Săptămāna 15 – 21 februarie 2007, numărul 223
|
REALITATEA HUNEDOREANĂ
Laura Oană
Ultimul război pentru Sarmizegetusa
Brăţările dacice recuperate de stat au readus īn discuţie braconajul arheologic practicat īn Romānia şi īndeosebi īn siturile din Munţii Orăştiei. Dacii sunt din nou „pe val” şi subiectul numărul unu īn controversele istoricilor şi ale şcolilor de arheologie. Era prilejul potrivit ca o mānă de oameni să lanseze un apel disperat către autorităţile centrale. Primul ministru şi alţi cāţiva īnalţi demnitari au aflat „de la sursă” că acesta ar putea fi ultimul strigăt al unor vestigii unicat batjocorite de sute de ani. Īn Munţii Orăştiei, S.O.S. īşi schimbă īnţelesul: īn 2007, mesajul este mai limpede ca oricānd şi īnseamnă „Salvaţi Siturile Noastre”. 
Stat īn stat „Există o inadmisibilă lipsă de acţiune. Legislaţia este extrem de stufoasă şi este incompletă”, specifică Silvia Beldiman care crede că legile de patrimoniu se īncurcă printre actele de protecţie a mediului. Nici măcar informaţiile despre proprietarii terenurilor nu sunt sigure. Spre exemplu, se pare că Cetatea Blidaru este proprietate privată, iar pānă acum statul nu a făcut demersuri pentru a achiziţiona aceste terenuri. Fiecare instituţie a venit cu punctul său de vedere pe baza cărora s-a īntocmit memoriul care a luat săptămāna trecută calea Bucureştiului. Elementele de arhitectură militară şi religioasă a dacilor, fortificaţiile şi sanctuarele - un sistem defensiv unic - alături de terasele cu urme ale aşezărilor civile şi atelierele vremii, turnurile de observaţie, drumurile şi sistemul de canale reprezintă de fapt o īntreagă regiune. Este vorba de 500 de kilometri pătraţi, zonă pentru care, la cea de-a doua īntālnire a grupului de lucru, s-a propus īnfiinţarea unei Rezervaţii Arheologice a Complexului Dacic, rezervaţie care ar urma să funcţioneze după modelul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, condusă de un guvernator, cu un statut special şi īn baza unui cadru legislativ adecvat. Un adevărat „stat īn stat”. Silvia Beldiman nici nu vrea să se gāndească la ce s-ar īntāmpla dacă nici acum factorii de decizie din Bucureşti nu vor acţiona responsabil: „Nu vreau să cred asta. Īncă sper...”. UNESCO intervine Īntālnirea grupului „S.O.S. Cetăţile Dacice” are loc īntr-un moment sensibil şi crucial pentru soarta celor mai importante vestigii ale dacilor. Lipsa unui plan de protecţie şi gestiune a zonei, ambiguităţile legislative şi continuarea braconajului arheologic pot oricānd deveni argumente pentru declasarea Cetăţilor de pe Lista patrimoniului mondial. Generalul Viorel Sălan, comandantul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi (IJJ) susţine că UNESCO a cerut recent statului romān să īntărească paza pe teritoriul siturilor din Munţii Orăştiei după ce organizaţia a primit semnale despre jaful pe care autorităţile nu au reuşit să-l stopeze. Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) a cerut conducerii IJJ să īntocmească cāt mai repede un plan de protecţie a zonei. Faţă de indiferenţa cu care statul romān a tratat de zeci de ani ruinele, poziţia UNESCO este impresionantă. Īn 1999, UNESCO trimitea īn Munţii Orăştiei un grup de specialişti care să constate valoarea istorică a Cetăţilor Dacice. Concluziile au fost strānse īn Raportul Consiliului Internaţional pentru Monumente şi Situri (ICOMOS) cu propunerea ca monumentele să fie declarate „patrimoniu UNESCO”. Pentru a sensibiliza Executivul, memoriul cuprinde citate importante din acest raport: „Sistemul defensiv al fortificaţiilor dacice din Munţii Orăştiei aduce o mărturie unică şi excepţională despre civilizaţia dispărută a geto-dacilor, unul dintre ultimele popoare integrate lumii romane (...). Ansamblul cetăţilor dacice reprezintă cel mai frumos exemplu al unui program arhitectural coerent al unei puteri politice şi religioase, capabilă să destrame vechile structuri tribale şi să-şi unifice ethosul īn jurul unui concept de Stat, fapt unic īn acea vreme”. Vizibil impresionaţi de vizita īn teren, reprezentanţii UNESCO scriu despre „o valoare excepţională”, „un exemplu nicăieri conservat”, „un reper excepţional”, „simbolul istoriei sale europene”. Specialiştii direcţiei care au īnsoţit delegaţia īşi amintesc că ditamai experţii care cunoşteau toate monumentele de vază ale Europei, au părăsit Sarmizegetusa Regia cu ochii plini de lacrimi... . 
Memoriul face valuri Conducerea DJCCPCN recunoaşte că a „vrut să facă valuri” cu acest document īn primul rānd pentru a dezmorţi autorităţile centrale şi a le sensibiliza īn legătură cu prima capitală de pe teritoriul ţării, Sarmizegetusa Regia. Memoriul cuprinde două anexe: prima conţine fotografii cu distrugerile din zona cetăţilor şi a doua cuprinde toate propunerile instituţiilor care au contribuit la elaborarea memoriului. Prima reacţie a venit din partea Ministerului Mediului care a cerut imediat punctul de vedere al Administraţiei Parcului Natural Grădiştea Muncelului -Cioclovina, din subordinea Direcţiei Silvice, īn legătură cu memoriul ajuns şi pe masa ministrului. Şefa parcului, Mihaela Ionescu, spune că este de acord cu proiectul atāt timp cāt rezervaţia va proteja şi mediul. „Se crede că legislaţiile de mediu şi cea de patrimoniu se dau cap īn cap, īnsă se pot găsi soluţii. Scandalul a plecat īn 2004, după ce o furtună a rupt o parte din copacii din Sarmizegetusa şi i-a aruncat peste sit”, explică ea. Se pare că dilema silvicultorilor se lovea de statutul de arie protejată: atāt timp cāt pe teren există vestigii dacice, pădurarii nu puteau exploata lemnul cu utilaje care ar fi distrus ruinele. Conducerea Direcţiei Silvice a promis că va scoate trunchiurile la primăvară cu „toporul şi cai”. Mihaela Ionescu crede că prima problemă care trebuie rezolvată este paza zonei, imposibil de acoperit din cauza suprafeţe mari, a terenului dificil şi a numeroaselor căi de intrare către situri. La cele cinci porţi principale de acces se adaugă drumurile care vin dinspre judeţul Alba şi zeci de poteci cunoscute atāt localnicilor cāt şi căutătorilor de comori. Acum, paza este asigurată de opt rangeri şi un post de jandarmi, militari nevoiţi să patruleze pe sute de kilometri pătraţi. Memoriul propune īnsă modificarea legislaţiei, astfel īncāt jandarmii şi poliţiştii să fie desemnaţi ca agenţi constatatori ai contravenţiilor. Īn viziunea reprezentantului Dacia Revival, Vladimir Brilinsky, parcul natural nu īşi are rostul şi ar trebui īnlocuit cu un Parc Arheologic, asemănător celui īnfiinţat īn 1955. Arestaţi timpul! Specialiştii care au contribuit la īntocmirea memoriului au identificat şi cāteva dintre cauzele care au dus la gestionarea proastă a cetăţilor: proprietarii numeroşi, suprapunerea legislativă, lipsa fondurilor pentru conservare şi cercetare, inexistenţa unui Program de protecţie şi gestiune şi a unui Plan anual, documente strict necesare unor monumente din patrimoniul UNESCO. Autorii memoriului au făcut şi propuneri pentru protejarea cetăţilor. Pe lāngă sugestia de a achiziţiona terenurile din situri, reprezentanţii „S.O.S. Cetăţile dacice” cer finanţare pentru delimitarea siturilor şi semnalizarea lor corespunzătoare şi alcătuirea unui repertoriu arheologic pentru zona Munţilor Orăştiei īmpărţit pe trei categorii: patrimoniu UNESCO; patrimoniu nominalizat īn LMI 2004 (lista monumentelor istorice) şi patrimoniu arheologic reperat. Şi dacă hunedorenii ştiu foarte bine cine se face vinovat de degradarea monumentelor şi apariţia căutătorilor de comori, poliţiştii se transformă brusc īn poeţi cānd vine vorba de a identifica vinovaţii. Spre exemplu, chiar şeful compartimentului patrimoniu din Inspectoratul General al Poliţiei, comisarul Aurel Condruţ, chestionat despre această problemă, a emis sec: „Vinovat este timpul!” Semn că orice banc are un sāmbure de adevăr şi, mai grav, că anchetatorii din dosarul „Aurul Dacic” sunt departe de a īnvinui adevăraţii vinovaţi pentru jaful din Munţii Orăştiei: pădurari, arheologi, poliţişti şi politicieni care ani de zile au īnchis ochii la prăpăd. Şi, spun legendele, nu pe gratis... |
Săptămāna 15 – 21 februarie 2007, numărul 223