Săptămâna 8 – 14 martie 2007, numărul 226

REALITATEA HUNEDOREANĂ Laura Oană „Izvor” alternativ pentru Deva Criza cu care s-a confruntat Deva la începutul lunii februarie, când societatea furnizoare de apă potabilă a anunţat „cea mai gravă defecţiune”, şi isteria care i-a urmat, a determinat câţiva consilieri locali să se gândească la o alternativă de alimentare. Aleşii deveni au cerut departamentelor tehnice ale Primăriei să găsească cea mai bună soluţie pentru repunerea în funcţiune a fostei Uzine de Apă. Iniţiatorii proiectului au adus ca argumente o altă posibilă defecţiune pe actuala reţea sau o eventuală catastrofă naturală care ar putea lăsa zeci de mii de locuitori ai municipiului fără apă zile întregi. De-a lungul vremii, pentru alimentarea cu apă a municipiului au fost construite trei staţii de alimentare: Uzina de Apă Deva care a funcţionat până în anii ´60, Staţia Batiz aflată acum în conservare şi Staţia Sântămărie Orlea care este singura care funcţionează în prezent. Consilierii cred că existenţa unei staţii de rezervă care să devină funcţională rapid în cazul unor avarii sau a unui debit insuficient se justifică în condiţiile în care schimbările climatice tind să afecteze tot mai grav aşezările urbane de la an la an. Soluţia propusă de doi dintre consilierii locali liberali (Ioan David şi Dorin Oană) ia în calcul repunerea în funcţiune a Uzinei de Apă. Aceasta urmează să preia apa din subteran eliminând astfel riscurile infestării accidentale care pot să apară în cazul captării apei de la suprafaţă sau a transportării ei pe distanţe mari. Fosta uzină era amplasată la sudul oraşului Deva, pe platforma de sub Dealul Paiului şi era alimentată din 14 puţuri de adâncime capabile la acea vreme să furnizeze un debit de 50 de litri pe secundă, adică circa 130.000 metri cubi lunar. Cifra reprezintă o treime din necesarul de apă al municipiului. Uzina de apă a fost proiectată şi construită între anii 1906-1912 şi a furnizat apă devenilor până când a intrat în funcţiune staţia Batiz, aflată acum în conservare. Consilierul Ioan David spune că apa furnizată de puţuri este de calitate foarte bună şi nu este influenţată de niciun factor atmosferic. Mai mult, ea prezintă „o mineralizare în calciu şi magneziu uşor superioară apei de Orlea”. Din acest motiv, apa mai trebuie doar clorinată şi apoi repompată direct în reţeaua de fontă care ajunge până în centrul oraşului. Soluţie de urgenţă pentru urgenţe Iniţiatorii proiectului cred că municipalitatea are nevoie urgent de o soluţie alternativă: „Oricând se poate ajunge într-o situaţie gravă. Doamne fereşte de o alunecare masivă de teren pe traseul conductei Sântămăria Orlea care ne poate lăsa fără nicio sursă de apă chiar o lună! Fiindcă asigură o treime din necesar, puţurile ar trebui ţinute în stare de veghe”, crede Dorin Oană în timp ce colegul său vrea să urgenteze procedura: „Ne apropiem de o vară anunţată ca fiind foarte secetoasă, cu fenomene meteorologice extreme. Ori apa de la Orlea se tulbură la fiecare ploaie, în timp ce apa adusă din puţuri şi-ar păstra calitatea”, completează Ioan David. Există totuşi o problemă: „Primăria a retrocedat haotic terenurile şi acum nu ştim cui aparţin loturile pe teritoriul cărora se află puţurile”, susţine David care a cerut angajaţilor de la cadastru să identifice proprietarii. După aplicarea dispoziţiilor Legii 18 din 1991, puţurile au fost cuprinse în peste 50 de loturi având ca proprietari persoane fizice deşi anterior terenul avea caracter de utilitate publică. Compartimentul tehnic a fost însărcinat să întocmească un studiu de prefezabilitate pentru a se ştii exact de cât teren este nevoie pentru repunerea în funcţiune a puţurilor din moment ce legislaţia impune existenţa unei zone de protecţie sanitară în jurul lor. În cazul în care Consiliul Local va da undă verde proiectului, aceste loturi vor fi achiziţionate de la actualii proprietari sau expropriate, acesta fiind şi principalul inconvenient financiar. Aleşii au cerut ca procedurile să fie urgentate. „Dacă lăsăm compartimentul tehnic să îşi facă treaba ca de obicei, vor veni cu răspunsul în 2-3 luni şi atunci ar putea să fie prea târziu. Vreau să stabilim un termen de 30 de zile cu raportare în Consiliu Local a punerii în aplicare a proiectului”, a precizat David. De groaza avariei Iniţiatorii proiectului cred că, dacă până la următoare şedinţă de Consiliu Local, se va ştii în ce stare sunt terenurile, cine sunt proprietarii şi ce suprafaţă este necesară, studiul de fezabilitate va putea fi pus în plată în luna iunie. „Dacă ne spun că nu există buget până în iulie, votăm degeaba! Eu în zilele în care nu a fost apă, am plecat de acasă şi mi-am închis telefonul...”, a explicat David în plen. Pesedistul Florin Ghergan spune însă că distribuitorul Apaprod ar trebui să se ocupe de găsirea unei soluţii din moment ce prin contract s-a angajat să furnizeze apă 24 de ore din 24: „Să-l chemăm pe director aici şi să-l întrebăm dacă poate sau nu să dea apă 24 de ore. Noi, Consiliul, avem reprezentanţi în AGA societăţii, se pot pune întrebări...”. Ghergan crede că altă soluţie ar fi punerea în funcţiune a Staţiei Batiz din moment ce a fost retehnologizată recent. Ioan David spune însă că Batiz nu poate alimenta Deva cu apă potabilă, ci poate furniza doar apă industrială pentru că retehnologizarea ei s-a făcut cu bani de la Electrocentrale Mintia care, în loc să monteze captare cu sulfat de aluminiu, a făcut captare cu sulfat feros. „Sulfatul de aluminiu, care se foloseşte de obicei, deranja filtrele celor de la Mintia care au găsit altă soluţie, un clorat care nu este deloc sănătos pentru organism”, a precizat David. Uzina de apă de la Batiz a funcţionat doar câteva zile timp de patru ani. Consilierii spun că, atât timp cât Apaprod este în subordinea Consiliului Judeţean, nu pot să ceară societăţii să investească bani pentru o altă sursă de apă, dar odată ce puţurile funcţionează, Uzina de apă poate trece în gestiunea distribuitorului care să o menţină funcţională în aşa fel ca în maxim patru ore ea să poată alimenta oraşul cu apa necesară păstrării unui nivel minim de igienă sau pentru alimentarea prin rotaţie a cartierelor. Vor sursă independentă În prezent, Deva foloseşte apa din lacul de acumulare de la Sântămărie Orlea, cu un conţinut mineralogic ridicat în comparaţie cu surse ca râurile Strei sau Mureş. Apa brută este captată printr-o priză şi trimisă în staţia de tratare din aval de baraj de unde, prin pompare, este alimentat oraşul Haţeg şi prin cădere liberă oraşele Călan, Simeria, Deva şi alte localităţi rurale de pe valea Streiului. Conducta de aducţiune este alcătuită din tuburi de beton precomprimat care alternează cu tuburi de oţel care traversează judeţul din Depresiunea Haţegului până ajunge la rezervoarele de 2x10.000 metri cubi de pe Dealul Paiului. Iniţiatorii proiectului cred că această soluţie finalizată la începutul anilor ´80 pe lângă numeroase avantaje, are cel puţin două inconveniente: apa brută de suprafaţă se poate oricând infecta cu agenţi patogeni sau încărca cu suspensii în cazul unor calamităţi naturale. Însă cel mai mare dezavantaj îl constituie nesiguranţa conductei care traversează zone predispuse alunecărilor de teren şi în care au fost folosite tuburi de beton şi nu de oţel cum cerea instabilitatea terenului. Consilierii deveni îşi doresc independenţă faţă de actuala sursă chiar dacă Apaprod îşi modernizează inventarul. Consiliul Judeţean a aprobat în acest an o investiţie de 1,9 milioane de lei pentru conductele de apă dintre Călan şi Batiz. Cu ajutorul finanţării ISPA, distribuitorul Apaprod intenţionează să realizeze încă o magistrală de apă, între Sântămăria Orlea şi Deva tocmai pentru a preveni o avarie în reţea de gravitatea celei din luna februarie. Comentarii?

Săptămâna 8 – 14 martie 2007, numărul 226