ORĂȘTIE: Cu căluşerii, în festival

Cetele de tineri au coborât din satele de munte şi s-au întins la joc în centrul vechi al Orăştiei. Străzile oraşului au răsunat duminică de muzică, strigături, şi s-au umplut de oameni veniţi să vadă cel mai iubit obicei din zona cetăţilor dacice, care se joacă de Crăciun. Flăcăii din sate s-au adunat în cete ca să participe la Festivalul Căluşerului Transilvănean.

„Or ieşit bătrânele/ Să ne vadă bâtele!”, strigă căluşarii din Beriu, ceata care a condus în acest an Parada Portului Popular din deschiderea Festivalului „Căluşerul Transilvănean”. Jocul căluşeresc atrage atât prin forţa dansului, cât şi prin spectacolul costumelor şi ineditul mişcărilor. Se numesc „ponturi” şi fiecare sat are propriile figuri de joc păstrate şi transmise, se spune chiar de pe vremea dacilor. Costumele sunt şi ele o marcă a zonei, fiecare sat are propriile detalii care fac diferenţa.

Dacă pe Munţii Orăştiei bărbaţii poartă pieptare de piele cusute cu motive populare, în judeţul Allba, la Almaşu Mare, căluşarii poartă peste piept baticuri mari, colorate: „Costumul nostru e diferit, eu va vătaf am două primburi tricolore, care se aşează în cruce, cişineu pe dedesubt, dar peşte cămeşă, ciurcuri la picioare”, spune Marius David, vătaful cetei din Almaşu Mare, Cib.

Chiar dacă în alte zone „Căluşul” se joacă vara, de Rusalii, în zona Munţuilor Orăştiei, căluşerii se strâng în cete când începe Postul Crăciunului pentru a face repetiţiile necesare pentru colindatul de sărbători.   

Căluşerul este un joc fecioresc – îl joacă bărbaţii, feciorii din sate, dar şi puştii de numai câţiva ani. Mai nou, în cetele căluşerilor s-au adunat şi fete cu părul adunat sub căciulile din blană de miel.

„Îmi place dansul şi am vrut să văd cum este. M-am gândit să încerc. E frumos! La început, mi-a fost mai greu, dar acum ne descurcăm”, explică Andrada din Orăştie care, împreună cu alte două colege, fac parte din ceata Orăştiei.

Sute de oameni s-au strâns în centru vechi al municipiului Orăştie pentru a urmări dansul căluşerilor. Este un obicei foarte iubit în zonă şi mulţi dintre spectatori l-au jucat la rândul lor cu ani în urmă.

„Este un obicei tradiţional de la noi din zonă, eu am venit din Boşorod ca să-i văd pe căluşeri”, spune un spectator, iar un tânăr adaugă: „E un obicei frumos, am jucat şi eu mai demult, acum am venit să-mi văd colegii din Orăştioara de Sus. Se ridică părul pe mine când aud muzica jocului.” Alţii sunt turişti: „Suntem în trecere prin zonă şi ne-am oprit să-i vedem. E un obicei inedit, superb. Am mai văzut şi în alte părţi, dar erau altfel costumaţi şi se dansa vara.” Practic, în zona Orăştiei, nu e om să nu fi auzit de acest obicei şi să nu bată ritmul melodiei cu piciorul: „E super! Când aud muzica şi când îi văd ştiu că sunt acasă! Suntem români! Nu e Crăciun dacă nu sunt căluşeri. Îmi dau lacrimile de bucurie de fiecare dată când îi vad!” 

Aproape 30 de cete de căluşeri din mai multe judeţe s-au strâns la cea de-a 49 a ediţie a festivalului „Căluşerul Transilvănean”.

Este cel mai mare festival de gen din ţară şi are loc în preajma sărbătorilor de iarnă, atunci, când căluşerii se adună pentru repetiţii: „E adevărat din câte ştim noi este cea mai mare manifestare de acest fel din ţară. La această ediţie, avem peste 350 de căluşeri strânşi în câteva zeci de cete care reprezintă comunele din zona Orăştiei unde acest joc se practică în preajma sărbătorilor de iarnă.

Nu este de mirare că am ajuns la ediţia 49 din moment ce, pe scena festivalului au fost bunicii copiilor care joacă acum, în 2017. Reprezentaţiilor lor sunt esenţiale pentru noi, dar şi pentru public care văd ce e frumos şi valoros la noi în zonă”, spune Ciprian Roman, directorul Centrului de Craţie şi Artă a judeţului Hunedoara. Istoricii spun că jocul căluşeresc e un obicei precreştin, un fost ritual solar din antichitate. Dansul căluşerilor face parte din patrimoniul mondial UNESCO şi, astfel, a devenit un tezaur viu al omenirii.

Laura OANĂ