Replica Hunedoara on-line!
Săptămâna 17 – 23 mai 2007, numărul 236

SPECIAL

Judeţul oraşelor ridicate la normă


Monalise Hihn

În anul 1968, după reorganizarea teritorială a României, Hunedoara a devenit judeţ de sine stătător. Astăzi, cu şapte oraşe şi şapte municipii, Hunedoara, alături de Prahova, este cel mai urbanizat judeţ din ţară, în care locuiesc peste 470.000 de persoane. Trei sferturi din populaţie locuieşte în mediul urban şi trăieşte în locuinţe proprietate personală. Autorităţile locale spun că gradul ridicat de urbanizare oferă şansa atragerii de fonduri structurale şi de coeziune, care vor face ca diferenţele între localităţile urbane din judeţ comparativ cu cele ale oraşelor din Europa de Vest să se reducă în câţiva ani.

Cu şapte municipii şi şapte oraşe, Hunedoara conduce în topul celor mai urbanizate judeţe din ţară. Trei sferturi din populaţia judeţului trăieşte în mediul urban.

Orăşean în Hunedoara

Departe încă de cerinţele Uniunii Europene privind condiţiile de trai, în jur de 97 la sută dintre locuitorii de la oraşe şi municipii din judeţ se pot lăuda că sunt proprietari ai caselor sau apartamentelor în care stau. În plus, fiecărui hunedorean din mediul urban îi revin aproximativ 14 metri pătraţi de spaţiu de locuit, cu doi mai mulţi faţă de media pe ţară În mediul urban din judeţul Hunedoara există în jur de 145.000 de gospodării, în care locuiesc peste 370.000 de persoane, ceea ce înseamnă că, în medie, o familie este compusă din trei membri. Aceştia au la dispoziţie un număr de 5.077.063 de metri pătraţi, la un număr de 326.964 de camere de locuit. De asemenea, aproape toate gospodăriile din judeţ din mediul urban beneficiază de instalaţii electrice, iar 90 la sută dintre acestea au canalizare proprie sau din reţea, 80 la sută au baia în locuinţe şi cam tot atâtea au şi bucătărie. Cât despre termoficare, cam 60 la sută dintre gospodăriile de la oraş beneficiază de încălzire fie prin sistem centralizat sau propriu.

Taxele ridică nivelul de trai

Cu 14 localităţi urbane, judeţul Hunedoara reuşeşte să strângă taxe şi impozite locale mai ridicate decât în alte zone ale ţării. De altfel, în anul 2002, locuitorii oraşelor Lupeni şi Vulcan au decis prin referendum ca cele două să devină municipii. În 2004, comuna Geoagiu a devenit oraş. Unităţi administrativ - teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale, oraşele şi municipiile colectează la buget mai multe taxe şi impozite locale decât o localitate din mediul rural. În Europa de Vest, comunele sunt pe cale de dispariţie. Primarul municipiului Deva, Mircia Muntean, spune că gradul ridicat de urbanizare al judeţului atrage după sine şi taxe şi impozite mai mari, care fac ca nivelul de trai şi condiţiile de viaţă ale locuitorilor să crească: „În unele state din Uniunea Europeană nici nu mai există sate şi comune, ci doar oraşe şi municipii. Mai mult, în Japonia nu mai există nici oraşe, ci doar municipii. Acest lucru înseamnă că autorităţile locale din ţările respective au înţeles că taxele şi impozitele colectate de la o localitate din mediul rural nu se pot compara cu acelea din oraşe sau municipii. Chiar dacă acele taxe sunt mai mari, ele ajută la dezvoltarea comunităţii respective. Faptul că Deva, Hunedoara şi Simeria vor face parte dintr-o conurbaţie este cel mai tare lucru care poate exista. Nu putem rămâne pe loc, trebuie să mergem înainte, iar viitorul este al comunităţilor mai mari.

De pildă, altfel se dezvoltă zone precum Timişoara, Sibiu, Arad, faţă de ceea ce întâmplă la noi cu două municipii alăturate, dar care fiecare are o populaţie de aproximativ 70.000 de locuitori”. În acelaşi timp, edilul-şef al Devei consideră că localităţile din mediul urban atrag mai uşor fonduri atât din bugetul de stat, cât şi din fonduri structurale şi de coeziune, dar şi investiţii.

Călan-ul în conurbaţie

În maximum şase luni, oraşul Călan va fi inclus în conurbaţia Deva - Hunedoara - Simeria. Pe de altă parte, primarul Devei spune că este posibil ca în viitorul apropiat chiar comuna Şoimuş să devină oraş, având în vedere că aceasta colectează taxe şi impozite importante la bugetul local. De asemenea, Ilia, Dobra şi Zam ar putea să formeze în viitorul apropiat o conurbaţie, care să cuprindă în jur de 12.000 de locuitori.

Conurbaţia, un plan frumos

Ideea de „conurbaţie” a fost adoptată cu majoritate consistentă în rândurile consilierilor locali din Deva, Hunedoara şi Simeria. În plus, şi edilii Călanului doresc ca oraşul lor să fie cuprins în planurile pentru viitoarea „conurbaţie”, etapă considerată a fi o fază intermediară între unificarea efectivă a oraşelor amintite. Dacă în următoarele decenii ea se va concretiza, Transilvania va avea un nou mare oraş, numit, după propunerile avansate până acum, „Corvina”, sau „Provincia Corvina”. Localitatea va avea peste 150.000 de locuitori şi ar fi cea mai întinsă din Ardeal şi chiar şi din Banat (dacă Aradul şi Timişoara nu vor forma până atunci o altă conurbaţie). Corvina, cel puţin într-o primă fază, nu va fi administrată centralizat, planul adoptat de Consiliul Judeţean garantând, oarecum, identitatea fiecărui oraş. Scopul principal al conurbaţiei, formată mai mult ca structură asociativă între comunităţi, ar fi cel al atragerii de fonduri pentru proiecte comune de infrastructură (drumuri, căi ferate, port, aeroport etc.), utilităţi care să încurajeze domeniul privat, atragerea de investiţii importante, care să genereze automat venituri mai mari şi condiţii de viaţă mai bune. Faţă de realităţile existente în cele patru oraşe, planul adoptat de Consiliul Judeţean nu este însă decât unul extrem de optimist, un vis frumos.

Oraşele-dormitory

Hunedoara este judeţul din România care are cele mai multe localităţi urbane, respectiv 14. În doar 10 ani de la sfârşitul celui de-al Doilea RăzboI Mondial, odată cu industrializarea masivă, Hunedoara reuşeşte să devină dintr-o zonă rurală una urbană, cel puţin pe hârtie.

Industrializarea masivă declanşată de autorităţile comuniste la începutul anilor ´50 aduce după sine o migraţie internă fără precedent spre această zonă şi face ca multe localităţi din Hunedoara să devină adevărate „dormitoare” pentru „emigranţii” din reguini precum Moldova şi Oltenia. După ce au lăsat sapa, aceştia au pornit în căutarea unui loc de muncă în siderurgie sau minerit, cei mai mulţi s-au stabilit în zona Hunedoara sau Valea Jiului, unde au dat peste barăci insalubre sau apartamente în care locuiau şi câte trei familii. „Avântul revoluţionar” face din foştii ţărani orăşeni. Partidul îi trimite la şcoală, dar şi în producţie, în special în combinatul de la Hunedoara şi în minele din Valea Jiului. „Acasă” rămâne pentru ei multă vreme un pat de fier într-o baracă sau o cameră de cămin. Abia pe la sfârşitul anilor ´60, autorităţile comuniste decid că e timpul să construiască locuinţe pentru „omul nou, făuritorul societăţii socialiste multilateral dezvoltate”.

Mii de locuinţe anual

Timp de peste 20 de ani în Hunedoara se construiesc aproximativ 4.000 de locuinţe anual. Locul barăcilor insalubre şi căminelor muncitoreşti este luat de blocurile de locuinţe cu apartamente mici în care sunt mutaţi, cu chirie, cei chemaţi să ridice România pe „noi culmi de civilizaţie şi progres”. Numărul populaţiei din zonă ajunge la peste 514.000 în anul 1977, iar pe listele de aşteptare pentru o locuinţă în mediul urban sunt înscrise din ce în ce mai multe persoane. La începutul anuluI 1990 în judeţ existau doar în oraşe şi municipii în jur de 120.000 de gospodării, doar în jur de unu la sută reprezentau locuinţe proprietate personală. În câteva luni, contra unor sume modice, foştii chiriaşi devin proprietari cu acte în regulă peste „cutiile de chibrituri” în care fuseseră mutaţi începând cu jumătatea anilor ´60.

Şapte municipii


Municipiu	Număr de locuitori
Deva			69.390
Brad			16.485
Hunedoara		71.380
Lupeni			30.852
Orăştie			21.254
Petroşani		45.447
Vulcan			29.787


Şapte oraşe


Oraş		Număr de locuitori
Aninoasa		5.147 
Călan			13.099
Geoagiu	aprox. 		5.000
Haţeg			10.935 
Petrila			25.808
Simeria			14.000
Uricani			10.307

Coloniile din oraş

Chiar dacă trăiesc în cel mai urbanizat judeţ din România, mai mulţi locuitori din Valea Jiului stau în condiţii greu de închipuit, la marginea oraşelor, în fostele colonii muncitoreşti. Administraţiile locale au decis să radă de pe faţa pământului o parte dintre aceste colonii, formate din barăci. Ocupanţii acestora vor fi mutaţi la bloc.

Persoane defavorizate au ocupat în urmă cu câţiva ani barăcile în care pe vremuri au locuit minerii. Barăcile se află într-o avansată stare de degradare şi nu mai pot fi reparate. În zonele respective nu există canalizare, fose septice ecologice. În secolul al XXI-lea condiţiile în care locuiesc oamenii sunt greu de închipuit.

Chiar la intrarea în oraşul Aninoasa, pe DN 66, se află o colonie ocupată în special de rromi. Peste 130 de persoane se îngrămădesc în câteva barăci insalubre, care se pot prăvăli peste ei în orice moment. Fără energie electrică sau canalizare, oamenii trăiesc ca în Evul Mediu. Focurile aprinse între barăci, unde se pregăteşte mâncarea, fac parte din peisajul cotidian. Primarul oraşului, Ilie Botgros, spune că pentru această zonă există un proiect care vizează demolarea coloniei şi ecologizarea zonei. „Totul este pregătit, dar aşteptăm să primim fondurile necesare. Avem un studiu de fezabilitate pentru amenajarea unui bloc cu 60 de apartamente cu câte două camere fiecare, unde oamenii să locuiască în condiţii civilizate. Am avut o intâlnire cu reprezentanţii Partidei Rromilor, care au fost de acord cu mutarea acelor persoane în blocuri”, declară Ilie Botgros.

Case de o sută de ani

În Petroşani există, de asemenea, un proiect de demolare a Coloniei Bosnea, unde casele au o vechime de 80 - 100 de ani şi nu mai pot fi locuite din cauza stării avansate de degradare. Fără canalizare, energie electrică şi cu pereţii fisuraţi, fostele barăci muncitoreşti oferă condiţii mizere de trai, dar sunt locuite de persoane defavorizate. „Colonia condamnaţilor”, cum mai este numită Bosnea, este un real focar de infecţie. Aproape nu este locuinţă unde să nu existe măcar un caz de boală incurabilă, de la SIDA la TBC sau cancer, boli care spun multe despre condiţiile de trai ale oamenilor. Aceştia sunt prea săraci ca să îşi poată repara locuinţele, care, de altfel, aparţin statului. În Bosnea speranţa de viaţă nu depăşeşte 60 de ani şi tot aici sunt înregistrate numeroase decese în rândul copiilor. „Cine se naşte aici suferă în mod sigur de vreo maladie. Trăim în condiţii inumane. Nimeni nu ne ajută şi pe nimeni nu interesează că suntem condamnaţi la moarte lentă. Vedem cum ne mor copiii cu zile şi nu putem face nimic din lipsa banilor”, spune Elena, una dintre locatare, care are un copil infectat cu virusul HIV.

Din Morişoara în „Dallas”

Aceeaşi situaţie se înregistrează la Vulcan, în Colonia Morişoara, unde cele 50 de familii urmează să fie mutate în apartamente special amenajate, în Cartierul „Dallas”. Primarul Gheorghe Ile a anunţat că zona va fi curăţată cu buldozerele, iar localnicii vor fi mutaţi în cartierul „Dallas”, în apartamente amenajate pe banii Primăriei, cu parchet laminat şi geamuri de tip termopan. Cartierul Morişoara se află situat chiar lângă drumul care duce spre Staţiunea Pasul Vâlcan. Turiştii au parte de un peisaj deplorabil. Copii şi câini se joacă împreună lângă groapa de gunoi, printre barăcile cu pereţi fisuraţi şi acoperişuri dărăpănate. Pentru încălzire şi iluminat, seara, localnicii dau foc cauciucurilor. Apa, lumina în locuinţe, canalizarea lipsesc din locuinţele insalubre. Administraţia locală, proprietarul fostei colonii muncitoreşti, va demola în scurt timp colonia şi va ecologiza zona.

Urbanizaţi, dar poluaţi

Urbanizarea, alături de industrializarea masivă, a adus după sine şi un grad ridicat de poluare. Consilierul din cadrul Agenţiei de Protecţia Mediului Hunedoara, Georgeta Barabaş, declară că judeţul Hunedoara se confruntă cu poluarea istorică, rezultată în urma industrializării şi a urbanizării

Toate zonele urbane din judeţul Hunedoara sunt atinse de poluare. Consilierul Georgeta Barabaş spune că Hunedoara are probleme cu poluarea atât a aerului, cât şi a apelor, dar şi cea a terenurilor: „Avem situri poluate pe toate fostele platforme industriale. Este vorba despre o poluare cu substanţe chimice. De asemenea, există terenuri ocupate cu halde de deşeuri industriale şi menajere, fiind vorba despre o sută de halde industriale şi 14 menajere. Pe de altă parte, avem şi multe cursuri de ape poluate cu ape de mină, care nu sunt drenate corespunzător. În plus, apele uzate orăşeneşti sunt epurate doar în procent de 10 la sută”. În acelaşi timp, industrializarea şi urbanizarea au dus la creşterea numărului de autovehicule care circulă pe drumurile orăşeneşti. Barabaş declară că astfel de situaţii se întâlnesc mai ales în Călan, Haţeg, Hunedoara, Valea JiuluI, dar şi în Deva, a cărei şosea de centură, pe o porţiune de şapte kiIometri, a devenit stradă în oraş. Nici aerul pe care îl respiră orăşenii nu a scăpat de poluare. Cele mai afectate zone sunt cele din preajma firmelor din industria termoenergetică. Consilierul APM Hunedoara consideră că termocentralele de la Mintia, Paroşeni, Brad, precum şi centralele de cartier de la Petrila sunt surse principale de poluare a aerului.

Deva, fără acord de mediu

Din punct de vedere urbanistic, este important ca zonele industriale şi căile de transport pentru traficul intens să fie delimitate de cele rezidenţiale. Acest lucru se face prin planul urbanistic general. Georgeta Barabaş declară că toate localităţile urbane au PUG-uri care seamănă cu „un ghiveci”: „În Deva este cel mai rău, mai ales că niciodată autorităţile locale nu au obţinut acordul de mediu pentru planul urbanistic general, din mai multe motive, printre care sunt cele legate de amplasarea benzinăriilor chiar lângă blocurile de locuinţe, dar şi lipsa unei perdele de protecţie de-a lungul şoselei de centură, precum şi ocuparea abuzivă a tuturor zonelor verzi cu construcţii mai mult sau mai puţin provizorii”.

„Hunedoara era ca Texasul!”

Monalise Hihn
Viorel Răceanu, actual consiIier local PSD la Hunedoara, a deţinut timp de 20 de ani mai multe funcţii de conducere în cadrul administraţiei locale din zonă. Răceanu povesteşte cum a ajuns Hunedoara cel mai urbanizat judeţ din ţară în timpul regimului comunist. Astăzi, el se declară împotriva unificării municipiilor Deva şi Hunedoara cu oraşul Simeria.

Cum s-a ajuns la actuala formă de organizare a judeţului Hunedoara?

În 1950, România a fost împărţită în 16 raioane, create pe baza organizării pe principii sovietice. În raionul Hunedoara, două treimi din populaţie locuia atunci în mediul rural. Şase ani mai târziu, deja cei care stăteau în oraş depăşeau numărul celor care locuiau la ţară. Abia în 1968 autorităţile de la acea vreme au decis să reorganizeze în judeţe teritoriul României. Aşa s-a înfiinţat actualul judeţ Hunedoara, care avea la acea dată trei municipii: Deva, Hunedoara şi Petroşani.

Ce s-a întâmplat în momentul în care judeţul a fost supus industrializării masive?

Oameni din toate colţurile ţării au venit înspre judeţ, mai ales la Hunedoara şi în Valea Jiului, imediat după ce aici a început extinderea activităţii combinatului siderurgic şi a mineritului. Cei mai mulţi locuiau în barăci. Aveam, spre exemplu în Hunedoara, în jur de 40 de colonii de barăci, în care locuiau cei care au venit să se angajeze în combinat. Hunedoara a avut, după război, în jur de 6.000 de locuitori. În anii ´50 populaţia creştea pe zi ce trecea. Condiţiile din acele colonii erau deja precare. Am ras toate coloniile şi am decis să construim blocuri de locuinţe. Pe lângă acestea s-a dezvoltat şi toată infrastructura şi aşa Hunedoara a ajuns să numere până în 1992 peste 90 de mii de locuitori, dacă ţinem seama şi de cei care stăteau în satele aparţinătoare.

Ce a adus după sine urbanizarea?

Numărul mare de persoane care a venit în zonă în căutarea unui loc de muncă a făcut să crească şi populaţia localităţilor respective. În 10 - 15 ani, multe dintre localităţi au depăşit o populaţie de 5.000 de locuitori, suficienţi pentru ca aşezarea respectivă să devină oraş. Aşa a fost cazul localităţilor urbane din Valea Jiului, unde tot mai multe persoane veneau să se angajeze în minerit, sau a Călanului, unde s-a dezvoltat o altă platformă siderurgică. Aş spune că lucrurile s-au dezvoltat firesc, fără ca cineva să îşi dorească neapărat să urbanizeze judeţul Hunedoara. Şi apoi, urbanizarea a adus după sine electrificarea locuinţelor, dotarea cu sistem de încălzire, apă curentă, canalizare şi altele. A însemnat construirea de spitale, şcoli, drumuri etc., adică nişte condiţii de viaţă mult mai bune. În 1940, în Hunedoara nu existau toate acestea.

Acum, autorităţile locale încearcă să înfiinţeze cel puţin o conurbaţie în judeţ. De ce nu agreaţi o astfel de soluţie? În plus, un proiect care prevedea construirea unei linii de tramvai între Hunedoara şi Deva a fost realizat încă din 1987...

Proiectul despre care vorbiţi urma să fie pus în aplicare în mai 1990, când ar fi început lucrările efective. Tramvaiul urma să circule pe ruta Deva - Hunedoara - Călan - Simeria şi retur. Acest lucru nu înseamnă că se dorea unirea celor trei oraşe. Eu cred că aceia care au înaintat o astfel de propunere ţin să îşi păstreze neapărat locurile de muncă şi doresc să se facă stăpâni pe terenurile libere din Hunedoara, pentru că în Deva nu mai au ce să vândă. În plus, scuza lor principală este că Uniunea Europeană nu acordă fonduri structurale decât localităţilor mari. Din câte ştiu, şi localităţi sub 50.000 de locuitori au reuşit să atragă astfel de fonduri. Hunedoara va reuşi în maximum trei ani să îşi rezolve toate problemele şi nu are nevoie de tot soiul de asociaţii. Cred că aceia care se gândesc la o asemenea asociere sau conurbaţie, cum îi spun ei, vor să închidă trecutul de istorie al Hunedoarei în castelul afacerilor, intereselor şi învârtelilor lor.



Săptămâna 17 – 23 mai 2007, numărul 236