Săptămâna 1 – 7 martie 2007, numărul 225

SPECIAL

Performeri marca Hunedoara

Monalise Hihn

Sunt persoane importante care au cucerit lumea teatrului, a sportului sau a presei. S-au născut şi/sau au crescut la Hunedoara. Au plecat de aici să cucerească lumea şi au reuşit. Unii nu s-au mai întors acasă, iar alţii au decis că nu pot trăi altundeva decât în oraşul lor. Pentru toţi Hunedoara înseamnă „acasă”, locul care le-a dat şansa să devină ceea ce sunt astăzi, adică adevărate VIP-uri.

Mihai Leu: este campion mondial la box profesionist, versiunea WBO, şi campion naţional la raliuri. S-a născut la Hunedoara, în data de 13 februarie 1968. Este cetăţean de onoare al municipiului de pe Cerna. În prezent, locuieşte la Hunedoara şi concurează în Campionatul Naţional de Raliuri. Vasile Stângă (foto): a fost ales de patru ori în echipa de handbal a lumii, a câştigat de 11 ori Campionatul României cu Steaua Bucureşti. În 1982 a fost desemnat cel mai bun „inter stânga” din lume, dublu medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de la Moscova şi Los Angeles, câştigător al Cupei Spaniei în 1992 şi al Challenge Cup în 2006, ca antrenor, cu Steaua Bucureşti. S-a născut în data de 21 ianuarie 1957 la Hunedoara. Este cetăţean de onoare al oraşului spaniol Valencia şi al Hunedoarei. „Hunedoara este oraşul meu. Mă întorc mereu cu plăcere aici. La Hunedoara sunt mulţi dintre prietenii şi colegii mei. Am amintirile frumoase despre copilărie şi tinereţe, despre vremurile în care nu prea ştiam ce sunt grijile, despre primii paşi în sport. Acestea nu se pot uita niciodată. Hunedoara rămâne mereu în sufletul meu, chiar dacă acum nu mai vin atât de des în oraşul meu natal”. În prezent, locuieşte la Bucureşti şi este director sportiv al clubului de handbal Steaua.

Fabrica de campioni

Ioan Andone: a jucat fotbal la Corvinul Hunedoara, Dinamo Bucureşti, Elche şi Heerenveen. A disputat 255 de meciuri în Divizia A şi a înscris 35 de goluri, în timp ce în echipa naţională a fost selecţionat de 55 de ori. S-a născut în data de 15 martie 1960 în comuna Spălnaca din judeţul Alba, dar de copil a venit cu familia la Hunedoara, unde a şi debutat în Divizia A, în echipa Corvinului, la 19 ani. După ce a pregătit mai multe echipe, a devenit antrenor la Dinamo Bucureşti, ca apoi să ajungă la Omonia Nicosia, de unde a demisionat la începutul acestui an. În prezent, Ioan Andone se află în vacanţă până în vara acestui an. Mircea Rednic: a făcut parte din echipa de juniori care a ocupat locul al treilea la Campionatele Mondiale de juniori din Australia 1981. În acelaşi an îşi face debutul şi în echipa naţională de seniori. A evoluat de 83 de ori în tricoul României, pentru care a înscris două goluri, participând la un turneu de campionat european şi unul mondial. A jucat la Corvinul, Dinamo, Bursaspor, Standard Liege, St. Truidense şi Rapid Bucureşti. În sezonul 1989 - 1990 a ajuns cu Dinamo în semifinala Cupei Cupelor. Este născut în data de 9 aprilie 1962 la Hunedoara. A antrenat mai multe echipe din Divizia A, printre care se numără FC Vaslui, Universitatea Craiova, Rapid Bucureşti, cu cea din urmă câştigând campionatul. În prezent, este antrenorul liderului la zi al Ligii întâi la fotbal, Dinamo Bucureşti. Dorin Mateuţ: este câştigător al „Ghetei de aur” cu 43 de goluri marcate pentru Dinamo Bucureşti, în 1989. A evoluat de 56 de ori în echipa naţională a României, pentru care a înscris 10 goluri, şi a fost prezent la Campionatul Mondial din Italia 1990. În 1989 a fost declarat cel mai bun fotbalist al ţării. A jucat la Corvinul Hunedoara, unde a debutat la 16 ani în Divizia A, apoi la Dinamo Bucureşti, Real Zaragoza, Brescia Calcio, AC Reggiana şi Sportul Studenţesc. În prezent, lucrează la Dinamo Bucureşti. Bogdan Lobonţ: este portarul echipei naţionale de fotbal a României. Şi-a început cariera de fotbalist la Corvinul Hunedoara, unde a evoluat între 1995 şi 1997, după care s-a transferat la Rapid Bucureşti. Apoi a plecat la Ajax Amsterdam. În 2005 părăseşte această echipă şi se transferă în campionatul italian la AC Fiorentina. A debutat în echipa naţională în anul 1998, în meciul contra statului Liechtenstein şi a disputat 45 de partide până acum în tricoul reprezentativei. S-a născut în data de 18 ianuarie 1978 la Hunedoara. În prezent, este portarul echipei Dinamo Bucureşti. Michael Klein: a jucat fotbal la Corvinul, Dinamo Bucureşti şi KFC Uerdingen 05. A debutat în echipa naţională în 1981 şi a jucat 90 de partide, înscriind cinci goluri. S-a născut în data de 10 octombrie 1959 la Amnaş. A decedat în data de 2 februarie 1993 în vestiarul echipei la care evolua în Germania, imediat după un antrenament. La înmormântarea sa aproape întreg oraşul a ieşit pe străzi pentru a-l conduce pe ultimul drum. A fost declarat, post-mortem, cetăţean de onoare al Hunedoarei, iar stadionul din localitate îi poartă numele.

Tenismenii

Dumitru Hărădău: a jucat timp 12 ani în Cupa Davis pentru România, ajungând de patru ori până în sferturile de finală ale competiţiei şi o dată în semifinală. A antrenat de-a lungul timpului majoritatea jucătorilor români de tenis din ultimele două generaţii, precum şi jucători din afara ţării. S-a născut în data de 2 decembrie 1951 la Hunedoara. În prezent, este director tehnic al federaţiei Române de Tenis şi director al turneului Romanian Open Tenis. Adrian Marcu: a jucat mai mulţi ani tenis ajungând în echipa de Cupa Davis a României la începutul anilor ´80. În prezent, este antrenorul echipei României de Cupa Davis.

Atleta

Marieta Ilcu - Răileanu - atletă, antrenoare, campioană mondială la săritura în lungime în anul 1993, la Toronto, în cadrul reuniunii de sală, şi campioană mondială universitară la Zagreb, în 1987. De asemenea, Marieta Ilcu - Răileanu a fost vicecampioană mondială şi medaliată cu bronz la alte două campionate mondiale, precum şi vicecampioană europeană la săritura în lungime. Este cetăţean de onoare al municipiului Hunedoara. În prezent, este director executiv al Direcţiei de Sport Hunedoara.

OraŞul i-a ţinut ”legaţi”

de Ciprian Iancu
Dintre performerii sportului hunedorean, pe lângă Marieta Ilcu, se remarcă alte două nume legate strâns de municipiul mărginit de Castelul Corvinilor: Ştefan Beregszaszy (foto stânga) şi Romulus Gabor. Primul a rămas la Hunedoara pentru că era mulţumit de condiţiile care i se ofereau, iar al doilea a refuzat să plece şi pentru că familia şi prietenii însemnau şi înseamnă şi acum foarte mult pentru el.



Nu l-au tentat banii

Ştefan Beregszaszy este cunoscut în Federaţia Română de Atletism ca fiind unul dintre oamenii ce „sfinţesc locul” în această disciplină. La doar 18 ani, Ştefan Beregszaszy pleca la Bucureşti, la Dinamo, ca atlet, pentru simplul fapt că aici nu prea avea un club la care să se pregătească. După nouă ani se întorcea la Hunedoara în dublă calitate, de sportiv - antrenor. Îl aşteptau 38 de ani de antrenorat la acelaşi club, Siderurgica Hunedoara, timp în care prin mâna lui au trecut sute de sportivi, iar rezultatele au fost pe măsura muncii depuse: peste 200 de campioni naţionali la seniori şi juniori, mai bine de 25 de atleţi deveniţi maeştri emeriţi ai sportului, plus mai bine de 350 de medalii naţionale şi internaţionale. De Ştefan Beregszaszy se leagă însă succesele a două atlete prezente şi acum în memoria hunedorenilor: Marieta Ilcu şi Maria Cioncan. Beregzsaszy a rămas la Hunedoara, deşi oferte au fost destule: „Aproape an de an am avut propuneri dar nu m-au interesat. E drept că am şi prins o perioadă fantastică pentru sportul hunedorean: combinatul siderurgic mergea foarte bine, iar sportivii buni aveau regim de atleţi profesionişti. Condiţiile erau foarte bune aici. Eu, ca antrenor, aveam o remuneraţie mulţumitoare, niciunde în ţară nu se plătea mai bine un antrenor situat pe acelaşi palier valoric cu mine. Şi-n plus, salariul nu m-a interesat în mod deosebit vreodată”



A rămas lângă prieteni şi familie

În 1981, fotbalistul Romulus Gabor era declarat ca fiind cel mai bun jucător al Campionatului Mondial de Tineret din Australia. Imediat după competiţie au venit şi ofertele din străinătate. Americanii de la New York Cosmos îl doreau, şefii fotbalului din RFG îi spuneau că poate „veni” să joace la orice echipă din Germania Federală doreşte, dar a refuzat. În sezonul următor aproape an de an a avut oferte atât de la la Steaua cât şi de la Dinamo, dar nu era extrem de convins să plece. În 1986 o accidentare l-a ţinut departe de gazon vreme de opt luni. Romică Gabor şi-a ieşit din ritmul său, dar şi din circuitul echipei naţionale de fotbal. N-a mai durat mult şi a trecut la antrenorat. Nici acum însă nu pleacă prea departe de casă, chiar dacă soarta antrenorilor de fotbal este să-şi poarte familia peste tot cu ei, dacă nu vor să o vadă doar o dată pe lună. „Din punct de vedere profesional, îmi pare rău că nu am plecat, pentru că şi dacă nu plecam în străinătate şi mergeam la Dinamo sau la Steaua, după ce-mi încheiam cariera de jucător, mi-ar fi fost mai bine. Familia şi prietenii de la Hunedoara m-au ţinut aici în acest oraş despre care pot spune că este casa mea. Acum, soţia şi cei doi băieţi ai mei îmi reproşează că n-am plecat, dar eu cred că atunci când voi avea barbă albă şi păr cărunt şi o să trag linie n-o să-mi pară rău.”

Talente pentru scenă

de Monalise Hihn
Dorina Lazăr, Camelia Maxim, Ana Ciontea, Geni (Maxim) Andone şi Florin Busuioc sunt unii dintre cei mai mari actori ai României. Hunedoreancă este şi regizoarea Alice Barb. Cu toţii s-au născut şi au copilărit la Hunedoara. Astăzi numele lor sunt unele dintre cele mai grele în teatrul şi filmul românesc.

Dorina Lazăr - actriţă, directoarea Teatrului Odeon, decorată cu Ordinul Naţional ”Serviciul Credincios” în grad de cavaler în anul 2000. Cea mai bună actriţă de film la Festivalul de Film ”Henri Langlois” de la Tours, Franţa, 1986, pentru rolul „Ea” din „Frumos e în septembrie la Veneţia”, Leul de bronz la Festivalul Internaţional de Teatru de la Arezzo 1979, pentru spectacolul „Năpasta”, cea mai buna actriţă în 1984, premiu acordat de Asociaţia Oamenilor de Teatru şi Muzicienilor din România pentru rolul Maria din „Nu ne naştem toţi la aceeaşi vârstă”. De asemenea, a fost declarată cea mai buna actriţă în anul 1982 de Asociaţia Cineaştilor din România pentru rolul principal din filmul „Angela merge mai departe”. A jucat peste 50 de roluri în piese celebre pe scenele teatrelor din România şi în 30 de filme. Ana Ciontea - actriţă, cunoscută pentru rolurile de excepţie pe care le-a făcut în „Pădureanca”, „Întoarcerea din Iad”, „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură”, „Umbrele soarelui”, „Această lehamite”, „Sezonul pescăruşilor”, dar şi din „Trilogia antică”, în regia lui Andrei Şerban. A jucat în mai multe piese puse în scenă în afara ţării. Ana Ciontea este născută la Hunedoara în data de 15 iulie 1959. Florin Busuioc - actor la teatru „Ion Creangă” din Bucureşti. Mai cunoscut publicului larg de la televiziune, unde este prezentatorul mai multor emisiuni. Florin Busuioc a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în anul 1989.

„Sunt mândră că vin din Hunedoara!”

Regizoarea Alice Barb s-a născut la Hunedoara în data de 14 februarie 1963. A intrat la actorie în 1990 la clasa lui Dem Rădulescu, unde a urmat trei ani, după care s-a transferat la secţia de regie pe care a absolvit-o în 1997, la clasa Cristian Hadjiculea. Câţiva ani a jucat la mai multe teatre din ţară, după care a devenit regizor. Până în prezent a pus în scenă peste 25 de spectacole, din care 20 sunt de teatru. Este regizor şi fondator al Companiei Of-Of, înfiinţată în anul 1999 alături de încă nouă colegi. Alice Barb se mândreşte că este din Hunedoara şi spune că jumătate din sufletul său a rămas aici: „Hunedoara este locul în care m-am născut. Am trăit acolo ani de zile. Păstrez amintirea acelor ani atât de frumoşi. Acolo am învăţat, am iubit, a fost foarte frumos! Sunt mândră că sunt hunedoreancă şi spun tuturor de unde vin. Relaţia mea cu Hunedoara a fost extrem de strânsă. Acum nu mai am pe nimeni acolo pentru că părinţii mei s-au mutat la Bucureşti. Totuşi, mi-e dor de oamenii de acolo, cu felul lor de-a fi, pe care aici nu l-am prea întâlnit. Mi-e dor de prietenii de acolo. Nu mi se pare că e întâmplător că m-am născut la Hunedoara, un oraş drag mie. Sunt sigură că e un loc benefic şi sunt tot atât de convinsă că acolo se vor mai naşte şi alte viitoare personalităţi”.

Proiecte şi premii

Alice Barb a regizat 20 de spectacole de teatru. Toate s-au jucat între trei şi cinci ani fiecare şi au făcut tot timpul săli pline, fie că a fost vorba de Teatrul Naţional din Bucureşti, „Odeon”, sau au fost jucate pe diferite scene din ţară. Cele mai multe spectacole le-a regizat la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde şi-a şi făcut debutul ca regizor în 1997, cu „Cabotinul”. Săptămâna trecută la Teatrul „Odeon” a avut loc premiera ultimului spectacol în regia hunedorencei, „Soare pentru doi”, cu Vladimir Găitan în rolul principal. „Pentru mine contează foarte mult publicul şi dacă acesta a venit tot timpul la spectacolele mele înseamnă mai mult decât părerea criticilor. Sigur că este importantă şi aceasta, dar consider că publicul are un cuvânt greu de spus” spune Alice Barb. De ceva vreme, a demarat un proiect la Ateneul Român, care este dedicat tinerilor profesionişti din toată ţara: „Cristian Mandeal (n. red.: directorul Ateneului Român) îmi spunea că tinerii nu vin la Ateneu. I-am cerut Sala Mică, spunându-i că o să-i aduc tinerii acolo. Proiectul se derulează o dată pe lună, lucrăm în echipă. Avem spectacole de teatru, muzică, poezie sau toate împreună. De la o lună la alta, la Ateneu vin tot mai mulţi tineri”. Alice Barb a primit mai multe premii, iar spectacole regizate de ea au fost vizionate în Statele Unite ale Americii şi Canada. A lucrat şi lucrează cu nume mari ale teatrului românesc. Este căsătorită cu actorul George Ivaşcu, iar cei doi îşi doresc foarte mult un copil.

Surorile

Actriţe de marcă în lumea teatrului românesc, Camelia şi Geni Maxim sunt două surori care s-au născut şi au crescut la Hunedoara. Camelia, sora mai mare, a intrat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din prima, în 1979, deşi la vremea respectivă erau scoase la concurs doar câte patru locuri, iar numărul candidaţilor depăşea cu mult suta. Astăzi, Camelia Maxim este actriţă la Teatrul „Bulandra” şi la „Odeon”. A jucat numeroase roluri pe scenele celor două teatre, alături de alţi mari actori români. Prestaţiile sale din piese precum „Henric al IV-lea”, „Şase personaje în căutarea unui autor”, regizate de Liviu Ciulei, dar şi în alte aproximativ 50 de roluri jucate în piese celebre, au adus-o pe Camelia Maxim între cei mai mari actori români de teatru. De asemenea, actriţa a jucat şi în zece filme, unele dintre ele producţii străine. Geni, sora mai mică, a făcut şi ea carieră în teatru. De 14 ani Geni Maxim este actriţă a Teatrului Naţional din Craiova, unde joacă alături de soţul său, Adrian Andone. Distribuită în multe piese de teatru de regizorul Silviu Purcărete, actriţa hunedoreană joacă acum în prima piesă de teatru scrisă şi regizată de Mircea Daneliuc, „Doi pinguri”. „D´ale carnavalului”, „Medeea”, „Fedra”, „Revizorul” - sunt doar câteva dintre piesele în care Geni Maxim a jucat în ultimii ani. În Hunedoara revine de câte ori are timp liber: „Hunedoara ţine de sufletul meu. E locul în care m-am născut şi am copilărit şi în care mă întorc de fiecare dată cu mare drag. Hunedoara înseamnă pentru mine familia mea, ţine de sufletul meu, iar sufletul nu poţi să-l amputezi”.

„Protevista” de la Mate - Fizică

de Ciprian Iancu
În 1995 Amalia Enache a terminat liceul „Iancu de Hunedoara” („Mate - fizică”, aşa cum îl cunoaşte mai toată lumea). A plecat la facultate în „capitala” Banatului, după care a luat drumul Capitalei. În scurt timp a devenit un VIP al ştirilor de pe micul ecran, de la ProTV. Până să ajungă să prezinte buletinul de la ora 23.30 (alături de Mihai Codreanu), a fost simplu reporter, şi duce dorul acestei posturi. Când poate, scapă de prompter şi pleacă „pe teren”. Îşi face timp să ajungă şi acasă, la Hunedoara, oraş pe care spune că-l îndrăgeşte şi acum.

Când şi , mai ales, de ce ai plecat din Hunedoara?

În urmă cu 12 ani, atunci când am terminat liceul. Am plecat la facultate, la Timişoara, iar când mi-am terminat studiile, am plecat şi de acolo, la Pro TV în Bucureşti.

Cum te-ai adaptat Bucureştiului? Sunt mulţi hunedoreni care au plecat la Bucureşti, dar n-au prea reuşit să facă faţă ritmului general de acolo. Unii s-au întors, alţii au rămas neadaptaţi...

Mie îmi place foarte mult în Bucureşti şi nici măcar la început n-am avut nicio problemă de adaptare, datorită, în mare parte, felului în care am fost primită de colegii de redacţie. Oamenii din Bucureşti sunt foarte comunicativi, ceea ce se potriveşte atât firii mele, cât şi meseriei. Ca jurnalist, nu poate decât să mă încânte tumultul. E adevarăt că este o agitaţie mai mare în trafic, dar tocmai datorită calmului meu de hunedoreancă, mă descurc fără probleme. Partea cea mai frumoasă e că în Capitală au venit oameni din toată ţara. Aşa eşti uşor asimilat. Oraşul e viu, nu ai cum să te plictiseşti, iar oamenii găsesc tot felul de prilejuri să iasă în cafenele, ceainării, restaurante, numai ca să socializeze.

Cum le descrii tu Hunedoara colegilor, cunoscuţilor care n-au fost niciodată aici?

Le spun să uite de sintagma de „oraş industrial”, pentru că nu mai este cazul şi oricum avem multă verdeaţă. Le spun ca nimic nu se poate compara cu felul în care mă plimbam cu colegii de liceu şi ne întindeam pe iarbă la Castelul Huniazilor. Le spun că oamenii sunt cumsecade şi curaţi sufleteşte şi că în 10 minute ajungem la Lacul Cinciş, sau în vreo pădure minunată din împrejurimi.

Te-ai mai întoarce să trăieşti şi să munceşti aici?

Este puţin probabil. Drumul meu profesional este strâns legat de Pro TV şi mi-am găsit rostul şi fericirea aici. Am deja, împreună cu prietenul meu, o locuinţă, aşa încât sunt acasă. Dar mă întorc mereu cu mare plăcere la părinţii mei şi la cei câţiva prieteni care au rămas în Hunedoara.

Dacă n-ai fi „făcut” presă, ce meserie crezi c-ai fi avut acum?

Nu mă imaginez facând altceva.

Ce te surprinde neplăcut atunci când vii acasă?

Mă întorc cu atâta bucurie, încât văd numai lucruri frumoase în jur. În urmă cu cinci ani aveam o senzaţie de pustiu, de magazine cu obloanele trase, dar sunt încântată că lucrurile s-au schimbat şi Hunedoara noastră renaşte pe zi ce trece. Aş vrea să văd mai puţine magazine cu produse second hand, pentru că asta ar însemna că oamenii o duc din ce în ce mai bine.

Care este prima imagine care-ţi vine în minte când, întâmplător, auzi sau citeşti numele „Hunedoara”, indiferent că e vorba de oraş sau de judeţ?

Părinţii mei! Şi zâmbesc imediat, pentru că îi iubesc nesfârşit.



Săptămâna 1 – 7 martie 2007, numărul 225