Săptămâna 31 mai – 6 iunie 2007, numărul 238
|
REPORTAJ
”Constructori” în clasa a lll-aRamona Ştefan
La şcoala „Waldorf” din Simeria atmosfera e caldă şi primitoare. Clădirea stă ascunsă sub crengile unor copaci, aproape de parcul dendrologic. Intrarea în şcoală este străjuită de porţi, iar felul în care arată curtea, aleea înconjurată de flori şi verdeaţă, dă impresia că te afli încă în parc. O căsuţă construită din grinzi de lemn şi o alta din bolţari, încă neterminate, sunt ridicate în mijlocul ierbii vizavi de o altă clădire cu geamuri tapetate cu fluturi confecţionaţi de mâini mici. În prima încăpere a clădirii, cancelaria, o bibliotecă ticsită de cărţi acoperă zidul camerei până la jumătate. Cu pixul în mână şi cu ochelarii pe nas, o profesoară urmăreşte cu privirea paginile catalogului. De aproape se aud glasurile vesele ale copiilor. Uşa se deschide încet. Într-o sală spaţioasă, fetiţe şi băieţi de-o şchioapă stau aşezaţi ordonat în bănci. Uşor emoţionaţi de prezenţa străinilor, copilaşii ne cercetează cu privirea nedumerită. Ne împrietenim şi un pic mai târziu suntem cu toţii afară, în curte. Povestim despre matematică, jocuri şi plimbatul cu trotineta, dar mai ales despre construcţia înălţată de ei.
„Vreau să mă fac poliţai” La semnul învăţătoarei, grămăjoara de pitici, din mijlocul clasei, se sparge. Se aşează fiecare la locul lui, în bancă, iar profesorul de religie, de lângă catedră, zâmbeşte. Pentru un scurt moment se lasă tăcerea. O fetiţă cu părul brun, lung, strâns la spate într-o coadă şi îmbrăcată într-o rochiţă roz flutură două degete în aer. „Spune Andrada”, zice profesorul. „Eu de ziua copilului voi concura la cursa cu trotineta”, zice fetiţa cu privirea aţintită spre noi şi cu ochii plini de sclipire. „Eu o să mănânc pizza şi o să mă distrez. Îmi place şcoala, dar cel mai mult îmi place să mă joc. Aşa că eu de ziua copilului o să mă joc şi o să mă distrez”, intervine Eugen, un puşti simpatic de vreo 10 ani, cu obrăjorii pistruiaţi. „Da, şi eu o să desenez”, adaugă Dorina Valeria. „Despre primăvară, flori, păsări”, răspunde fetiţa. „Şi eu, şi eu o să concurez la concursul cu trotineta”, strigă o altă fetiţă. „Numai eu şi cu Andrada o să fim de la mine din clasă”, mai spune micuţa. Mai târziu, învăţătoarea ne lămureşte. De ziua Europei, copiii au participat la o manifestare. Tot atunci, o parte dintre ei au fost selectaţi pentru a participa la un concurs ce va avea loc de ziua copilului. Adunaţi într-un cerc, copiii povestesc despre şcoală. „Cel mai mult ne place engleza, chiar foarte mult”, spune Monica. „Sper că o să fie frumos la concursul cu trotineta”, oftează Andrada, fetiţa în roz. Un alt băieţel se recomandă „Vlăduţ”, dar este rapid apostrofat de o colegă: „Nu te cheamă Vlăduţ, te cheamă Vlad. Băieţelul se „corectează”. „Vlad Fandarac şi am nouă ani. Mie îmi place matematica, să scriu şi să citesc, iar când voi creşte mare mă fac poliţai”. Copiii râd, profesorul zâmbeşte. Căsuţa din curte Profesorul vrea să-i aranjeze doi câte doi, în faţa uşii, însă copiii nu prea ascultă. Andrada s-a strecurat deja pe uşă, stă şi aşteaptă afară. „Hai, Monica odată! Cât trebuie să te mai aştept”, strigă fetiţa. Mergem împreună în curte să vedem căsuţa ridicată de ei. Construcţia, înălţată pe jumătate e micuţă şi, deşi pare ciudat, este una dintre „temele” lor. „Ohh, mai avem mult de lucru la ea”, spune un băieţel. Copiii mişună pe lângă ea, ridicând cu mănuţele lor firave plăci mici de BCA. „Hai, Monica, prinde şi tu de aici. O ridicăm noi cumva”, îi spune Andrada colegei sale, ridicând de pe pământ o placă. „Off, asta cred că e prea mare şi nu reuşim. Hai să luăm alta mai mică”, mai spune fetiţa îndreptându-se spre o grămadă de „bolovani” asemănători cretei. În timp ce mai pun câte o piatră la temelia construcţiei, copiii ne oferă şi detaliile despre ea. „Asta e căsuţa noastră. Pentru toţi copiii din şcoala asta. Mai încolo, avem şi grădină în care am învăţat să plantăm flori”, zice o fetiţă. E trecut de 12.00. Clopoţelul a sunat şi, în câteva minute, copiii, cu ghiozdănelele în spinare, aşteaptă în faţa şcolii. Microbuzele care îi vor duce acasă trebuie să sosească. Mâine e o nouă zi de şcoală şi pe deasupra mai este şi ziua copiilor. 
Pregătiţi de viaţă ”Waldorf” este o şcoală alternativă de stat, subordonată Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Metoda sa pedagogică este aplicată pe plan internaţional. Această şcoală îşi propune dezvoltarea copiilor din toate punctele de vedere, într-un mod cât mai armonios. Micuţii îşi dezvoltă intelectul, abilităţile practice şi artistice. Încă din clasa întâi, copiii cântă la flaut, învaţă tabla înmulţirii, engleza şi germana. Încercarea de a educa elevul în ansamblul său (arta împletindu-se cu predarea ştiinţifică) este unul dintre elementele care diferenţiază modelul educaţional aplicat în şcoala „Waldorf” de sistemul clasic de învăţământ. Disciplinele şcolare sunt mijloace educaţionale şi nu sunt privite ca scop în sine. Materiile principale sunt predate în perioade - „epoci”, care durează câte trei sau patru săptămâni. Abilităţile, matematica, româna, limbile străine, muzica, sportul sau cursurile artistice apar în continuare în orar, în mod obişnuit.
„Orele încep cu partea ritmică. Copiii recită poezii legate de timp, natură sau specifice sărbătorilor. Cursul de bază, în care sunt predate materiile ştiinţifice, informaţionale, începe la ora opt şi durează o oră şi patruzeci de minute. Acest curs este structurat într-o aşa manieră încât să împletească gândirea, simţirea şi voinţa. Copiii au apoi pauză, după care le sunt predate materiile artistice - pictură, desen, euritmie. Începând din clasa a III-a, materiile sunt predate în epoci în care le sunt prezentate vechile meşteşuguri. Ţesătorie, agricultură, tipografie sunt numai câteva dintre ele”, spune Lavinia Predovici, învăţătoare la şcoala din Simeria.
|
Săptămâna 31 mai – 6 iunie 2007, numărul 238