurile imense, care cândva au fost ferestre, se scaldă într-o lumină ştearsă, lipsită de expresivitate. Turnurile au culoarea funinginii, iar prin găurile acoperişului, buruienile au ieşit precum grânele în ţărână. Câteva siluete îmbrobodite, cu priviri plictisite, ascunse în pălării, se plimbă încolo şi încoace fără nicio vlagă. Nu se aude niciun zgomot, în afară de şuieratul vântului printre crengi şi pocnetele seci ale picăturilor de ploaie care cad pe iarbă. Din când în când, liniştea ce domneşte peste acest loc este spartă de scârţâitul ascuţit al celor două trenuri obosite care mai poposesc pe şinele ruginii. Pâlcurile de oameni de odinioară, care aşteptau să se îmbarce în „cutiile” de tablă, pentru a-i duce la locul de muncă, nu mai sunt astăzi. Acesta este „tabloul” care caracterizează gara din Brad, obiectiv declarat monument istoric. Clădirea, copie fidelă a unei staţii din Tirol, Austria şi de o asemănare izbitoare cu gara din Milano, nu este pusă în valoare. Mai mult, este lăsată în paragină şi riscă să se facă în orice moment, una cu pământul. O clădire dărăpănată, cu tencuiala exfoliată de timp, redusă la geamuri sparte, o fereastră prin care oamenii dau bani şi iau bilete şi trei trenuri personale, „curse” pe relaţia Brad -Arad, care se mai opresc din când în când să se mai odihnească pe şinele bătrânei gări, este tot ce a mai rămas din staţia CFR a oraşului Brad. Clădirea, impozantă odinioară, ridicată în anul 1896 de austro-ungari şi înscrisă în lista monumentelor istorice, zace într-o stare avansată de degradare. Sucursala CF Timişoara, sub „aripa” căreia se află gara, nu acordă atenţia cuvenită unei clădiri cu o importanţă deosebită din punct de vedere istoric, iar autorităţile locale nu pot mişca un deget pentru un imobil care nu le aparţine. Din ceea ce a fost altădată, staţia din Brad stă lăsată în părăsire. Gara a fost părăsită de CFR în urmă cu mai bine de 10 ani. Nimeni nu s-a mai preocupat de întreţinerea clădirii. În timp, s-a degradat, iar acum există pericolul de a se prăbuşi. În ´92 s-a făcut o „cosmetizare” exterioară a imobilului. Şi de atunci, nimeni nu a mai ridicat un deget pentru a pune din nou pe picioare clădirea. Aşa a început paragina. O parte din geamuri s-au spart, pereţii s-au scorojit şi, rând pe rând, a dispărut cam tot ce putea fi smuls. Mai mult, gara este lăsată în beznă din cauză că Electrica a întrerupt furnizarea cu energie electrică. Şi se mai întâmplă un lucru interesant. La gara din Brad a dispărut şi şeful de staţie. Asta s-a întâmplat în ´96 când actualul preşedinte, Traian Băsescu, pe atunci ministru al transporturilor, a pus în aplicare programul de restructurare al SNCFR. Întregul patrimoniu al societăţii s-a împărţit atunci în cinci divizii şi nimeni nu a mai manifestat nicio răspundere faţă de această clădire istorică. Degradarea continuă Din lipsă de fonduri, clădirea staţiei din Brad nu a putut fi prevăzută în programul de infrastructură feroviară privată în 2006, finanţat din fonduri proprii ale Sucursalei Regionala CF Timişoara. Nici administraţia publică locală a municipiului Brad nu se poate implica în reabilitarea clădirii având în vedere situaţia juridică a acesteia. Aurel Circo, viceprimarul Bradului, spune că, la finele anului trecut, Primăria a cerut Sucursalei CF Timişoara clădirea gării, terenurile aferente, precum şi pavilionul de cazare al personalului, însă răspunsul primit a fost nefavorabil. „Imobilul face parte din patrimoniul cultural naţional şi are un regim aparte pentru a putea fi reabilitat. Noi nu avem voie să cheltuim bani publici pe un imobil care nu este al nostru şi face parte din domeniul privat. Factorii de decizie de la Timişoara şi Bucureşti ne-au prezentat la întâlnirea pe care am avut-o la sfârşitul anului trecut o ofertă nefavorabilă, care a căzut de la bun început. Ei ne-au propus să ne închirieze clădirea pe o perioadă de maximum cinci ani cu pretenţia ca noi să o reabilităm. Nu am putut accepta asta, aşa că noi am cerut predarea imobilului fără plată. Au spus că vor analiza propunerea noastră, dar încă nu am primit niciun răspuns. S-au făcut şi interpelări la minister, însă efectele se lasă aşteptate”. Edilul recunoaşte starea avansată de degradare în care se află imobilul. „Sigur că există pericolul prăbuşirii. Sunt elemente din structura de rezistenţă putrede”. Brădenii s-au obişnuit cu gara lor, că n-au încotro, şi toţi au aşteptat, de la un an la altul, să trimită CFR-ul pe cineva să o repare. „Nu ştiu ce s-o întâmpla şi e mare păcat că nu mai prezintă interes pentru nimeni. E o dezordine totală”, spune Florian Vâscu, un bătrân de 65 ani. Gara din Brad, unul dintre monumentele istorice ale judeţului Hunedoara a fost părăsită de personal, dar şi de călători. Au mai rămas doar ferestrele sparte, pereţii maronii care stau să cadă şi boschetarii care îşi petrec nopţile în ea. Asta-i toată gara. Comentarii?

Săptămâna 1 – 7 februarie 2007, numărul 221