Săptămâna 22 – 28 februarie 2007, numărul 224

EDITORIAL De ce vă e frică, domnilor? Ciprian Iancu Nu mai e mult şi se împlinesc două decenii de când ne-a fost redată libertatea de exprimare. Presa aşa cum a fost şi este ea, bună, rea, „de partid” sau independentă, activează „la centru” fără să ţină seama prea mult de ameninţările politicienilor. În judeţ...? În judeţ prea puţini ziarişti mai au curajul să arate cu degetul. „Nu mă arăta cu degetul că am să ţi-l tai!”: aşa se rezumă reacţia politicianului aflat la putere astăzi, în Hunedoara. Unii colegi de breaslă devin imediat timoraţi. Nu sunt obişnuiţi să încerce să meargă înainte având condeiul curat într-o mână şi „cele zece porunci” ale profesiei, date cu mai bine de un deceniu în urmă, de Clubul Român de Presă, în cealaltă mână. Nu luăm aici în discuţie gazetarii care, de fapt, sunt propagandişti cu legitimaţii de ziarişti. Nu are rost! Ne referim doar la ziaristul cu conştiinţă de ghiocel care nu vrea decât să-şi facă meseria. Pe vremea PSD-ului, gazetarul care se zbătea şi atunci pentru independenţă în cuget şi-n scris (sau vorbit) era hulit de Mihail Rudeanu şi ai lui, arătat cu degetul că este „omul Opoziţiei”. Asta în timp ce toţi cei care râvneau atunci la ciolan, îşi frecau mâinile de bucurie, ba chiar aplaudau public demersul gazetarului-ghiocel îndreptat împotriva „ticăloşilor pesedişti”. Când le-a spus să nu se bucure prea mult, deoarece, în cazul în care vor câştiga alegerile, şi ei vor fi trataţi la fel, „opozanţii” de atunci s-au blocat puţin, nevenindu-le să creadă. Schimbarea s-a produs, dar lucrurile stau la fel, dacă nu cumva şi mai rău. Acum, ziaristul-ghiocel care este prea atent cu deciziile primăriilor, consiliului judeţean, Prefecturii sau ale altor instituţii şi, mai ales, ale conducătorilor acestora, este descurajat. Metode sunt destule, de la tergiversarea unor răspunsuri, până la „sugestii”, ori chiar ameninţări subtile. Dacă s-au schimbat cu ceva politicienii, la acest capitol s-au schimbat! Nu mai ridică pumnul la tine, nici nu-ţi mai spun „Te dau afară din judeţ!” (deşi unii, după ce sunt sunaţi, uită că ar fi mai bine să închidă telefonul înainte de a se apuca de înjurături inventate de mahalaua în care, probabil, au copilărit). Acum îţi dau de înţeles că, soţia, mama, tatăl, fratele ori prietenul care e funcţionar, ori lucrează „la stat”, ar putea rămâne fără slujbă, la un singur semn. O altă categorie este cea a politicienilor - demintari (pe scurt, oameni politici care trag sforile instituţiilor judeţene) care nu-ţi spun nimic, doar trimit cu ordin clar fel şi fel de controale la firma care editează ziarul, sau deţine licenţa pentru postul de radio, ori televiziune. Suntem în 2007, iar astfel de lucruri se întâmplă în judeţul Hunedoara... . La mai bine de 17 ani de la recâştigarea libertăţii... . Semn că politicienilor le e teamă! Fiecare partid serios adună articole de presă despre liderii săi locali, iar dacă sunt prea multe negative, respectivul este tras pe linie moartă. Miza alegerilor devine mai importantă la fiecare patru ani. Şi s-ar putea să mai apară şi „blestemul” ăsta al votului uninominal. Comentarii?

Săptămâna 22 – 28 februarie 2007, numărul 224