Săptămâna 1 – 7 februarie 2007, numărul 221

ŞUŞOTELI Atac în haită Era odată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, o haită de lupi, care se pripăşise pe nişte meleaguri frumoase. Oamenii i-au acceptat, iar lupii aproape că se prinseseră a avea trăsături umane. Chiar ajunseseră să-i conducă pe oameni. La început, se purtau ca nişte oiţe, dar încet-încet, lupii din ei nu s-au mai răbdat. Când lupul şef peste ei şi peste afacerile lor a fost atacat, ceilalţi lupi s-au strâns rapid în haită (că doar aşa fac „bărbaţii” adevăraţi) şi au atacat televizat, ba şi-au luat ca aliat şi pe o lupoaică bătrână, obosită şi obişnuită cu bătaia, consoarta unuia dintre ei. „Vai, cum îl atacaţi pe mai marele nostru, care e cel mai bun şi mai deştept?! Nu aveţi pic de caracter! El e atât de cinstit, încât niciodată nu a călcat pe bec. Vai, şi îl cunoaşte toată lumea! Ruşine să vă fie!”. Nici lupoaica nu s-a lăsat şi a citit şi ea ce a scris un scrib cu pretenţii, pripăşit pe lângă haită. A venit rândul altui lup, pe vremuri trecut în şomaj, acum ridicat în funcţie de către haită, care a simţit nevoia să îl apere pe stăpânul lup. Trebuia amărâtul să-şi apere casa ce cu sudoare s-a făcut, că altfel se trezeşte că într-o noapte îi bate la uşă o doamnă, căreia pe scurt i se zice dna, şi îl întreabă cum a reuşit să ridice o căsuţă, când el ar trebui să întindă asfaltul. Se pune de-o monstruoasă coaliţie?! Când toată lumea credea că partidul săgetat şi acela cu trei roze sunt la cuţite, iată că viaţa arată că şi cel mai şmecher analist ar fi dat greş. Aşa de tare au ajuns să se iubească un şef mare de la cele trei roze cu omologul de la săgetaţi, încât primul s-a trezit cu asfaltul până în buza râpei pe care a cumpărat-o acolo pe unde, vorba cântecului, trece mândră ceata lui Piţigoi. Şi atunci cum să nu te întrebi: oare se pune de-o monstruoasă coaliţie?! Oare s-au ofilit toţi trandafirii?! Sau săgeata ştie cum să asfalteze?! Comentarii?

Săptămâna 1 – 7 februarie 2007, numărul 221