Pe când un ”recurs compensatoriu” și pentru românii cinstiți?

De la ce a pornit tot tăvălugul recursului compensatoriu? Ați ghicit! De la niște pușcăriași. Geneza recursului compensatoriu s-a rostogolit pe modelul bulgărelui de zăpadă. A început în anul 2007 cu reclamații solitare câștigate în instanță (CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului) de pușcăriași nemulțumiți de condițiile de detenție din  temnițele românești. De-a lungul anilor, stimulați de succesul celor care au încercat deja, tot mai mulți deținuți din România au dat în judecată statul și au obținut la CEDO despăgubiri pentru că au fost ținuți în condiții ”neomenești” în pușcărie. Cumulat, toate aceste plângeri cu rezoluții date în favoarea pușcăriașilor români au coagulat certitudinea că în penitenciarele românești condițiile improprii nu sunt excepția, ci regula. Acest lucru a făcut ca în 2012, CEDO să emită o primă decizie care impunea autorităților de la București adoptarea de măsuri care să compenseze sejurul sub standarde pe care pușcăriașii sunt obligați să-l suporte în închisorile patriei.

Și există trei variante consacrate de compensare a ”frustrării” pușcăriașilor: în zile scăzute din pedeapsă, în bani (Bulgaria, Ungaria și Italia plătesc între 3 și 8 euro pe zi compensații deținuților ținuți în condiții precare) și în construirea de închisori la standarde.

În prima fază autoritățile române nu au făcut nimic, mulțumindu-se să plătească sute de mii de euro deținuților care câștigau pe bandă procese la CEDO împotriva statului.

Recursul în compensare al ministrului Prună

Decizia CEDO din 2012 atârna deasupra României. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că țara noastră încalcă articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care spune că: ”Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”. Iar acest ”nimeni”, ca să vezi!,  include și ucigași, violatori, pedofili, tâlhari și hoți. Și pentru că României i se cerea o măsură compensatorie care nu mai putea fi amânată, Guvernul Cioloș, prin ministrul Justiției, Raluca Prună, a inițiat în ultima lună de mandat, în noiembrie 2016, un proiect de lege privind așa-numitul recurs compensatoriu. Legea propusă de tehnocrați stipula că fiecărui deținut să i se scadă trei zile de pedeapsă pentru fiecare 30 de zile consecutive petrecute într-un spațiu de sub trei metri pătrați, după o evaluare individuală a acestor condiții. Proiectul nu a fost pus pe ordinea de zi până la finalul legislaturii.

Legea recursului, prioritate pentru Grindeanu-Iordache

Proiectul Legii Recursului Compensatoriu a fost recuperat rapid din stocul de proiecte rămase după guvernarea tehnocrată. În ianuarie 2017, cu Florin Iordache ministru al Justiției, legea a fost depusă spre dezbatere și aprobare în Parlamentul României. A început modificarea ei.

Picătura care a umplut paharul

În anul 2014, violatorul unei fetițe de 13 ani a observat în sala de activități a pușcăriei unde își ispășea pedeapsa un afiș cu adresa poștală a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Pe hârtie scria că deținuții au drepturi și se pot adresa instituției europene dacă cred că acestea le sunt încălcate. Ceea ce deținutul împreună cu trei ortaci au și făcut. Au reclamat condiții ”degradante și inumane” în detenție. După trei ani de procese, CEDO decide că plângerea pușcăriașilor români este întemeiată. A fost picătura care a umplut paharul. CEDO emite în aprilie 2017 ceea ce s-a numit ”decizia-pilot a CEDO”. O decizie ”pilot” a CEDO este, prin definiție, confirmarea oficială a unei încălcări reale a drepturilor omului din cauza unor vicii de sistem. Documentul CEDO impune un termen de șase luni pentru ca autoritățile române să găsească soluții pentru îmbunătățirea condițiilor din pușcăriile patriei. Între timp, toate procesele intentate de deținuți pe această speță sunt suspendate.

Soluția la-ndemână: parlamentul deschide larg poarta pușcăriilor

Momentul emiterii deciziei-pilot de către CEDO se suprapune peste procesul de modificare a legii recursului compensatoriu aflată în derulare în parlament. Cronometrul fusese pornit. Varianta compensării în bani a fost aprioric respinsă. La fel ca și cea care viza construirea în regim de urgență de noi închisori. Prin urmare, majoritatea parlamentară de la acea dată a considerat că singura inițiativă accesibilă pentru a satisface cerințele CEDO este ”îmbunătățirea” legii moștenită de la Guvernul Cioloș în sensul decongestionării pușcăriilor prin creșterea numărului de deținuți eliberați. Și pentru că proiectul de lege moștenit era destul de restrictiv, parlamentul a modificat legea relaxând condițiile în care un deținut poate fi ”compensat” cu libertate. Diferențele față de varianta Prună sunt semnificative. Parlamentarii coaliției (PSD, ALDE, UDMR) au crescut numărul zilelor compensate de la trei la șase, au eliminat condiția ca acestea să fie consecutive, au crescut numărul de metri pătrați pentru fiecare deținut de la trei la cel puțin patru, au introdus igrasia pe lista condițiilor improprii și au eliminat cerința ca fiecare caz și celulă să fie evaluat, ridicând evaluarea la nivel de penitenciar. Legea recursului compensatoriu a fost adoptată pe 9 mai 2017 de Camera Deputaților.

Legea a primit ”denumirea” de Legea nr. 169/2017 și ea modifică Legea 254/2013 care reglementează, printre altele, și executarea pedepsei cu închisoarea.

Prevederile legii se aplică retroactiv pentru persoanele întemnițate începând cu data de 24 iulie 2012, adică din anul în care CEDO a dat prima decizie în cazul României.

Model de calcul: cum își calculează deținutul data eliberării?

Măsura compensatorie introdusă prin Legea 169/2017 constă în reducerea din totalul pedepsei a 6 zile pentru 30 de zile executate în condiţii de detenţie necorespunzătoare. Deci, pentru 30 de zile executate efectiv, se consideră 36 de zile executate efectiv. Ca atare, pentru 1 an executat efectiv, se consideră executat exact 1 an, 2 luni şi 12 zile.

Marea evadare

Legea recursului compensatoriu a generat două neajunsuri: unul calitativ și unul cantitativ. Instanțele de judecată pot dispune sau nu eliberarea condiționată a deținuților funcție de convingerea pe care o are instanța că persoana condamnată ”s-a îndreptat și se poate reintegra în societate”. Dacă instanțele acționează superficial și nu analizează atent fiecare caz în parte este foarte posibil să fie lăsați liber pe străzi condamnați care nu doar că nu se pot reintegra în societate, dar sunt adevărate pericole publice pentru comunitate. Legea 169/2017 a supraîncărcat instanțele cu cereri de eliberare condiționată. Este posibil, susțin reprezentanții APADOR-CH, citați de presa centrală, ca prin filtrul instanțelor, să fi trecut astfel spre libertate și deținuți periculoși, care nu s-au îndreptat, iar evenimentele cu violență care au urmat produc o suspiciune rezonabilă că așa s-a întâmplat.

Legea recursului a mai provocat un fenomen: un val uriaș de eliberări la termen, prin reducerea perioadei de detenție ce trebuia să fie executată efectiv. Datele arată că numărul eliberărilor la termen s-a dublat odată cu intrarea în vigoare a legii. Astfel, de la o medie de circa 900 de persoane în perioada 2014-2016, la circa 1800 de persoane, între 2017-2018. Până acum, legea a eliberat peste 21.000 de deținuți înainte de termen. Circa 7000 dintre aceștia fuseseră condamnați pentru crime, violuri și tâlhări. Dintre aceștia 500 au recidivat, reîntorcându-se la închisoare.

Dincolo de urmările palpabile – recidive de crime, violuri, tâlhării, legea recursului compensatoriu are și un efect moral dăunător: creează convingerea că poți scăpa lejer, indiferent ce faptă penală ai planificată pe agendă să comiți. Și în tot acest timp, gradul de populare al pușcăriilor din România nu a scăzut sub 111 la sută. Iar dubele aduc ritmic recidiviști! Adică, violența a fost dezlegată din închisori pe degeaba!

Reîntoarcerea la ”ce-i de făcut”?

Cea mai simplă măsură care se poate lua pentru oprirea pe viitor a eliberărilor angros din pușcării a fost deja luată. Recursul compensatoriu a fost abrogat de plenul Camerei Deputaților cu o majoritate de 272 de voturi, din partea tuturor partidelor, și cu cinci abțineri. Abrogarea recursului compensatoriu se aplică celor care de-acum încolo vor fi condamnați la închisoare. Cei care sunt deja condamnați pot încă să beneficieze în virtutea principiului ”aplicării legii penale mai favorabile”, iar aici nu e nimic de făcut.

Trebuie însă observat că simpla anulare a legii recursului compensatoriu, readuce România la punctul zero în oferirea de soluții la decizia-pilot CEDO din primăvara lui 2017. În ianuarie 2018, Guvernul României a comunicat Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, care se ocupă de executarea hotărârilor CEDO, un plan de măsuri pentru rezolvarea problemelor privind supraaglomerarea şi condiţiile necorespunzătoare de detenţie. Planul de măsuri a fost un angajament al României că între anii 2018-2024 va moderniza 1.351 de locuri de cazare în penitenciare și va construi 8.095 de locuri noi. În același plan, Guvernul s-a angajat să amenajeze 1.596 de locuri noi în aresturi și să modernizeze 187 din cele existente. Potrivit APADOR-CH, până la jumătatea lui 2019, Guvernul făcuse 70 de locuri noi de detenție, modernizase 282 de locuri existente și făcuse „zero demersuri pentru construirea celor două penitenciare noi promise”.

Ce va urma? Bani și zile pentru pușcăriași în trei luni

Miercuri, România a evitat la mustață o rezoluție împotriva sa din partea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei pentru neîndeplinirea planului asumat privind condițiile de detenție, mai exact pentru că nu s-a legiferat despăgubirea în bani/zi. Am primit un nou termen de trei luni să ne conformăm. Posibilitatea construirii de pușcării moderne ”pe săturate” este exclusă pe moment. Așa că opinia publică trebuie să fie pregătită pentru o nouă lege. Și pentru că nu se poate altfel, pușcăriașii vor primi pe lângă zile scăzute din pedeapsă (probabil mai puțin de șase, totuși!) și despăgubiri în bani pentru fiecare zi de pușcărie petrecută în condiții precare. Moldova dă între 1 și 5 euro/zi, Ungaria 5 euro/zi, iar Italia 8 euro/zi. Dacă, de exemplu,  România va cotiza și ea cu cinci euro pe zi pentru compensare, la 10 ani petrecuți în cazări cotate la ”o stea” penitenciară, deținutul va primi la eliberare 18.250 de euro. O mică avere, nu?

Ce se întâmplă dacă refuzăm? CEDO va dezgheța toate cauzele, iar România va trebui să plătească mii sau zeci de mii de euro despăgubiri fiecărui deținut care are inițiativa de a da statul în judecată la Curte. Și, dată fiind istoria acestei spețe, nu cred ca vreun deținut să piardă acest proces!

De penali avem grijă! Dar cui îi pasă de românii cinstiți?

Câtă preocupare,  frământare, tragedii, pentru bunăstarea și drepturile pușcăriașilor din sistemul penitenciar românesc. Înțeleg justețea și mobilul umanitar al acestui demers, dar date fiind drepturile românilor în general, speța aceasta sună până la suprapunere cu o batjocură la adresa nației. Cel puțin chestiunea asta nu trebuia să apară înaintea onorării drepturilor românilor curați la cazier. Înainte de a cotiza cu 5 euro pe zi la compensarea deținuților alergici la mucegai, nu era mai uman și logic să fie ultra-compensați suferinzii nenorociți de infecțiile nosocomiale din spitale? Sau bolnavii înghesuiți câte doi în pat? Sau toți elevii forțați să meargă prin zăpadă și ger kilometri întregi pe jos până la școală? Cum de am lăsat necompensat riscul micilor elevi de a muri înecați în haznaua din curtea școlii? Cât de pregătiți suntem să îndulcim durerea arșilor care au supraviețuit la Colectiv, dacă suntem chitiți ca peste 10-15 ani, dacă are zile, să compensăm înghesuiala din celulă chiar și pentru unul ca Dincă de la Caracal?

Contextul suferă de o răsturnare inumană a priorităților. Drepturile pușcăriașilor ar putea să mai aștepte. Ce spuneți de un nou început cu un ”recurs compensatoriu” de susținere a drepturilor tuturor românilor cinstiți afectați de stat? CE DOcument fenomenal ar fi!

 

Adrian SĂLĂGEAN

SURSE: Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), APADOR-CH, mediafax.ro