Săptămâna 15 – 21 martie 2007, numărul 227

REPORTAJ Sărutul face istorie Laura Oană O carte face ravagii în librăriile din toată ţara. „Istoria secretă a sărutului”, o adevărată investigaţie culturală, îşi poartă cititorii într-o călătorie atât în timp cât şi în jurul lumii în încercarea autoarei de a strânge şi oferi cititoarelor cât mai multe date despre gestul care ne însoţeşte viaţa de la naştere până la moarte. Momentul apariţiei ei, într-o lună dedicată femeii, a făcut din volum şi un cadou potrivit pentru iubite şi mame. De-a lungul timpului, poeţii au dedicat versuri întregi sărutului, pictorii l-au surprins în tablouri, iar sculptorii l-au eternizat în piatră. De la sărutul părinţilor în primele minute de viaţă, la sărutul pasional sau cel social, la gestul de adio în ultimele clipe ale vieţii, cartea autoarei Julie Enfield cuprinde 200 de pagini despre gestul cel mai iubit de pământeni. Jurnalista americană provoacă o incursiune în istoria sărutului, a obiceiurilor iubirii, în alchimia gestului care diferă de la o cultură la alta, în dimensiunile spirituale şi întocmeşte chiar o hartă a sărutului în artă. Scriitoarea a descoperit că sărutul este gestul care poate avea cele mai multe înţelesuri. Un sărut exprimă respect sau compasiune, afecţiune şi pasiune, este un gest de pioşenie atunci când ne lipim buzele de icoane sau un gest de alinare când sărutăm locul dureros. Antropologii susţin că sărutul pe buze este un produs al „pre-mestecării”, o practică antică prin care alimentele mestecate de mamă ajungeau în gura copilului. Specialiştii în antropologie îşi bazează teoria pe obiceiurile păstrate încă în lumea animală: cimpanzeii care mestecă bananele înainte de a-şi hrăni cu ele puii sau leoaicele care regurgitează carnea animalelor vânate. Alţii explică apariţia sărutului din vechile uniuni sexuale ale organismelor unicelulare care, pentru a-şi transmite nucleii ereditari, se unesc într-un „sărut de fertilizare”. În Grecia antică, modul în care sărutai depindea de poziţia în societate, astfel că două persoane de acelaşi rang se puteau săruta pe obraz sau pe gură, însă celor superiori le sărutai doar mâna. În arta greacă clasică, o persoană săruta zeii lipindu-şi degetele de propriile buze. Tot în Grecia şi Roma antică se considera că prin oferirea sărutului de pe urmă unui muribund, sufletul decedatului era imortalizat. Primii care au clasificat săruturile sunt romanii. Astfel, exista sărutul între cunoştinţe, cel între prieteni şi cel între iubiţi. Iubiţii romani se sărutau pe buze, prietenii îşi depuneau săruturi pe obraz, iar împăraţii erau sărutaţi pe picioare. Sărutul mirilor la altar „osculum interveniens” simboliza uniunea dintre o femeie şi un bărbat în timp ce îşi dăruiau unul altuia esenţa vieţii lor. De atunci, sărutul a fost folosit pentru a pecetlui jurămintele matrimoniale. Specialiştii cred că aceasta ar fi şi explicaţia faptului că multe dintre prostituate nu îşi sărută clienţii pe gură. În Evul Mediu, trubadurii şi poeţii echivalau sărutul cu intimitatea şi extazul. Gestul în sine însemna atunci răsplata supremă. Îngenuncheatul şi sărutatul pământului reprezenta o practică foarte utilizată în Evul Mediu când până şi urmele paşilor regilor erau venerate cu săruturi, iar supuşii strângeau cu buzele praful de pe urmele acestora. În lumea musulmană, nobilii sărutau podeaua în onoarea sultanilor. În cadrul Bisericii Romano-Catolice, sărutul sfânt „osculum pacis” este un sărut al devoţiunii, a jucat un rol important şi este recunoscut în continuare ca un simbol al păcii. Tot biserica a transformat în ritual sărutarea obiectelor sfinte, relicvele religioase şi crucile, iar preoţii binecuvântează palmele prin sărut. Se credea chiar că sărutarea crucii aduce fericirea eternă. Săruturile rele Pe lângă zecile de înţelesuri plăcute ale sărutului, istoria şi legendele consemnează şi săruturile „otrăvitoare”. Cel mai cunoscut este „sărutul lui Iuda”. Aceasta are la bază trădarea şi face referire la Iuda Iscariotul, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, care l-a trădat pe fiul Domnului cu un sărut în schimbul a 30 de arginţi. Termenul de „sărutul lui Iuda” rămâne în istorie pentru a desemna trădarea şi iubirea falsă. Urmează apoi, sărutul vampirului care în timpul atingerii soarbe de fapt sufletul victimei sale, transformând dorinţa şi săruturile ademenitoare într-un sărut al morţii. Întotdeauna săruturile vampirilor sunt fatale. Bram Stoker scrie în romanul „Dracula” despre supusele contelui vampir că sunt irezistibile: „Am simţit în inimă o dorinţă arzătoare şi vicleană ca ele să mă sărute cu buzele lor roşii”. Unele triburi consideră actul sărutului ca fiind murdar. Membrii tribului Thonga din Africa de Sud nu se sărută deloc, cel puţin pe gură, iar simplul fapt de a vedea două persoane sărutându-se le produce dezgust. Antropologii explică reacţia prin faptul că, la anumite triburi, gura simbolizează sursa vieţii, adică locul unde sălăşuieşte sufletul, suflet care poate fi uşor contaminat. La câteva triburi din Africa Centrală buzele sunt considerate senzuale, dar nu sunt folosite pentru a săruta, ci sunt perforate şi împodobite. Majoritatea asiaticilor evită orice formă de sărut în public. Însă, din punctul de vedere al oamenilor legii, cel mai nociv sărut este „sărutul mafioţilor”, gestul de atingere al obrajilor în momentul întâlnirii şefilor clanurilor. Anatomia unui sărut Gura este primul element al feţei care se dezvoltă la embrion. La şase săptămâni, fătul are deja o gură definită cu buze, maxilar şi mandibulă. În luna a patra, fătul poate deschide complet gura şi strânge buzele aşa că încă din uter micuţul om este deja înzestrat cu tot ce trebuie pentru a suge, înghiţi, muşca şi săruta, gata pentru a gusta lumea. Specialiştii susţin că sărutul reprezintă un instinct primar atât timp cât în timpul atingerii, creierul dă naştere sentimentelor de plăcere şi devine centrul de control al dorinţelor: spune plămânilor cum să respire şi inimii cât de tare să bată. Cu cât pasiunea este mai puternică, cu atât ritmul cardiac se accelerează, iar sărutul este cel mai senzual tip de preludiu care oferă o mulţime de date atât despre starea participanţilor cât şi despre stadiul relaţiei. Limba este organul omenesc cu cei mai mulţi muguri gustativi, ceea ce înseamnă că, la fiecare atingere, o mulţime de date se avântă către creier. Specialiştii au stabilit că, în timpul desfăşurării sărutului, curenţi electrochimici sunt transmişi de creier de-a lungul a doi nervi principali care extind fibre către muşchii faciali, lucru prin care s-ar explica de ce unele atingeri emit un şoc uşor. Medicii consideră chiar că un sărut romantic este un adevărat banchet biologic. Sau poate fi mortal! Medicii au descoperit că o simplă atingere a buzelor poate determina reacţii puternice la o persoană alergică la alimentele consumate înainte de partener. În lung Şi-n lat În timpul festivalului hindus de Nag Panchami din India, îmblânzitorii de şerpi sărută gâtul cobrelor veninoase pentru a-şi feri colegii de pericole. Femeile tinere de aici cred că, dacă sărută o cobră, vor avea noroc în căsnicie. Catolicii cred că sărutul depus pe piciorul drept al statuii unui sfânt ar însănătoşi pe cel bolnav. În timp ce unele săruturi au puterea de a alina suferinţele, altele au în schimb puteri magice. Tradiţia spune că turiştii care sărută Piatra Blarney - aflată în zidul castelului irlandez Blarney - vor căpăta darul elocinţei. Legenda spune că piatra ar fi de fapt jumătate din celebra Piatră a Destinului care ar exista de pe vremea personajului biblic Iacob. Povestirea medievală susţine că o bătrână a conferit puteri magice pietrei pentru a răsplăti regele care a salvat-o de la înec. După ce a sărutat piatra fermecată, regele a devenit un foarte bun orator. Occidentalii mai au însă un obicei: sărutatul sub vâsc, adoptat recent şi în România. Obiceiul vine de pe vremea druizilor, preoţii celţilor, care credeau în nemurirea sufletului şi pentru care planta era sacră. Ceremoniile religioase se ţineau în pădurile de stejar, iar druizii credeau că această combinaţie între stejar şi vâsc avea puteri magice. În secolul al XVIII-lea, în Anglia, dacă o femeie primea un sărut sub vâsc însemna că se va căsători în decursul acelui an. Pentru cei căsătoriţi, sărutul sub vâsc promitea loialitate şi prosperitate. În Franţa, dacă vrei să ai câştig la jocurile de noroc trebuie să îţi săruţi cărţile înainte de prima mână. În Germania, dacă faci semnul crucii şi săruţi pământul de trei ori, nu vei fi lovit niciodată de fulger, iar în Danemarca, dacă îţi cade o carte din mână, trebuie să o ridici şi să o săruţi pentru a conserva înţelepciunea. Pentru triburi din Noua Zeelandă, din Borneo sau Siberia cuvântul „sărut” înseamnă de fapt „a mirosi”, iar actul sărutului este văzut ca un „schimb de suflete” între prieteni, rude sau iubiţi. Comentarii?

Săptămâna 15 – 21 martie 2007, numărul 227