Săptămâna 29 martie – 4 aprilie 2007, numărul 229

CRONICA GRI Banul ca ADN de Bogdan BARBU Există o specie aparent înrudită, mai pe aproape sau mai pe departe, cu „homo sapiens”: românul cu bani. Dacă are bani - deseori obţinuţi mai mult decât dubios, pe o cale aproape sau chiar dincolo de limita legii - românul îşi imaginează automat că a primit şi o înţelepciune echivalentă cu grosimea teancului de bancnote din buzunar. Cel-plin-de-bani capătă o părere mult prea bună despre sine; îşi închipuie că a descoperit piatra filosofală, cunoaşterea supremă şi leacul miraculos împotriva cancerului - sau cel puţin că le-ar putea descoperi dacă ar vrea. Banul le ţine loc de educaţie, cultură, bun simţ, profesionalism, inteligenţă şi multe altele. Românul cu bani devine peste noapte un guru care se pronunţă despre valori în domenii care îi erau până atunci străine sau de-a dreptul inaccesibile. Vedem agramaţi notorii invitaţi la emisiuni de „cultură” - la televiziuni, cum altfel, „de audienţă”; delapidatori ordinari metamorfozaţi în fini cunoscători ai realităţii economice româneşti; lingăi cu vechi state de serviciu în întreg spectrul politic care pozează în analişti „obiectivi” ai politichiei româneşti; izvorul nesecat al „mondenităţii” made in Dâmboviţa geme de necunoscuţi celebri, libidinoşi şi târfe, grobieni de cea mai joasă speţă, „artişti” de speluncă sau de cartier. Toţi aceşti reprezentanţi ai faunei sub-homo-sapiens posedă un unic şi principal element comun: BANUL. El le ţine loc de ADN, de faţadă şi de proptea a nulităţii personale. Dacă le înlături contul din bancă, valoarea lor individuală coboară vertiginos spre un zero absolut. Brusc, nu va mai interesa pe nimeni părerea lor - despre nimic. La sfârşitul secolului trecut, un studiu bine documentat arăta că (în lumea civilizată, nota bene!) puterea reală a trecut de la posesorii de capital - adică oamenii cu bani - la posesorii de informaţie. Acelaşi studiu prognoza că, în actualul secol 21, centrul de putere se va deplasa încă o dată: de la posesorii informaţiei la cei care vor veni cu ceva nou, cu inovaţii într-un domeniu sau altul. La posesorii de inteligenţă creativă. La noi, în România, puterea - şi cea reală, şi cea aparentă - se mai află încă la cei cu bani. Cei care deţin informaţia (nu ACEL tip de „informaţie” la care vă puteţi gândi, să fim bine înţeleşi!) nu şi-au făcut încă loc în peisajul puterii. Cine spunea că în România nu am ieşit încă din secolul 19?! Avea dreptate... Comentarii?

Săptămâna 29 martie – 4 aprilie 2007, numărul 229