Săptămâna 15 – 21 februarie 2007, numărul 223
|
EDITORIAL
Jenanţi, nu jigniţi!
Monalise Hihn Motto: „Opriţi istoria/Cobor la prima/Cobor la staţiaPreşedintele României a spus deunăzi că parlamentarii fac legi pentru infractori. Vai, ce greşeală! Pământul s-a cutremurat! Potopul s-a abătut asupra păcătosului! Corul plângăreţ a început să urle. „Cum îşi permite?! Cu ce drept?! Vai, ne-a jignit! Câtă obrăznicie! Să-şi ceară iertare!”. Poate aşa o fi, poate Traian Băsescu a sărit calul. Nu trebuia să se lege de nişte aşa „distinse” persoane, care „muncesc” pentru cei care i-au ales şi care nu se simt jigniţi că sunt sfidaţi de dimineaţa până seara de unii pe care nici măcar nu îi cunosc. Pentru că, cel puţin în judeţul Hunedoara, parlamentarii care ne reprezintă sunt nişte iluştrii necunoscuţi. Aşa arată sondajele, pe care tot ei le ţin ascunse, din motive lesne de înţeles. Recent, am intrat în posesia unui sondaj realizat anul trecut în vară de liberali. Şi ce credeţi că arăta sondajul?! Din cei 11 parlamentari ai judeţului, doar doi sunt cunoscuţi de cel puţin jumătate din electorat: Gheorghe Barbu, care e şi ministrul Muncii, şi Adrian Păunescu, pe care lumea îl cunoaşte mai degrabă ca poet şi ca fondator al Cenaclului „Flacăra”. Restul, tăcere! Peste 76 la sută din populaţia judeţului nici n-a auzit de ei. Oare se simt jenaţi?! Cred că nu. Mai degrabă se simt jigniţi şi în sinea lor probabil că îşi spun că poporul e prost şi nerecunoscător. Cum ar fi altfel, atât timp cât îi plăteşte cu lefuri grase, le oferă, în fiecare lună, casă, maşină, birou parlamentar şi alte câte cele?! Aşa cum îi cred parlamentarii, pentru că toate acestea pentru mulţi dintre „aleşi” sunt doar nişte bacşişuri, grosul venind din cu totul şi cu totul altă parte. Cum ar fi altfel, atât timp cât stă cuminte şi cu basca în mână de câte ori îi întâlneşte?! Aţi văzut vreodată cum se comportă mulţi dintre aleşi când vreun om de rând le calcă pragul biroului?! Nici nu v-aş dori să asistaţi la o asemenea scenă. Amabilitatea şi zâmbetele se păstrează pentru campaniile electorale, când cere aceluiaşi popor votul. Atunci e cel mai cumsecade om. Cum ar fi altfel, de vreme ce niciodată nu îi ia la întrebări când îi vede tolăniţi şi sforăind în scaune, sau plictisiţi răsfoind ziarele, sau cu gura mare când îşi votează veniturile şi beneficiile?! Bănuiesc că măcar o singură dată aţi văzut ce repede şi fără discuţii sunt votate toate acestea! Doar ei sunt reprezentanţii poporului, iar poporul trăieşte bine prin aleşii săi şi tocmai de aceea ei nu pot să-l dezamăgească, trebuie să-şi voteze pensii ca lumea şi privilegii şi mai şi. Cum ar fi altfel, de vreme ce habar nu are câte sfori se trag şi câte manevre se fac pe din dos?! Cum ar fi altfel, atât timp cât nu ştie cum cei mai mulţi dintre parlamentarii săi sunt băgaţi în combinaţii dubioase care unui om simplu i-ar ridica instantaneu părul măciucă dacă le-ar cunoaşte?! Ce aţi zice dacă aţi afla că un parlamentar de Hunedoara, alintat de subalternii politici cu numele de „maestre”, este băgat până în gât în tot soiul de afaceri cu terenuri, aici, unde nu-l cunoaşte 78 la sută din electorat?! Dar de un altul, rămas străin pentru 81 la sută dintre votanţi, care vinde şi el nişte combustibil pe la diverse firme de stat, conduse de adversarii săi politici?! Desigur, toţi aceştia sunt jigniţi de ceea ce le-a spus Traian Băsescu şi vor negreşit să li se ceară scuze. Eu mă gândesc că nu au ştiu ce scot din gură pentru că, de fapt, au vrut să spună că sunt jenanţi. Jignit e omul de rând şi chiar de ei! |
Săptămâna 15 – 21 februarie 2007, numărul 223