Săptămâna 8 – 14 februarie 2007, numărul 222

SPECIAL

Drumurile noastre poate...

Monalise Hihn

Judeţul Hunedoara este străbătut de o reţea de peste 350 de kilometri de drumuri naţionale, peste 1.400 de kilometri de drumuri judeţene şi 1.400 de kilometri de drumuri comunale. În plus, la aceasta se adaugă zeci de kilometri de drumuri forestiere, precum şi reţeaua internă de şosele care se află pe teritoriul municipiilor şi oraşelor. Infrastructura rutieră din judeţul Hunedoara, deşi mai extinsă decât în alte zone ale ţării, este mult rămasă în urmă, iar lucrările de modernizare şi reabilitare a acesteia vor mai dura câţiva ani buni. În ultimii ani şi cel mai probabil şi-n cei care vor urma, politicienii se vor certa, se vor acuza reciproc de „furturi” din banii pentru drumuri, în timp ce oamenii obişnuiţi vor avea de suferit, ori din cauza stării execrabile a drumurilor, ori din cauză că au ghinionul să locuiască lângă o şosea supraaglomerată.



Prin judeţul Hunedoara trec opt drumuri naţionale: DN 7, DN 7A, DN 66, DN 66A, DN 76, DN 74, DN 68, DN 68A, având o lungime totală de aproximativ 350 de kilometri. Şeful Secţiei de Drumuri Naţionale, Secţia Deva, Gheorghe Brânzan, declară că anul acesta mare parte a acestora vor intra în reparaţii: „Porţiunea din DN 7 de la Orăştie la Şibot va suferi reparaţii capitale, ca şi DN 74, pe porţiunea Deva - Brad. În plus, sperăm ca în toamna acestui an să fie gata şi lucrările de reabilitare a DN 66, precum şi cei patru kilometri din DN 66A care mai sunt de asfaltat în judeţul Hunedoara”. Lucrările la DN 66 şi DN 66A au fost începute în urmă cu câţiva ani. Disputele politice şi constructorii care nu şi-au respectat contractele au făcut ca lucrările la aceste două drumuri naţionale să fie mult întârziate.

Drumul preşedintelui

„Drumul lui Băsescu” - aşa este numit în Valea Jiului DN 66A, şoseaua care va lega localităţile Câmpu lui Neag şi Herculane. Inclus între obiectivele de investiţii ale Programului de restructurare şi dezvoltare a activităţilor economico-sociale din Valea Jiului, DN 66A Câmpu lui Neag - Valea Cernei - Herculane se află în plin proces de modernizare/reabilitare. Drumul a devenit obiect de mari dispute anul trecut, după ce activiştii Greenpeace au cerut stoparea lucrărilor la această şosea, spunând că DN 66A va afecta ultima pădure intactă din Europa, de la Sud de Cercul Polar. În schimb, autorităţile locale susţin această investiţie pentru dezvoltarea turismului în zonă, ceea ce ar duce la crearea de noi locuri de muncă.

Obiectiv întrerupt

Lucrările continuă dincolo de toate discuţiile şi seminariile organizate imediat după ce activiştii Greenpeace şi-au făcut publică poziţia. Valoarea totală a investiţiei este de aproximativ 40 de milioane de euro, iar specialiştii spun că lucrările ar putea fi gata în 2010. Lungimea DN 66A este de aproximativ 110 kilometri. Lucrările la primul tronson al drumului (pe o porţiune de aproape şase kilometri) au început în octombrie 1999 şi au fost finalizate în august 2002. După ce PSD a venit la guvernare, lucrările au fost întrerupte şi au fost reluate abia în primăvara anului trecut. Lucrările pe sectorul al doilea al drumului au fost finalizate în doar cinci luni. Este vorba despre aproximativ zece kilometri de şosea. În acest timp au fost construite trei poduri (unul finalizat, iar celelalte două sunt gata în proporţie de 80, respectiv 90 la sută) şi 44 de podeţe. De asemenea, s-au realizat amenajări hidrotehnice, şanţuri şi rigole pentru scurgerea apelor, lucrări de consolidare, ziduri de sprijin, parapete, plase ancorate. Platforma rutieră are o lăţime de opt metri, partea carosabilă având 6,5 m (două benzi).

Drum „turistic”

Drumul este specific zonelor montane de mare altitudine şi se derulează pe un traseu în care curbele reprezintă aproape 60 la sută din lungime, astfel că viteza medie de circulaţie proiectată este de numai 25 km/oră. Noua arteră va avea un rol preponderent turistic şi va fi accesibilă atât dinspre Uricani/Câmpu lui Neag, cât şi dinspre Baia de Aramă şi Băile Herculane; de la Timişoara şi până la amenajările turistice din Retezat, Parâng şi Munţii Vâlcan, drumul va fi mai scurt cu mai mult de o sută de kilometri. De asemenea, pe o porţiune de 137 de metri, constructorul a înălţat drumul, pe cheile Gârbovului, la confluenţa Jiului de Vest cu afluentul său, Gârbovul, cu aproximativ 1,10 metri, împărţind distanţa respectivă în 22 de tronsoane. În fiecare tronson au fost introduse câte cinci bare de oţel, la care s-au adăugat câte două tone de armură şi câte 34 de metri cubi de beton (tot pentru fiecare tronson în parte). Fiecare bară de oţel are 12 metri lungime, iar 8,5 metri au fost introduşi în armătură, iar restul sunt prinşi în consolă, la o înclinare de 45 de grade pe patul drumului. Pe lângă toate acestea, s-au turnat şi cinci kilometri de asfalt. Până la ieşirea drumului din judeţul Hunedoara mai sunt patru kilometri. În opinia autorităţilor din Valea Jiului DN 66A reprezintă o şansă pentru redresarea economică a zonei şi dezvoltarea turismului, ceea ce ar duce la ieşirea din sărăcia cu care se confruntă această zonă a ţării.

Zonele morţii

Traficul rutier pe drumurile naţionale care traversează judeţul Hunedoara dă bătăi de cap atât şoferilor, cât şi poliţiştilor. Aceştia din urmă au întocmit o hartă a zonelor cu frecvenţă ridicată a evenimentelor rutiere grave, iar acele locuri au fost numite „puncte negre”. În judeţ există opt astfel de zone: pe raza comunei Burjuc, Colţul Pietrei sau „curba morţii”, situată între Săcămaş şi Veţel, Izvorul lui Decebal, la intrarea în Deva, intrarea în Orăştie, panta dinspre Turdaş, în comuna Băniţa, în zona Fornădia şi înainte de intrarea în municipiul Vulcan. Şeful Serviciului Poliţiei Rutiere a judeţului Hunedoara, Ion Tirinescu, declară că în aceste zone de-a lungul anilor au avut loc cele mai multe accidente rutiere: „E adevărat că incidentele se petrec, în majoritate, din vina şoferilor care rămân cu fantasma şoselelor de dincolo de graniţele României, pe care le străbat până la intrarea în România, iar aici dau de drumurile noastre. Ei vin relaxaţi, au viteză maximă şi dau de şoselele noastre, care... sunt aşa cum sunt. Pe deasupra, şi oboseala excesivă îşi spune cuvântul. În plus, şoselele noastre nu au trotuare, oamenii circulă pe drum fără să respecte regulile de circulaţie. Localităţile sunt aşezate la şosea, drumurile au foarte multe curbe. De exemplu, judeţul Hunedoara este străbătut de 90 de kilometri din DN 7, dar numai pe aproximativ 20 dintre aceştia, în aliniament, există posibilitatea depăşirilor, respectând, bineînţeles, normele legale. Şoferii nu prea ţin cont de asta. În acelaşi timp, cele mai multe imobile din localităţile situate pe DN 7 sunt situate pe marginea şoselelor. În Burjuc, Gothatea, Tătărăşti şi Gurasada foarte multe case au fost zguduite de autovehiculele de mare tonaj, ca să nu mai vorbim că în multe situaţii TIR-urile au intrat în case”, adaugă Tirinescu.

Aglomeraţie mare

Pe tronsonul care străbate judeţul Hunedoara al DN 7 trec, în medie, pe zi, 25.000 de maşini. Într-o singură zi, datorită aparatelor radar, „circuliştii” aplică în jur de 50-55 de sancţiuni, iar câte cinci şoferi rămân fără permis de conducere. La nivel de judeţ, într-o lună numărul permiselor suspendate este de circa 300. Anul trecut, pe drumurile din judeţul Hunedoara au avut loc 162 de accidente, mai bine de o treime petrecându-se pe DN 7. Şi-au pierdut viaţa 81 de persoane, iar alte 112 au fost grav rănite. Unica soluţie pentru reducerea numărului de accidente în zonă şi fluidizarea traficului este construirea coridorului IV paneuropean. Lucrările pentru tronsonul Lugoj - Deva vor începe abia în anul 2008 şi se vor finaliza la sfârşitul lui 2010. O altă porţiune a coridorului IV, care străbate judeţul Hunedoara şi unde circulaţia este foarte intensă este Deva - Orăştie. La acest tronson se estimează ca lucrările să înceapă în septembrie - octombrie 2007 şi să fie finalizate până în data de 31 decembrie 2010. Până atunci, toate casele situate pe marginea drumurilor sunt potenţiale „ţinte” pentru TIR-urile care traversează judeţul Hunedoara.

Cu TIR-ul în casă

O familie din localitatea hunedoreană Gurasada a avut de nouă ori, în şase ani, gospodăria distrusă de TIR-urile care părăsesc şoseaua şi intră în curte. Ultimul incident de acest fel s-a petrecut săptămâna trecută, când un tir încărcat cu scaune a părăsit DN 7 şi a culcat la pământ gardul casei.



Asinesta Negrilă locuieşte de-o viaţă în casa ei de la şosea. Are 78 de ani, vederea a cam lăsat-o şi nici de auzit nu prea mai aude. Locuieşte cu un nepot, pentru că familia nu vrea să o lase singură şi nici nu ar pleca să stea cu fata sa, pentru că nu acceptă să îşi lase gospodăria. De şase ani bătrâna trăieşte cu spaima că oricând un TIR îi poate distruge toată agoniseala de-o viaţă. TIR-urile îi fac viaţa un calvar: nu repară bine o stricăciune, că un alt TIR îi intră în gospodărie şi trebuie s-o ia iar de la capăt cu lucrările. Acum trebuie să repare gardul „Este a noua oară în ultimii şase ani când TIR-urile ajung în curtea noastră. Când au stricat gardul, când peretele, când geamurile. Dormeam, că era cam 1 noaptea, când am auzit o bubuitură. Abia am terminat reparaţiile la casă şi acum trebuie să reparăm gardul că l-a distrus TIR-ul ăsta. De unde să mai pot eu să-l repar?! Au sărit bucăţi care au spart şi geamurile. Unde să merg eu la vârsta mea?!”, se vaită bătrâna.

Un TIR care se deplasa de la Arad spre Bucureşti, încărcat cu scaune, a părăsit şoseaua şi a intrat în curtea gospodăriei familiei. Cabina TIR-ului a doborât parapetul de la un podeţ, a trecut de un pârâu şi a culcat la pământ gardul din fier al gospodăriei. Cabina TIR-ului a rămas în curte, iar remorca a fost suspendată pe gard, deasupra pârâului. Potrivit poliţiştilor, vinovat de producerea accidentul este şoferul ceh al TIR-ului, care, pare-se că a adormit la volan. „Ne confruntăm cu multe evenimente rutiere de acest gen în zona Gurasada, deoarece casele sunt amplasate chiar pe marginea şoselei. Vinovaţi sunt şoferii de TIR care nu respectă timpii de odihnă şi nu observă că drumul se îngustează„, a afirmat inspectorul Florin Tat, de la Serviciul Poliţiei Rutiere Hunedoara.

„Le fac pe plac”

Casa familiei Negrilă este situată chiar înaintea unei pante. La aproximativ o sută de metri de locuinţă, drumul care are patru benzi se îngustează şi continuă pe două benzi, înainte de casă este un podeţ. În zonă nu există lumină, iar familia Negrilă spune că a făcut demersuri la primărie pentru aşezarea unei lămpi de iluminat. Pe de altă parte, primarul comunei Gurasada, Silviu Nan, spune că familia a venit abia ieri cu o cerere în acest sens: „O să montez o lampă ca să le fac pe plac, dar asta nu va rezolva problema şi nu va reduce nici efectul şi nici cauza accidentelor. Zona e plină de curbe. Abia acum au venit cu cererea. Au făcut cereri doar la Drumuri Naţionale, pentru presemnalizarea drumului. În două săptămâni fac rost de o lampă şi le-o montez, deşi acolo a mai fost una, dar au spart-o cei care se duc la cele două unităţi turistice din zonă. Probabil că nu vor să fie văzuţi când vin şi când pleacă. Oricum, acolo sunt probleme mari cu drumul şi cu şoferii, mai ales cu cei străini. Anul trecut o altă casă a fost avariată de un TIR. Proprietarii abia au terminat lucrările de reparaţii”.

Drumul păcatelor cu bani publici

de Ciprian Iancu
Drumul Naţional 66 este considerat a fi al doilea ca importanţă în judeţ. Din acest motiv despre modernizarea lui s-a vorbit încă de prin 1998 şi s-a tot vorbit până în 2003 când au început lucrările. Cu patru ani în urmă vorbele politicienilor aflaţi la putere atunci (pesediştii, mai precis) erau pline de optimism. Termenul „politic” de finalizare era toamna anului 2005, iar cel tehnic, înscris în contracte, 1 septembrie 2006. Unele porţiuni însă trebuiau să fie gata, conform contractelor, încă din ianuarie anul trecut. Niciuna dintre cele trei secţiuni nu este gata nici acum. La ora actuală mai puţin de o treime din lungimea „hunedoreană” de 80 de kilometri a DN 66 este finalizată. Motive pentru întârzieri sunt aproape la fel de multe ca şi numărul kilometrilor. În 2003 Compania Naţională de Drumuri a încredinţat lucrările către trei firme, fiecare cu mari probleme financiare. CCCF S.A., firma care se ocupă de porţiunea dintre Călan şi Haţeg, a fost multă vreme în blocaj financiar, generat de faptul că, între timp, s-au scumpit mult materialele de construcţii şi a rezultat o diferenţă mare între valoarea contractată şi necesarul de cheltuieli, după cum a declarat directorul Secţiei de Drumuri Naţionale (SDN) Hunedoara, Gheorghe Brânzan. Prodeftiki, firma din Grecia care câtă vreme a operat în România a produs scandal după scandal, a primit în sarcină modernizarea tronsonului dintre Haţeg şi Baru Mare. Grecii de la Prodeftiki au fost însă trimişi la plimbare, la cererea prefectului Cristian Vladu, în iulie anul trecut, deoarece îşi depăşiseră cu 10 luni termenul de finalizare, iar lucrările erau tot pe jumătate făcute. Porţiunea a fost transferată în grija societăţii Italstrade, cea care are de modernizat porţiunea dintre Baru Mare şi Petroşani şi care a primit lucrarea cu toate că avea datorii însemnate către vistieria statului. După aproape patru ani de la începerea lucrărilor, nici acum pe DN 66 nu se circulă comod. Porţiunile proaspăt asfaltate sunt de doar câţiva kilometri. La trecerile pe straturile diferite de asfalt, maşinile se zdruncină serios. Porţiuni „raşchetate” din drum mai sunt destule. La fel şi zone cu gropi, „ca pe vremuri”, cea mai mare fiind cea de pe Dealul Haţegului. Conducerea SDN Hunedoara spune ceva de genul „ce a fost mult, a trecut”, dar asta nu-i încălzeşte cu nimic pe şoferii care, mai bine de trei ani, şi-au mâncat nervii şi şi-au rupt maşinile până la Petroşani. Noul termen de finalizare a modernizării este 1 octombrie 2007, însă cine se mai încrede în termenele fixate de autorităţile române?

Calvarul de la intersecţie

de Ciprian Iancu
O bună parte dintre localnicii din Sântuhalm nu pot spune că dispun de confort şi viaţă liniştită, chiar dacă trăiesc „la casă”, în satul considerat suburbie a Devei. Aşezarea aflată la intersecţia Drumului European 68 cu şoseaua extra-peticită şi extra-nemarcată care duce spre Hunedoara este grav afectată de poluare: aproape 30.000 de maşini trec pe aici în fiecare interval de 24 de ore.





Plimbări cu adrenalină

Pe „trotuarele” care mărginesc şoseaua o plimbare, cândva obişnuită, este acum un adevărat act de inconştienţă. În primul rând „trotuarul”, în multe locuri, abia dacă are o jumătate de metru lăţime, deci, în caz de „Doamne fereşte” şi să ai timp să te fereşti de vreo maşină, nu prea ai unde. Apoi, în parapeţii metalici nu te poţi încrede. Unii localnici chiar au făcut „mici colecţii” de astfel de parapeţi doborâţi de maşini. Faci câţiva paşi pe marginea drumului şi, dacă mai ieri a fost dat cu nisip, pe carosabil nu se mai vede. Nisipul îl simţi însă imediat în ochi, în nas şi între dinţi, împrăştiat de roţile mari ale camioanelor care trec dintr-o secundă într-alta. După ce plouă, materialul antiderapant se mai vede chiar şi pe pereţii caselor, unele zugrăvite în culori vii cândva, acum uniformizate în nuanţe de gri şi maro. „Victimele” traficului rutier din Sântuhalm par resemnate, dar cel puţin o dată pe zi îşi ies din fire din cauza situaţiei. „Mai acum un an, când traversam strada cu nepotul meu de patru ani, să mergem la magazin, dincolo, în sat, era să dea o maşină peste noi! Şi eram pe trecere! La o săptămână dup-aia, o vecină de-a mea a fost omorâtă aici, pe trecere”, îşi aduce aminte, îngrozită, Agnişa Moţoc (de 60 de ani). Bătrâna, care locuieşte „la şosea” în Sântuhalm de aproape patru decenii, îşi aduce aminte că, până să se lărgească drumul la patru benzi, era mult mai bine, trotuarul era mai lat, între trotuar şi şosea era o rigolă „sănătoasă”, iar maşini erau mult mai puţine.

Cruda realitate şi visul frumos

Oamenii din Sântuhalm au auzit şi ei că „s-ar putea, cândva, cineva să facă o autostradă mai departe de sat”, iar ei să scape de o bună parte dintre maşinile care-i chinuiesc zi de zi, minut de minut. Ioan Furdui, de 65 de ani, alt ghinionist a cărei casă este „la şosea”, s-a mutat demult în partea dinspre grădină a imobilului. În camerele cu ferestre la drum nu se poate sta: praf cât cuprinde, zgomot la fel şi-n plus, când trece câte-un camion (iar asta se întâmplă enervant de des în Sântuhalm), bucăţile de sticlă ale candelabrelor încep să oscileze şi să se lovească una de cealaltă producând câte-o „melodie scurtă şi stridentă, aşa în loc de <>”. Bărbatul nu mai aşteaptă nici măcar autostrada, ca soluţie salvatoare: „O să vie aia (autostrada) când oi fi io mai încolo, mai dinsus”, spune el arătând spre cimitirul de pe dealul din spatele casei. Eugen Mihalţ este mai tânăr, are 48 de ani şi n-are voie să cedeze aşa uşor. Şi-a luat cu cinci ani în urmă o casă mică lângă drum, pe care a extins-o. N-a terminat bine lucrarea că a şi început să se crape clădirea. La fel de exasperat de calvarul de a locui aproape de Drumul European 68, într-unul dintre cele mai aglomerate puncte ale sale, este şi Dorin Căluşer, de 78 de ani. Bătrânul este deranjat mai ales de băltoacele care se formează pe marginea drumului când plouă. În zonă, canalizearea nu fucţionează nici când nu este colmatată, pentru că, spun localnicii, are înclinarea greşită din construcţie, iar apa nu se îndreaptă spre Cerna, cum ar fi normal, ci rămâne pe drum şi dispare doar după ce este proiectată, aşa, murdară, de roţile camioanelor pe pereţii şi geamurile caselor din Sântuhalm.

Drumurile judeţene - „puŞculiţa pentru campania electorală”

Hunedoara are o reţea de circa 1.400 de kilometri de drumuri judeţene. Şi la acest capitol, infrastructura este încă departe de standardele europene, dar se poate spune că în judeţ situaţia este mai bună decât în multe locuri din ţară. La începutul mandatului său, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara, Mircea Moloţ (foto), declara că va transforma judeţul într-un şantier: „Prioritatea 0 a Consiliului Judeţean este îmbunătăţirea infrastructurii. Pe parcursul mandatului meu vor fi alocate fonduri pentru drumuri, iar judeţul întreg va fi un şantier”. De altfel, anul trecut Consiliul Judeţean a aprobat un împrumut de 600 de miliarde de lei vechi prin lansare de obligaţiuni tocmai pentru reabilitarea şi modernizarea infrastructurii şi, implicit, a turismului din zona Parâng, Straja, Retezat (la Râuşor) şi pentru un drum de acces la Sarmizegetusa Regia, precum şi pentru construirea unui aeroport la Săuleşti.

„Moţiunea asfaltului superficial”

Dacă Mircea Moloţ şi-a văzut visul cu ochii şi se declară mulţumit de faptul că în Consiliul Judeţean s-au alocat sume importante pentru reabilitarea şi modernizarea unor drumuri judeţene, nu de aceeaşi părere sunt consilierii judeţeni Gheorghe Popescu şi Ion Pitulescu. Consilierul judeţean PSD Gheorghe Popescu declară că nu este împotriva investiţiilor făcute pentru drumurile judeţene şi comunale, dar spune că modificările prea dese şi alocarea unor fonduri pentru unele drumuri inutile duce la imposibilitatea controlului asupra banilor: „Sunt de acord să se facă investiţii. Judeţul are nevoie de drumuri, dar nu pot fi de acord cu redistribuirea sumelor pentru clientela politică. Pe de altă parte, ca să nu bată la ochi, se mai scapă sume şi unor localităţi conduse de primari PSD. Nu pot fi de acord, spre exemplu, cu construirea unui drum de la Bretea la Prislop pentru care s-au alocat nouă miliarde de lei vechi, când la mănăstire se poate ajunge foarte bine pe alte două trasee. Executarea acestui drum nu poate fi însă controlată. El trece prin pădure şi atunci ce putem înţelege de aici?! Că banii se decontează pentru alegerile viitoare?! Este una dintre posibilităţi. Dacă ar exista posibilitatea introducerii unei moţiuni ca în Parlament, atunci aceasta ar putea purta numele <>„. Pe de altă parte, consilierul judeţean Ion Pitulescu i-a cerut preşedintelui Consiliului Judeţean să verifice lista cu lucrările despre care presa a sesizat că au fost acordate preferenţial: „Dacă Mircea Moloţ nu va verifica şi nu va anunţa apoi Prefectura şi Parchetul, atunci voi face eu acest lucru. Voi vedea la prima şedinţă de consiliu ce s-a întâmplat şi dacă s-au făcut verificări aşa cum am cerut”.





Hunedoara pune banii

Banii din obligaţiuni nu pot fi folosiţi de toate localităţile. O scăpare a legii a făcut ca municipiul Hunedoara să nu poată să primească bani pentru reabilitarea a 2,5 kilometri din DJ 687 şi a celor două poduri situate la intrarea în oraş. Sântuhalm - Hunedoara a fost până în urmă cu 3-4 ani parte a DN 68B, dar a fost declasificat şi transformat în „drum judeţean”. În urma emiterii de obligaţiuni, din economii şi din fondurile de la un alt drum care a fost preluat de Guvernul României, autorităţile judeţene au reuşit să strângă în jur de 150 de miliarde de lei vechi, bani cu care se vor reabilita şi moderniza 7,5 kilometri din DJ 687 Sântuhalm - Hunedoara. Pentru că acest drum trece prin municipiul Hunedoara, Consiliul Local trebuie să găsească bani pentru porţiunea de 2,5 kilometri şi a podurilor de la intrare în oraş. Primarul Nicolae Schiau spune că bugetul nu poate suporta o asemenea cheltuială. Pe de altă parte, preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, Mircea Moloţ, declara, imediat după ce s-a stabilit care este firma ce va executa lucrările la acest drum, că se caută soluţii pentru porţiunea din interiorul oraşului: „Într-adevăr, Hunedoara trebuie să pună banii, dar am făcut demersuri la Ministerul Transporturilor, am vorbit şi cu Radu Berceanu, şi cu ministrul Comerţului Iuliu Winkler şi am găsit înţelegere. Se caută soluţii! Vom promova hotărâri de guvern prin care Hunedoara să primească banii pentru acest drum”. Între timp, contractul pentru lucrare a fost semnat, iar Direcţia de Drumuri Judeţene trebuie să finalizeze tronsonul de 7,5 kilometri până în martie 2008, iar despre bani pentru Hunedoara încă nici nu poate fi vorba. DJ 687 Sântuhalm - Hunedoara este cel mai aglomerat drum judeţean din România. Conform statisticilor zilnic pe această şosea trec în medie 10.000 de maşini.



Săptămâna 8 – 14 februarie 2007, numărul 222