INTERVIU
„Bucuraţi-vă de Paşte!”
Oana Bimbirică
Printre ore obositoare petrecute la serviciu şi grija faţă de familie, hunedorenii se pregătesc, fiecare cum poate, pentru a întâmpina cum se cuvine Paştele. Cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii e prilej de voie bună, bunătate, dar şi de post şi rugăciune, pentru că Mântuitorul a murit în durere şi a înviat în bucurie. Ouăle roşii, cozonacul, mielul, toate stropite cu vin roşu, sunt doar câteva dintre bunătăţile care vor umple, de Paşte, mesele hunedorenilor, acestea fiind, de altfel, simbolice pentru sărbătoarea învierii lui Isus. Ce înseamnă Paştele pentru credincioşi, dar şi cum îşi pot aceştia pregăti sufletul pentru a primi în el bucuria Învierii, sunt câteva întrebări la care vor răspunde pentru hunedoreni, prin intermediul săptămânalului REPLICA, trei preoţi aparţinând religiilor ortodoxă, greco-catolică şi reformată.
| |
Eugen Damian, preot greco-catolic |
Zsargo Ioan, preot reformat |
Crăciun Opre, preot ortodox |
| 1. Care este taina Învierii? |
Credincioşii ar trebui să creadă în Învierea lui Isus Hristos, într-o lume în care noi nu putem preţui decât ceea ce putem număra, ceea ce putem vedea sau pipăi. Toţi trebuie să credem în Învierea Domnului, într-o veste aşa frumoasă, transmisă peste atâtea generaţii. Învierea lui Isus înseamnă iubire şi asta ar trebui să simtă fiecare pentru aproapele lui în aceste zile. |
Ne apropiem încet de Paşte şi fiecare îşi face pregătirile aşa cum crede el de cuviinţă. Pentru mulţi, din păcate, aceste pregătiri se rezumă la a întinde o masă pe care să fie mai multe bucate, mai ales că se iese din Postul Paştelui. Taina Învierii nu înseamnă frâu liber la masă, ci, total, altceva. Dacă ne uităm la întâmplările din prima zi de Paşti, îl vedem pe domnul nostru Isus Hristos înviat, care, cu totul miraculos, apare în acea cameră unde foarte bine s-au închis acei ucenici ai lui care aveau în sufletul lor, în primul rând, frică. Isus a apărut printre ei şi le-a spus „Pace vouă!”. În primul rând, deci, Învierea ne învaţă că, după 2000 de ani, de când suntem ucenici de-ai lui Isus, suntem la fel de închişi în noi, cu frică în suflet. Învierea înseamnă pace, pentru că sufletele noastre sunt pline de frică, frică de moarte, frică pentru familia noastră. Paştele ne dă această credinţă, că în ciuda păcatelor noastre, Domnul Nostru înviat ne primeşte. Cine crede în El, îl are alături. |
Prin Înviere, nouă ni se dovedeşte dragostea lui Dumnezeu pentru noi, care începe cu jertfa pe cruce a Mântuitorului. În urma jertfei sale, El îşi dovedeşte natura divină, că prin El se împlinesc toate prorocirile care au fost făcute. Nici apostolii nu au crezut că El a înviat, chiar dacă le-au spus mironosiţele. Atitudinea asta împotriva lui Isus Hristos există şi în ziua de astăzi. În judeţul Hunedoara, s-a născut Silviu Dragomir care a scris o istorie a bisericii. Aici, el ne dovedeşte că poporul român a fost încreştinat pentru că poartă portul pădurănesc care este încrustat cu simbolurile creştinismului: crucea, spicul grâului, viţa de vie, elementele cu ajutorul cărora se face Sfânta Cuminecătură. |
| 2. Sunt hunedorenii persoane credincioase? |
Cred că sunt persoane credincioase şi sunt deschişi la toate invitaţiile şi chemarea bisericii, la spovadă, rugăciune, la trăirea cuvântului evanghelic. Nu pot să spun că greco-catolicii sunt mai aplecaţi spre credinţă decât ortodocşii. Noi trebuie să ne rugăm să existe păstori care să poată să trezească sau să menţină vie credinţa în sufletele oamenilor. Ea s-a transmis peste generaţii, de la părinţi şi bunici, de-a lungul istoriei, însă, problema e să fie preoţi care să facă să nu se piardă această valoare spirituală care este credinţa. |
Hunedorenii sunt credincioşi, nu numai cei reformaţi, ci şi cei catolici şi ortodocşi. Şi la reformaţi se observă popularitatea mult mai mare a slujbelor din această perioadă, decât o slujbă obişnuită de duminică. Numărul enoriaşilor care vin la biserică în aceste zile e mult mai mare şi ne bucură acest lucru, dar, în acelaşi timp, ne întrebăm unde dispar ei de la un Paşte la altul. Oamenii vin la slujbă şi primesc sfânta Împărtăşanie. |
Părintele Arsenie Boca, când a venit aici, s-a declarat îngrozit de zona noastră. Pentru că nu se mai păstrează credinţa. Dar, totuşi, eu cred că hunedorenii sunt credincioşi, cu toate că noi îl negăm pe Dumnezeu nu numai prin lepădarea de dreapta credinţă, ci şi moral. |
| 3. Ce ar trebui să facă credincioşii pentru a simţi exact sacrificiul pe care l-a făcut Isus, dar şi pentru a întâmpina cum se cuvine Sfânta Sărbătoare a Paştelui? |
Datoria creştinului este porunca a treia a bisericii, valabilă şi la catolici şi la ortodocşi, să se spovedească şi să se împărtăşească de Paşte. Atunci, creştinul trăieşte sărbătoarea pascală şi s-a apropiat de dorinţa Mântuitorului. Pregătirea pentru această sărbătoare se face prin post, prin anumite renunţări, prin rugăciuni, prin hotărâri bune pe care creştinul le ia, de la a se abţine de la anumite practici permise, dar care au devenit un obicei rău, cum ar fi privitul la televizor, internetul, fumatul, băutul, cafeaua. Nu pentru că sunt păcate în sine, ci pentru că uneori suntem prea legaţi de ele. În tipul postului, dacă renunţăm la aceste practici, ne putem pregăti pentru spovada şi împărtăşania de Paşti. |
Credincioşii trebuie să se uite în sine în această perioadă, nu numai să se abţină de la păcat. Să se roage la Dumnezeu şi să ceară iertarea păcatelor. |
De ce credeţi că s-a rânduit acest post? Prin el, ne pregătim să trăim împreună cu Hristos cele ale jertfei Mântuitorului. Tot prin post, dacă îl ţinem cu seriozitate, nu numai de la bucate, ci şi de la toate relele, însăşi structura noastră se schimbă şi începem să cugetăm superior. Prin post şi rugăciune ne apropiem de a-l înţelege pe Hristos, de a putea simţi jertfa sa. Fiecare dintre noi este unic, iar Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi să-l preamărească, pentru că el ne ridică prin harul său. |
| 4. Ţin hunedorenii Postul Paştelui? Vin la biserică să se spovedească? |
Hunedorenii ţin post şi vin să se spovedească în această perioadă. În fiecare duminică, am spovedit timp de 40 de minute, iar, în urmă cu două săptămâni, am organizat trei zile de spovadă, de reculegeri şi de rugăciune, când a venit un preot din altă parohie şi am vorbit exact despre spovedanie. Credincioşii doresc spovada, pentru că e ceva rău păcatul şi doresc să scape de el, din sufletele lor. |
În biserica reformată, postul înseamnă un post sufletesc. Nu avem reguli prin care să ne abţinem de la diferite mâncăruri. Postul înseamnă să te abţii de la ceva, în primul rând, de la păcat. Poţi să ţii şi post la mâncare, dar asta nu înseamnă să obţii un punct sau o bulină roşie în faţa lui Dumnezeu pentru asta, dacă banii pe care-i economiseşti, neconsumând anumite produse, nu sunt „investiţi” într-o faptă bună. Spovedania în biserica reformată nu este intermediată de preot, ci este direct între Dumnezeu şi credincios. Singurul tău duhovnic este Dumnezeu. |
În vremea noastră observ că oamenii dau buzna în biserică. Porunca noastră este ca fiecare credincios să se spovedească în fiecare post, dar, mai ales, în cel al Paştelui. În zona Pădurenilor, unde am slujit vreo zece ani, înainte de Paşti nu rămânea nimeni nespovedit şi neîmpărtăşit, cu toate că pe vremea aceea se lucra şi duminica. În mod greşit, oamenii dau buzna acum să se apropie de Dumnezeu. Suferinţele pe care le-au trăit îi îndeamnă pe oameni să se apropie de suferinţele lui Hristos. |
| 5. Care ar fi cel mai mare păcat pe care ar putea să-l comită un credincios în această perioadă? |
Nepăsarea faţă de dorinţa lui Dumnezeu. |
Cel mai mare păcat este, bineînţeles, şi cel pe care îl faci, dar mai ales cel pe care nu îl faci. Eşti trimis să faci bine, dar eşti foarte ocupat cu diferite probleme şi omiţi să faci aceste lucruri bune. |
Cel mai mare păcat este lepădarea de credinţă. Apoi, e deznădejdea care te duce la depresia prin care Satana te îndeamnă să te sinucizi. Şi alergarea după o bucată de pâine prin lume, e tot un păcat. Acolo, nefiind în mediul tău îţi pierzi şi dragostea şi comuniunea cu cei din jur. Nu uit nici desfrânarea care dărâmă familia şi este foarte la îndemână. |
| 6. Ce ar trebui să înveţe credincioşii din sărbătoarea Paştelui? |
Paştele este cea mai mare şi cea mai frumoasă sărbătoare a creştinului pentru care toată lumea trebuie să se pregătească aşa cum se cuvine. Toată lumea trebuie să ştie şi să nu uite că Isus s-a jertfit pentru ei, a murit din dragoste pentru ei şi a înviat pentru ca toată lumea să creadă în el. |
Din sărbătoarea Paştelui, credincioşii învaţă că Dumnezeu este cu ei, chiar dacă sunt răi şi păcătoşi şi că El este cel care le aduce pacea. Omul primeşte multe de la Dumnezeu, dar trebuie să le ducă mai departe, pentru că lumea are nevoie de ele. |
În primul rând, să se iubească unii pe alţii. Să aibă încredere deplină că Isus Hristos, cel înviat din morţi, este cu adevărat Dumnezeu. Şi având încredere că este Dumnezeu, să împlinească ceea ce Isus le spune ucenicilor săi: „După ce veţi boteza pe toţi cei ce cred, învăţaţi-i să păzească toate câte v-am spus”. |
|
