Săptămâna 1 – 7 februarie 2007, numărul 221

REPORTAJ Cartea, produs exclusivist Laura Oană Românii citesc tot mai puţin, iar hunedorenii nu se opun „trendului”. Pentru oamenii afectaţi de perioada de tranziţie, cititul a fost primul obicei bun la care au renunţat. Pe vremea comuniştilor, erai nevoit să apelezi la ,,pile” pentru a pune mâna pe o carte bună. În prezent, într-o singură săptămână pot apărea chiar zeci de titluri, dar numărul cititorilor a scăzut. La nivel naţional, vânzarea de carte s-a redus la jumătate, iar în multe localităţi din judeţ situaţia stă şi mai prost din cauza sărăciei. Majoritatea oraşelor din judeţ nu au nici măcar o singură librărie. În Valea Jiului, din şase oraşe doar două (Petroşani şi Vulcan) mai au librării, dar chiar şi acestea au supravieţuit cedând spaţiu altor articole. De fapt, puţine librării din judeţ se pot lăuda că au rămas doar librării, pentru că majoritatea s-au transformat de fapt în papetării care mai aşează pe tejghea câteva titluri, în special cărţi de colorat, dicţionare sau le gislaţie. Dacă luăm în calcul numărul de librării din oraşe se pare că cei mai mulţi cititori sunt în Deva şi Hunedoara, în timp ce în Orăştie şi Brad mai sunt deschise „vreo două” spaţii de unde amatorii de carte se pot aproviziona. În Călan, Haţeg sau Geoagiu nici vorbă de librării şi asta în timp ce în capitala Văii Jiului, centru universitar de altfel, există numai o singură librărie deschisă de cel mai mare lanţ din ţară, „Diverta”, semn că setea de cultură a momârlanilor s-a cam stins. Principala cauză este sărăcia, dar şi explozia mijloacelor de informare mai accesibile: ziare, radio, televiziune şi mai nou Internetul, aşa că majoritatea cumpărătorilor de carte au renunţat să mai investească în biblioteci atraşi de mirajul imaginilor şi sunetelor. Cauză Şi efect Scăderea numărului cititorilor s-a reflectat imediat în librării: cele mai multe au ajuns în pragul falimentului, iar proprietarii înglodaţi în datorii, fără posibilitatea de a-şi mai plăti angajaţii şi chiriile spaţiilor. În toată România, aceeaşi situaţie: încet în librării spaţiul destinat cărţilor s-a restrâns pentru a apare alte obiecte cu „succes de public”. Un compromis care a menţinut însă pe linia de plutire librăriile devenite spaţii unde cărţile trăiesc în simbioză cu pixurile, caietele şi manualele, obiecte „cadou”, antichităţi sau bijuterii. „Ceea ce se întâmplă acum la noi este anormal şi ciudat, dar este singura soluţie pe care am găsit-o pentru a scăpa de faliment. Ori aşa, ori puneam lacătul”, explică Paulina Popa, proprietara editurii şi a librăriei Emia. Până şi cel mai mare lanţ de librării din România a recurs a această metodă: spaţii diverse destinate cărţilor, jucăriilor, produse de papetăriile, CD-uri, DVD-uri sau produse electronice. Politica de atragere şi păstrare a clienţilor include un stand cu cele mai vândute cărţi, „Top 10”, o ofertă specială „Cartea Lunii”, cu o reducere de 10%, dar dispune şi de spaţii care pot fi închiriate de orice editură doritoare de o cât mai bună vizibilitate. Strategia dă roade din moment ce angajaţii de aici nu se plâng de vânzări: „Librăriile au deja un public stabil, iar vânzările merg bine, în această lună chiar nesperat de bine pentru că oamenii au cumpărat cărţi şi pentru bibliotecile personale şi pentru a le face cadou”, susţine Elena Pal. Carte pe credit Fiecare proprietar de librărie a ales o cale proprie de supravieţuire. Majoritatea spaţiilor s-au specializat, adresându-se unui public ţintă: unele aduc mai multe titluri din cartea pentru copii, altele s-au îndreptat spre autoeducaţie şi aduc preponderent volume despre plante şi tratamente naturiste, feng shui, astrologie sau îngrijirea plantelor, în timp unii librari au preferat cartea de specialitate umplând rafturile cu carte istorică, albume, legislaţie, medicină sau titluri cerute de studenţi. Editura Emia este singura din judeţ specializată în poezie şi supravieţuieşte şi datorită unui truc: creditul cu buletinul! Însă metoda este accesibilă numai studenţilor şi pensionarilor: „După ce omul a plătit jumătate din preţul cărţii, poate pleca cu volumul acasă după ce aduce o copie după buletin pentru a ştii unde să îl găsim”, explică Paulina Popa căreia i-a venit ideea cu creditul după ce a observat câţiva pensionari care nu îşi permiteau să plătească cu banii jos cartea dorită. Pe cale de dispariţie Toţi librarii spun că cei mai buni ani pentru vânzarea de carte au fost cei de după Revoluţie. Proprietara librăriei Emia îşi aminteşte: „Lumea era însetată de carte străină, se cumpăra aproape orice, mai ales cartea uşoară”. Au fost anii în care gospodinele au prins gustul cărţilor Sandrei Brown, chiar înainte de apariţia telenovelelor, dar şi anii în care intelectualii au mai avut putere să îşi întregească biblioteca cu titluri bune şi autori urgisiţi de comunişti: Eliade, Cioran... După 1994, vânzările s-au redus simţitor, până au ajuns sub 50%. Cei care înainte erau avizi de informaţie şi-au îndreptat atenţia către alte mijloace de informare chiar dacă acestea sunt mai superficiale. În faţa rafturilor cu carte au rămas doar cititorii înrăiţi care vor prefera întotdeauna o carte bună, unui film sau site pe Internet. Anticariatul este preferat de cei care au venituri mai modeste sau de cei care caută un volum anume apărut anterior. Cei care îşi aduc cărţile la vânzare sunt în special persoanele care pleacă din ţară şi pensionarii. Pentru cei din urmă vânzarea bibliotecilor înseamnă plata facturilor sau a medicamentelor. Moda cu cărţi a ieŞit din tipare Din totalul vânzărilor de titluri noi, peste 50% îl reprezintă literatura de specialitate, urmată de cărţile de autoeducare şi cele de beletristică. Se vând bine şi cărţile care se adresează copiilor. Chiar dacă sunt mai scumpe, oamenii au început să „caute produsul” şi nu doar conţinutul, adică clienţii caută ediţiile îngrijite, tipărite în condiţii grafice de calitate. Cartea de specialitate se vinde bine pentru că medicii, avocaţii, managerii şi operatorii PC consideră că merită să investească în perfecţionare şi pentru că programele TV oferă prea puţină informaţie în domeniu. Aflaţi la limita supravieţuirii, doar 5% dintre pensionari mai îndrăznesc să treacă prin librării pentru a-şi îmbogăţi colecţiile. Copiii intră cel mai rar în librării, aşa că doar un procent dintre cărţile vândute sunt cumpărate direct de către elevi pentru că, în general, cartea de copii o cumpără părinţii şcolarilor până la clasa a patra. Odată cu înaintarea în vârstă şi cu extinderea accesului la Internet, interesul elevilor pentru lectură scade şi acest lucru se vede şi în lucrările de la capacitate sau de la bacalaureat. În plus, pe fondul scăderii puterii de cumpărare, cartea nu a mai reprezentat o prioritate pentru majoritatea românilor. Lumea bună nu consideră că e „trendy” să citeşti şi acest lucru se vede cel mai bine dacă răsfoieşti revistele de decoraţiuni interioare: biblioteca s-a demodat. Cărţi nu mai vezi niciunde în casele potentaţilor vremii şi niciun librar nu se poate lăuda cu clienţi precum primarii, parlamentarii sau „VIP-urile. „Cărţile isterie” Vedete sunt şi în lumea cărţilor: cărţi pe care editurile mizează şi au mizat în ultimii ani. De departe, conduce o carte care nu este nici de literatură, nici de ştiinţe. Publicul a considerat-o mai mult decât importantă: „Codul bunelor maniere astăzi” de Aurelia Anastasia Marinescu, de la Editura Humanitas. Prima ediţie a apărut în 1995, a avut 15 tiraje succesive şi s-au vândut 100.000 de exemplare. A doua a apărut în 1999. În total, sute de mii de cărţi au ajuns pe etajerele românilor. Cineva spunea că avem nevoie de o asemenea carte ca să redevenim oameni normali şi fără complexe, dar pentru asta ar trebui tipărită în 22 de milioane de exemplare sau ar trebui să devină manual şcolar. Primele locuri într-un top al celor mai bine vândute cărţi în Romania nu le deţine literatura autohtonă, ci traducerile. Harry Potter i-a încântat şi pe cititorii români, iar ediţiile s-au vândut ca pâinea caldă, în sute de mii de exemplare. Urmează Codul lui Da Vinci, al lui Dan Brown care, după ce a creat o adevărată isterie în restul lumii, a fost tradus în România de Editura RAO. În primele două luni s-au vândut 15.000 de exemplare! Dintre autorii români, scriitorul de top este Octavian Paler pentru că volumele semnate de el se vând în peste 30.000 de exemplare. Vine din urmă Robert Turcescu care, în mai puţin de patru luni, a vândut 7.000 de exemplare din volumul „Dans de Bragadiru”. Cel mai mare succes de public al unui scriitor hunedorean îi aparţine lui Radu Ciobanu cu „Dialoguri peste Atlantic”. Doar pe Internet s-au comandat peste 200 de volume, un record absolut pentru un scriitor din judeţ. Comentarii?

Săptămâna 1 – 7 februarie 2007, numărul 221