Săptămāna 1 – 7 martie 2007, numărul 225
|
EDITORIAL
Viaţa nu-i ca filmul!
Monalise Hihn Motto: „Toţi trăim sub acelaŞi cer, dar nu toţi avem acelaŞi orizont”. (Konrad Adenauer, cancelar al Republicii Federale Germania īn perioada 1949 - 1963)Tocmai ce s-a mai īncheiat o ediţie a Oscarurilor. Un bun prilej pentru meditaţie: cāt de bine seamănă viaţa de zi cu zi cu cea a eroilor din filme? Mai deloc dacă stai să analizezi puţin ceea ce se īntāmplă īn jurul nostru. Īn film, se īnfruntă de obicei cei buni cu cei răi. Simplificānd, acolo īntotdeauna īnving cei buni. Īn viaţă?! Hmm, cum o fi īn viaţă?! Eh, īn viaţă... scapă cine poate! Īn film, politicianul luptă din greu să se mute, să zicem, īntr-o casă la drum. Īn viaţă, dacă eşti preşedinte de consiliu judeţean şi te mai cheamă şi Moloţ vine drumu´ la tine. Nici măcar nu trebuie să te rogi de nimeni, Guvernul te bagă pe lista de priorităţi şi dacă mai şi ai şef la „Drumuri” treaba e rezolvată! Şi cum acesta e şi el om, iaca şi drumu´ pānă la casa lui, că om e şi Ioan Prip, doar n-o umbla prin rāpi şi gropi adānci pānă la reşedinţa de pe strada Flamingo. Mai ales că a fost ridicată cu greu, din salariu de bugetar. Şi poate chiar s-o fi răbdat mult de la māncare, cine ştie! Īn film, primarul se luptă pentru proiectele sale. Īn viaţă, primarul nu trebuie decāt să spună că vrea să fie şef peste un oraş cu castel şi consilierii se şi execută şi īi fac pe plac lui Mircia Muntean, aprobānd dintr-o suflare şi o mānă ridicată īmprumuturi de 200 de miliarde de lei de ăia vechi pentru proiectele megalomanice. Īn film, primarul n-ar īndrăzni aşa ceva. Īn viaţă, primarul le mai ţine şi o lecţie de istorie: „Pe lāngă cadavrele vii ale ultimilor soldaţi din cetate, s-au găsit urme ale celor care au stăpānit cetatea de la daci īncoace”. Mircia Muntean dixit! Nu ştiu ce au īnţeles consilierii, dar nici nu mai contează. Īn film, funcţionarii se duc să vadă cum stă treaba cu gunoaiele, cum se toacă mărunt resturile menajere. Īn viaţă, ditamai preşedinte al Consiliului Judeţean īşi pune picioarele la spinare şi ia calea negrei străinătăţi ca să vadă cum devine treaba cu deponeul ecologic tocmai prin Austria. Şi nu e tot: mai sunt două locaţii de vizitat. Şi tot pe alte meleaguri. Şi unde nu mai pui că excursia de studii e plătită de firmele care vor veni să liciteze pentru gunoaiele noastre. Īntre timp, īn viaţă, ghiolbanii aruncă resturile tot pe unde apucă. Doar onor autorităţi locale nu au avut vreme pānă acum de asemenea prostii. Abia cānd a venit Europa peste noi au realizat că gunoiul nu se aruncă sub preş. Īn film, alesul stă cuminte la el acasă şi tremură ori de cāte ori cetăţeanul se īnfoaie. Īn viaţă, aleşii se plimbă pe banul cetăţeanului unde nici cu gāndul n-a gāndit. Păi, se gāndea vreodată īn viaţa lui preşedintele de consiliu că o să se īntoarcă din China prin Statele Unite sau invers?! Nu se gāndea, dar şeful legislativului hunedorean a reuşit performanţa! Ceilalţi consilieri, mai modeşti, s-au mulţumit cu Europa. Īn film, dacă un primar nu dă ochii o săptămānă cu alegătorii şi īncepe să umble brambura pe te miri unde, s-a terminat! Īn viaţă, primarul e membru īn nu ştiu ce consiliu al regiunilor pe la Bruxelles, e ajuns bine īn partid şi are multă treabă la Bucureşti, iar pe deasupra īşi īncasează şi salariul fără să clipească. Cānd se īntoarce, mai promite una, alta, apoi pleacă din nou. Se īntāmplă ceva?! Nuuuu, că rămāne Oancea de veghe. Īn film, chiar ar veghea, de exemplu la lege. Īn viaţă, se duce să mai scoată un CD cu cāntece de dor şi ducă. Concluzia e una singură: viaţa nu-i ca filmul! Ba, poate că ar mai fi una: īn film, cāştigă īntotdeauna cel bun, īn viaţă... depinde cu cine votezi şi, mai ales, de ce! |
Săptămāna 1 – 7 martie 2007, numărul 225