Săptămâna 26 aprilie – 2 mai 2007, numărul 233

ADMINISTRAŢIE Laura Oană Legile Sarmizegetusei După sute de ani de aşteptare, uitate sau batjocorite, incendiate şi jefuite de imperiile vremilor, cetăţile dacice, monumentele din chiar inima istoriei românilor, par aş găsi loc pe agenda autorităţilor şi politicienilor. Declarativ toţi aleşii îşi bat capul să găsească soluţii pentru salvarea siturilor din Munţii Orăştiei, însă doar câţiva oameni sunt cu adevărat interesaţi de găsirea unei soluţii pentru ca monumentele să fie păzite, conservate, cercetate şi puse în valoare aşa cum se cuvine unor elemente atât de importante din patrimoniul naţional şi cel UNESCO. Cât de curând, un proiect de lege pregătit de Prefectură va ajunge la comisiile de cultură ale Parlamentului. Problema este că, din nou, mai multe ministere şi instituţii pregătesc propriile iniţiative legislative. Lipsa unei consens între autorităţile centrale riscă să arunce pe „piaţă” o mulţime de propuneri care vor duce la o nouă încâlceală de norme. Cetăţile dacice îşi datorează intrarea în atenţia factorilor de decizie de la Bucureşti nu numai faimoaselor brăţări unicat a căror recuperare a făcut deliciul presei. De ani de zile, câţiva oameni se luptă ca politicienii să îndrepte reflectoarele către prima capitală a ţării: Sarmizegetusa. Doar cei care au stat minute în şir să-i asculte pe „fanii” dacilor ştiu câtă îndârjire se află în cuvintele şi faptele lor: ei sunt pasionaţii până la fanatism de istoria dacilor la care se adaugă câţiva arheologi care au realizat pericolul care paşte cetăţile. Indiferenţa autorităţilor, dublată de jaful căutătorilor de comori riscau să nimicească şi puţinele urme ale unei civilizaţii înconjurate de mister: „Civilizaţia dacă a apărut brusc şi s-a stins la fel”, susţine cercetătorul ştiinţific Iosif Vasile Ferencz de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. După ce Direcţia de Cultură a redactat un memoriu „SOS Cetăţile Dacice”, pe care l-a trimis Preşedinţiei, Cancelariei Primului Ministru, ministerelor implicate şi parlamentarilor de Hunedoara, lucrurile s-au mişcat prea puţin. Se pare că o iniţiativă chiar şi legislativă trebuie să plece tot din judeţ. Recent, prefectul Marius Cristian Vladu a strâns laolaltă toate instituţiile implicate într-un fel sau altul în gestionarea siturilor şi a adunat laolaltă toate datele necesare unui asemenea proiect de lege. El crede, însă, că totul trebuie analizat la nivelul ministerelor, instituţii care au putere de decizie. Dezorganizare organizată Pe colţul tablei unde Vladu a trecut datele sub forma unei scheme stă scris, cu litere, de-o şchioapă: „Nu ştergeţi!”: „Nu îmi dau seama de ce până acum nimeni nu a încercat să adune toate aceste informaţii. În momentul în care toţi vin şi îţi spun ce este în neregulă atât pe teren, cât şi în legislaţie, te îngrozeşti. Sunt legi care se bat cap în cap, alte legi care nu s-au aplicat niciodată şi avem chiar şi cetăţeni proprietari de cetăţi dacice. Da, o parte din Blidaru este în curtea unui localnic!”, se revoltă Vladu: „Le-am făcut să ştim de unde pornim şi unde ajungem”. Prefectul spune că senatorul Adrian Păunescu, preşedintele comisiei de Cultură din Senat, a cerut Prefecturii date despre situaţia siturilor şi, după o analiză, instituţia a decis să trimită un proiect de lege care să completeze legislaţia actuală, dar şi să elimine prevederile care se contrazic. Juriştii prefecturii au mai descoperit un scurt circuit: deşi se vrea declararea zonei ca rezervaţie arheologică, în legislaţia autohtonă acest termen nici măcar nu există! Altă problemă ar fi infrastructura în zonă: practic, cetăţile dacice sunt la fel ca acum o mie de ani. Dacă nu au maşină de teren, turiştii se văd nevoiţi să străbată drumul pe jos până la Sarmizegetusa Regia, unde nu există apă curentă sau reţea de alimentare cu energie electrică. Situaţia cea mai hilară apare însă la capitolul „pază”: proprietarii cetăţilor, adică primăriile, nu au nici măcar un singur paznic angajat pentru acest scop în timp ce pentru monumentele aflate în patrimoniul UNESCO există o prevedere legislativă clară: legea 564/2001 care, la aliniatul 6, articolul 6, spune că paza acestor obiective revine Ministerului Administraţiei şi Internelor. Însă MAI nu a respectat niciodată legea. Explicaţia? Din 2001 şi până acum, nimeni nu s-a deranjat să scrie normele de aplicare a legii... Primari peste patrimoniu Specialiştii prefecturii au descoperit că fiecare minister (al Agriculturii şi Pădurilor, al Mediului şi cel al Culturii) are propria legislaţie, cu prevederi contradictorii. A fost nevoie de convocarea tuturor celor care au legătură cu siturile pentru ca să se descopere ale cui sunt, de fapt, cetăţile. În realitate, cetăţile dacice nu aparţin nici Ministerului Culturii, nici Parcului Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina şi nici Muzeului din Deva, nici Consiliului Judeţean ci, surpriză... consiliilor locale din zonă! Haosul legislativ a aruncat patrimoniul tocmai către comunităţile locale, adică s-a ales „... cea mai săracă soluţie. De unde să aibă Primăria Orăştioara fonduri pentru ca măcar să păzească cetăţile?”, se întreabă retoric Vladu, în faţa tablei inscripţionate. La toată brambureala cu terenurile se adaugă constrângerile financiare care determină lipsa fondurilor de exploatare, lipsa personalului calificat şi imposibilitatea asigurării pazei. Proiectul care va pleca de la Prefectură va propune ca terenurile să aparţină unui singur proprietar, ceea ce înseamnă şi scoaterea lor din fondul forestier. Operaţiune extrem de costisitoare, din moment ce pentru un singur hectar, Ministerul Agriculturii şi Pădurilor obişnuieşte să ceară 4 miliarde de lei vechi, costuri la care se adaugă şi preţul răscumpărării terenurilor de la ţărani: „E atât de mult, încât nici nu putem înainta deocamdată o cifră”, declară prefectul. Jandarmi vs Big Brother După prima şedinţă la sediul Prefecturii, s-a ajuns la concluzia că legislaţia contradictorie trebuie abrogată şi înlocuită de o lege coerentă, care să conţină inclusiv definirea termenului de „rezervaţie arheologică”. În plus, pentru a fi cu adevărat funcţional, proiectul trebuie să obţină şi implicarea autorităţilor din judeţul Alba, cel puţin în domeniul pazei. „Noi avem aici un post de jandarmi, dar cei care fură patrimoniul nu trebuie decât să treacă „la vecini” pentru a scăpa, pentru că acolo nu îi aşteaptă nimeni”, arată Vladu, convins că sistemul de pază trebuie regândit din moment ce rangerii Parcului Natural Grădişte cu cei doi paznici angajaţi ai muzeului şi numărul mic de jandarmi trebuie să se descurce pe o suprafaţă imensă de teren dificil, fără dotarea necesară. Ar fi nevoie de înfiinţarea mai multor posturi de jandarmi dotaţi cu maşini de teren, ATV-uri şi chiar motociclete enduro, o cheltuială care l-a făcut pe ministrul culturii să se gândească la supravegherea zonei cu camere video. Ministerul Culturii şi Cultelor a elaborat un proiect de strategie de protecţie a patrimoniului cultural mobil şi imobil, proiect pe care l-a supus atenţiei Consiliului Superior de Apărare a Ţării. „Nu putem împânzi cu jandarmi întreaga zonă a Munţilor Orăştiei, dar putem pune acolo camere de luat vederi”, a spus ministrul Iorgulescu, care vrea, astfel, să stopeze jaful din patrimoniu. Proiectul de strategie elaborat de Ministerul Culturii şi Cultelor a fost depus la CSAT în luna martie. Bucureştiul sfidează prima capitală Dintre toţi parlamentarii sesizaţi prin memoriu, doar doi aleşi au cerut amănunte. Pe lângă senatorul PSD Adrian Păunescu, de soarta cetăţilor s-a interesat şi deputatul conservator Ionica Popescu care promite că va mobiliza deputaţii din comisia de cultură să viziteze monumentele istorice incluse pe lista UNESCO. Ionica Popescu a declarat că susţine declararea zonei rezervaţie arheologică în varianta propusă de Direcţia de Cultură, variantă care vrea să elimine neînţelegerile dintre administraţia Parcului Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina şi arheologi. Directorul parcului, Mihaela Ionescu, susţine că este gata să accepte doleanţele specialiştilor de la muzeul devean, atât timp cât şi ei înţeleg că atribuţiile parcului sunt limitate prin chiar forma de organizare: „Am scos cetăţile dacice din zona de conservare specială tocmai pentru ca arheologii să poată lucra nestingheriţi. Nici aşa nu este bine, pentru că ei ne cer să ne ocupăm în totalitate de situri, ori parcul nu are nici măcar un specialist în istorie şi nu îşi poate asuma responsabilitatea în asemenea condiţii.” Parcul are, în prezent, angajaţi 8 rangeri, care au de străbătut o suprafaţă de 38 de mii de hectare. Mai grav, parcul fiind în subordinea unei societăţi, nu poate accesa fonduri europene. Rezervaţie de milioane de euro Specialiştii Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane au adus primii în discuţie varianta înfiinţării unui parc arheologic. Ei au creionat deja un proiect de lege în care militează pentru crearea unei structuri administrative care să realizeze efectiv managementul monumentelor istorice, naturale, etnografice, a ansamblurilor peisagistice din zona cetăţilor dacice din Munţii de la sud de Orăştie, proiect în care susţin extinderea protecţiei asupra întregului sistem de fortificaţii dacice menite să apere Sarmizegetusa, precum şi a cadrului natural în care acestea s-au dezvoltat alături de încurajarea turismului în întreaga zonă. Iniţiatorul proiectului, Iosif Vasile Ferencz, propune constituirea „Rezervaţiei arheologice Sarmizegetusa-Regia” care va avea ca obiective principale conservarea, paza şi punerea în valoare a zonei capitalei Regatului Dac, conservarea în forma actuală a valorilor naturale, peisagistice şi etnografice ale întregii zone. Între obiective se numără încurajarea turismului şi a ocupaţiilor tradiţionale a comunităţilor umane, atât timp cât acestea se bazează pe exploatarea raţională a resurselor naturale. Muzeografii cred că punerea în valoare a cetăţilor poate aduce statului fonduri de un milion de euro anual din turism, cu condiţia ca viitorul administrator al cetăţilor să ştie să exploateze misterul şi legendele Sarmizegetusei şi a neamului dac. Comentarii?

Săptămâna 26 aprilie – 2 mai 2007, numărul 233