Săptămâna 26 aprilie – 2 mai 2007, numărul 233

REPORTAJ

„Frustraţii vor schimbări cu orice preţ!”


Ciprian Iancu


Vicepreşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Hunedoara, Dorin Păran, din cauza apartenenţei sale la PD, este ameninţat de cercurile politice care acţionează pe după cortine cu schimbarea din post. Păran se declară însă liniştit. Mai mult, spune că nici nu se prea gândeşte la „chestiuni politicianiste”, pentru că nu are timp. După aproape trei ani la conducerea Consiliului Judeţean, unde supervizează departamentele tehnice, Păran reuşeşte să întocmească un portret-robot al funcţionarului public şi un bilanţ, spune el, pozitiv, pentru Executivul CJ Hunedoara.

Aveţi pioneză pe scaun? Mai ales că sunteţi membru PD şi se ştie cât de mult îi iubesc acum liberalii pe democraţi. Se vehiculează schimbarea dumneavoastră din postul de vicepreşedinte al CJ.

Noi avem o alianţă făcută în aprilie - mai 2004, înainte de alegerile locale, după aceea am făcut un protocol cu PC şi PRM şi aşa am ajuns la conducerea Consiliului Judeţean. Tot atunci au fost negociate şi mai multe posturi de viceprimar.

Totuşi, Costel Avram vrea postul dumneavoastră. Cum este membru PRM, aşa cum s-a rupt protocolul Alianţei D.A., se poate rupe şi protocolul încheiat pentru conducerea Consiliului Judeţean! El vrea funcţie. În ziua de azi, se poate întâmpla orice, iar eu sunt pregătit pentru orice variantă. Nu sunt bătut în cuie pe scaun.

La fel ca prefectul de Hunedoara, Cristian Vladu, şi dumneavoastră staţi cu valiza făcută?

Nici vorbă. Avem atât de multe de făcut în domeniul investiţional în acest an, încât nu am timp să mă gândesc la aşa ceva. Agenda fiecărei zile este „full”, aşa că nu mai am timp să mă gândesc la chestii politicianiste.

Nu vi se pare păgubos acest obicei al schimbărilor peste noapte?

E foarte păgubos, pentru că unii care ocupă nişte posturi abia au reuşit, în câteva luni sau un an, să înveţe mecanismele, să se obişnuiască cu mediul de lucru, după care, când începe să meargă treaba, apar unii frustraţi. În general, persoanele frustrate vor schimbări, în orice moment şi cu orice preţ. În unele locuri chiar reuşesc, în altele nu.

Care sunt cele mai frustrate personalităţi politice ale judeţului? Măcar primele trei să ni le spuneţi.

Una dintre ele este cel despre care aţi pomenit (Costel Avram - n.red.). Iar alţii, acum, să vi-i nominalizez, nu-mi prea vin idei. Mă mai gândesc.

Cum comentaţi ce s-a întâmplat la Primăria Deva cu colegul dumneavoastră, Ioan Inişconi?

Este foarte clar o chestiune politicianistă, care nu are legătură cu realitatea. Lui Inişconi i s-a reproşat activitatea slabă a Teatrului Deva (instituţie care se afla în zona sa de acţiune - n.red.). Dar mai întâi acel teatru trebuia să beneficieze de bani pentru finalizarea reabilitării sălii de spectacole. Primăria s-a apucat de sensuri giratorii pe o grămadă de bani. Cred că, renunţând la un sens giratoriu, acei bani ajungeau pentru finalizarea lucrărilor la teatru. Cât despre acuzaţia referitoare la actele scoase din Primărie, să fim serioşi, aproape toate actele unei primării au caracter public, pentru că e vorba de bani publici. Ce e de ascuns într-o primărie sau în Consiliul Judeţean?

Am greşi dacă am spune că relaţia dintre Ioan Inişconi (PD) şi Mircia Muntean (PNL) se aseamănă cumva cu cea dintre dumneavoastră şi domnul Mircea Moloţ?

Eu nu am avut cu preşedintele CJ relaţii tensionate. Sigur, au mai fost chestiuni în care ne-am contrat pe aspecte legate de finanţări, de anumite lucrări. Dar şi într-o familie te mai cerţi cu soţia: tu vrei să-ţi vopseşti maşina, iar soţia vrea mobilă în casă... În rest, relaţia noastră de colaborare a fost bună. Iar relaţii de altă natură nu sunt, decât cele provocate de momentele oficiale la care suntem invitaţi amândoi.

Nu mai e mult şi actuala Conducere a Consiliului Judeţean intră în ultimul an de mandat. Cât la sută din ce v-aţi propus la instalare aţi realizat până acum?

La un calcul sumar, aş putea spune că ne apropiem de 90 la sută din cât ne-am propus. Să ştiţi că ne-am mişcat foarte bine. Am absorbit fonduri pentru judeţ, sunt lucrări finalizate sau în curs de finalizare.

Exemple?

Anul trecut s-a finalizat restaurarea Castelului Magna Curia, lucrare cu o poveste veche de 10 ani. S-au mai renovat alte clădiri ale Consiliului Judeţean, cum ar fi Spitalul de la Brad, casa de copii din Brad, sediul Ambulanţei. Am lucrat şi anul trecut şi mai lucrăm şi acum la Spitalul Judeţean, mai sunt alimentări cu gaz de făcut.

Scuzaţi-mi francheţea, dar aceste obiective, pe lângă obiective gen ISPA, SAPARD şi drumuri, sunt nimicuri!

Ajungeam şi la „punctele de rezistenţă”. Cel mai important este proiectul ISPA, dar aici licitaţiile au fost amânate de autorităţile abilitate de la Bucureşti. Totuşi, aici am ajuns la faza de desemnare a executanţilor de lucrări. E vorba de 50 de milioane de euro la mijloc. Procedurile se vor finaliza în iulie, aşa că sunt şanse să începem lucrările efective anul acesta.

În cazul programului ISPA, totul s-a făcut după normele impuse de U.E., dar la drumul judeţean Sântuhalm - Hunedoara se spune că nu există nici măcar autorizaţie de construcţie...

S-a dat autorizaţie de construcţie. Mai sunt câteva discuţii cu unii dintre proprietari, dar, în linii mari, am ajuns la o înţelegere, pentru că au înţeles şi ei că, până la urmă, le creşte valoarea terenului dacă acolo va fi un drum modernizat la standarde europene, chiar dacă au pierdut suprafeţe de câteva zeci sau sute de metri pătraţi. În primul rând, oamenii de acolo au fost greşit puşi în posesie, pentru că nu e normal să ai teren până în carosabilul drumului. A fost un caz în care un cetăţean a primit teren până pe axul drumului. Acum ne canalizăm eforturile să finalizăm drumul. Dar mai sunt drumuri de făcut, cel de la Straja, cel de la Râuşor, ambele trebuie reabilitate în acest an, cu toate că lucrările sunt destul de complicate, din cauza terenului. Mai avem un alt drum, în comuna Buceş, de reabilitat.

Cum se simte prigoana liberală în cadrul PD Hunedoara, mai ales că sunt vizaţi şi directorii pedişti din instituţiile deconcentrate?

Oamenii noştri sunt serioşi şi îşi văd de treabă. Noi suntem mulţumiţi de activitatea lor, mai ales că nici nu au creat probleme. Nimeni nu e bătut în cuie pe un scaun, dar unii sunt funcţionari publici şi va fi greu să fie schimbaţi.

Dar dacă se vor schimba numele instituţiilor, cum s-a mai întâmplat?

Nu cred că acum, când suntem stat membru al Uniunii Europene, ne mai putem întoarce la astfel de practici. Ei îşi vor vedea de treaba lor, dacă vor fi schimbaţi, şi au dreptate, vor apela la justiţie. Alţii sunt cu contracte de management pe perioadă determinată şi se pot verifica acele contracte de management. Plus că mai sunt directori apolitici, dar susţinuţi de PD, cum e cazul domnului Anişor Pârvu, la Inspectoratul Şcolar, sau al doamnei Marieta Ilcu, la Direcţia pentru Sport, care au dat dovadă că sunt foarte buni în ceea ce fac.

Aveţi deja vechime în administraţia publică. Puteţi face un portret-robot al funcţionarului public?

Este un personaj diferit. Funcţionarul public, în primul rând, caută să se apropie de şef prin fel şi fel de linguşeli, caută, de multe ori, să nu-şi facă temele până-n ultima zi a termenului fixat, ca să nu primească ceva în plus de lucru, şi să te pună în faţa faptului împlinit, să semnezi repede şi să nu apuci să citeşti foarte bine materialul respectiv. Pe de altă parte, eu am o vorbă: nu sunt funcţionari publici rău-intenţionaţi, nu sunt slab pregătiţi profesional, ci sunt şefi care nu ştiu să-i pună la treabă. Fiecare funcţionar are şi o latură subiectivă, şi trebuie să ştii cum să creezi o relaţie mai propice, să nu se simtă asuprit. Din alt punct de vedere, ei ştiu că sunt apăraţi de Legea Funcţionarului Public. E foarte greu să-i sancţionezi. Aici cred c-ar trebui să nu mai existe această Agenţie Naţională a Funcţionarilor Publici. Prea sunt protejaţi, comparativ cu alte persoane din câmpul muncii.

Nu putem vorbi însă şi de lipsa motivării?

Unii dintre ei nu sunt foarte bine plătiţi. O categorie de funcţionari publici, cum sunt diriginţii de şantier, sunt prost plătiţi, având în vedere lucrările pe care le supervizează, iar aici ne trebuie o strategie. Nu e normal ca un om plătit cu 1.000 de lei pe lună să fie pus să aibă grijă de lucrări pentru care se cheltuiesc sume colosale.

Care e marele păcat al administraţiei hunedorene?

Am fost prea mult timp umili. Fiind judeţ mono-industrial, când am mers la Bucureşti, am mers de prea multe ori „cu basca-n mână”, spunând că suntem amărâţi, trebuie să fim ajutaţi. Eu zic că ar trebui să fim mai mândri, pentru că avem cu ce să ne mândrim. Să fim şi mai hotărâţi, ar trebui. Totuşi, dacă facem comparaţii cu alte judeţe din Transilvania, în ultimii ani am reuşit să atragem mai multe fonduri în Hunedoara. Aproape 250 de milioane de euro au fost alocaţi. Grosul sumei nu a intrat încă în cupa excavatorului, dar important este că proiectele au ajuns aproape de faza execuţiei.

Mai este un an până la următoarele alegeri locale. Vă faceţi planuri pentru viitor?

De regulă, nu-mi aleg ţinte prea îndepărtate, termene mai lungi de şase luni. Sunt destul de pragmatic şi pe linia politică nu poţi să-ţi stabileşti obiective foarte îndepărtate pentru că nu depinde numai de tine, depinde şi de partid, de colegii de partid. Atunci când îţi doreşti ceva, trebuie să ai şi susţinerea partidului. Vom vedea la momentul respectiv ce se va întâmpla.



Săptămâna 26 aprilie – 2 mai 2007, numărul 233