Săptămâna 31 mai – 6 iunie 2007, numărul 238

POLITICĂ Laura Oană Politicienii, blogurile şi Internetul Blogurile au apărut cu doar câţiva ani în urmă, dar au devenit instrumente puternice de comunicare, instrumente care nu ar trebui neglijate de companii, oameni politici, scriitori, în general de toţi cei care vor să se remarce şi să spună lumii ceva despre ei. Persoanele publice şi-au făcut bloguri, deşi au obţinut notorietatea prin campaniile de presă. Teoria spune că nu dorinţa de creştere a popularităţii este motivul realizării unui blog şi că membrii noului val de ”bloggeri” văd în jurnalele online o bază solidă pentru viitoarele campanii de imagine, inclusiv pentru campaniile electorale. Deputatul PSD Cosmin Nicula pare a fi singurul politician hunedorean dornic să îşi deschidă un blog. Şi, cum nu se prea pricepe, blogul va fi conceput de aceiaşi specialişti care lucrează acum la site-ul organizaţiei judeţene. Nicula declară că a tras învăţămintele din campania PD pro Băsescu în urma căreia zeci de mesaje bine concepute au ajuns în calculatoarele românilor „Ăsta a fost marele lor avantaj”, spune deputatul care, cu o zi înainte de referendum, împărţea fluturaşi prin centrul Devei. Şi liberalul Mircia Muntean susţine că ar vrea un blog, deşi nu ştie ce înseamnă: ”Am un om care se ocupă de acest domeniu care realizează şi site-uri. Eu nu mă prea pricep şi nici nu îmi place”. O serie de persoane publice au adoptat în ţară această nouă formă de comunicare. În Ungaria, chiar şi primul ministru are blog. La ultimele alegeri, campania candidatului Alianţei DA, Traian Băsescu, a avut o pronunţată componentă online, iar specialiştii au prezis de atunci apariţia blogurilor ca mod de promovare a unor candidaturi. Ceea ce s-a şi întâmplat în campania pentru referendum, campanie pe care doar PD a ştiut să o folosească şi să o gestioneze cu succes. Băsescu da, democraţii hunedoreni ba Dacă, la Bucureşti, democraţii agreează ideea de publicitate electorală online, pediştii hunedoreni dau un pas înapoi. Gheorghe Barbu nu agreează defel ideea unui blog unde să comunice cu alegătorii: ”Am doar mail şi acela este de la partid. Prefer să folosesc telefonul”. Nici vicepreşedintele CJ, democratul Dorin Păran, nu se împacă cu conversaţia on-line: ”Blog nu am, doar mail. De fapt, am două: unul personal şi altul de la consiliu. Mai vorbesc cu Mărginean când nu sunt secretarele”. Celălalt vicepreşedinte, Petru Mărginean, este un conservator veritabil şi în privinţa blogurilor: ”Nu am nici măcar mail personal. Mi-au făcut unul de la Consiliu, dar mi se pare că este mai bine cu telefonul. De ce să mă înjure lumea pe blog? Am vizitat şi eu câteva şi am văzut că majoritatea vizitatorilor doar asta fac. Nu, în niciun caz nu îmi fac blog. Eu sunt conservator”. Specialiştii cred însă că politicienii autohtoni se grăbesc când refuză categoric acest jurnal on-line. Blogul oferă o formă de comunicare nemediată, nefiltrată de redactori. Omul politic poate să fie sigur că la public ajunge exact ce vrea el să spună, singura formă de cenzură fiind cea autoimpusă. ”Intrarea pe piaţa blogging-ului” a unor politicieni români corespunde creşterii de audienţă a blogurilor şi tranformării blogging-ului în fenomen de masă, popularizat în presă şi devenit cea mai nouă expresie a acesteia. O mulţime de persoane publice şi-au adăugat terminatia ”.ro” la sfârşitul numelui, iar o mare parte sunt ziarişti. Unele grupuri de presă grupează chiar blogurile angajaţilor sub numele publicaţiei. Pentru un politician, un blog ar fi o dovadă de transparenţă şi de curaj, curajul de a suporta criticile şi inteligenţa de a le răspunde cât mai potrivit. Electoratul îi vrea bloggeri Puţini ştiu că există chiar şi o competiţie a celor mai apreciate pagini de jurnal online, ”RoBlogFest”, care a premiat şi personalitatea românească cea mai aşteptată să îşi facă blog. Pe listă sunt nume ca Adrian Năstase, Marian Vanghelie, Corneliu Vadim Tudor, sau Horia Roman Patapievici. După câteva întrebări adresate hunedorenilor, se conturează uşor şi o listă cu politicieni hunedoreni: Mircia Muntean (PNL), Gheorghe Pogea (PD) şi fostul ministru al muncii, Gheorghe Barbu (PD), Costel Avram (PRM), Florin Cazacu, Adrian Păunescu, Cosmin Nicula (PSD). Motivele pentru care alegătorii ar intra în dialog cu aceştia pe bloguri sunt variate. Cei mai mulţi văd acum ocazia de a le pune tot felul de întrebări, dar sunt bine reprezentaţi şi cei care vor doar ”să înjure”. Alţii vor să îşi lămurească necunoscutele sau să observe cine se mai ceartă cu cine, fiindcă blogul reprezintă pentru politicieni şi un mijloc de a răspunde adversarilor politici sau controverselor în care sunt implicaţi. Spre exemplu, Mircia Muntean ar putea oferi informaţii în legătură cu ”vizita” la DNA Alba. Bloggerii roşii în top Când vine vorba de bloguri, social democraţii stau cel mai bine, chiar la vârful partidului. Însuşi Mircea Geoană deţine unul (www.mirceageoana.blogspot.com). Blogul însă este plin ochi de ideologie social-democrată exprimată pompos: ”A venit vremea să înţelegem că educaţia, sănătatea şi protecţia familiei sunt productive, pentru că de calitatea şi liberul acces la aceste servicii depinde viitorul celei mai de preţ resurse a noastre: oamenii”. Blogul lui Geoană nu are doar problema cu ”limba de lemn”, ci şi o problemă de ”singurătate virtuală”: în lista de link-uri (legături) nu este postat niciun blog de politician. Şi asta în ciuda faptului că numeroşi bloggeri şi-au postat pe jurnalul lor câte un link către blogul politicianului, link numit însă ”Prostănacul”. Două exemple cunoscute de politicieni bloggeri sunt social-democraţii şi membri în Parlamentul European: Gabriela Creţu şi Ioan Mircea Pascu. Alţi bloggeri cunoscuţi: ministrul comunicaţiilor, Zsolt Nagy are două bloguri, unul în română (www.zsoltnagy.ro) şi altul în maghiară (www.transindex.ro); conservatorul Gheorghe Copos (http://copos.fzr.ro) are un blog în care se ciorovăie online cu Gigi Becali. Specialiştii în marketing electoral spun că orice politician ar trebui să aibă un asemenea blog, care i-ar deschide drum liber către public. Din păcate însă, politicienii români încă îşi doresc acces nu către electorat, ci doar către funcţii cât mai înalte. Blogul sparge stereotipiile A trecut ceva vreme până când şi politicienii români au realizat că site-urile partidelor şi ale candidaţilor nu sunt simple accesorii sau elemente de prestigiu absolut inutile în campania electorală. Blogul electoral poate rezolva una din problemele oricărui politician - stereotipul negativ al omului politic. De regulă, politicianul este văzut drept o persoană coruptă, fără scrupule, cu o pasiune devoratoare pentru putere şi care, în final, nu are nicio utilitate pentru societate. Suspiciunea populaţiei este una din cauzele nivelului scăzut de activism electoral. Mai grav, practica arată că mulţi politicieni corespund acestui stereotip. Există însă şi excepţii care ”trag” foloasele unei astfel de imagini create de colegii de breaslă. Pentru a se distanţa de imaginea negativă a profesiei şi pentru a câştiga voturi, candidatul ”bun” trebuie să distrugă stereotipul. Blogging-ul electoral ajută la distrugerea stereotipului prin informaţie şi interacţiune. Stereotipul politicianului ”rău” poate fi spart prin informaţii veridice şi ”interacţiune personalizată”. Blogul devine acum mecanismul perfect de atingere a acestui scop, iar jurnalul online permite politicianului să îşi prezinte poziţia detaliat la diverse probleme, să comenteze ştirile relevante şi, evident, să posteze date despre derularea campaniei: întâlniri, interviuri publicate sau dezbateri planificate în media. Blogul electoral permite interacţiunea directă cu alegătorii, practic 24 de ore din 24. Noţiunea de ”blog” Blogul este o publicaţie web care îmbină jurnalul, site-ul personal şi forumul într-o formă dinamică şi uşor de utilizat. Cuvântul ”blog” este, de fapt, o prescurtare pentru Web Log. Folosirea unui blog îţi poate aduce, în doar câteva ore, o identitate on-line, un loc unde te prezinţi, îţi scrii ideile şi aştepţi reacţiile vizitatorilor. Angajatorii îl pot folosi ca pe un CV, în timp ce scriitorii îşi scriu paginile sub ochii cititorilor. Blogurile au apărut în anul 1997, când termenul ”weblog” a fost conceput de Jorn Barger, iar bloggerilor le-a trebuit ani pentru a impune moda printre ”internauţi”. În ţară există aproximativ 10.000 de bloguri, iar în lume, peste 35 milioane. Statisticile arată că numărul de bloguri a crescut în doar trei ani de circa 70 de ori. Blogging politic Şi electoral Bloggingul a fost utilizat la scara largă pentru prima dată în SUA, în campania electorală a lui Howard Dean, candidatul Partidul Democrat la alegerile ”primare” prezidenţiale din 2004. Managerul campaniei a înţeles că Internet-ul poate fi accesat de suporteri şi utilizat pentru a finanţa direct campania din donaţiile acestora. În finală, Dean a pierdut alegerile primare, însă staff-urile lui Kerry şi Bush au învăţat din experienţa acestuia: au transformat siturile electorale, realizând bloguri scrise de angajaţi. Astfel, blogul candidatului a devenit un component esenţial al campaniilor electorale americane. Mai mult, o mulţime de politicieni au bloguri. Fenomenul a devenit omniprezent, iar Comisia Electorală Federală a luat în discuţie chiar varianta reglementării blogging-ului politic. Comentarii?

Săptămâna 31 mai – 6 iunie 2007, numărul 238