Săptămâna 8 – 14 martie 2007, numărul 226

CRONICA GRI Dragă domnule Cameron de Bogdan BARBU După ce Dan Brown a răscolit la modul „best-seller” (vezi aici şi legendele apocrife ale prezenţei lui Iosif din Arimateea în Galia şi Britania, adăugarea medievală a Graalului la istoriografia creştină, „misterele” Templierilor şi alte asemenea găselniţe aducătoare de bani frumoşi şi îndoielnică faimă - dacă ştii să le pui în scris între două coperţi de carte, că editori se găsesc!) un subiect pe care nici măcar nu l-a inventat el - cel al căsătoriei lui Iisus Hristos cu Maria Magdalena - era evident că cinematografia nu putea rămâne mai prejos decât tiparul! Cum adică, am trecut de al-nu-ştiu-câtelea Sfârşit al Lumii, cel din 2000, când nici calculatoarele nu s-au defectat (!?), şi „subiectul Iisus” nu a apărut pe peliculă decât în tratarea lui Mel Gibson?! Cam puţin... Că era o pâine albă de mâncat pentru autorii de anume factură (Nikos Kazantzakis şi Jose Saramago au abordat şi ei acest subiect, dar în cazul lor e vorba de altceva - de Literatură şi de Scriitori adevăraţi!) nu avea cum să nu sară în ochi şi „făcătorilor de iluzii” de la Hollywood; şi s-au pus băieţii din California pe gânduri ca ciobanii pe bâtă şi unul dintre ei a „comis-o”! Aici îşi are locul o mică paranteză. Acum câţiva ani mi-a căzut sub ochi un număr din „Science et Vie”; în el am găsit, nici mai mult, nici mai puţin, un articol despre locul unde a fost dus trupul neînsufleţit al lui Iisus: tocmai în cavoul familiei Pilat din Pont (!). (Incredibilul era atât de evident, încât nu a stârnit niciun fel de reacţii şi de comentarii la vremea respectivă: adică tu, guvernator roman, duci la tine acasă trupul unui răzvrătit executat, autointitulat „regele iudeilor”, şi asta pe timpul împăratului Tiberius, unul dintre cei mai puţin îngăduitori stăpâni ai Romei!). Acum, parcă povestea e mai „periată”: tâmplarul sărac din Bethleem avea totuşi un cavou personal la Ierusalim, în Capitală, unde i-a fost înmormântată toată familia. „Sacrofagele” (cum a insistat să le zică un prezentator autohton de ştiri !) descoperite (sic!) de un arheolog evreu au putut fi filmate de unul dintre cei mai spectaculoşi regizori (ce-i al lui e al lui!...) de la Hollywood: James Cameron, care a trântit un documentar - gen cu care a mai avut ceva tangenţe de-a lungul carierei. Dar, dragă domnule Cameron, dragă James, Jim băiatule: nu crezi că filmuleţu´ lu´ matale ar fi avut şi mai mare succes la public dacă nu tăiai la montaj scena în care Aliens-ii ies din „sacrofage” şi atacă tot ce mişcă - inclusiv echipa de filmare?! Şi, pe urmă, dacă tot se revarsă puhoiul de apă la scena în care Titanicul se ciocneşte de cavou şi Leonardo (DiCaprio) o salvează pe Kate (Winslet) de tâlharii de pe cruce, de ce nu l-ai lăsat pe Terminator 2 (alias Arnold), guvernatorul Californiei - şi eventual al Iudeii, dar asta probabil în următorul documentar! - să iasă dintre valurile Potopului şi să îi măcelărească cum se cuvine pe extratereştri, romani, Sinedriul, chiar şi pe Ana şi Caiafa la sfârşit, înainte de a-i spune lui Hristos „come with me if You want to live!”? Aşa trebuia făcut un documentar de acest gen! - şi nu să duci chipurile la analiză nişte ADN găsit la „locul faptei”, care ADN nici nu ştiu ce poate demonstra, pentru că nu ai nimic pentru comparaţia spre autentificare... M-ai dezamăgit, dragă domnule Cameron! Comentarii?

Săptămâna 8 – 14 martie 2007, numărul 226