Săptămâna 19 – 25 aprilie 2007, numărul 232

SPECIAL

Avem ce vinde, dar nu are cine!


Monalise Hihn

Dezinteres, lipsă de viziune şi de bani, prostie?! Sau toate acestea la un loc?! Astfel poate fi catalogată prestaţia autorităţilor locale în ceea ce priveşte turismul, începând cu anul 1990. Abia de câţiva ani încoace, reprezentanţii autorităţilor locale au început să se gândească mai serios la beneficiile pe care le-ar putea aduce turismul în judeţul Hunedoara. Şi aşa, deocamdată acestea par să fie modeste în lipsa unei infrastructuri rutiere, care să permită atragerea unui număr semnificativ de turişti în judeţ.

Peste 400 de obiective - monumente istorice, de artă şi ştiinţele naturii - începând cu perioada preistorică şi continuând cu perioada dacică, romană, feudală şi modernă, se găsesc pe teritoriul judeţului Hunedoara. Din păcate, anual, conform unor statistici neoficiale, doar în jur de o sută de mii de turişti vin să le viziteze. Printre comorile cu care se laudă judeţul Hunedoara sunt cele două capitale antice - ale Regatului Dac şi Daciei romane - Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Castelul Corvinilor de la Hunedoara, Parcul Naţional Retezat, Cetatea Colţ, Cetatea Devei, Castelul de la Sântămărie Orlea, bisericile de la Densuş, Crişcior, Strei, Ribiţa, Lăpugiu de Jos etc. La toate acestea se adaugă Muzeul Aurului din Brad, unic în lume, dar şi câteva staţiuni montane şi balneoclimaterice. În plus, în judeţ există o mulţime de zone, cum ar fi Ţinutul Pădurenilor, care ar putea aduce turişti în zonă, însă în lipsa unei strategii clare privind turismul şi a unei infrastructuri rutiere adecvate, Hunedoara a rămas mult în urma altor judeţe din ţară, în care turismul şi, mai ales, agroturismul au cunoscut o dezvoltare fără precedent în anii care s-au curs din 1989 şi până în prezent.

În sfârşit, există strategie

După ce ani în şir, dezvoltarea turismului în judeţul Hunedoara a fost făcută la nivel declarativ, în sfârşit o strategie pentru acesta există pe hârtie. Urmează ca autorităţile locale să găsească soluţii pentru ca turismul să se dezvolte de-adevăratelea. Un capitol în Strategia de Dezvoltare a judeţului Hunedoara pentru perioada 2007 - 2013 îl reprezintă „Axa strategică III - Turismul”, care cuprinde patru pagini. Chiar din primul rând al acestui capitol, autorităţile recunosc că importantă pentru dezvoltarea turismului este amenajarea reţelei de drumuri de acces, a parcărilor şi a sistemelor de marcaj în zonele turistice din judeţul Hunedoara. La toate acestea s-ar adăuga centrele de informare turistică şi extinderea panourilor stradale de tip city - light cu informaţii turistice. Secretarul de stat în Ministerul pentru IMM, comerţ, turism şi profesii liberale, Iuliu Winkler, declară că turismul ar putea reprezenta una dintre cele mai importante ramuri economice pentru judeţul Hunedoara: „În primul rând, ca să valorificăm potenţialul turistic al judeţului este nevoie de drumuri. Fără acestea, nimeni nu va veni să îşi distrugă maşina, chiar dacă în Hunedoara are atât de multe de văzut. Este bine că acum drumurile încep să se repare şi să se modernizeze. Atunci când vom avea drumuri, vom avea şi turişti. De altfel, judeţul Hunedoara a primit anul trecut cei mai mulţi bani de la Guvern pentru refacerea infrastructurii rutiere”. Pe de altă parte, strategia pentru turism cuprinde şi reabilitarea obiectivelor turistice din judeţ. Cu toate acestea, în ultimii ani, de exemplu, de la bugetul central nu a venit niciun leu pentru lucrări de reabilitare a Castelului Corvinilor, singurele sume destinate acestui monument venind de la bugetul local al municipiului Hunedoara. Printre obiectivele vizate de strategia de dezvoltare se numără şi restaurarea şi/sau reabilitarea Cetăţii Devei. Prea puţin interesat de astfel de strategii, Consiliul Local Deva a aprobat un proiect de hotărâre megaloman, prin care monumentul va fi complet modificat şi transformat într-un soi de cocoon, cu toate că Academia Română se opune categoric acestei decizii. Tot proiectul ar urma să coste în jur de şapte milioane de euro, bani care vor fi suportaţi din bugetul local. În acelaşi timp, strategia cuprinde propuneri privind diversificarea ofertei turistice, calificarea personalului, promovarea turismului şi sprijinirea agroturismului şi a celui montan. Subprefectul de Hunedoara, Attila Dézsi, spune că succesul acestei strategii depinde de autorităţile locale: „Strategia cuprinde liniile principale pentru dezvoltarea turismului. Totul depinde de autorităţile locale şi de felul în care vor şti să se implice în elaborarea de proiecte, care să atragă şi fonduri europene”.

Turismul montan

Poate părea paradoxal, dar turismul se dezvoltă mult mai repede în Valea Jiului decât în celelalte zone ale judeţului. Cele două staţiuni - Straja şi Parâng - devin destinaţiile favorite ale hunedorenilor, dar sunt căutate din ce în ce mai mult şi de turişti din alte zone ale ţării. În Parâng, există în jur de 1.200 de locuri de cazare în cabane, vile sau la persoane particulare. În prezent, staţiunea are zece pârtii, cu grade de dificultate uşor şi mediu, care sunt deservite de şase teleschiuri şi un telescaun. Din luna octombrie şi până în aprilie, locurile de cazare sunt ocupate în proporţie de 90 la sută, mai ales la sfârşit de săptămână. Preţurile variază între 25 şi 120 de lei de persoană, în funcţie de numărul de paturi existente în camere. Turiştii au la dispoziţie 19 trasee montane. În staţiunea Parâng urmează să fie construită o telegondolă cu bani proveniţi de la guvernul României, prin programul „Schi în România”. Deocamdată, proiectul bate pasul pe loc, pentru că licitaţia pentru atribuirea întocmirii studiului de fezabilitate în vederea amenajării telegondolei care urmează să facă legătura între municipiul Petroşani şi staţiunea Parâng a fost contestată chiar înainte de deschiderea ofertelor. Primăria municipiului Petroşani a primit de la Guvern prima tranşă, de 13 miliarde de lei vechi, din proiectul de amenajare a Staţiunii Parâng, cuprins în programul ”Schi în România”. Banii urmau să fie alocaţi pentru întocmirea studiului de fezabilitate în vederea construirii telegondolei care va face legătura dintre Petroşani şi Parâng. În acest moment, totul se află în plină procedură de contestare a licitaţiei, după ce una dintre firmele participante la licitaţie a depus o contestaţie la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Încă nu se cunoaşte motivul pentru care firma respectivă a ales această soluţie. „S-a contestat procedura. Atribuirea licitaţiei s-a suspendat din cauza unei contestaţii depuse la CNSC”, a declarat primarul municipiului Petroşani, Tiberiu Iacob Ridzi. Potrivit legislaţiei, licitaţia este ”îngheţată” la acest moment până la analizarea şi soluţionarea contestaţiei de către reprezentanţii CNSC. La licitaţie s-au înscris cinci firme. Un răspuns final la contestaţia depusă va fi făcut public în jurul datei de 20 aprilie. Construirea unei telegondole între municipiul Petroşani şi staţiunea Parâng face parte dintr-un program „Infrastructură - turism durabil în staţiunea Parâng” în valoare de 5,5 milioane de euro. Şi staţiunea Straja atrage tot mai mulţi turişti. De altfel, modernizarea drumului de acces în staţiune este suportat din bani care provin de la Guvernul României. Şi aici se pot practica sporturile de iarnă, uneori, până în luna mai, iar sezonul se deschide în luna octombrie. Şi la Straja există şase pârtii, deservite de şapte teleschiuri.



Nu pot fi acreditate

Deocamdată niciuna dintre staţiunile montane din Valea Jiului nu poate fi acreditată, din cauză că nu îndeplinesc normele minimale de igienă impuse de Comisia Europeană, iar pensiunile de aici riscă să fie închise din aceleaşi motive. Turismul la standarde europene mai are de aşteptat, în condiţiile în care cabanele de aici nu au nici măcar un sistem de canalizare, dar oficialii avertizează că lucrurile nu pot continua aşa. Şeful Poliţiei Sanitar - Veterinare Petroşani, dr. Octavian Popescu, spune că nici Straja şi nici Parângul nu dispun de microstaţii ecologice (n.red.: staţii de epurare a apelor uzate de mici dimensiuni): „Dacă nu-şi rezolvă sistemul de canalizare, de apă şi filtrele ecologice, pensiunile riscă să fie închise”. Paradoxal, nu cu mult timp în urmă, Straja a primit statut de „staţiune turistică de interes naţional”, dar Popescu declară că acreditarea va trebui retrasă până la remedierea deficienţelor, pentru că reprezentanţii CE nu vor aviza niciodată aceste staţiuni aşa cum se prezintă la ora actuală. În Straja există circa 300 de cabane şi pensiuni turistice, iar în Parâng sunt peste 200, majoritatea neclasificate conform reglementărilor legale, astfel că se practică de ani de zile turismul „la negru”. Dacă Straja nu are deloc sistem de canalizare, staţiunea Parâng foloseşte nucleul canalizării de la Cabana Rusu, însă acest sistem este subdimensionat şi nu poate prelua întreaga cantitate a apelor menajere, care ajung să fie deversate direct în pâraiele din zonă. Octavian Popescu a precizat că nu s-au stabilit termene fixe de conformare şi s-a mers pe „mica înţelegere”. Acesta spune că primăriile trebuie să demareze cât mai curând proiecte de remediere a deficienţelor legate de sistemele de canalizare, microstaţii ecologice şi apă, pentru a demonstra că există măcar bunăvoinţă, în caz contrar nu va fi acordat statutul de „staţiune turistică”.

Staţiunea de week-end

Geoagiu - Băi este cu siguranţă staţiunea cea mai căutată de hunedoreni în timpul week-end-urilor. Vara, în jur de şapte mii de persoane aleg să îşi petreacă zilele sfârşitului de săptămână în staţiune. De asemenea, Geoagiu Băi este căutată de pensionari pe tot parcursul anului, mai ales pentru apele termale. Calităţile curative ale acestor ape sunt cunoscute încă din antichitate. Revenind mai aproape de zilele noastre, utilizarea băilor de la Geoagiu a devenit sistematică la începutul secolului al XX-lea. Transformată în staţiune sindicală de autorităţile comuniste, Geoagiu Băi a devenit un loc preferat al turismului sindical până în anul 1989. Apoi, staţiunea a cunoscut o perioadă de regres, care a durat câţiva ani buni. Astăzi, primarul oraşului Geoagiu, Simion Mariş, spune că staţiunea „se află pe calea cea bună”. Mariş adaugă că multe dintre locurile de cazare au fost renovate, după ce au fost privatizate: „Acum avem un hotel de patru stele. Practic, a mai rămas un singur hotel care trebuie privatizat şi sunt semne că va fi şi acesta privatizat. Nu vreau să mă laud, dar în ultimii ani am rezolvat problema care exista cu apa potabilă, iar reabilitarea sistemului a costat trei miliarde de lei vechi”. De asemenea, Simion Mariş nu uită să se laude cu drumul spre Geoagiu, reabilitat recent şi pentru care s-au cheltuit tot trei miliarde de lei vechi. Deşi spune că a făcut din staţiunea Geoagiu Băi „o perlă a judeţului Hunedoara”, primarul Mariş recunoaşte că ar avea nevoie de fonduri structurale şi de coeziune de circa opt milioane de euro pentru reabilitare reţele de canalizare şi extindere reţele de apă, pentru staţii de epurare, reţele ape pluviale, drumuri, trotuare şi iluminat public. Noul sezon estival urmează să fie deschis în data de 29 aprilie. În Geoagiu Băi turiştii beneficiază de o mie de locuri de cazare în hoteluri şi vile şi alte 500 la persoane fizice. Mariş spune că staţiunea îşi aşteaptă turiştii după ce aici s-a reabilitat sistemul de parc şi s-a făcut igienizarea zonei. Singurul ştrand din localitate este amplasat pe ruinele fostelor băi termale din perioada romană. Complexul aparţine omului de afaceri Doru Depcea, recent arestat şi apoi eliberat, iar acum cercetat pentru evaziune fiscală, spălare de bani şi delapidare în valoare de circa 2,5 milioane de euro. Despre acesta, edilul - şef al oraşului Geoagiu spune că „a fost supus unei acţiuni politice, dar acum s-a întors şi s-a apucat de treabă”. Pe de altă parte, închirierea unui şezlong la ştrandul de la Geoagiu Băi a fost anul trecut mai ridicată decât în staţiunile de pe costa Mării Mediteraneene din Spania. Astfel, în 2006 la Geoagiu un şezlong a costat 150.000 de lei vechi, adică 4,5 euro, faţă de trei euro pe coasta iberică a Mediteranei. În acelaşi timp, ştrandul dispune de trei bazine, iar în week-end acesta devine discotecă în aer liber, căutată de tineri pentru băile de spumă.

Simboluri ignorate

Ciprian Iancu
Castelul Corvinilor are un număr de vizitatori în creştere, dar încă nu are în jurul său o reţea consolidată de servicii turistice. Sarmizegetusa Regia, locul din care îşi trage seva poporul român, zace aproape de prăpastia uitării în conştiinţa publică. Cea mai veche biserică din România, cea de la Strei Sângeorgiu, stă ascunsă de ochii celor cărora le-ar plăcea să o vadă, iar această serie de exemple ar putea continua la nesfârşit, fără ca nici măcar să ajungă la capitolul „turism montan” sau „turism specializat”, rămânând în acelaşi domeniu al „turismului de masă”.



Se poate şi mai bine

160.000 de turişti au vizitat anul trecut Castelul Corvinilor. Mai bine de 70 la sută dintre ei au fost străini, cei mai mulţi veniţi din Ungaria. Cifra, deşi triplă faţă de cele înregistrate cu 10 ani în urmă, nu este însă la fel de mare ca „pe vremuri”, adică înainte de 1989, când se aplica şi turismul şcolar obligatoriu. Pe atunci 200.000 de oameni veneau anual la castel. Monumentul are un site propriu, este promovat în diferite broşuri şi pliante, apare chiar şi în clipurile de prezentare turistică a României, dar are încă un mare handicap: nu este susţinut de o reţea adiacentă de servicii turistice şi nici nu este inclus într-un circuit local. Ideea unei vizite la castel, urmată de o plimbare cu mocăniţa spre Govăjdie (locul în care s-au descoperit urme antice de prelucrare a fierului şi unde mai dăinuie un furnal vechi de peste 100 de ani, de pe vremea monarhie austro-ungare) este excelentă, dar imposibil de realizat. Linia ferată a fost vândută la fier vechi de Talc Dolomită S.A. Mai există doar terasamentul. Spaţiile Castelului au mai fost amenajate cu diferite expoziţii, însă timpul mediu de vizitare este de numai o oră, iar la ieşire, în afară de câteva suveniruri din piele sau lemn şi o sticlă de suc, turistul nu are pe ce să-şi lase banii.

Uitată între munţi

Sarmizegetusa Regia, locul din care am fost învăţaţi că îşi trage seva întregul popor român, mai are doar o valoare simbolică pentru cei a căror conştiinţă naţională este dezvoltată peste medie şi pentru pasionaţii de istorie. În rest, aici nu ajung mai mult de 100 de turişti pe săptămână. Ca să ajungi la Sarmizegetusa Regia trebuie să ai timp, benzină multă şi maşină bună, de preferat un 4x4. Din Costeşti până sus, în cetate, ai de parcurs vreo 19 kilometri pe ceea ce se poate numi, cu siguranţă, cel mai jalnic drum din tot judeţul Hunedoara, iar judeţul are mai toate drumurile „făcute praf”, după cum chiar preşedintele CJ, Mircea Moloţ, recunoştea nu demult. Abia luna trecută, obiectivul a reintrat în atenţia Guvernului pentru a fi inclus într-o strategie de exploatare turistică a sa, amenajarea drumului fiind operaţiunea cea mai importantă şi, poate, cea mai costisitoare, fiind vorba de milioane bune de euro. Acum lucrurile stau la fel ca-n urmă cu un veac, când s-au descoperit vestigiile. Fortificaţia de la Sarmizegetusa Regia este, de fapt, un zid pe care cresc floricele frumos colorate. Incinta sacră este impresionantă la vedere, dar informaţii, la faţa locului, în lipsa unui ghid, nu găseşti niciunde. Cel mai apropiat punct de informare turistică, este ascuns jos, în Costeşti. Despre pensiuni turistice în apropiere, nu se poate vorbi deloc.



Biserica încuiată

În aceeaşi categorie a obiectivelor turistice cu care „soarta” a fost mai mult decât nedreaptă se încadrează Biserica din Strei-Sângeorgiu, de lângă Călan. Este vorba despre cel mai vechi lăcaş de cult din piatră ridicat pe teritoriul României. Biserica a apărut la finele secolului al Xll-lea, începutul secolului al Xlll-lea, cu cel puţin o jumătate de veac înaintea celei de la Densuş. Obiectivul şi-a păstrat forma originală, imaginea sa fiind, puţin spus, emoţionantă. La ea ajung însă doar grupurile de turişti cu ghizi destoinici care ştiu pe unde să o caute pe tanti Leana, proprietara casei din apropierea monumentului, care are cheia de la poarta cimitirului bisericii. Dacă tanti Leana este pleacă la muncile câmpului, turiştilor nu le rămâne decât să meargă mai departe, sau să sară gardul, în cazul în care doresc neapărat să vadă biserica mai de aproape, că de intrat oricum nu pot intra. Cheia de la uşă, tot la tanti Leana este.

”Avem nevoie de un plan clar”

Ciprian Iancu
Corneliu Jitaru, om de afaceri hunedorean, patronează de câteva luni o agenţie de turism şi voiaj. Chiar dacă noua activitate adăugată la cele mai vechi nu are decât o jumătate de an vechime, Ioan Jitaru este unul dintre hunedorenii care a avut şi contacte cu lumea turismului, nu numai din postura de simplu beneficiar de servicii, ci şi din cea a unui om de afaceri. După primele luni de activitate ale agenţiei sale de turism, concluziile sale despre situaţia turismului hunedorean nu sunt dintre cele mai plăcute.

Cum se prezintă judeţul Hunedoara, din punct de vedere turistic?

Destul de modest. Ar fi utilă o soluţie prin care toţi cei implicaţi într-un fel sau altul în turism să traseze împreună ce ar însemna direcţii de dezvoltare a turismului în judeţ, să spunem, pe o perioadă de cinci sau zece ani în judeţ. Dar toţi actorii din turism trebuie să participe, de la cel care are o simplă pensiune până la cel care promovează turismul într-un fel sau altul şi, bineînţeles, autorităţile! Fără o strategie clară care să spună: „Asta este direcţia în care trebuie să mergem” este greu. Avem Retezatul, care este exploatat extrem de puţin, avem Parcul Naţional care este cu totul deosebit, plus Parcul Natural Grădişte - Cioclovina, avem monumente istorice de primă importanţă, cum sunt cetăţile dacice sau Castelul Corvinilor. Dar toate aceste avuţii, fără o strategie clară de promovare şi dezvoltare... . Cred sincer că ce ne lipseşte sunt experţii care să întocmească aceste strategii.

Ce notă le-aţi da autorităţilor pentru felul în care sprijină ramura turismului în Hunedoara?

Nu vreau să dau nicio notă. Nota o primim toţi cei din judeţ după numărul turiştilor care revin aici. Acest lucru spune foarte mult. Este important să poţi aduce un turist în zonă, dar şi mai important este să-l faci să vină şi a doua oară. Abia atunci demersul tău se numeşte „turism”. Turismul nu se poate dezvolta fără a ţine cont de standarde de calitate a serviciilor până la preţ.

Ce note le daţi operatorilor de turism?

Nici aici nu vreau să dau note. În schimb, spun doar atât: sunt foarte mulţi oameni care deja au fost în străinătate, au văzut la ce standarde se face acolo turism, iar cei care oferă astfel de servicii în ţară, ar trebui să ţină cont de aceste servicii. E clar că este o diferenţă foarte mare între ce se oferă în străinătate şi ce se oferă la noi în zonă şi în ţară, în general.

Când credeţi că turismul din judeţul Hunedoara va ajunge la un nivel de dezvoltare similar măcar cu cel din Braşov, de exemplu?

Vorbim de ani buni. Perioada de timp poate fi micşorată dacă se aplică o strategie clară în care trebuie luate în calcul toate chestiunile cu adevărat importante, de la infrastructură până la servicii. În momentul în care avem o strategie pentru turism, putem face şi pronosticuri.

Să înţelegem că acum, în judeţul Hunedoara, turismul evoluează haotic?

În lipsa unei strategii clare în care să ai parte de consultanţă acordată de adevăraţi specialişti în domeniu, lucrurile merg pe reţeta: „Ne pricepem şi aici, facem şi asta, nu avem nevoie de cealaltă”.

Ce spun clienţii dumneavoastră despre destinaţiile propuse pentru judeţul Hunedoara?

Mi-e greu să dau verdicte categorice, dar sunt sigur că oamenii aşteaptă servicii bune la preţuri corecte. Nu spun preţuri mici, nici mari, ci „preţuri corecte” pentru toate categoriile de turişti. În momentul în care ai un raport corect între preţ şi calitatea serviciului, atunci normal că turistul se întoarce la tine şi a doua, a treia oară. În Hunedoara lucrurile se dezvoltă destul de încet pentru că turismul nu este o prioritate, aşa este tratat. Poate că mă înşel. Dacă ar fi o prioritate turismul, atunci am avea mai multă seriozitate în acest domeniu.

Strategie judeţeană pentru turism există...

Da! Avem strategii extraordinare, minunate (râde), dar întrebarea este: ce facem cu ele?



Săptămâna 19 – 25 aprilie 2007, numărul 232