Despre Bogdan ce să mai zic. Poate faptul că Dinamo a fost extrem de inspirată când l-a adus în „groapă” în această iarnă de la Fiorentina, lucru care s-a dovedit benefic pentru ambele părţi. Lobonţ a demonstrat, dacă mai era nevoie, că atunci cănd are meciuri în picioare şi se concentrează doar la fotbal, nu are rival în ţară, fiind în opinia mea unul din primii cinci goal-keeperi ai Europei. Ne-a demonstrat calităţile native pe care le are la Iaşi, când colegii lui cu gândul deja la ce va urma l-au lăsat descoperit, invitându-i pe moldoveni să egaleze. Cu mare greutate a putut fi învins, după ce parase şi un penalty. Valoarea i-a fost răsplătită cu aplauze de un public de altfel ostil lui Dinamo. Continuă în schimb lupta pentru desemnarea celeilalte echipe care ne va reprezenta în Champions League. Ultima etapă pare să o fi scos definitiv din această ecuaţie pe Rapid, care a plecat cu tolba goală din „Gruia”, dar o parte din vină îi aparţine şi centralului Balaj, care, la scorul de 3-2 pentru clujeni, nu a acordt un penalty clar ca lumina zilei. Nu cred că Balaj a făcut-o cu intenţie, dar le-a răpit giuleştenilor ultima speranţă. Probleme au fost şi la Urziceni, acolo unde Steaua, aflată într-o evidentă revenire de formă, a beneficiat la rândul ei de o lovitură de pedeapsă acordată cu mare lejeritate de un alt „incoruptibil”, Tudor. Aşadar, CFR-ul şi Steaua, au rămas în lupta pentru locul secund. Probabil că la ora la care dumneavoastră citiţi aceste rânduri situaţia să fie lămurită. Dacă ceferiştii au pierdut în groapă sau au făcut chiar şi un egal, steliştii, care au un program mai mult decât lejer în ultimele patru etape, se pot considera deja premianţi, având şanse mult mai mari decât rivalii lor (culmea!), să acceadă în grupele primei competiţii europene.

În rest, mă bucură rezultatele pe care foştii mei elevi le obţin la Corvinul 2005, dar şi faptul că spectatorii s-au întors din nou cu faţa spre această tânără echipă, unde au renăscut speranţele că nu peste mult timp se poate reveni pe prima scenă.