PAMFLET: Vrei, nu vrei, bea Bobouțane agheazmă!
CONTEXT
Primarul Hunedoarei, Dan Bobouțanu a vrut să ne dea cu fundul de planetă cu câtă carte știe/ citește/ înțelege dumnealui și a transmis „oilor” Hunedoarei, respectiv cetățenilor, că așa de mare om s-a făcut de când cu lectura, că e singur în oglindă, dar mai ales că e aproape de liniștea aceea absolută când te apucă răcnitul!
„…în clipa în care nu-ți mai este frică de turmă, nu mai ești oaie, ești leu. (…) Când un om atinge o stare de liniște absolută, el răcnește ca un leu”, sunt cuvintele care se pare că îl motivează profund în viață și activitate pe primarul aproape răgușit al Hunedoarei.
Realitatea este că, atunci când privim și noi municipiul Hunedoara și vedem cum moare sub stăpânirea plictisitului primar, ne apucă și pe noi, cetățenii, răcnitul!
PAMFLETUL PROPRIU-ZIS
Următorul mesaj poetic cu dedicație a fost introdus de un cetățean cârcotaș exact în sticla aceea de-o pierde primarul Hunedoarei, cam des, se pare, pe Cerna, pe când meditează tot așe ș-așe, Osho ș-Osho.
Textul poate fi pus pe muzică, preferabil lăutărească.
Zi-le, primare, mereu de la tine!
MOTTO DE LA VOX POPULI
Volens nolens, agheazmus Boboutianus bibit.
Un primar dintre aceia ce domnesc mai mult din limbă,
Ce cu tulbure-arătare rar cămașa de-o mai schimbă,
Mai deștept ca tirbușonul și mai virulent ca șanul,
Spuse că sunt oi sub dânsul, cei ce-i umplu burdihanul.
Noi, adică, cetățenii, suntem oi iar dânsul rigă,
Leu se crede, fiindcă rage la oglinzi, bănuitor –
Când e mare, când e mică, când aproape-i chiar să frigă…
Mintea lui, doar nu crezură-ți că e… roată de tractor.
Tulburat de-atâta cuget și sclipire-ntortocheată,
Ăst primar cu fruntea munte de vorbire crăcănată,
Stă ca Buddha să-l lovească iar în pleoape cu-n mandat,
De tăiat frunza la câine, dacă tot s-o învățat.
NOTA BENE: Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
