Săptămāna 15 – 21 februarie 2007, numărul 223

REPORTAJ

„Mi-am asumat riscul de a fi ministru”


Oana Bimbirică


Īnglodat pānă peste cap īn pensii, indemnizaţii şi salarii, ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Gheorghe Barbu, nu prea a mai avut timp, īn ultimii aproximativ doi ani, să se ocupe de activitatea sa politică, īn calitate de membru al PD. Fiind unul dintre cei trei hunedoreni ajunşi īn cabinetul lui Tăriceanu, după alegerile din 2004, Barbu şi-a depăşit colegii din judeţ la capitolul popularitate, nu pentru că ar fi mai bun decāt ei, ci pentru că gestionează un domeniu care „i-a durut” dintotdeauna pe romāni. Ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale nu se mai visează īn această poziţie şi după 2008, īnsă īşi doreşte ca, la următoarele alegeri, electoratul să-i acorde īncrederea omului politic Gheorghe Barbu.



De ce credeţi că nu se mai īnţelege PNL cu PD şi, particularizānd, premierul Călin Popescu Tăriceanu cu preşedintele Traian Băsescu?

Problema preşedinte - premier nu o comentez. PNL şi PD eu n-aş zice că nu se mai īnţeleg, pentru că altfel nu ar fi la guvernare īmpreună şi nu ar mai exista Alianţă. Există, īnsă, diferenţe de puncte de vedere şi de abordări īntre noi, atitudini şi faţă de preşedintele Romāniei pe care noi īl susţinem, dar, īn fond, ar trebui să-l susţinem la fel ambele partide. Preşedintele este cel care a dus programul Alianţei īn toată campania electorală, datorită lui suntem astăzi la putere şi nu īn opoziţie, datorită lui este premier domnul Tăriceanu, iar eu, ministru. Drept urmare, cred că atitudinea faţă de o instituţie prezidenţială ar trebui să fie mai bine calculată şi abordată din punct de vedere al partenerilor noştri liberali, iar cine s-a obişnuit cu fapte făcute de preşedinţi după uşi īnchise, trebuie să se dezobişnuiască. Domnul preşedinte Băsescu nu are o astfel de atitudine, a spus-o de la īnceput. Dumnealui are o atitudine activă prin care īncearcă să lupte cu corupţia, să facă instituţiile statului să funcţioneze, dar şi statul de drept īn totalitatea lui, să nu permită, atāt cāt poate dumnealui, dar şi partidele, să apară alte interese decāt cele favorabile Romāniei şi cetăţenilor ei şi cred că acest lucru este cel mai important pe care preşedintele īl are, atāt, cāt īi permite Constituţia.

Există pericolul unei rupturi īntre PNL şi PD? Cāt de aproape este acest moment?

Nu am un semnal al unei rupturi. Sigur, o astfel de decizie nu este una simplă şi ar trebui să fie lucruri suficient de grave, din partea ambelor partide, pentru ca să se producă o asemenea ruptură. Deocamdată, nu se pune o asemenea problemă.

Cum vedeţi viitorul Partidului Liberal Democrat (PLD) pe scena politică şi care ar fi rolul PD īntr-o ecuaţie care ar cuprinde şi acest partid?

PLD cred că īşi face un loc pe centru-dreapta, este un partid la īnceput, are şi personalităţi, īnsă, nu aş putea să spun unde va ajunge. Cred că poate avea o perspectivă. Vom vedea după ce va fi īnregistrat oficial şi după ce va īncepe să aibă atitudini publice şi programe făcute cunoscute, unde va ajunge exact. Noi, cu orice partid democratic, avem relaţii, sau vom avea. Le avem şi acum pentru că, dacă şi reprezentanţii trecuţi la PLD, din Parlament, n-ar mai susţine acest guvern, el chiar n-ar mai avea nici fragila şi minima majoritate, creată ad-hoc, pe anumite proiecte de lege.

De cānd a plecat domnul Gheorghe Pogea la Bucureşti, practic, PNL a monopolizat influenţarea opiniei publice din judeţul Hunedoara. Aveţi īn plan o regāndire a strategiei Partidului Democrat pentru recāştigarea poziţiei īn acest sens?

Eu nu ştiu īn ce măsură PNL a monopolizat această chestiune īn judeţul Hunedoara. Īnţeleg că au o preocupare importantă şi acest lucru nu este de acuzat pentru niciun partid. Domnul Pogea a avut o perioadă mai de rămānere īn umbră, dar chestiunea asta s-a īncheiat. Ştiţi că a revenit, va fi, din nou, o prezenţă constantă aici. Īnsă noi putem să fim supliniţi, eu īn calitate de vicepreşedinte, ministru şi deputat, de colegii noştri, avem preşedinţi executivi, avem reprezentanţi aleşi īn structuri administrative şi nu cred că aceasta este o problemă majoră. Problema este, eventual, de o mobilizare mai accentuată. La un moment dat, Gheorghe Pogea a vrut să renunţe la funcţia de preşedinte al PD Hunedoara.

Dumneavoastră aţi avut vreun rol īn a-l face să se rezgāndească?

Asta trebuie să-l īntrebaţi pe domnul Pogea, nu pe mine.

Care este obiectivul PD pentru următoarele alegeri īn judeţul Hunedoara?

Obiectivul Partidului Democrat este să cāştige alegerile oriunde ar fi şi oricānd ar fi. Nu vă pot da niciun fel de procente, īnsă ne dorim ca PD să fie primul partid din Romānia, după alegeri.

Ce veţi face după ce nu veţi mai fi ministru? Vă gāndiţi să vă īntoarceţi īn judeţul Hunedoara sau veţi rămāne īn Bucureşti, implicat, eventual, īntr-o activitate īn domeniul privat?

Eu, īn acest moment, cumulez şi funcţia de deputat, alături de cea de ministru. Nu mi-am propus să renunţ la a mai fi un ales īn Parlamentul Romāniei. Sigur că acest lucru nu depinde numai de mine, ci, īn primul rānd, de partidul din care fac parte şi de organizaţia Hunedoara. Nu mi-am propus să īncetez, atāt cāt mai pot, fizic, să duc o astfel de misiune, bazāndu-mă şi pe experienţa pe care o am, trecānd prin multe funcţii, din administraţia locală, centrală sau cea de ales parlamentar. Cred că am cāştigat o oarecare experienţă.

Sunteţi conştient că această funcţie de ministru a contribuit la creşterea sau, dimpotrivă, la scăderea popularităţii omului politic Gheorghe Barbu?

Absolut. A fost un risc pe care mi l-am asumat. Cine vrea să judece pe fapte şi pe posibilităţi o va face, cine nu, mă va caracteriza cum va crede de cuviinţă. Eu, personal, sunt cu conştiinţa īmpăcată că am făcut tot ce am putut din acest punct de vedere, pentru binele romānilor, īn general, şi a grupurilor celor mai vulnerabile, īn special.

Īn cazul īn care, īn 2008, Alianţa D.A. va mai ajunge, din nou, la putere veţi mai accepta un post de ministru, poate tot acesta?

Eu sper să fie alegeri anticipate şi să nu fie anul 2008. O eventuală decizie a mea, dacă mi se va mai propune vreodată, īn viaţa mea, o funcţie de ministru, va fi una mult mai greu de luat atunci, decāt am luat-o, cānd mi s-a propus, īn 2004.

„Cea mai mare responsabilitate din viaţa mea!”

Funcţia de ministru al muncii pe care o deţin acum este cea mai grea responsabilitate pe care am avut-o īn viaţa mea. Nu ştiu īn ce măsură am reuşit, pānă īn prezent, să īndeplinesc tot ceea ce mi-am propus. Īn orice caz, din punctul de vedere al programului de guvernare, la doi ani sunt cel puţin cu trei sferturi din planurile mele realizate anticipat, dar problema nu este atāt a activităţii mele şi a ceea ce conduc īn mod direct, cāt mai ales a percepţiei cetăţenilor. Din acest punct de vedere, pentru că la Ministerul Muncii e locul īn care se stabilesc, sau se dau pensii, indemnizaţii, alocaţii, se iau avize şi se face o politică salarială, īntotdeauna cetăţenii Romāniei au dorinţă de mai bine, care este, dealtfel, o chestiune firească şi aşteptări imediate, care sunt, din nou, extrem de normale şi destul de greu de explicat şi de motivat de ce nu se pot īntāmpla. Personal, nu ştiu dacă electoratul va putea depăşi această barieră şi să aprecieze activitatea mea. Pe mine, psihic, mă marchează foarte mult această chestiune, dar, din punct de vedere personal, ştiu că am făcut tot ceea ce mi-a stat īn putinţă. Īn ultimii doi ani, īn Romānia, din toate punctele de vedere, pensii, salarii, indemnizaţii sau alocaţii, sumele au crescut considerabil cum nu şi-a propus niciodată o altă guvernare. Īnsă faptul că nu au crescut destul este un alt obiectiv pe care eu, ca ministru, nu prea pot să-l influenţez, deoarece eu gestionez exact ceea ce primesc.

„Sunt prea bătrān pentru a o lua de la capăt”

„Nu mă tentează un post de parlamentar european. Cred că este locul pentru cei mai tineri sau, īn orice caz, mai tineri decāt mine pentru a ajunge īn Parlamentul Europei, deoarece este un exerciţiu pe care trebuie să-l īnveţi, nu să te duci pentru un an sau doi, ci să ai cel puţin un mandat. Eu nu mai sunt la o vārstă la care să o iau de la capăt īn acest fel. Īn orice caz, cāt timp mai sunt ministru, eu am un contact de exerciţiu democratic īn Uniunea Europeană, pentru că, de doi ani, sunt membru observator īn Consiliul Miniştrilor din domeniul de activitate pe care īl coordonez. Din luna ianuarie 2007, sunt membru cu drepturi depline şi votez, exprim 14 voturi cāt are Romānia, īn consiliu şi, drept urmare, eu practic acest exerciţiu de peste doi ani, prima dată ca observator, iar, apoi, ca ministru īn funcţie. Nu este o simplă prezenţă, susţinerea unui lucru acolo nu influenţează numai Romānia, ci abordarea politicilor sociale īn Europa. Cu 90 de voturi din 300 cāte se exprimă, acolo, prin ridicarea mānii, se blochează orice decizie care influenţează o politică europeană”.



Săptămāna 15 – 21 februarie 2007, numărul 223