Ne plângem că pleacă tinerii? Dar pe cei de acasă de ce nu-i angajăm?

Autoritățile române și-au făcut un obicei să bocească după forța de muncă, preponderent tânără, care a părăsit și părăsește țara în proporții alarmante. E multă ipocrizie în atitudinea asta, pentru că vine chiar din partea celor care ar trebui să facă din România o țară atractivă din punct de vedere al salarizării și condițiilor de muncă.

Firește, orice promisiune și soluție promovată pentru readucerea în țară a celor plecați la muncă în străinătate nu e decât un bănuț pe salba dolofană a gogomăniilor propagandistice de partid și de stat.

Cum să aduci înapoi la muncă diaspora, când tu stat, nu ești în stare să dai de lucru nici măcar tinerilor rămași în țară. Mii de părinți din România au în grijă ”copii” de 30-35 de ani care nu reușesc să găsească un loc de muncă. Motivele sunt multiple. Nu există un număr acoperitor de slujbe în care raportul dintre muncă și salariu să fie mulțumitor. Apoi, învățământul încă produce prea mulți absolvenți în domenii care nu au nici o chemare din piața muncii. Nu îi vrea nimeni. Să nu-i omitem nici pe tinerii care pentru 2000 de euro pe lună nu concep să se dea jos din pat. Sunt cei care preferă dulcea parazitare a bugetului familiei. În fine, mai există și clasa tinerilor din zonele unde barometrul prosperității indică avarie economică, tineri care funcționează profesional pe ajutor social.

O recentă statistică realizată de Eurostat dă dimensiunea acestui fenomen în România. Cifrele sunt îngrijorătoare. În 2018,  tot al cincilea tânăr român (20,6%) cu vârsta între 20 și 34 de ani nu avusese niciodată statutul de angajat. Mai mult chiar, statistica oficială europeană ne spune că procentul acesta de 20,6 la sută e ”pe bune” pentru că nici una din aceste persoane nu erau angrenate în procese de formare profesională. Adică, undeva la peste un milion de tineri din România sunt fără serviciu, deși au ciclul de formare profesională terminat. Acest aspect este un factor agravant! Pentru că, nu se relevă nici o intenție de reconversie profesională din partea acestui procent al populației inactive tinere. Motivele țin fie de o resemnare mioritică, fie din lipsa de oferte de joburi atractive care să stimuleze procesul de reconversie profesională.

În top 5 european

Ca pondere a tinerilor între 20 și 34 de ani care nu sunt nici angajați nici prinși într-un sistem de formare profesională, România se plasează pe locul patru în Uniunea Europeană. Potrivit Eurostat, cu valori mai mari decât noi la acest indice s-au plasat în 2018 Italia (28,9 la sută), Grecia (26,8 la sută) și Bulgaria (20, 9 la sută). Există însă și țări europene unde procentul tinerilor fără perspectivă de angajare este foarte mic. De exemplu, în Suedia procentul acestora este de doar 8 la sută, în Olanda – 8,4 la sută și în Luxemburg (9,9 la sută). Media europeană la acest capitol este de 16, 5 procente.

Româncele mai puternic afectate

Statistica Eurostat relevă o situație specială în cazul României. Și anume că procentul care ne plasează pe locul 4 în UE la capitolul tineri între 20 și 34 de ani fără loc de muncă este dat în principal de persoanele de sex feminin. Ponderea acestora în mix este de 28,9 la sută, față de 20, 9 procente cât este media europeană. Surprinzător, la persoanele de sex masculin, procentul tinerilor români fără job este cu doar 0,6 procente mai mare decât media UE.

Consultați statistica EUROSTAT aici.

Adrian SĂLĂGEAN