Săptămâna 1 – 7 martie 2007, numărul 225

CRONICA GRI

Ne naştem răi...

de Bogdan BARBU
Ultima descoperire (pe care am reţinut-o eu) din domeniul geneticii este una care, la urma - urmei, nici nu prea ar avea de ce să surprindă: individul uman este rău datorită genelor moştenite. Adică, nu mediul, nu educaţia, nu constrângerile, nu anturajul, nu societatea, ci doar ceea ce moşteneşti de la părinţi te face să fi rău - sau nu. Dacă aducem în discuţie aspectul Destinului - „Anake” la vechii greci, dogma predestinării la Calvin sau orice altceva similar din alte religii ori curente filosofice, putem simplifica la rigoare şi concluziona că genetica modernă a re-descoperit America. (La fel de revoluţionar şi de puţin surprinzător ca şi o comunicare anterioară din acelaşi domeniu, cum că întreg ADN-ul tău are legătură - inclusiv - cu imaginea liniilor din palma ta, spre exemplu; mai pe româneşte şi exagerând aşa cum trebuie, ţiganca ghicitoare cu tradiţie perpetuată din Evul Mediu încoace ar fi un genetician „avant la lettre”...). Pare o teorie descoperită/ inventată special pentru România de astăzi. Iată scuza ideală, în cel mai deplin spirit mioritic: domnule, asta e, n-avem ce face! Am dobândit girul ştiinţific al faptului că furăm pentru că şi bietul tata a fost hoţ, că minţim pentru că şi mama a fost o mincinoasă, că tâlhărim pentru că şi stră-stră-bunicul a ieşit cu flinta în mână la drumul mare... Ce bucurie, ce portiţă morală de scăpare pentru toţi cei care ar avea dreptul şi obligaţia să poarte eticheta de „Corupţie” prinsă pe piept! Ce reformator - social, spiritual, politic, religios, economic etc. - ar mai putea schimba situaţia de fapt din ţară, când Genetica, noul copil - minune al Ştiinţei, s-a pronunţat deja: nu e vina omului, ci a moştenirii sale genetice (în sfârşit, „greaua moştenire” invocată de toate guvernele de la Ceauşescu - inclusiv - încoace a căpătat o conotaţie ştiinţifică!). Nu mai avem ce face, ca indivizi şi implicit ca popor, din momentul în care s-a descoperit gena răului: vom continua să facem răul pe care îl făceam şi până acum. (Vorba Poetului - „Dar noi locului ne ţinem,/ Cum am fost, aşa rămânem!” - capătă brusc o altă dimensiune...). Nici clonarea nu ne mai poate salva - ar fi de umblat din greu, până la pierderea identităţii proprii, la ADN-ul Corupţiei româneşti... ... Şi totuşi, o scăpare se întrevede: orice teorie formulată ştiinţific îşi găseşte până la urmă contra-teoria, la fel de ştiinţific formulată. Ar fi o soluţie practică, sau ADN-ul Marilor Corupţi din România s-ar dovedi mai versatil decât al dinozaurilor din Jurasic şi s-ar adapta darwinian la noile condiţii?!...



Săptămâna 1 – 7 martie 2007, numărul 225