Săptămâna 15 – 21 februarie 2007, numărul 223

REPORTAJ Cele cinci brăţări dacice recuperate până acum au fost păzite de zeci de jandarmi şi mascaţi la Şedinţa de judecată de vineri Inculpaţii, faţă-n faţă cu brăţările dacice Ciprian Iancu Ca-n fiecare dimineaţă, în jurul Tribunalului Hunedoara e forfotă mare. Cei veniţi cu treabă abia-şi croiesc drum printre maşinile care acaparează până şi parte din trotuare. Mai mult, sunt studiaţi atent de jandarmii postaţi mai peste tot. Zarva este acum şi mai mare pentru că va avea loc o nouă şedinţă de judecată în procesul aurului dacic. Mai mult, urmează să fie aduse ca probe cele cinci brăţări dacice recuperate de statul român în toamna anului trecut. Dispozitiv amplu La 7.30, la câţiva paşi mai încolo de clădirea Tribunalului, în faţa Parchetului Judeţean se înghesuie câteva dubiţe ale Jandarmeriei şi trupelor SPIR. Mascaţii coboară şi, rapid, transportă câteva genţi în sediul Parchetului. În sala de judecată, două ore mai târziu, din ele, pe o masă, apar cele cinci brăţări. Nu sunt aşezate decât după ce se găseşte, destul de greu, o faţă de masă cum se cade, după care sunt înşirate pe o folie protectoare. Strălucesc de parcă ar fi fost făcute acum câteva zile, nu acum 2000 de ani. Imediat în jurul lor se postează patru mascaţi echipaţi complet şi patru membri ai Poliţiei Comunitare Alba. Fiecare colţ al sălii este păzit de patru jandarmi. Uşa este şi ea păzită şi pe dinafară şi pe dinăuntru. De obicei, la o şedinţă de judecată un singur jandarm este la post. Acum sunt 13 doar în sală, fără să mai fie puşi la socoteală mascaţii şi jandarmii de pe holuri şi din jurul clădirii. În total, vreo 30, uşor de văzut. Presiuni Şi tensiuni Brăţările stau cuminţi pe masă, flancate de mascaţi. Simpla lor prezenţă face ca în sală să fie linişte. Unii le privesc muţi de uimire, alţii vorbesc doar în şoaptă. Afară însă, inculpaţii şi avocaţii se amestecă cu membri echipajelor de ordine şi pază şi cu reporterii, zarva e destul de mare. Dintre toţi inculpaţii, doar Iulian Ceia trece peste tensiunea aşteptării reuşind, din nou, să strângă presa în jurul său, pentru declaraţii: spune că brăţările nu sunt autentice, după care se lansează într-un adevărat tir la adresa procurorilor din Alba, în special al procurorului general - adjunct Augustin Lazăr, cel care a coordonat ancheta: „Brăţările au fost expertizate de oameni care nu sunt experţi în aşa ceva”, „Este un circ făcut de domnul Augustin Lazăr”, „Domnului Lazăr îi este acum extrem de frică, pentru că bumerangul juridic se va întoarce, mai devreme sau mai târziu, împotriva sa”, iar Iulian Ceia este întrerupt din declaraţii de intrarea în sală a judecătorului. Confruntarea Nici nu începe bine şedinţa că toţi inculpaţii sunt scoşi afară din sală. Rămâne doar Iulian Ceia. Este întrebat dacă a mai văzut vreodată în realitate vreuna dintre brăţări. Răspunsul este negativ, cu precizarea că brăţările seamănă cu cea prezentată la OTV, în 2002, într-un documentar realizat de Radu Tora (atunci reporterul realizase un film despre braconajul arheologic în Munţii Orăştiei, iar apariţia brăţării pe înregistrare le-a căzut ca o mănuşă procurorilor). Pe rând, revin în sală Ciprian Hidişan, Ioan Nedelcu, Mugur Nedelcu (fratele său), Florin Nistor şi Mihai Zerkula, ceilalţi inculpaţi despre care procurorii susţin că au avut contact direct cu brăţările. Răspunsurile sunt aproape aceleaşi: n-am mai văzut brăţările, dar seamănă cu cea prezentată în documentar. Martorii acuzării După audierea suplimentară a inculpaţilor este chemat în sală Remus Râmbetea, un bătrân de aproape 60 de ani, originar din Grădiştea de Munte (cel mai apropiat sat de Sarmizegetusa Regia, de unde provin brăţările). Bătrânul jură cu mâna pe Biblie. Pare de-a dreptul speriat de situaţie. Crisparea i se citeşte pe chip. Reuşeşte totuşi să înceapă să relateze cum el, împreună cu fiul său, Florin, şi cu doi dintre inculpaţi, Ciprian Hidişan şi Ioan Nedelcu, în dimineaţa de 6 mai 2000, au găsit 10 brăţări dacice din aur. Mai mult, spune că cele cinci expuse pe masă fac parte din lotul celor 10 brăţări (conform procurorilor, în total există 15 brăţări dacice, 10 găsite în 2000, celelalte, un an mai târziu). Câteva luni mai târziu, bătrânul a primit 15.000 de mărci germane de la cei doi, Hidişan şi Nedelcu. Tânărul Şi clipa Fiul său, Florin Râmbetea, vine cu aceeaşi versiune şi nu pare chiar aşa de speriat ca şi tatăl său. Ori îşi maschează frica, ori este mai optimist, pur şi simplu. Mărturiseşte că el a fost cel care a spălat, la Deva, în apartamentul altui inculpat, Florin Nistor, brăţările, curăţându-le de pământ cu apă şi şampon. „Apoi le-am cântărit pe un cântar de bucătărie. Aveau vreo 10 kilograme, în total”. Florin adaugă că el a primit în total 18.000 de mărci germane. Banii s-au dus repede, pentru că a trăit destul de periculos. S-a cunoscut cu o stripteuză de lângă Călan, şi-a cumpărat un apartament în Hunedoara cu 7.000 de mărci germane, pe care l-a vândut după câteva luni la jumătate de preţ, apoi a divorţat de stripteuză. Dar a trăit clipa. La început, s-a numărat şi el printre cei arestaţi, în 2005, dar a ales să coopereze cu procurorii. La un moment dat până şi inculpaţii se amuză, se destind şi încep să discute între ei. Spre final, tensiunea creşte din nou: acuzarea cere rearestarea inculpaţilor. La final, după cinci ore de şedinţă, judecătorul respinge propunerea procurorilor. Inculpaţii părăsesc sala întrebându-se parcă, în gând, ce-i mai aşteaptă. Astăzi (joi, 15 februarie), la Curtea de Apel Alba se judecă recursul formulat de procurori împotriva deciziei Tribunalului de respingere a propunerii de re-arestare. Se spun multe: ba că vor fi, ba că nu vor fi arestaţi iarăşi. Hunedoreanul care urmăreşte presa trage însă o singură concluzie sigură: povestea brăţărilor a început demult şi nu pare că se va sfârşi prea curând. Comentarii?

Săptămâna 15 – 21 februarie 2007, numărul 223