Săptămâna 3 – 9 mai 2007, numărul 234
|
REPORTAJ
„Pamfletarul” de la coada sapeiCiprian Iancu
Dorel Butaş este faimos în satul Luncşoara şi în întreaga comună Vorţa pentru felul în care ştie să potrivească vorbele, aşa încât să iasă câte-o poezioară. Majoritatea creaţiilor sale au pronunţate accente de pamflet şi le sunt dedicate atât edililor comunei cât şi şefilor „de la judeţ”.
Responsabil cu veselia Dorel Butaş s-a născut în Luncşoara, un sat izolat între dealuri, în comuna Vorţa. Nu a plecat de aici niciodată. În mare parte a fost agricultor. Doar când Primăria a mai avut nevoie de el l-a mai angajat temporar pentru diferite munci. În rest, omul a trăit şi trăieşte din ce-i oferă pământul. Toată lumea-i spune simplu „Dorel” şi-l place, că e vesel şi ştie mereu câte-o poantă. E necăsătorit, chiar dacă are 56 de ani, dar nu-şi face probleme; spune că mai are timp să-şi găsească o consoartă stabilă, cu care să-şi petreacă bătrâneţea. Până una - alta, Dorel se simte flăcău şi, din necaz, reuşeşte să facă haz. Necazurile sale sunt cam aceleaşi cu cele ale celorlalţi 80 de oameni din sat, adică neplăcerile provocate de lipsa unui drum bun, la care se mai adaugă faptul că cei opt copii din localitate trebuie să meargă zilnic pe jos mai bine de două ceasuri, indiferent de vreme, până la Vorţa, ca să înveţe carte, precum şi lipsa energiei electrice în Dumeşti, satul vecin. Dorel ştie că toate aceste probleme s-ar putea rezolva şi mai ştie bine că cei care trebuie să le rezolve nu-şi prea dau interesul. „Primarul la el în sat/ Face drumul de asfalt/ Iar în celelalte sate/ Ne spune că nu se poate”, aşa începe una dintre creaţiile sale. Nici nu mai ştie câte poezii a compus până acum, dar pe cele mai reuşite le ţine minte şi le spune, la cerere, când se mai întâlneşte pe uliţă cu consătenii. Carieră de 20 de ani „Pamfletarul” din Luncşoara spune că l-a apucat „făcutul” de versuri prin 1987, când în satul lui tocmai se lucra la schimbarea stâlpilor de curent, cei vechi, de lemn, fiind înlocuiţi cu stâlpi de beton, aşa încât oamenii să nu mai rămână fără energie electrică ori de câte ori bătea vântul mai tare. A devenit aşa de priceput încât poate să-ţi compună o poezie în câteva minute. Trebuie doar să apuce să te cunoască puţin. I-a fost uşor în cazul edililor comunei, pe care spune că este destul de supărat „... că ne cam trag pe sfoară. Toţi ăştia care ne promit că ne fac drumuri, şi electrificări, că dau maşină pentru copii să meargă la şcoală şi nu fac nimic. Dar io nu ridic piatra să dau în ei. Le fac versuri”, adaugă Dorel ştiind clar că vorbele bine ticluite dor mai tare. Cu primarul Radu Buruiană a fost mai blând, dar pe viceprimarul Milică Pup nu l-a iertat şi nici pe prefectul de Hunedoara, Cristian Vladu. Următoarea sa „victimă” va fi preşedintele Consiliului Judeţean, Mircea Moloţ, la care a cerut o audienţă să-i aducă aminte în principal de problema drumului spre Luncşoara, a mers la Deva, dar acesta nu i-a acordat decât 10 secunde, în secretariatul biroului. Poezia primarului Primarul nostru de acum L-am găsit, tată, pe drum Lângă şanţ, lângă fântână Ş-avea ş-o buruiană-n mână Ce-o purta lângă maşină Cu Mărie lângă el, Că primaru-i tinerel Şi nu umblă singurel.
Pe valea Dumeştiului
Mărie-i învăţătoare
Radule, copil frumos,
Pup Pup Pup de Humuleşti
Pup Pup Pup din Buture
Pup Pup Pup îi rău de gură
Şi de-oi trece graniţa
Ne-ai promis de vreo trei ori
Domn prefect, inimă bună,
Ne-ai promis verzi şi uscate
Din Luncşoara-n Stejărel
Iar copiii merg la şcoală
Pe la noi şi apa trece
|
Săptămâna 3 – 9 mai 2007, numărul 234