POLITICĂ
Oana Bimbirică
Primarul e frate cu migraţia!
Fenomenul migraţiei de la un partid la altul este demult o ruşinoasă obişnuinţă a vieţii politice din România. Nicio guvernare nu a reuşit să pună stavilă acestei îndeletniciri a oamenilor politici, cu toate că, indiferent de coloratura doctrinară pe care au avut-o cei aflaţi vremelnic la putere, toţi au condamnat vehement migraţia politică... şi atât. Orice încercare de a opri, în mod legal, această apucătură a politicienilor hunedoreni, a fost prea puţin dorită şi prea puţin susţinută. Nici măcar includerea, anul trecut, a unei prevederi speciale în noul Statut al Aleşilor Locali, prin care toţi primarii, consilierii locali şi judeţeni, erau în pericol de a-şi pierde aceste funcţii, în cazul în care treceau la alt partid decât cel pe listele căruia au fost aleşi, nu a putut să stopeze acest fenomen, mai ales că, după mai puţin un an de la adoptare, ea a şi fost eliminată din acest act legislativ. Lucrurile sunt clare din punctul de vedere al tuturor formaţiunilor politice din România: zborul din partid în partid e condamnabil, el trebuie eliminat, dar mai bine aşteptăm să vină alţii (poate Uniunea Europeană) să facă asta pentru noi.
„Îmbogăţiţii” PD şi PNL
Toţi aleşii locali, indiferent de culoarea politică şi de funcţia pe care o ocupă, au fost tentaţi, măcar o dată, de migrarea spre alte zări. Unii dintre ei au gustat până la capăt din această tentaţie, iar, altora, gustul le-a plăcut atât de mult, încât au mai încercat-o o dată. Şi încă o dată şi încă o dată. Dacă în cazul consilierilor locali şi judeţeni, trecerea dintr-o barcă în altă nu pare un lucru atât de grav, dar este totuşi condamnabil, în ceea ce îi priveşte pe primari, migraţia nu este, cu siguranţă, o mişcare cu care se pot mândri, ci, mai degrabă, una în măsură să le scadă cota pe scena politică. Şefi ai comunităţilor, aceştia îşi părăsesc partidul care le-a dat posibilitatea să ajungă primari, pentru a se alătura altor formaţiuni politice mânaţi de interese diverse, dar toate fiind o variantă mai periată a influenţei şi a setei de putere. Prin plecarea sa, un primar păgubeşte un partid şi îmbogăţeşte un altul, iar, de cele mai multe ori, mai fericeşte şi un altul, pentru că scena politică e mare şi bogat ornamentată. Începând din anul 2004 şi până în prezent, în categoria „îmbogăţiţilor” cu primari au intrat partide cum ar fi PNL şi PD, iar, în cea a păgubiţilor, PSD, PC şi PRM, dar şi majoritatea formaţiunilor politice neparlamentare.
Potrivit unui studiu întocmit de Institutul pentru Politici Publice (IPP), la sfârşitul anului 2006, la nivel naţional, Partidul Democrat poate fi considerat marele câştigător din lupta cu migraţia politică a primarilor. „Este evident că lideri importanţi ai PD, deşi pretind public că dezaprobă practici de atragere a primarilor în formaţiunea lor între alegeri şi chiar iniţiază proiecte de lege pentru stoparea migraţiei politice la nivel local, au avut un plan minuţios de a atrage primari, inclusiv de la partenerul de guvernare, PNL”, se precizează în studiul IPP. Dacă în primul an după ultimele alegeri locale, PNL reuşise să atragă ceva mai mulţi primari decât PD, cifrele arată că democraţii au recuperat teren, în 2006, reuşind nu numai să atragă mai mulţi primari decât PNL, dar şi să piardă mai puţini.
Mierea liberalilor
Iar pentru că, şi în politică, e valabilă zicala „Câte bordeie, atâtea obiceiuri”, ea a adaptată sub forma „Fiecare judeţ, cu migratorii lui”. Astfel, dacă la nivel naţional, PD s-a dovedit a fi, începând cu anul 2004, cea mai primitoare gazdă pentru migratori, aşa cum a fost PSD până în urmă cu trei ani, în judeţul Hunedoara „borcanul cu miere” a fost la PNL. Partidul condus, la nivel local de primarul Devei, Mircia Muntean, s-a dovedit a fi, în ultimii trei ani, irezistibil pentru toţi primarii care nu-şi mai găseau locul în formaţiunile politice pe listele cărora au fost aleşi. Nu-şi mai găseau locul de durere că erau în opoziţie sau pentru că banii de la buget ajungeau cu întârziere sau nu mai ajungeau deloc. Făcând o analiză a succesului PNL, măsurat în numărul de primari obţinuţi, la alegerile din 2004, dar şi a celui din perioada post-electorală, constatăm că ambele sunt egale, ceea ce înseamnă că liberalii hunedoreni nu numai că nu şi-au pierdut niciun primar ales, dar şi-au dublat numărul acestora prin extrem de cunoscutul proces de racolare. Astfel, dacă alegerile din 2004 au adus PNL Hunedoara 11 posturi de primari, dintre care unul de municipiu, doi de oraşe şi restul de comune, din 2005 şi până în prezent, acestora li s-au alăturat tot atâţia edili migratori, deveniţi, printr-o adeziune, liberali, ameţiţi de vraja puterii. Au fost primiţi cu braţele deschise de către tabăra lui Mircia Muntean, dar au lăsat lacrimi la PSD, PC, PNŢCD sau Partidul Ecologist din România. Pe lângă plânsete şi bucurie, PNL Hunedoara a însemnat şi găsirea unei gazde, pentru primarul independent al Certejului, Petru Câmpean.
Somnul dulce al democraţilor
Dacă la nivel naţional, PD se află pe primul loc în topul formaţiunilor politice care au avut numai de câştigat din plimbatul din partid în partid al primarilor, în judeţul Hunedoara, democraţii trebuie să se mulţumească cu locul secund al acestui top, pentru că de câştigat, tot au câştigat. Tabăra lui Gheorghe Pogea a obţinut, la alegerile locale din 2004, cu trei primari mai mulţi decât PNL, adică 14, fiind mai buni şi în ceea ce priveşte numărul de primării de municipii devenite democrate, în număr de două, Hunedoara şi Petroşani, faţă de PNL care „a vopsit” în albastru şi galben doar primăria Deva. Bafta la primari a mai pălit începând cu anul 2005 şi până în prezent, lucru vizibil şi în faptul că, în aceşti doi ani, PD Hunedoara nu a reuşit să mai atragă decât cinci primari, situaţie care îl plasează în urma PNL, din punctul de vedere al migraţiei politice, numită mai bine şi mai corect, racolare politică. Primarul oraşului Petrila, Ioan Păducel, cel al comunei Veţel, Petru Popa, al Turdaşului, Aurel Lup şi Mărtineştiului, Nicolae Bârcean, şi-au lăsat baltă „mamele” politice îndurerate PSD, PUNR şi PC, pentru a deveni democraţi... poate până la alegerile viitoare. Acestora li se adaugă primarul oraşului Aninoasa, Ilie Botgros, tipul migratorului nehotărât, care s-a reîntors la PD, plecând din PSD, după ce, înainte de 2004, a venit de la PD, din nou la... PSD. Chiar dacă nu a fost la fel de atrăgător ca PNL, PD Hunedoara doarme liniştit că niciunul dintre proprii primari nu şi-a luat tălpăşiţa spre alte zări. Dar până în 2008 mai e ceva vreme, iar logodna cu PNL a migrat şi ea, fiind posibil să o urmeze şi ceva primari democraţi. Sau nu.
Tristeţe la PSD şi PC
După PNL şi PD, trecem la extrema politică afectată şi lăsată îndurerată de migraţia şefilor de comunităţi hunedorene. Cel mai lovit de acest fenomen, este, fără niciun fel de îndoială, PSD, partid care, în judeţul Hunedoara, a câştigat, în 2004, cei mai mulţi primari, iar, în ultimii trei ani, a şi pierdut cel mai mare număr de astfel de aleşi locali. Singura lui vină a fost trecerea în opoziţie, dar şi faptul că nu a ştiut să ţină cu dinţii de primarii care, după ce s-au văzut cu sacii în căruţă şi stăpâni pe scaunul de la primărie, „au dat cu tifla” PSD-ului, care i-a pus pe liste, şi
s-au dus într-un partid mai călduţ şi mai plin de oportunităţi. Astfel, în circa trei ani, PSD Hunedoara a rămas cu 23 din cei 32 de primari pe care i-a obţinut la alegerile din 2004, însă numărul aleşilor locali care au părăsit acest partid este mult mai mare, reprezentând circa 20 la sută din totalul funcţiilor administrative rezultate în urma votului hunedorenilor. De această neseriozitate şi bătaie de joc a primarilor PSD a profitat pe deplin, în judeţul Hunedoara, PNL, dar şi PD, acestea fiind partidele care i-au găzduit pe migratorii pesedişti. Dintre cei nouă primari dezertaţi din PSD, şapte au ajuns la PNL, iar doi la PD. Printre aceştia se numără doi primari de oraşe (Petrila şi Aninoasa) şi şapte de comune (Pui, Băniţa, Baia de Criş, Densuş, Toteşti, Sântămărie Orlea şi Balşa). Degeaba s-au plâns liderii PSD Hunedoara în stânga
şi-n dreapta şi au ameninţat cu judecata prefectura şi primările pierdute, primarii migratori au rămas... racolaţi. Nici măcar legea nu i-a mai putut ajuta pentru că a fost abrogată.
Aproape la fel de şifonaţi din bătălia cu migraţia au ieşit şi conservatorii hunedoreni. Poate mai şifonaţi decât PSD, având în vedere că din cei şapte primari „scoşi” la alegeri, în 2007, PC Hunedoara se mai poate lăuda doar cu doi, unul la Uricani, Dănuţ Buhăescu şi celălalt la Vulcan, Gheorghe Ile. Aceştia, în ciuda numeroaselor încercări de racolare venite, în special, de la PD, au rămas... acasă.
Peste 30 la sută sunt migratori
Potrivit studiului IPP, la nivel naţional, în perioada 2004 - 2006, peste 30 la sută dintre primarii din România şi-au schimbat apartenenţa politică. Comparativ cu fostul mandat, nivelul migraţiei nu este cu nimic diferit având în vedere că, atunci, la un an de la alegeri (în 2001) nivelul migraţiei a fost de 22 la suta, iar, la trei ani ( în 2003), era de 37,2 la sută. În ceea ce priveşte partidele politice, de la alegeri şi până în prezent, PSD a pierdut aproape 550 de primari, dintr-un total de 1704, iar PC şi-a luat adio, fără să vrea, de la 78 de primari, rămânând, în prezent, cu 46. De asemenea, din rândul perdanţilor face parte şi PRM, care din 82 de primari a mai rămas, din cauza migraţiei politice, cu 38. Pe de altă parte, PNL a câştigat 264 de primari, dar a şi pierdut 55, iar PD s-a îmbogăţit cu 430 şi a scăpat printre degete, 36 de şefi de municipii, comune şi oraşe.
N-au primari, nici griji
Singurele partide neafectate, în ultimii trei ani, de fenomenul migraţiei politice a primarilor din judeţul Hunedoara, au fost PRM şi UDMR. Asta s-a întâmplat pentru că, niciuna dintre cele două formaţiuni politice nu a obţinut la alegerile din 2004 vreun post de primar, dar nici nu a reuşit, pe parcursul a aproape trei ani, să racoleze vreun un şef de comunitate, membru al altor partide. Explicaţia e simplă şi e dată de statutul special al ambelor tabere, dintre care una are viziuni aproape extremiste, fapt care o împiedică, în continuare, să obţină succese electorale notabile, iar cealaltă are grijă de maghiarii ei, iar, prin însăşi denumirea ei, nu prea tânjeşte după primarii altor partide, mai ales dacă aceştia nu sunt unguri.
|
