Săptămāna 22 – 28 februarie 2007, numărul 224

REPORTAJ

„Vreau raliu, nu politică!”


Oana Bimbirică


După ce un accident stupid i-a curmat, brusc, cariera de 20 de ani de īmpărţit pumni īnveliţi īn mănuşi adversarilor din ring, hunedoreanul Mihai Leu s-a resemnat şi şi-a adaptat jocul de picioare şi īndemānarea la cele patru roţi ale maşinii de raliuri. Singurul boxer romān profesionist care a obţinut un titlu de Campion Mondial, la categoria semi-mijlocie WBO, nu are foarte multe regrete, decāt acela că, din cauza destinului, nu a apucat să-şi īmplinească visul de a-l īntālni īntre cele patru corzi pe Oscar de la Hoya, cu care deja fusese pus la punct un meci. La zece ani după īncheierea carierei de boxer şi alături de o nouă echipă de raliuri, Mihai Leu nu răspunde chemării colegilor din Partidul Conservator, se bucură de o lună februarie plină de aniversări şi pune la punct ultimele detalii pentru o nouă competiţie automobilistică.



Există pericolul unei rupturi īntre PNL şi PD? Cāt de aproape este acest moment?

Nu am un semnal al unei rupturi. Sigur, o astfel de decizie nu este una simplă şi ar trebui să fie lucruri suficient de grave, din partea ambelor partide, pentru ca să se producă o asemenea ruptură. Deocamdată, nu se pune o asemenea problemă.

Cum mai stai cu croşeul?

Nu am mai pus īn mānă decāt mănuşile de pilot. Am renunţat la box din cauza problemelor pe care le-am avut la braţul stāng şi foarte rar s-a īntāmplat să mai fac mişcare specifică boxului. Mă atrage īncă foarte mult şi boxul rămāne pe primul plan, īnsă nu mai pot să fac foarte multe exerciţii de box, deoarece īmi oboseşte māna foarte repede.

Care a fost lovitura ta cea mai bună?

Directa de stānga. A fost, practic, arma mea de bază cu care am cāştigat foarte multe meciuri şi a fost o lovitură care surprindea foarte mulţi adversari.

Cum ai ajuns să faci box la vārsta de nouă ani?

Am īnceput la Clubul Constructorul Hunedoara. Nu m-am gāndit neapărat la o carieră īn domeniul boxului, īnsă părinţii mei s-au bucurat că nu stăteam toată ziua pe stradă cu copiii, ci făceam ceva īntr-un mod mai organizat. Am īnceput cu un antrenor pe care īl chema Alexandru Turică, iar, apoi am trecut la alt club, Metalul Hunedoara, unde l-am avut ca antrenor pe Alexandru Pescar. Acesta a īnceput să mă vadă ca pe o speranţă. Īn perioada asta a venit Eustaţiu Mărgărit, un profesor universitar, care a scos cāţiva campioni mondiali la box şi el a fost cel care m-a ajutat foarte mult şi m-a īnvăţat tot ce ştiu īn domeniul boxului. El şi cu tata s-au īmprietenit foarte bine şi, de aici, a rezultat o colaborare foarte bună.

Ai avut ocazia să foloseşti boxul ca să te baţi cu ceilalţi, deci nu neapărat ca sport?

Nu prea. Cānd eram copil nu pot să zic că am fost foarte cuminte, poate chiar foarte neastāmpărat. Deci, normal, că pānă īn clasa a opta am avut multe probleme şi mama trebuia să vină destul de des la şcoală. Dar după ce am īnceput să practic boxul de performanţă, am devenit mult mai liniştit.

Ai avut 200 de meciuri jucate la amatori, din care ai cāştigat 190. Ce s-a īntāmplat īn cele 10 pe care le-ai pierdut? Ce n-a mers bine?

Cele zece meciuri pe care nu le-am cāştigat au fost şi cu adversari mai puternici şi mai slabi. Ultimul meci pe care l-am pierdut a fost īn 1990, cu opt ani īnainte să renunţ la box, şi cred că meciurile pe care le-am pierdut īnainte, le-am pierdut şi datorită lipsei de experienţă.

Ai fost făcut vreodată K.O.?

Da, am fost făcut knock- out doar o singură dată. Era finala Campionatului Germaniei, īn 1998, cāştigasem foarte clar meciul, mai erau 16 secunde pānă la final şi, atunci, din neatenţie şi lipsă de concentrare, am primit o lovitură şi am fost la podea. Adversarul meu de atunci a fost Harald Wildanger, dar mi-am luat revanşa după două luni, cānd am boxat cu el şi l-am bătut.

Pe cāţi ai făcut tu KO?

Nu mai ştiu exact, pe mulţi. Eu am fost un sportiv mai mult tehnic. Au fost multe turnee īn care am primit cupa de cel mai tehnic boxer.



Ce ai simţit atunci cānd ai avut accidentul şi a trebuit să renunţi la box?

A fost foarte greu pentru că, după o viaţă īntreagă īn care ai făcut sport de performanţă şi dintr-odată vezi, aşa, că se īntrerupe totul, e foarte dureros. Ţin minte că, la īnceput, multe nopţi nu am putut să dorm. Dar, acum, au trecut mulţi ani şi m-am obişnuit cu asta. Apoi, m-am apucat de raliuri pentru că, după atāţia ani de sport, simţeam nevoia să-mi consum cumva energia.

Nu te-a tentat o carieră de antrenor?

Antrenoratul mi se pare foarte dificil şi din cauza asta nu m-a tentat. Mai mult, īnsă, sunt atras, tot legat de box, de impresariatul sportiv. Poate după ce voi termina şi cu automobilismul voi īncerca şi ceva legat de acest domeniu.

Care este pentru tine cel mai mare boxer al tuturor timpurilor?

Cassius Clay.

A fost idolul tău?

Nu pot să spun asta, pentru că eu am admirat foarte mulţi sportivi, nu neapărat boxeri. Nu am avut un idol, pentru că nu am vrut niciodată să imit pe cineva. Imitaţiile sunt nereuşite. Cred că cel mai bine e să īncerci să fii tu īnsuţi şi să adaptezi de la fiecare ce ţi se potriveşte ţie.

De ce automobilism după box? Are vreo legătură şi cu faptul că tatăl tău a avut o carieră īn acest domeniu?

Da, are o legătură. Īnsă, mie mi-a şi plăcut foarte mult să conduc şi normal că, după ce am crescut atāta timp lāngă tata, am mers cu el cu maşina, mi-a plăcut. Cei care mă cunosc, īmi spun că la box am ajuns īntāmplător, nu la automobilism.

Ai concurat pe mai multe tipuri de automobile. Care e maşina de raliu preferată?

La īnceput am mers pe un VW Golf, dar īntr-o singură cursă, īn anul 1995 cred. Apoi, am mers cu Ford K, după aia cu Dacia. Acum, mi-aş dori un Fiat Punto Super 2000. Un astfel de model mi-aş fi cumpărat, dacă aş fi ajuns să-mi vānd actuala mea maşină de concurs, un Mitsubishi Evo 9. Acum, am o echipă nouă, un mecanic nou, care m-a convins să nu renunţ la competiţii aşa cum am fost tentat şi mi-a garantat că nu voi mai avea probleme cu maşina.

Cāt īl costă pe Mihai Leu plăcerea de a fi pilot de raliuri avānd īn vedere că automobilismul este un sport foarte costisitor?

Pot să spun că mare parte dintre cheltuieli sunt suportate de către sponsori. Au mai fost situaţii cānd am mai pus bani din buzunar, dar nu foarte mulţi, pentru că bugetele pentru un sezon sunt foarte mari.

Crezi că dacă n-ai fi o persoană cu mari posibilităţi financiare, ai mai fi putut să te implici īn acest sport?

Sunt mulţi piloţi care se descurcă numai din bugetele de publicitate pe care le au. Probabil că m-aş fi descurcat şi eu, dar ar fi trebuit să mă restrāng doar la anumite cheltuieli.

Care este diferenţa dintre pilot şi şofer?

Ca şofer trebuie să fii prudent, să respecţi regulile de circulaţie. Normal că experienţa din timpul raliurilor te ajută foarte mult şi la şofat. Pilot īnseamnă deja altceva. Trebuie să fii pregătit īn anumite momente, cānd eşti la bătaie īn faţă şi eşti nevoit să-ţi asumi şi anumite riscuri. De multe ori, ajungi să mergi la limită.

Conducerea PC Hunedoara te doreşte candidat pentru Parlamentul European. Te-ai hotărāt dacă accepţi să candidezi sau nu?

Pe mine m-a luat puţin prin surprindere această propunere. Am avut doar o discuţie telefonică īn acest sens. Īmi va fi foarte greu să fac aşa ceva, pentru că eu am hotărāt să concurez, īn continuare, la raliuri şi să faci două lucruri bune deodată este foarte greu. Eu vreau să fac numai unul şi acesta este automobilismul.

Şi atunci cum rămāne cu implicarea de care īţi vorbea Voiculescu?

Cred că īntotdeauna a fost important că am avut posibilitatea să-mi spun şi eu părerea. Discuţiile cu unul sau altul implicaţi īn politică, combinate cu posibilitatea de a-ţi spune punctul de vedere, cred că au un rol important. Nu ştiu dacă sunt eu foarte potrivit pentru politică. Nu e vorba neapărat că funcţia de parlamentar european este o mare responsabilitate. Īnsă, eu implicāndu-mă īn raliuri, mai ales acum după ce mi-am angajat o nouă echipă, am demarat nişte pregătiri, practic, nu poţi de azi pe māine să le zici „Gata, hai, faceţi-vă bagajele. M-am hotărāt să fac altceva!” Probabil, dacă am fi avut discuţia asta īn urmă cu trei luni, ar fi fost altceva. Nu ştiu sigur.



Săptămāna 22 – 28 februarie 2007, numărul 224