Replica Hunedoara
Replica Hunedoara

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridica pentru continutul articolului apartine autorului. De asemenea, in cazul unor agentii de presa si personalitati citate, respon sabilitatea juridica apartine acestora.

Aceasta forma a site-ului replicahd.ro este online din 14 iunie 2007. Pentru a putea vizualiza arhiva pana la acesta data, click aici.

Sondaj
Cat de multumit(a) sunteti de serviciile medicale oferite in spitalele "de stat"?
Vezi rezultatele
Grupul Micro Mega HD S.A.
Link-uri sponsorizate
XML RSS XML

Opinii:: 2010, un deja vu!

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009::Scris de Ciprian Iancu

In toamna lui 2008, presedintele Traian Basescu ne spunea ca nu trebuie sa ne facem griji din cauza crizei mondiale. Coincidenta sau nu, se apropiau alegerile parlamentare, in urma carora PDL castiga “la mustata” doua-trei mandate in plus in Parlament fata de PSD.

[... detaliat]

In ianuarie anul acesta, acelasi Traian Basescu accepta ca si-n Romania va fi criza, una mai crunta decat se asteptase el in noiembrie – decembrie 2008. 2009 a avut o alta toamna electorala, cu alte perspective mai optimiste lansate de fiecare candidat. Traian Basescu, ajutat de PDL, a castigat, tot “la mustata”, un nou mandat in fata unui Geoana atat de... neinspirat incat i-a dat apa la moara cu cateva zile inainte de turul 2, relaxandu-se la “spa-ul de smenuri” al lui Vantu. Inainte de campanie, vorbeau despre dificultatile anului 2010 doar oamenii de afaceri si putinii analisti neimplicati politic. Abia dupa ce Basescu s-a vazut presedinte, iar PDL mentinut la guvernare, apar “la scara larga” semnalele unui 2010 si mai greu decat 2009. Adevaratii oameni de afaceri il anticipau inca de la inceputul lui 2009 si au incercat sa-si ia masuri. In 2009, politicienii au preferat sa se refere la nebuloasa inregistrata “acum”, fara sa faca vreo trimitere la bezna de “maine”. Abia dupa ce s-au vazut cu sacii in caruta, detinatorii puterii, involuntar, dau indicii referitoare la 2010. Inca nu ne spun totul, raspicat. Au asteptat sa treaca alegerile si acum asteapta, probabil, sa treaca si Sarbatorile. La fel s-a intamplat si in decembrie 2008. Acum, ministrul economiei, Adriean Videanu, vrea sa scoatem aurul de la Rosia Montana, motivand ca pretul aurului a crescut si Romania ar trebui sa profite de context. Sa ne spunem insa ca problema de la Rosia Montana treneaza deja de ani buni si ca noul guvern vrea sa puna capat povestii intr-un fel sau altul, cel mai probabil in felul dorit si de investitorii straini. Apare insa alt semnal: la anul, niciun bugetar nu va mai avea nici tichete de masa, nici tichete de vacanta, nici tichete – cadou. Anuntul a venit la cateva ore dupa ce premierul Emil Boc anunta ca in 2010 vom avea crestere economica. Intr-un moment de sinceritate (probabil partiala), in aceeasi zi, Emil Boc spunea ca prima jumatate a anului va fi “ceva mai dificila”, in aceeasi fraza avand insa o scapare: a folosit expresia “va trebui sa strangem din dinti”. Cred ca a doua dintre expresii este cea care va caracteriza felul in care majoritatea romanilor va trebui sa treaca prin intreg anul viitor, nu doar prin prima sa jumatate. Experienta a dovedit ca in Romania, nici macar situatiile meteorologice de cod galben, rosu ori portocaliu nu se sfarsesc la termenul prognozat, ci se tot prelungesc, ce sa mai vorbim despre cele sociale si economice!In decembrie 2008 stiam ca 2009 va fi mai rau. In decembrie 2009 aflam ca 2010 va fi si mai rau. Cu moralul general aproape de cota sa minima (cea inregistrata in 1988 – 1989), noi, cei multi, aproape ca nu mai stim ce sa facem, ce obiective sa ne fixam si ce anume sa ne uram unii altora pentru anul viitor; belsug sau strictul necesar mai sigur si pe o perioada indelungata; o slujba noua sau pastrarea celei avute deja; reusite profesionale sau sanatate? Drept este ca trebuie sa avem parte de sanatate pentru a putea indura mai usor celelalte dificultati ale unui 2010 si mai demoralizant decat 2009. Si daca ne gandim ca prin spitale medicii ne trimit acum sa ne cumparam pana si aspirina, invocand criza...Se apropie Craciunul si tare mi-as fi dorit sa pot scrie cateva randuri mai tonifiante. A trecut insa un 2009 destul de stresant si se anunta un 2010 care ne va incerca pe toti si mai mult. Partea buna este ca suntem “antrenati” pentru greutati de primii 15 ani de tranzitie. Totul este sa nu ne intoarcem la painea cumparata pe cartele, cea care a provocat schimbarea de regim din urma cu 20 de ani. Sistemul a ramas insa cam acelasi si are nevoie de un “reset”. Poate ca “reset-ul” se va da in 2010.

23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1722 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Reportaj:: Mos Craciun cu 4x4

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009::Scris de Laura Oana

Iarna-i grea, omatul mare... asa ca, in judetul Hunedoara, Mos Craciun a cerut ajutorul unui club 4x4 pentru a ajunge la copiii din satele raspandite pe culmile Muntilor Poiana Ruscai. Off-roaderii nici nu au stat pe ganduri, au incarcat masinile si au sarit in ajutorul mosului. Zeci de masini de teren au ajuns in satele de munte pline de cadouri si surprize pentru micutii din comuna hunedoreana si peste 100 de micuti au plecat acasa de-abia taraind cadourile pe ulitele pline de zapada...

[... detaliat]

Pentru a ajunge la micutii din comuna Lapugiu de Jos, off-roaderii din Transilvania Adventure Club au plecat cu noaptea-n cap din Bucuresti si, dupa mai bine de 400 de kilometri, au ajuns in cealalalta parte a tarii, in capatul Ardealului: la Lapugiu, oamenii au privit uimiti monstrii 4x4 din carele si sanile trase molcom de boi. “Acuma cu masina nu mai mere, avem sania cu boii, ducem fan si gunoi cu ei, asa-i pe la noi...”, spune un taran, mergand molcom in fata boilor care sufla abur si se opintesc din greu la carul plin cu nutret. La Caminul Cultural din Lapugiu de Sus, peste o suta de copii asteptau fara sa aiba habar de ce li se pregateste: toti credeau ca i-a adunat domnul invatator ca sa repete colindele, in cor, pe scena. In schimb, s-au trezit cu musafiri. Unde mai pui, ca masinile erau doldora de jucarii... “Laudati si cantati si va bucurati...”, strigau copiii, la indemnul invatatorului, care dadea tonul din coltul scenei, in timp ce off-roaderii luau loc cuminti pe bancile din sala, alaturi de mamici si bunici. “Am venit impreuna cu membrii clubului sa dam o mana de ajutor. Noi am adus pachete din Germania, de la Fundatia Rudolf Walter si Round Table. Sunt pachete facute de copiii din Germania pentru copiii din Romania. Mosul fiind mai batran, are nevoie de o mana a ajutor”, explica Nora Dubyk, de la Fundatia Caritas din Petrosani. “Ajutoarele” lui Mos Craciun au facut un sir lung si au dat pachetele din mana in mana pana in una dintre incaperile Caminului Cultural transformata ad-hoc in... atelierul lui Mos Craciun.

Jocuri si smecherii
Dincolo, in sala cu scena, atmosfera s-a incins imediat ce la Caminul Cultural a poposit si Craiasa Zapezii. Imbracata intr-o rochie argintie si eleganta, cu parul in tonul nunantelor de nea si o coronita plina de diamante sclipitoare, regina iernii a starnit uimirea tuturor fetitelor din sala, care au vazut cea mai frumoasa costumatie pe viu. Apoi, Craiasa Zapezii a rupt un murmur general cand dintr-un aparat a tasnit un balon lung, care a devenit sabie in doar cateva minute : “Este sabie. Este cel mai simplu model si este cel mai cerut, evident, de catre baieti. Va place ?”, “Daaaaa!!!”, au raspuns picii din sala intr-un glas, dupa care craiasa i-a invatat cum se modeleaza baloanele: “cu doua degete prindem capatul balonului si rasucim de doua - trei ori, sa fim siguri ca sta. Buuun, acum avem o codita si facem si niste carnaciori mici. De exemplu, patru si introducem celalalt capat prin gaura. Si gata! Avem o sabie!”. In scurt timp, toti copiii au avut cate un balsonas modelat sub diferite forme: fetitele au primit flori sau inimi, baieteii sabii sau catelusi simpatici. Intr-un colt, cativa micuti au incins o lupta zdravana cu armele de... aer. La 54 de ani, pasiunea pentru modelat baloane l-a prins chiar si pe invatatorul din sat: “Nu e greu, facem si noi tot felul de modelaje la lucru manual cu copiii, dar trebuie sa ai material, ca sa reusesti”, spune barbatul, mesterind de zor o sabie albastra. In alt colt, Craiasa Zapezii redevenea preferata fetitelor care se ingramadeau de zor sa fie pictate pe fata: “A fost si este super frumos, m-a pictat Craiasa Zapezii! Mi-a facut un bradut si e tare simpatic, dar altor fete le face alte modele, ca sa nu semanam intre noi”. “Sper sa tina minte aceasta zi”, spune Cristina Ioachimescu, fata care a intruchipat-o pe craiasa, continuand: “I-am invatat sa modeleze baloane, ii pictez, sa simta spiritul Craciunului, sa se simta altfel decat de obicei si le-am spun un secret despre Mosul: ca mosului ii place foarte mult sa-i auda pe copii cantand colinde”.

Rasplata pentru cumintenie
Cristina a venit cu caravana off-road de la Bucuresti, unde se ocupa tot timpul de distractia micutilor. Ea a surprins copiii cu priceperea ei, dar si micutii hunedoreni au uimit-o: “Primul lucru care m-a socat a fost disciplina perfecta de aici cand se anunta ceva special, lucru care nu se intampla in Bucuresti niciodata. Acolo se creaza un haos de nestapanit, aici copiii au fost foarte nerabdatori si s-au bucurat de orice mic lucru le-am oferit. E suficient sa-i privesc si imi dau seama ca se bucura”. Cu mainile asezate cuminte in poala, pe un colt de banca, Maria a lu’ Bijinta priveste uimita ce n-a vazut pana acum, la cei 80 de ani ai sai. Una dintre fetele umanitarei, Maria, o vede si ii ofera un balon modelat ca o floare: “Am primit si io ceva, o floare... n-am mai primit de cand am fost tanara, la scoala... am vinit si io si iote, am capatat o florea. Da, multumim...”, zice batrana, privind cu drag cadoul. In timp ce copiii se distrau mai bine ca niciodata, in alte incaperi, off-roaderii lucrau de zor in atelierul lui Mos Craciun. Fiecare aseza cate ceva in sacul mosului: unii potriveau portocalele, altii sortau cartile dupa varsta micutilor, altii indesau jucariile intr-un sac imens, rosu, iar ceilalti se ocupau de plasele cu dulciuri. Dupa nici o ora, sacul cu cadouri era pregatit si mosul era gata sa-si faca o impunatoare aparitie. Dupa un sfat rapid, s-a decis ca batranul sa apara de pe ulita si sa-i ia prin surprindere pe micuti. Dar cu micutii te pui? A fost nevoie de un singur copil sa vada bondocul rosu indreptandu-se catre Caminul Cultural, ca toti cei peste o suta de copii s-au aruncat catre geamuri, incercand sa-l vada pe batran. “Pe cine asteptati?” “Pe Mos Craciun!”, urla corul domolit imediat de Craiasa Zapezii, care i-a pus pe toti la intampinat mosul cu colinde, asa ca, imediat ce a deschis usa, s-au auzit zecile de glasuri care strigau fiecare in felul lui: “Mos Craciun cu plete dalbe, a venit de prin nameti...”. Mosul intra, da ochii roata prin incapere si face stanga-mprejur, lasand micutii cu gura cascata. ,Apoi mosul se intoarce cu niste ochelari de capatat pe nas si-i ia la intrebari: “Ati fost sau n-ati fost cuminti?”, “Daaaaa!”, “Ati ascultat de parinti? Ca mosul stie... Sa-mi spui tu mie de ce ai suparat-o pe mama ultima data!”. Omuletul vizat de mos se intoarce speriat si priveste la baietii din spate: “Io? Nu eu, tu!”, zice baietelul catre alt micut. In cateva secunde, era coada la sacul mosului si toti micutii ardeau de nerabdare sa vada ce-o fi in cutiile mari si frumos ambalate.

Mosul, fan off-road
“Au cam aburit de la zapada”, spune mosul, frecand de zor de ochelarii de capatat. Pe dinafara, apoi incearca si pe dinauntru. “Dragii Mosului, acum putem sa ne vedem. Ia, Craiasa, unde este?” Retras in camera - atelier si asezat comod pe jiltul sau, mosul porunceste ca primii sa-i fie adusi cei mai mici dintre cei mici: primul se invredniceste un pusti care spune urgent poezia pentru a-si primi darul: “Ãsta-i cadoul tau si... ia, spune-mi mie... Ce animale iti plac tie? Hmmm, toate animalele... Ia sa vedem ce animalut gasim noi in sacul mosului, ia sa vedem, stii cine-i asta?”, zice mosul catre micutul cocotat pe genunchii sai: “Sa fii cuminte, da... Este renul lui Mos Craciun, asa e!”.
Copilul mai ramane cateva secunde pentru a primi uimit o fotografie in care era... el cu mosul! Asa ceva prin partea Lapugiului nu s-a mai vazut, o masinarie care scoate chipul pe loc. Se cotesc intre ele batranele privind minunea de Craciun. La sacul mosului ajunge apoi o fatuca sfioasa, care vorbeste incet de dupa mana cu care isi acopera gura: “Cati ani ai, sase?”, se intereseaza mosul. Fetita spune poezia si mosul este incantat: “Ho, ho, ho, bravo!”, zice el si ii da darurile plus un catel mare de plus. Mosul pare sa prinda teribil la copii: doar o micuta urla de zor de indata ce mama ei incearca sa o impinga spre bratele deschise: “Du-te, mama, si da o pupa la mosu’! Nu vrei?”, “Nuuuu!”, urla fetita, plangand in hohote pe motiv ca: “Nu pace mosu!”, dar intinde imediat mana catre papusica ivita din sac. Copiii au primit o multime de carti, jucari, sucuri, fructe si dulciuri. “Noi organizam in fiecare Ajun de Craciun cate un eveniment umanitar. De anul acesta am decis sa serbam mai bine Craciunul si sa-l destinam copiilor. Pentru asta am adus niste lucruri inedite in acest catun, se vede pe fetele copiilor cat sunt de fericiti si asta ne bucura foarte mult”, spune unul dintre organizatori, Virgil Marin, de la Transilvania Adventure Club. In satucul Holdea, ajutoarele lui Mos Craciun au dus cadourile cu jeep-urile pentru ca, din cauza zapezii si vantului, oamenii nu se aventureaza afara din sat. “La noi, in unele locuri, se ajunge greu pe timp de iarna, zapada e maricica, speram sa nu mai ninga. Cu ajutorul baietilor de la Bucuresti, cu jeep-uri, am reusit sa ajungem aici si sa aducem copiilor cate un pachetel,”, explica Alin Chiorean, primarul Lapugiului de Jos. Comuna este cunoscuta ca “poarta de intrare in Banat” dinspre Ardeal: cele 10 asezari se intind pe mai bine de 10 mii de hectare de-a lungul versantilor si mosului i-ar fi luat cu siguranta mult si bine sa ajunga cu renii la fiecare copil din comuna. Asa, cu jeep-urile, a mers totul struna, iar micutii din satele de munte cu siguranta isi vor aminti toata viata de Mos Craciun 2009.

23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1957 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Retrospectiva:: Evenimentele anului 2009 în judetul Hunedoara

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009::Scris de Monalise Hihn

Certuri pentru posturi, despartiri cu cantec intre aliatii de la PDL si PSD, doua schimbari in fruntea Prefecturii Hunedoara, doua randuri de alegeri, iar peste toate acestea o criza economica ce a facut ca rata somajului in judet sa creasca cu mai bine de patru procente. Acestea au fost “ingredientele” anului 2009.

[... detaliat]

Si 2009 a fost un an electoral, iar toate deciziile au fost luate “la centru” cu gandul la campania pentru prezidentiale. Dupa ce PDL si PSD si-au “innodat cozile” la sfarsitul anului 2008, toate “jocurile” s-au mutat si la nivel local.

Patru luni pentru deconcentrate
PDL si PSD au avut de impartit peste o suta de posturi de directori coordonatori, plini si adjuncti, la directiile deconcentrate din judet. Negocierile au fost greoaie si au frizat de cele mai multe ori ridicolul. Mai mult, presedintii organizatiilor judetene ale PDL si PSD, Tiberiu Iacob – Ridzi si Florin Cazacu, au ajuns sa nu isi mai raspunda la telefon. Pe de o parte, PDL solicita ca si la nivel de judet sa fie constituita o alianta cu PSD, iar acest lucru sa le aduca democrat-liberalilor un post de vicepresedinte al Consiliului Judetean. PSD nu a vrut sa rupa alianta locala cu PNL si PRM, astfel ca pedelistii au fost nevoiti sa renunte la aceasta pretentie. Pe de alta parte, nici liberalii care ocupau posturile de conducere la deconcentrate nu au acceptat sa renunte la functii, amenintand ca vor da in judecata Guvernul daca vor fi inlocuiti. In final, dupa mai multe incercari, executivul recurge in luna aprilie la o solutie de avarie si emite Ordonanta de Urgenta nr. 37, care a dus la demiterea tuturor directorilor de deconcentrate din tara si inlocuirea lor cu reprezentanti ai PDL si PSD. Bucuria pesedistilor a fost de scurta durata. Nici nu s-a uscat bine cerneala pe ordinele lor de numire, ca in luna octombrie ei au fost trimisi “la plimbare”, dupa ce PSD a decis sa plece de la guvernare. In cateva zile, o armata de pedelisti le-au luat locurile. Au scapat pana in prezent doar doi pesedisti: sefa de la APM, Georgeta Barabas, si cel de la Directia Sanitar – Veterinara, Mihail Rudeanu, al carui nepot este casatorit cu fiica cea mare a lui Vasile Blaga.

Cand trei se cearta...
Potrivit protocolului semnat intre PDL si PSD, social-democratii au primit postul de prefect al judetului, iar democrat – liberalii, pe cele doua de subprefect. Inca din luna ianuarie, cele doua formatiuni politice au facut presiuni sa isi puna oamenii in respectivele functii. Mai mult, la PSD, trei persoane isi disputau postul, respectiv consilierii judeteni Liliana Þolas si Sorin Vasilescu si primarul comunei Bacia, Emil Risteiu. Pesedistii au votat, au trimis liste, s-au certat, au amenintat, au facut lobby pe langa conducerea centrala a partidului. Dupa mai multe tensiuni, Sorin Vasilescu s-a retras. In final, a fost agreata o a patra persoana, medicul Ioan Gabriel Samoilescu. Nici schimbarea celor din fruntea Prefecturii nu s-a facut prea usor. Abia la sfarsitul lunii martie, noua echipa, compusa din Ioan Gabriel Samoilescu – prefect, Dorin Oliviu Gligor si Ioan Inisconi – subprefecti, s-a instalat la conducere. In schimb, Dan Aurel Pricajan, Attila Dezsi si Silviu George Didilescu au devenit inspectori guvernamentali, Pricajan si Didilescu au ramas in judetul Hunedoara, in timp ce Dezsi a fost trimis in Covasna. Samoilescu a ramas in fruntea Prefecturii doar sase luni. La nici o zi de la iesirea PSD de la guvernare, prefectul Samoilescu a fost inlocuit din functie cu Gligor. Un post de subprefect este si astazi vacant.

Au castigat “locotenentii”
In luna februarie, in municipiul Orastie si in comuna Soimus au avut loc alegerile partiale pentru desemnarea unor noi primari. Scrutinul a fost organizat pentru ca Iosif Blaga (PDL) si Laurentiu Nistor (PSD), fostii primari ai celor doua localitati, au devenit in noiembrie 2008 deputati. Astfel, posturile lor au devenit vacante. In februarie, “locotenentii” celor doi au castigat, fara emotii, chiar din primul tur, functiile de primari. Alexandru Munteanu (PDL) a devenit primar al municipiului Orastie, dupa ce a obtinut 52,51 la suta din voturile valabil exprimate, iar Dorel Logojan (PSD) a luat 58,13 la suta si a castigat postul de edil-sef al comunei Soimus.

Cinci vinovati la Petrila
Dupa cinci luni de anchete si expertize, Comisia de Cercetare a ajuns la concluzia ca cinci persoane poarta responsabilitatea producerii accidentului de la Exploatarea Miniera Petrila, din data de 15 noiembrie 2008, in care si-au pierdut viata 13 persoane si alte 15 au fost ranite. Pentru trei dintre acestea s-a propus continuarea cercetarii sub aspect infractional. Este vorba despre directorul sucursalei, inginerul sef cu securitatea miniera si seful statiei de salvare miniera, adica Aurelian Necula, Gheorghe Rosu si Stefan Ungur. Celelalte doua persoane, Iosif Brad, inginer-sef productie, si Doru Holingher, seful sectorului I de la mina Petrila, au decedat in data de 15 noiembrie, in cele doua accidente. Dosarul a ajuns in instanta, la Judecatoria Petrosani. Inculpatii cer stramutarea cauzei.

Alegeri europarlamentare
In data de 7 iunie au avut loc alegeri pentru desemnarea celor 33 de europarlamentari din partea Romaniei. Iuliu Winkler, presedintele UDMR Hunedoara, a reusit sa isi pastreze mandatul, care, de aceasta data, este de cinci ani. Un alt membru al Parlamentului European, sustinut de Organizatia Judeteana a PSD, Daciana Sarbu, si-a reinnoit mandatul. Printre europarlamentarii alesi s-a numarat si fiica presedintelui Romaniei, Elena Basescu. Aceasta a obtinut in judetul Hunedoara cel mai mare scor al sau la nivel de tara – 7,62 la suta.

Scandalul Ridzi
Un scandal de proportii, in care a fost implicata Monica Iacob - Ridzi, ministru al Tineretului si Sportului si deputat de Hunedoara, a izbucnit in luna iunie. Presa a dezvaluit atunci sumele nejustificat de mari platite pentru manifestarile organizate cu ocazia Zilei Tineretului. Totul a pornit de la scena amplasata la Costinesti, pentru care Ministerul Tineretului ar fi platit 75.000 de euro, iar trupele invitate sa concerteze ar fi primit 60.000 de euro. Numai Trupa Sistem ar fi primit 10.000 de euro. Informatia este dezmintita insa categoric de membrii formatiei. Intregul scandal a luat o turnura politica. Liberalii au cerut public constituirea unei comisii parlamentare de ancheta si inceperea urmaririi penale in cazul ministrului Tineretului. De altfel, a fost infiintata o comisie parlamentara de ancheta a ministrului Monica Iacob - Ridzi. Lucrarile au fost mult ingreunate. In final, comisia parlamentara a gasit-o vinovata si a cerut anchetarea ministrului pentru mai multe infractiuni. Monica Iacob - Ridzi a demisionat din functia de ministru al Tineretului si Sportului la jumatatea lunii iulie.

S-a infiintat Episcopia Devei si Hunedoarei
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat in luna iunie infiintarea Episcopiei Devei si Hunedoarei. Aceasta are sediul in municipiul Deva. Potrivit unui comunicat de presa al BOR, “Sfantul Sinod a luat aceasta decizie analizand argumente istorice, pastoral - misionare si administrativ - bisericesti in sprijinul propunerii de infiintare a Episcopiei Devei si Hunedoarei, cu sediul in municipiul Deva”. Dupa 1990, Patriarhia Romana a primit numeroase memorii din partea clerului si credinciosilor pentru infiintarea unei noi eparhii pe teritoriul judetului Hunedoara. In luarea acestei decizii a contribuit “necesitatea unei prezente ierarhice permanente pentru indeplinirea activitatilor liturgic - sacramentale, indrumarea si coordonarea activitatii pastoral - misionare, cultural -educative, social - filantropice, administrativ - financiare si patrimoniale, consolidarea vietii monahale”. In judetul Hunedoara activeaza un numar de 270 de preoti si diaconi, deservind 252 de parohii, cu 227 filii, cinci protopopiate si noua asezaminte monahale. Cateva luni mai tarziu, Sfantul Sinod l-a ales pe Gurie Gorjeanul episcop al Devei si Hunedoarei. In varsta de 41 de ani, PS Gurie a fost intronizat ca episcop in data de 29 noiembrie, in prezenta Patriarhului Daniel, dar si a 24 de mitropoliti si episcopi. Din pacate, deocamdata, noua episcopie nu are sediu si inca se cauta solutii pentru identificarea unei locatii, unde sa poata fi ridicat un paraclis, dar si o capela si o mica biserica.

Record: 180 de salarii
180 de salarii compensatorii ar fi urmat sa primeasca directorul Eco Sid SA Hunedoara, Marian Mihalache, daca i s-ar fi desfacut contractul individual de munca fara acordul sau. Asa rezulta dintr-un act aditional incheiat la aproape trei ani de la angajarea lui Mihalache in acest post. Mai mult, actul, incheiat in data de 1 februarie 2008, era semnat de doua ori de catre directorul firmei, care a si recunoscut acest lucru, declarand ca a solicitat Consiliului de Administratie avizarea respectivului document. Pe de alta parte, Cristian Solomon, persoana imputernicita de CA sa negocieze pe acel act, a refuzat sa il semneze, pentru ca pretentiile financiare i s-au parut exagerate. Mihalache a dat in judecata firma, dar la cateva zile dupa izbucnirea scandalului privind pretentiile sale financiare, a demisionat. Pe de alta parte, Eco Sid s-a transformat in societate cu raspundere limitata, iar din luna iunie are o alta conducere.

Somaj record, din nou
La sfarsitul anului 2008, in judetul Hunedoara, rata somajului era cu putin peste 5 la suta. La finele lui 2009, in judetul Hunedoara, rata somajului a depasit 10 la suta. Aceasta este cu mai bine de patru procente mai mare decat in aceeasi perioada a anului trecut. Peste 21.000 de hunedoreni nu au un loc de munca, iar in jur de 10.200 sunt femei. Pe parcursul anului 2009, numarul de persoane fara o slujba a crescut in fiecare luna. In plus, deja mai multe firme din judet au anuntat ca vor mai disponibiliza pana in luna martie 2010 peste 600 de persoane. In acelasi timp, si Ministerul Economiei a facut public faptul ca in 2010 va concedia peste o mie de mineri de la Compania Nationala a Huilei Petrosani. In prezent, in judet sunt disponibile doar cateva sute de locuri de munca. Cele mai multe oferte sunt pentru muncitori necalificati. Persoanele fara o slujba refuza aceste locuri de munca, pentru ca salariile sunt foarte mici si, de cele mai multe ori, sunt la nivelul ajutorului de somaj. Pe de alta parte, absolventii de liceu sau de facultate isi gasesc cu dificultate un loc de munca. Doar in vara, peste 1.600 de tineri care au terminat liceul sau facultatea au ingrosat randurile somerilor. In primavara lui 2010 va expira perioada in care ei beneficiaza de sprijin financiar din partea statului.

Geoana a castigat in Hunedoara
In 30 noiembrie si 6 decembrie, in Romania au avut loc alegeri pentru desemnarea sefului statului. In turul intai s-au inscris 12 candidati, iar in finala au ramas Traian Basescu (candidat independent sustinut de PDL) si Mircea Geoana, candidatul PSD. Mircea Geoana l-a surclasat in judetul Hunedoara pe Traian Basescu. Geoana a castigat atat in mediul urban (cu exceptia municipiului Orastie), cat si in cel rural. Candidatul PSD a obtinut 59,82 la suta din voturi, iar Basescu, a primit 40,18 la suta din voturi. Potrivit rezultatelor finale, Mircea Geoana a fost votat de 141.185 de hunedoreni, in timp ce Traian Basescu a obtinut 94.818 de voturi. Dintre cei aproape 411.000 de hunedoreni cu drept de vot, un numar de 238.817 alegatori s-au prezentat la urne, numarul voturilor valabil exprimate ajungand la 236.003. Prezenta la vot in judet, in 6 decembrie, a fost de 57,41 la suta, superioara cu peste trei procente celei din primul tur, cand si-au exprimat optiunile electorale 54,15 la suta dintre hunedorenii cu drept de vot.

Alegeri la partide
Organizatiile judetene ale PDL, PNL si PSD si-au amanat alegerile in anul 2009. In schimb, UDMR si PRM si-au ales sefii la nivel judetean in toamna. Pe de alta parte, toate partidele parlamentare au avut in 2009 alegeri in organizatiile locale. Pe de alta parte, singurul lider judetean care are de ce sa isi faca griji pentru mandatul sau este presedintele PDL Hunedoara, Tiberiu Iacob - Ridzi. Imediat dupa primul tur al alegerilor prezidentiale, acesta a si fost inlocuit din fruntea staff-ului de campanie, din cauza rezultatelor slabe obtinute in judet si, mai ales, in Valea Jiului de candidatul sustinut de PDL. Mai mult, exista semnale clare ca Tiberiu Iacob - Ridzi nu va mai incerca sa obtina un nou mandat de presedinte. De altfel, Ridzi este lider interimar al democrat - liberalilor hunedoreni. El a fost desemnat sa conduca organizatia judeteana doar de aproximativ un an. Pe parcursul anului 2009, mandatul liderului social - democratilor hunedoreni, Florin Cazacu, a fost prelungit pentru inca un an, in baza unei decizii a conducerii centrale a partidului. Si Mircia Muntean a ramas lider al liberalilor hunedoreni, chiar daca initial alegerile pentru functia de presedinte al Organizatiei Judetene a PNL trebuiau organizate in toamna lui 2009.

23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1865 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Retrospectiva:: Dosarul “Aurul Dacilor” s-a oprit, povestea merge mai departe

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009::Scris de Ciprian Iancu

Pe 18 decembrie 2009, dupa un proces care s-a intins pe durata a mai bine de patru ani, Tribunalul Hunedoara a emis o sentinta in primul dosar referitor la aurul dacic. De fapt, dosarul este, in mare, asemanator cu cel al gruparii “Spuma si Bibanu”, arestata in 2004 sub acuzatii de genul constituirii unui grup infractional organizat, santaj, lipsire de libertate etc., insa mai spectaculos pentru presa si opinia publica, pentru ca membrii lotului de inculpati au fost acuzati si de cautarea, gasirea si traficarea unor pretioase obiecte de patrimoniu: 15 bratari dacice.

[... detaliat]

O cauza, la prima vedere, incalcita, cu un dosar de 6000 de pagini, cu proceduri la fel de incalcite, cu marturii contradictorii, cu un al doilea dosar ajuns pe rolul Judecatoriei Deva si cu un al treilea aflat in pregatire la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba, a ajuns la finalul fazei de fond, iar dintre cei 13 inculpati, 11 au primit pedepse cu inchisoarea. Sentinta nu este insa definitiva, asa ca acestia raman, deocamdata, in libertate si spera ca instanta superioara va decide macar rejudecarea cauzei, invocand “numeroase nereguli grave in dosar”.

Cea mai aspra pedeapsa a primit-o Iulian Ceia - 12 ani de inchisoare. Ioan Vasinca a fost achitat, iar in cazul lui Sorin Popa (decedat intre timp), procesul a incetat. Ceilalti inculpati au primit pedepse cuprinse intre sapte si 11 ani. Pedepsele cu inchisoarea totalizeaza 104 ani. Toti inculpatii au declarat ca vor face apel, asa ca pana la o sentinta definitiva, se pare ca va mai trece destula vreme. La problema de de fond, cea a felului in care trebuie protejat arealul cetatilor dacice, pe langa chestiunile legate de autenticitatea bratarilor, prin aceasta sentinta se alimenteaza o controversa aparuta relativ recent: cea a banilor cheltuiti pentru recuperarea bratarilor aduse pana acum in tara. Ministerul Culturii s-a constituit parte civila in proces, cu suma de 6,6 milioane de euro, insa instanta a decis ca inculpatii sa restituie o suma totala de aproximativ 1,6 milioane de euro. Cum si cine va putea sa justifice restul banilor cheltuiti din bugetul statului pentru recuperarea bratarilor ramane o problema.

23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1722 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Saptamana nebuna:: Pamflet

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009

Materialele prezentate au caracter de pamflet si trebuie tratate ca atare

[... detaliat]
23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2034 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Colimator:: 370

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009

Daca ne-am putea arunca “pe garla” toate proastele obiceiuri la fel de usor cum aruncam PET-urile, chiar am recupera in doar 20 de ani distanta de doua secole ce ne separa de Europa civilizata.

[... detaliat]
23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1905 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Colimator:: "Politicosii" strazilor

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009

Romania este tara in care drumul te poate face prizonier oricand: primavara cu inundatii, vara cu ambuteiaje, toamna cu alunecari de teren si iarna cu inzapeziri. De data aceasta, “politicosi” ai soselelor sunt cei pe care-i platim sa se ingrijeasca de ele.

[... detaliat]
23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1935 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Remember:: Revolutia otelarilor

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009::Scris de Ciprian Iancu

Hunedoara se numara printre orasele mici din tara in care romanii au reactionat destul de rapid in decembrie 1989. “Nebuni” care strigau printre blocuri “Jos Ceausescu” aparusera inca din 19 – 20 decembrie. “Naivi” care asteptau inceputul revoltei inca de pe 21 decembrie ieseau in oras, dar mai aveau de asteptat doar cateva ore pana ca aceasta sa se produca si in orasul muncitoresc. Adica pana a doua zi, dimineata, cand cateva zeci de otelari au dat tonul revoltei proletare anti-ceausiste.

[... detaliat]

Pe 18 – 19 decembrie, mai toti hunedorenii stiau ce se petrecea la Timisoara, mai ales ca majoritatea tinerilor din oras preferau capitala Banatului pentru a face o facultate. Tineri imbracati sumar, unii chiar asa cum reusisera sa fuga din camin, se intorceau cu trenul acasa, la Hunedoara, si le povesteau parintilor si doar prietenilor in care aveau incredere detalii ale macelului de la Timisoara. In plus, si in Hunedoara se receptiona Europa Libera. Florin Ghiuzela, unul dintre revolutionarii hunedoreni, povesteste ca pe 19 si 20 decembrie, in timp ce incerca sa adune cat mai multi tineri in jurul sau pentru un protest de solidaritate, intalnise in oras un mic grup care lipea afise anti-ceausiste: “Ei voiau sa mergem sa dezarmam politia. Erau mai virulenti. Eu n-am fost de acord si nu ne-am inteles apoi. Am strigat mai de unul singur «Jos Ceausescu!», insa nu am reusit sa ne adunam. Abia in dimineata de 22 decembrie, cand au iesit muncitorii din combinat, a inceput Revolutia la Hunedoara. Ei au fost cei care au dat consistenta miscarii”.
Unul dintre initiatorii revolutiei otelarilor este Petre Nicoara (48 de ani). In septembrie 1989, devenise un proscris dupa ce, intr-o sedinta cu inginerii si sefii de echipa din cadrul combinatului siderurgic (care avea la acea vreme 20.000 de angajati), s-a ridicat in picioare si a reclamat faptul ca a cazut din picioare, de foame, in timpul serviciului. “ªedinta venise dupa o serie de avarii in combinat. Cand era o avarie, Securitatea era peste noi si ne acuza ca suntem sabotori. La acea sedinta, inginerul Ion Gaina s-a ridicat si-a spus ca nu are cum sa faca performanta cu oameni subnutriti. M-am ridicat apoi si eu in picioare si-am spus: «Da, tovarasi, eu am cazut din picioare, de foame, dupa cuptor». Activistii de partid incercau sa ma faca sa tac. Sala incepuse insa sa vuiasca. A doua zi, cantinele din combinat fusesera aprovizionate cu de toate, dar pentru mine incepuse calvarul cu Securitatea. A doua zi, pe la amiaza, au venit in otelarie securistii. Au inceput sa ma ia la intrebari, sa incerce sa ma intimideze. Eu eram cu lingura cu otel lichid in ea si-mi spuneam: «Daca vor sa ma aresteze, ma intorc o data roata cu lingura de otel, dau peste ei si fug, dup-aia oi vedea eu cum o sa scap». Am fost urmarit, tracasat, terorizat. Ba chiar s-a incercat inscenarea unei crime careia eu sa-i cad victima”.

Intalnirea de la cinema
Petre Nicoara a supravietuit insa pana in decembrie. In noaptea de 21 spre 22 a mers pe la putinii colegii care, totusi, refuzasera sa se poarte cu el ca si cu un proscris urmarit de Securitate si le-a spus: “Trebuie sa facem si noi ceva sa scapam de chinul asta. Hai sa ne intalnim la Flacara (cinematograful la moda din Hunedoara acelor vremuri)!”. De la el, indemnul s-a propagat la cateva zeci de otelari. A doua zi, la opt dimineata, zona cinematografului Flacara forfotea de lume. In magazine se facuse o aprovizionare cu alimente cum demult nu se mai vazuse, dar, erau si zeci de securisti secondati de militieni: “Erau, cred, cu toate masinile pe care le aveau. Adusesera si autobuze, ca in caz de nevoie sa ne bage si sa ne duca de acolo. Noi eram doar vreo 20. Stateam la cozi si cand ajungeam in fata vanzatoarei nu cumparam nimic, dupa care ne puneam la alta coada. Asta pana cand sa ne dam seama ce se intampla. Am mers apoi pe scarile cinematografului, unde am dat peste colonelul de Securitate Ionescu, tocmai cel care-mi facuse zile grele dupa isprava din septembrie. «Ce faci aici?» – m-a-ntrebat el. «Am venit la film», am zis eu. «Hai, tai-o de aici, ca stii bine ca primul film incepe abia la 10». «Bine dar eu am venit sa-mi iau bilet, sa fiu sigur ca nu-mi scapa». Am tinut-o asa cateva minute bune. Pe la 8.30 au iesit si colegii din Blooming (o alta mare sectie a combinatului – n.r.) si ni s-au alaturat. De acolo am pornit in mars la Poarta Principala a Combinatului. Aici deja ne asteptau alti colegi. Din cateva zeci, cati ne intalniseram la Flacara, aici am devenit 500 – 600, iar de la poarta principala, am plecat spre Primarie”.
Petre Nicoara a intrat in Primarie, alaturi de alti cativa otelari, in jurul orei 10”. Dupa anuntul fugii lui Ceausescu, isi aminteste ca au aparut si “borfasi” de prin oras, “bisnitari si alti indivizi dubiosi care numai de muncit nu munceau, dar care devenisera brusc mari revolutionari”.

Soarta muncitorului la stat
In ianuarie 1990, s-a intors la postul sau din Otelaria Siemens Martin 2. In 1998, s-a disponibilizat: “Am plecat mai de voie, mai de nevoie. Nu se mai facea treaba. Dupa ani si ani in care trebuiau sa faca productie peste plan pe stomacul gol, mai toti cei din combinat incepusera sa trandaveasca. Indiferenta ajunsese pana si la ingineri. Dupa ce mi s-au terminat salariile compensatorii, m-am angajat ca agent de paza la o mare firma de profil. Dupa sase ani, am constatat ca in cartea de munca figuram doar cu cateva luni lucrate. A venit apoi acea lege cu pensiile pentru revolutionari. Acum am 48 de ani si traiesc din acea pensie care, in cazul meu, este de 1.800 de lei”. La 20 de ani distanta de acele evenimente, unul dintre primii revolutionari adevarati ai Hunedoarei are un singur regret: “De 20 de ani incoace vad cum la coducerea tarii se tot rotesc aceleasi personaje triste, aceiasi indivizi care, la inceputul Revolutiei, se aflau de cealalta parte a baricadei fata de cea in care ma aflam eu si alte cateva zeci de otelari care au avut curajul sa nu mearga acasa dupa schimbul de noapte si sa iasa in strada. ªi ca sa fiu clar: nu am nimic vreunul dintre ei. Poate ca or fi destepti si capabili, dar din punct de vedere moral, cei care la Revolutie se aflau de cealalta parte a baricadei nu mai au ce cauta acum pe functii de conducere, mai ales pe posturile importante”.

Artistul nebun
Pe Constantin Zgambau, ziua de 21 decembrie l-a prins ca “pictor de lozinci” al combinatului siderurgic: “pregateam Revelionul 1989 – 1990. Trebuia sa facem fel si fel de decoruri pentru locatiile in care combinatul siderurgic organiza petrecerea de Revelion. Printr-o stranie coincidenta, in sediul sindicatului, in al carui beci aveam si noi, “lozincarii”, atelierul, aparuse atunci un televizor. Cand liderii de sindicat au vazut ce a patit Ceausescu cu mitingul lui, au ramas impietriti de frica. Eu saream in sus de bucurie. Ei imi spuneau ca sunt nebun. A doua zi dimineata, auzisem si eu de coloana de manifestanti ce venea de la Flacara. Am luat o bucata de panza alba si am scris cu rosu pe ea “Jos cu Ceausescu”. Am luat eu primul bat de care era prinsa panza si mi-a fost foarte greu sa gasesc pe cineva care sa tina de celalalt capat. Cand am ajuns la Primarie, am avut primul soc, dupa doar o ora de revolutie curata. Jumatate dintre cei de la balconul primariei erau borfasi ai orasului. Cateva ore mai tarziu, in primarie se faceau liste cu cine sa preia conducerea. Pe 25 decembrie am facut alta pancarta, pe care era scris «Cine sunteti voi?» si pe care am pus-o pe un perete al Primariei. N-am primit nici acum raspuns”. In 1990, Constantin Zgambau a reusit sa intre la Academia de Arte din Bucuresti. In scurt timp, a devenit unul dintre liderii sindicatelor studentesti, fiind autorul mai multor “scenarii si regii de proteste studentesti”. In 1996 s-a intors la Hunedoara, si la scurta vreme s-a reangajat la combinatul siderurgic, ca grafician. In 2003, a fost disponibilizat in cadrul altui val de concedieri in masa, iar in 2004 a primit un post de consilier pe probleme culturale in cadrul Primariei Hunedoara. In 2009 si-a dat demisia. Acum traieste din banii obtinuti pe lucrarile pe care-l lasa inima sa le vanda. “Dupa 20 de ani, nu sunt deloc multumit de ce mi-a adus acea Revolutie, pe care acum o consider de fapt ca lovitura de stat. Asta nu inseamna ca-l regret pe Ceausescu, mai ales ca eu am crescut intr-un orfelinat de pe vremea lui si stiti cum erau orfelinatele la acea vreme. Cel mai rau imi pare ca nu mai exista poporul roman. Atunci, in ciuda miilor de turnatori, exista un popor roman, existau grupuri mari de oameni care aderau la o idee, care se ajutau si se protejau unii pe altii. Acum fiecare vinde pe fiecare. Nu suntem decat o marfa unul petru celalalt!”.

23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1910 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Remember:: Moartea generalilor de Militie - istoria completa

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009::Scris de Monalise Hihn

Doi dintre generalii care au fost trimisi de Nicolae Ceausescu, in decembrie 1989, sa participe activ la reprimarea demonstrantilor din Timisoara si Arad au fost arestati in tren, intre localitatile Deva si Simeria. Este vorba despre generalii Constantin Nuta (general-locotenent) si Velicu Mihalea (general - maior), comandantii Militiei din Romania socialista. Imprejurarile in care cei doi si-au pierdut viata raman si astazi neclare, desi o comisie senatoriala de ancheta a facut cercetari in acest sens.

[... detaliat]

In data de 23 decembrie 1989, la Deva s-a anuntat ca generalii de militie Constantin Nuta (adjunctul ministrului de Interne, Tudor Postelnicu, si sef al Inspectoratului General al Militiei) si Velicu Mihalea, adjunctul lui Nuta, se afla in rapidul Pannonia 22, care mergea de la Arad la Bucuresti. Valentin Voicila, primul sef al Comitetului Revolutionar Arad, a comunicat la Deva vagonul, compartimentul si locurile pe care erau asezati in tren cei doi generali. Ei au fost arestati la Simeria si dusi sub paza intai la sediul Inspectorului Judetean de Militie, in biroul comandantului de atunci, colonelul Ion Nicolae, si apoi la Unitatea Militara 01719 din Deva. Generalul Constantin Nuta era adjunctul ministrului de Interne, Tudor Postelnicu, si sef al Inspectoratului General al Militiei (IGM), iar generalul Velicu Mihalea, adjunctul IGM.

Arestarea sefilor Militiei
Gheorghe Firczak a raspuns la toate apelurile telefonice ce s-au primit in sediul Consiliului Judetean Hunedoara, incepand cu data de 22 decembrie 1989. Isi aminteste ca in 23 decembrie, cam in jurul orei 11:30, a primit un telefon de la Arad, de la Valentin Voicila: “Acesta ne-a informat ca Nuta si Mihalea se aflau in rapidul Pannonia 22. Ne-au fost transmise si vagonul si numerele locurilor pe care erau asezati cei doi. Maiorul Marin Teodorescu, care a preluat comanda Inspectoratului Judetean Hunedoara al M.I., a organizat grupa de ofiteri si subofiteri, care s-a dus la gara sa-i aresteze pe cei doi generali. Imi amintesc ca primul care s-a oferit sa mearga la gara a fost Velu Caluser. El ii cunostea pe cei doi. Am vorbit si cu generalul Ion Hortopan, pe care l-am anuntat despre telefonul primit de la Arad”. In cartea sa “Hunedoara – O cronica a Revolutiei Romane din Decembrie 1989”, Gheorghe Firczak reda o declaratie a lui Velu Caluser, care a participat la arestarea celor doi generali. “Echipa a fost formata din mr. Doru Cosma, lt. Gheorghe Filipescu, lt. maj. Eugen Petca, lt. maj. Ion Pauna, lt. Maj. Virgil Badescu, plt. Teodor Tat, mr. Dumitru – Ioan Arsenie, lt. col. Mircea Bodeanu, maistrul militar Stefan Szenes, lt. Ioan Dudas. Aceasta s-a deplasat la gara CFR Deva cu un microbuz si o masina a Circulatiei. S-au constituit grupe de cate doi, astfel incat sa se poata actiona in tot trenul. Ne-am mascat dupa stalpii din gara. Trenul a sosit la timp (...). Eu si colegul Cosma am hotarat sa urcam ultimii, ca nu cumva ei (generalii - n.r.) sa coboare. Fiecare echipa a urcat in vagoane. Eu am facut echipa cu lt. Filipescu, actionand in vagoanele 2 si 3. Sesizarea era ca ei sunt in al cincilea vagon de la clasa I dupa locomotiva. Am verificat toate compartimentele, toti pasagerii, fara a-i legitima, pentru ca noi ii cunosteam pe cei doi. Am hotarat inainte de a urca in tren ca acela care ii zareste asteapta la capatul vagonului, ca sa vina si ceilalti”. Relatarea lui Velu Caluser continua: “Am ajuns in vagonul al cincilea, unde l-am intalnit pe mr. Cosma (...). Ne-am apropiat si ne-a spus ca gen. lt. Constantin Nuta este la WC, iar gen. mr. Velicu Mihalea se afla in compartiment (...). Cosma si Filipescu au ramas la usa WC-ului (...). Eu m-am deplasat la compartimentul unde era Badescu. Au mai venit Petca si Dudas. In compartiment mai era un cetatean cu un copil. A intrat lt. maj. Badescu, care i-a pus pistolul in piept, spunandu-i: Domnule general, esti arestat!. (...) Eu cu Petca si Badescu i-am pus catusele. Am luat bagajele de sus si l-am scos pe hol, indreptandu-l spre usa, cand trenul intra in gara Simeria. Mr. Cosma, vazand ca gen. lt. Nuta nu mai iese de la WC, a impins usa cu piciorul si l-a luat in starea in care era. L-am coborat din tren si gen. Nuta i s-au legat mainile la spate cu o curea si cu o cravata. In gara Simeria erau microbuzul si masina de la Circulatie. (...). Nuta cerea sa discute cu un reprezentant al Armatei. (...) Au fost cercetati. Gen. lt. Nuta nu avea asupra lui niciun act de identitate, doar un bilet de avion, pe ruta Arad – Bucuresti, pe numele Negrila. Gen. mr. Mihalea avea o legitimatie si un permis de intrare la baza de agrement Izvoranu”. Cei doi au fost dusi, la ordinul telefonic al generalului Hortopan, la UM 01719 din Deva. Ulterior, dupa discutii cu generalul Ion Hortopan de la Bucuresti, s-a decis ca Nuta si Mihalea sa fie transferati de la Deva.

Transportati cu elicopterul
S-a stabilit ca Nuta si Mihalea sa fie dusi la Sibiu. De altfel, insusi Nicolae Militaru (ministrul Apararii) a aprobat executarea transportului cu elicopterul. Dupa mai multe discutii telefonice, de la Sibiu, de la UM 01989, a fost trimis elicopterul IAR – 330 nr. 72, avand un echipaj format din trei persoane: maiorul Nicolae Tudor, comandant de patrula, capitanul Victor Motica, secund pilot – sef patrula si maistrul militar Nicolae Galaftion, mecanic de bord. Elicopterul a fost verificat: nu prezenta nicio defectiune si nu avea urme de proiectile sau schije. Aparatul a plecat de la Sibiu in data de 23 decembrie, in jurul orei 17, iar echipajului i s-a cerut sa zboare la joasa inaltime, sa evite zonele Orastie si Cugir, iar convorbirile radio sa fie folosite numai in caz de necesitate.

Sfarsitul
Cei doi generali au fost urcati in elicopter pentru a fi dusi la Sibiu. In prealabil, maiorul Nicolae Tudor a cerut ca generalii sa fie incatusati, iar unitatile de pe traseu sa fie informate asupra zborului, astfel incat sa nu se execute trageri asupra elicopterului. Audiat de o comisie senatoriala in 1992, capitanul Dorel Rusu a povestit cum au fost legati cei doi generali: “Impreuna cu capitanul Baciu Lucian i-am legat individual cu sfoara folosita pentru ancorarea completelor de mascare. Propunerea de fixare a acestora de bancheta din spate a venit din partea pilotului, care si-a exprimat si teama de zborul care va urma. Mentionez ca cei doi erau cu mainile incatusate la spate. Aveau picioarele apropiate, cu legatura cu lat peste glezne, continuare pana la genunchi, fixare de partea de jos a banchetei, revenire si rasucire a sforii pe dupa catuse; fixare de bara de sus a banchetei, revenire la brate de doua ori, trecere sfoara peste piept, infasurare in jurul celuilalt brat, fixare prin mai multe noduri la bara de sus a banchetei. Mecanicul de bord si pilotul si-au exprimat siguranta ca generalii nu pot sari la ei, deoarece primul va sta cu arma indreptata spre ei”. Elicopterul a decolat de la Deva in jurul orei 19.40, cu destinatia Sibiu, dupa ce fusese verificat si se constatase ca aparatul de zbor nu prezenta defectiuni si nici urme de gloante sau scurgere de petrol si lichide. Elicopterul a fost apoi reperat in zona comunei Vintu de Jos, cu sensul de zbor spre municipiul Alba Iulia, pe firul raului Mures. Audiati mai tarziu de comisia senatoriala, militari si ofiteri de la UM 01496 au declarat ca din unitatea lor nu s-a tras asupra aparatului de zbor. In schimb, un angajat de la IGO Alba Iulia, ce lucra la bazinele de apa, Gheorghe Munteanu, a declarat ca a tras doua focuri de avertisment. Atat Munteanu, cat si seful postului de politie de la Vintu de Jos, sustin ca focurile de arma s-au auzit dupa ce elicopterul a depasit o unitate de pontonieri. Cert este ca martorii au declarat ca s-au auzit focuri de arma, iar un militar in termen, George Grigoras, a declarat ca: “Au fost rafale scurte de cateva, 3-4 pana la 5 gloante, a fost o mica pauza, iarasi foc cu foc. Dupa aceea a urmat explozia imediat. A fost perioada de dupa explozia elicopterului, nu prea mult, si iarasi a inceput acelasi zgomot, dupa care au explodat acele rachete care faceau si un suflu care ajungea pana la mine”.

Carbonizati
Aparatul de zbor a cazut undeva pe dealul Mamut. Trei dintre cadavre, avand arsuri pe tot corpul, au fost gasite pe o distanta intre patru si 25 de metri fata de focarul incendiului. Ulterior, rapoartele medico-legale au aratat ca era vorba despre membrii echipajului, a caror “moarte a fost violenta si a fost cauzata de politraumatisme produse prin lovirea de corpuri dure in momentul caderii de la inaltime si prin actiunea flacarilor in conditiile unui accident aviatic”. In schimb, cadavrele celor doi generali au fost carbonizate. Fragmente multiple ale elicopterului au fost gasite imprastiate pe o suprafata de 70 – 90 de metri. In aprilie 1995, dosarul a fost inchis, considerandu-se ca totul a fost un accident. In ianuarie 2007, Sectia Parchetelor Militare a redeschis dosarul in care este anchetata moartea generalilor de militie Constantin Vasile Nuta si Velicu Mihalea, in decembrie 1989, dupa ce generalul magistrat Dan Voinea a dispus infirmarea rezolutiei de neincepere a urmaririi penale data initial in acest caz. Procurorii militari au reluat astfel cercetarile privind imprejurarile in care elicopterul la bordul caruia se aflau generalii Nuta si Mihalea s-a prabusit pe 23 decembrie 1989, dupa ce asupra lui s-a tras cu o arma de calibru 7,62. Cercetarile efectuate ulterior de procurori intr-o alta cauza privind tot evenimentele din decembrie 1989 au condus la concluzia ca “doborarea elicopterului s-ar putea datora actiunii sau inactiunii unor generali aflati la conducerea MApN si a Comandamentului Aviatiei si Apararii Antiaeriene a teritoriului (gl. Militaru Nicolae, gl. Hortopan Ioan, gl. Ruse Iosif, gl. Rotaru)”. Elicopterul IAR 330 cu numarul 72 a fost doborat - asa cum reiese si dintr-o expertiza tehnica efectuata inca din 1994 - dupa ce asupra sa s-a tras cu arma de calibru 7,62 de catre persoane neidentificate. Aeronava avea un echipaj compus din trei persoane, care au decedat si ele in urma prabusirii elicopterului, in apropiere de Alba Iulia, pe dealul Mamut.

“Specialistii”
De numele generalului Nuta (foto) se leaga trei actiuni de reprimare a unor demonstratii anticomuniste. Generalul Constantin Nuta a participat, in noiembrie 1987, la reprimarea revoltei muncitorilor de la Brasov. Impreuna cu generalul Emil Macri (care conducea Directia a II-a a Securitatii si Contrainformatiilor Economice), Constantin Nuta a coordonat masurile represive. Pentru ca a fost “eficient” la Brasov, generalul Nuta a fost trimis si el la Timisoara, in decembrie 1989. Pentru a sterge urmele macelului de la Timisoara, adica pentru a face sa dispara 43 de cadavre ale unor persoane impuscate, incepand cu data de 17 decembrie 1989, in orasul de pe Bega, Elena Ceausescu le-a ordonat lui Ion Coman si Tudor Postelnicu sa arda acele cadavre. Postelnicu transmite ordinul generalilor Macri si Nuta. Cadavrele au fost duse la Bucuresti in data de 19 decembrie, iar generalul Constantin Nuta le-a telefonat subalternilor sai sa preia autoutilitara cu care erau transportate cadavrele, care au fost duse la crematoriu, unde au fost arse. Dupa ce si-au “indeplinit” misiunea la Timisoara, cei doi generali, Nuta si Mihalea, au aterizat in seara de 22 decembrie 1989 la Arad. De la Hotelul Parc, unde acestia fusesera cazati – impreuna cu alti “pasageri” veniti pe calea aerului din Timisoara – s-au tras focurile de arma spre Primaria orasului. Asa incepuse “razboiul” dintre “teroristi” si “revolutionarii” aradeni, soldat cu peste 20 de morti.

23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2722 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Special:: Sarbatorile de iarna, în “Epoca de Aur”

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009::Scris de Doriana Matei

In urma cu 20 de ani si mai bine, notiunea de “Craciun” se rostea doar in casa, in soapta, fiindca pe vremea aceea, uneori si peretii aveau “urechi”. Craciunul si Revelionul purtau numele generic de “Sarbatori de Iarna”, iar “tovarasii” de atunci se dadeau peste cap sa aiba camara doldora de portocale, frigiderul ticsit cu Pepsi si masa plina de fripturi. Desi s-a scurs mult timp de atunci, inca exista nostalgici, care sunt de parere ca atunci “Craciunul era mai fain” fie si doar pentru ca erau mai tineri, traind adevarata “perioada de aur” a vietii oricui.

[... detaliat]

Cumparaturile de altadata
Apropierea Sarbatorilor i-a facut in ultima vreme pe comercianti sa-si frece mainile cu lacomie, in asteptarea bulucului de clienti care dau navala in toate pravaliile. Nu de putine ori au fost vazuti la televizor oameni dand aprig din coate pentru a ajunge primii la raionul cu promotii. Cumparaturile nu reprezinta, insa, un “simbol” al sarbatorilor doar de acum, de cand lumea s-a modernizat. In vremea Comunismului, lumea facea eforturi chiar mai mari decat in prezent pentru a cumpara cate ceva. Se statea ore in sir la coada in fata unei tejghele pentru a cumpara chiar si oua, sau carne cu portia. Produsele cele mai ravnite erau portocalele si bananele. De obicei, in orasul Hunedoara, pentru a avea asa ceva pe masa de Craciun, trebuia ori sa fii angajat in Combinat, ori sa ai “pile” la vreo alimentara.

Pachetele din Combinat
Letitia Purecea (84 de ani) povesteste mandra ca, desi nu indeplinea niciuna dintre cele doua conditii, avea “fructe exotice” macar de sarbatori: “Eu am lucrat toata viata ca telefonista. Asta era o munca importanta pe vremea aceea: prin urechea mea treceau toate convorbirile efectuate intre Hunedoara si celelalte judete. Noi deserveam si Combinatul: ii ajutam sa comunice cu Ministerul si cu alte institutii importante. Intr-un fel, afacerile lor depindeau si de noi. De aia primeam, inainte de Sarbatori, pachete exact ca si cele pregatite pentru muncitorii lor. Erau pachete destul de bogate: carne, faina, zahar, ulei, ciocolata, portocale”. Cei mai putin norocosi decat Letitia Purecea trebuiau sa apeleze la tot felul de smecherii pentru a avea masa de Craciun cat de imbelsugata si-o doreau.

“Pilele” de la Alimentara
Maria Funaru, o doamna de vreo 70 de ani, din Hunedoara, isi aminteste cu sclipiri in ochi de tineretea sa, cand, in calitate de “tovarasa invatatoare”, reusea sa puna in fiecare an sub bradul fiicelor sale si cateva dulciuri. “Aveam destule mamici vanzatoare care imi spuneau exact cand primesc portocalele sau ciocolata, ba se ofereau uneori sa imi puna cate ceva deoparte. Asta nu mi se parea corect. Daca stiam cand vin bunatatile, ma duceam din timp si stateam ca orice om la rand, sa cumpar ce aveam nevoie. Apelam la mamici numai atunci cand nu prindeam eu portocale sau alte dulciuri, sa nu fie locul gol sub bradul fetelor mele”, povesteste batranica, rememorand sarbatorile de altadata. Ea isi aminteste cum niste colege invatatoare s-au facut de rusine din exces de zel: “Era tot asa, inainte de Craciun. Eu stateam la coada sa iau oua. Desi in fata mea la coada aveam destui parinti si bunici care voiau sa ma lase in locul lor, eu nu am acceptat, pentru ca nu mi se parea corect. In schimb, doua colege de la scoala au venit si s-au dus direct la tejghea, sfidandu-ne pe toti cei care asteptam. Se bazau ca o cunosc pe vanzatoare - era mama unui elev de-al lor. Problema a fost ca o femeie de la coada, care le cunostea, s-a enervat si a inceput sa le spurce. Le-a reprosat ca la scoala dau lectii de morala, dar in viata nu dau dovada de asa ceva. Mi-a fost rusine de rusinea lor si am zis ca eu cat traiesc nu o sa fac asa ceva”.

Bradul pentru derutarea securistului
Acum, bradul de Craciun reprezinta o reala dilema: sa fie natural sau artificial, verde sau argintiu, inalt sau scund. Altii se intreaba chiar daca sa il mai cumpere sau nu, tinand cont de preturile extrem de ridicate pentru oamenii tot mai saraci. Desi in comunism pretul brazilor nu era o problema, acestia tot puneau probleme celor care si-i doreau in casa. Cum Craciunul era contestat ca sarbatoare religioasa, in acceptia comunistilor, bradul nu isi avea rostul decat de Anul Nou. Petru Prica, un hunedorean de 67 de ani, isi aminteste cum in asteptarea Sarbatorilor de Iarna din tinerete cumpara cate doi brazi: “Stateam la bloc. Aveam vecini securisti si in dreapta si in stanga; rautaciosi oameni. Dupa ei, nu era voie sa faci brad decat de Anul Nou. Asa ca tebuia sa cumpar doi brazi. Pe unul il impodobeam de Craciun si pe celalalt il tineam in balcon pana la Anul Nou, ca sa creada securistii ca in casa noastra nu se sarbatoreste cum se cuvine Nasterea Domnului”. Pentru ca nu prea gasea globuri de cumparat, barbatul a gasit si o modalitate de a le confectiona singur: “Faceam globuri din nuci pe care le dadeam prin bronz. Si ca sa fie pomul mai incarcat, nevasta-mea facea niste turtite dulci pe care le gauream, le puneam ata si le atarnam in el”. Se pare ca aproape toti cei care si-au trait tineretea in vremea comunismului sunt nostalgici dupa Craciunurile sarbatorite in “Epoca de Aur”. Ei spun ca, desi erau destul de saraci, erau mai linistiti si le era mai bine, pentru ca “toti aveau la fel si nu existau motive de cearta si ura intre ei” si, astfel, se bucurau impreuna de orice eveniment.

23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1863 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Devoratorul de gazete:: Rasu' lumii

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009::Scris de Chioru’ Corectoru’

LISTA LU’ CHIORU’ - 23 decembrie 2009: Marcel Bot, Catalin Riscuta, Georgiana Giurgiu, Elena Maties Iancau, Sami Tamas, Ramona Stefan, Monna Voinescu, Dana Istudor, George Vasiliu, bine ati venit sau, dupa caz, bine (ca) ati ramas pe lista neagra de saptamana aceasta.

[... detaliat]

De cand am intrat in decembrie am stiut ca vom avea parte de binecunoscutele clisee de iarna: amintirea replicii lui Traian Basescu de pe vremea cand era ministru al Transporturilor, “iarna nu-i ca vara”, stiri prin care suntem anuntati ca “autoritatile au fost luate prin surprindere de caderea zapezii” sau ca “utilajele de deszapezire nu-si fac treaba” etc. Pe prima pagina a cotidianului Glasul Hunedoarei de miercuri citeam: “Iarna a venit iar prin surprindere in luna decembrie”. Poate ca Marcel Bot si Catalin Riscuta au vrut sa scrie ca iarna ne-a luat prin surprindere si nu ca “a venit prin surprindere”, dar ce stiu eu?

Tot in Glasul Hunedoarei, o chestie care se vrea banc incepe asa: “De ce este un computer mai preferabil unei femei?”. Eu zic ca ar fi “mai de preferat” ca ziaristii (?) responsabili cu aceasta rubrica sa investeasca intr-un dictionar si niste carti din care sa invete limba romana. Nu se stie niciodata cand le-ar putea fi de folos!

Despre prostul obicei “urban” de a taia porcul printre blocuri a scris Georgiana Giurgiu, in Glasul Hunedoarei. Daca ar fi avut grija sa isi corecteze articolul, poate ca as fi felicitat-o. Dar... avem urmatoarele greseli: “Tairea porcului intre blocuri”; “Nu lipsesc din acest tablou nici canii comunitari, nici pisicile vagaboande, nici sobolanii din subsolurile blocurilor, care isi asuma bucurosi rolul sanitari”.

“O data cu venirea sezonului sarbatorilor de iarna...”, isi incepe Maria Bulz, in Glasul Hunedoarei, un articol despre comercializarea “traditonalelor” pocnitori decembriste. Daca ne luam dupa doamna Bulz, am putea spune “de doua ori cu venirea sezonului rece”, de exemplu. Doar ca n-ar fi corect. Corect este “odata”, fara spatiu.

Elena Maties Iancau (felicitari pentru cel de-al doilea nume de familie!) scrie si ea, tot in Glasul Hunedoarei, despre felul in care au votat unii hunedoreni: “Vlad Tepes a fost votat de hunedoreni pusi pe glume la cel de al doilea tur de scrutin”.

Nu stiu de ce doamna Maties Iancau n-a pus cratima intre “de” si “al”. “Cel de al doilea” si “cel de-al doilea” nu arata la fel.

Cei de la Glasul Hunedoarei ne anunta ca «Au trecut “20 de ani de la Revolutie”», fara sa se hotarasca ce fel de ghilimele sunt mai potrivite pentru ziarul lor. Eu le-as propune sa aleaga intre cele drepte si asa-numitele “smart quotes”.

Tot din Glasul Hunedoarei aflam ca “analistii ING Bank spera ca investirea nui nou guvern va atrage bani de la FMI”. Stiu ca bancarii, analistii si in general oamenii care lucreaza cu bani si cifre se gandesc mai degraba la investitii decat la investiri, dar ce-o fi fost in capul ziaristului care a scris “investirea guvernului”?

In cacofonica rubrica a cititorului din Ziarul Hunedoreanului, ziaristul care a fost de serviciu luni a scris: “A sunat la redactie Aurel D., stra Mihai Eminescu, municipiul Deva”. Mai nou prescurtam cuvintele si in scris, nu doar in vorbire? Strada a devenit “stra”, oare ce urmeaza?

Lui Sami Tamas i-a scapat, in Ziarul hunedoreanului de luni: “copii nascuti in1995, 1997, 1998 si 1999”.

Revenim la drumurile inzapezite si la cliseele de tot felul din presa hunedoreana. Ramona Stefan ne spune, in Servus Hunedoara, ca “ninsoarea care a cazut in cursul noptii trecute, le-a dat ceva de furca autoritatilor”. La fel cum scrierea corecta in limba romana le da de furca unor jurnalisti, as zice. Virgula dintre subiect si predicat se intoarce! Sau ar trebui sa zic “virgula dintre subiect si predicat, se intoarce”, ca sa priceapa toata lumea?

Nu pot trece peste articolul Ramonei Stefan din Servus Hunedoara fara sa semnalez aparitia inca unui cliseu: “Iarna nu-i ca vara”. Stiam eu!

In Ziarul hunedoreanului, Monna Voinescu a scris despre un bradean care a plecat cu o Dacie din 1984 in Laponia si s-a intors fara masina, inghetat si infometat. Cu toate astea, omul a declarat: “Laponia nu ma lasa in pace. Inca ma lup cu ea in mine”. Cred ca omul a vrut sa spuna ca se lupta cu ea, dar ziarista a fost prea emotionata si nu s-a mai gandit sa corecteze textul de pe prima pagina.

Acelasi ziar, acelasi text, aceeasi autoare, o alta greseala: “S-a luptat cu frigul sa aduca un stick pretios pentru copilas de 6 ani. Pe el, pustiul a vazut cu proprii ochii cum Mos Craciun ii deschide scrisoarea la care s-a chinuit ore intregi”.

Un restaurant deschis de curand in Deva isi face reclama in Ziarul hunedoreanului, iar pe un butoi din lemn scrie “Mos Opinca - restaurant traditional romanesc”. Din cate stiu eu, scrierea cu diacritice este un obicei traditional romanesc pe care multe firme l-au cam uitat. Pacat!

Ramanem in acelasi registru pentru a-i critica pe altii care-si fac reclama in Ziarul hunedoreanului fara sa foloseasca diacriticele. Nu stiu despre cine-i vorba, presupun ca CFR le propune copiilor sa mearga cu trenul cu Mos Nicolae si Mos Craciun. Doar ca in loc de Mos Craciun scrie “Mos Craciun”. O fi un mos cu cracii foarte lungi.

Dana Istudor, de la Mesagerul hunedorean, scrie ca profesorul britanic de filosofie acuzat de pedofilie “a dat ochi cu victimele sale”. Cred ca ziarista a vrut sa scrie ca acesta “a dat ochii cu victimele”, dar si-a pierdut “i”-urile pe drumul spre redactie.

O cititoare a Mesagerului hunedorean a sunat la redactie si le-a transims reprezentantilor administratiei locale a municipiului Deva o nemultumire: faptul ca in centrul Devei exista unele zone mizerabile (la propriu). I-a raspuns viceprimarul Devei, Cosmin Costa: “Din pacate, in spatele Casei de Cultura, ne luptam cu un grup de etnie roma, care si-a stabilit «domiciliul» langa conducta de termoficare. Pe de o parte, ii imprastiem cu ajutorul agentilor comunitari, iar ei se intorc, pe de alta parte, dotati cu cartoane si tot felul de deseuri, din care isi fac adapost”. A trebuit sa citesc de trei ori raspunsul viceprimarului ca sa inteleg ce-a vrut sa spuna. Noi ii “imprastiem” intr-o parte, ei se intorc prin alta. Nu “pe de o parte”, domnule viceprimar, suna cam aiurea.

Ziaristul de la Mesagerul hunedorean responsabil cu “imbulinarea imbulinatilor zilei” i-a acordat bulina neagra Adrianei Constantin, fosta directoare a SC Broker SA, filiala Deva, pentru urmatorul motiv: “a inselat sute de hunedoreni, tepuindu-i de banii investiti la bursa”. Nu, zau? Putea sa-i intepe si altfel decat tepuindu-i? Eventual, putea sa-i insele umplandu-le conturile cu sume mari de bani?

Glasul Hunedoarei repeta o greseala pe care n-am mai intalnit-o in presa locala inca de pe cand “traia” Hunedoreanul: la cursul valutar, in loc de virgula, apare un punct. Astfel, un euro nu costa 4,2459 lei, ci 4.2459. Un detaliu aparent minor, dar care face diferenta dintre un curs valutar corect si unul incorect, care apare - ati ghicit - la Chioru’!

Intr-un articol intitulat “Cu ce se mai ocupa romanii”, publicat in Glasul Hunedoarei, Catalin Riscuta scrie: “Cei ce doresc sa afle cu ce se mai ocupa romani nu trebuie decat sa consulte Clasificarea Ocupatiilor din Romania”. Nici domnul Riscuta nu are toate vocalele “i” pe stoc.

Inca un titlu din Glasul Hunedoarei ne arata ca oamenii din redactie inca se mai gandesc daca sa adopte ghilimelele drepte sau pe cele “destepte”: «Filmul “Up in the air” e marele favorit al Globurilor de Aur».

In Ziarul hunedoreanului, George Vasiliu ne spune: “Politistii s-au plimbat zilele trecute de la un accident, la altul”. Virgulele astea or sa ne omoare pe toti!

Incheiem cu Ziarul hunedoreanului, care face aceeati greseala la cursul valutar de care i-am acuzat pe cei de la Glasul Hunedoarei. Nu mai zic nimic...

23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2560 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Retrospectiva:: Saptamana in presa locala

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009

LUNI, 21 DECEMBRIE 2009
Probleme “de sezon” cu legea

George Vasiliu, Ziarul Hunedoreanului
Anuntul politistilor ca cei care taie brazi ilegal sau vand petarde vor ramane si fara marfa si vor fi amendati nu i-a speriat pe toti hunedorenii. Un barbat a fost prins cu 15 pomi de Craciun, in timp ce o societate comerciala din Deva vindea, la un punct de lucru din Brad, tot soiul de produse pirotehnice ilegale.Un hunedorean de 43 de ani a fost oprit in trafic pe strada Streminos din Uricani, dupa ce oamenii legii au vazut ca autoutilitara pe care o conducea este plina cu brazi. I-au cerut sa explice de unde ii are si sa arate actele de provenienta.

[... detaliat]

Pentru ca nu a putut, pomii de Craciun au fost confiscati si barbatul a primit “cadou” o amenda in valoare de 1.000 de lei.

Brazii vor fi predati autoritatilor silvice, care ii vor introduce pe piata in mod legal.Un alt hunedorean, in varsta de 52 de ani, din Brad, a fost prins de politisti vanzand produse explozibile ilegale. Barbatul este vanzator la un punct de lucru din localitate al unei firme din Deva. Oamenii legii au descoperit aproape 6.500 de minipetarde, 800 de petarde de clasa I, aproximativ 30 de petarde normae si sapte baterii de artificii de clasa II. Toata marfa a fost confiscata, iar politistii au deschis o ancheta. Au intocmit un dosar penal, iar vinovatul risca sa ajunga in spatele gratiilor pentru cateva luni.

JOI, 17 DECEMBRIE 2009
Cu ce se mai ocupa romanii

Catalin Riscuta, Glasul Hunedoarei

Progresul tehnic si specializarea tot mai stricta au creat o multitudine de ocupatii. Cei care doresc sa afle cu ce se mai ocupa romanii nu trebuie decat sa consulte Clasificarea Ocupatiilor din Romania. Vor avea surpriza sa constate ca lectura poate fi una extrem de incitanta si distractiva in acelasi timp. Spre exemplu, daca sunteti discotecar, adica organizator de discoteca, aveti nevoie de un discjokey, adica omul care se ocupa de muzica in acea discoteca. Exista ocupatii denumite dupa operatiunile care se efectueaza asupra unor materii prime sau materiale. Consemnam dintre acestea pe cele de afumator carne, albitor de pasta de hartie, carbonizator de textile sau curbator de lemn. Daca va incalziti locuinta cu lemne, veti avea nevoie in prima etapa de un drujbist care sa doboare copacii din padure, iar apoi de un circularist la taiat lemne de foc pentru a le debita la lungimea potrivita. Iar pentru a aprinde focul aveti nevoie de un chibrit. Fara indoiala, industria chibriturilor este una extrem de importanta si complexa. In functie de norma si material, produsul este realizat de catre un confectioner de cutii de chibrituri din carton sau de un confectionar de cutii de chibrituri din furnir. Alti doi specialisti care contribuie la rezultatul uimitor de a obtine o flacara galbuie puternica sunt confectionerul de gamalii de chibrituri si pastatorul de cutii de chibrituri. Pana nu demult, prea putini erau cei care bagau in seama lucratorii care isi castiga painea din asa-numitele meserii murdare. Mai incoace, acestia au devenit “la moda”, fiind chiar subiecti ai unor emisiuni televizate. Desigur, majoritatea celor care le privesc n-ar face niciodata ceea ce vad “pe sticla” si tocmai de aceea “eroii” merita din plin sporul de rusine pe care-l primesc. Paleta ocupatiilor de acest tip este extrem de larga si cuprinde cunoscutele meserii de gunoier, maturator de strada, drenor - canalist, vidanjor, hingher. Ce ar putea fi mai oribil? Poate meserii precum autopsier la ecarisaj, matar, tripier (muncitor de abator specializat in pregatirea pentru valorificare a tuturor deseurilor animale ori colector si preparator de faina, sange, carne, oase). Sau poate unele macabre, precum cele de imbalsamator sau gropar. Pe langa acestea, ocupatiile de lustragiu sau hamal par unele nobile. Parul este o materie prima utilizata la confectionarea diverselor obiecte precum peruci, pensule etc. Astfel se justifica existenta ocupatiilor de colector si sortator de par, legator de par sau pieptanator de par la masina. Exista si aburitori profesionisti, precum aburitorii de pluta sau cei de textile. Unele ocupatii n-ar iesi atat in evidenta daca denumirile produselor rezultate n-ar avea rezonante destul de ciudate. La o sumara cercetare putem afla ca un confectioner de cocleti este cel care produce ochiuri de ita folosite la razboiul de tesut, iar un decorticator de crupe se ocupa cu decorticarea boabelor de cereale folosite la prepararea unor mancaruri. In ceea ce priveste ocupatiile ciudate, in unele cazuri nu poti decat sa nu-ti pui problema utilitatii lor, cum este cazul cu impletitorii de obiecte din foi de porumb sau innodatorii de fire de matase naturala. Ce fac ei se numeste lucru manual... [...]

JOI, 17 DECEMBRIE 2009
Poftiti in taxiul lui Mos Craciun!

Iulian Stroia, Servus Hunedoara

Pentru ca sarbatoarea Nasterii Domnului este, in opinia lui Adrian Szekely, o ocazie unica de a reda speranta hunedorenilor intr-un an mai bun, taximetristul a hotarat sa-si intampine clientii costumat in Mos Craciun. Efectul a fost cel scontat: clientii zambesc, iar in statiile de taxi cei care sunt insotiti de copii sunt “trasi de maneca” si condusi inspre masina la volanul careia se afla chiar mosul care aduce daruri de Craciun.
Pentru ca adora sarbatorile de iarna, Adrian Szekely, un tanar in varsta de 28 de ani, taximetrist la o firma din Deva, isi intampina clientii costumat in Mos Craciun. ªi pentru ca Mosul este generos, soferul le ofera clientilor sai bomboane de ciocolata, iar copiilor le promite cadouri in noaptea de Craciun. “Pentru mine, sarbatorile de iarna reprezinta un prilej de bucurie si vreau sa transmit acest sentiment si clientilor mei. Ma bucur atunci cand ii vad ca zambesc, deoarece stiu ca, pentru o clipa, am reusit sa le reamintesc ca vine Craciunul. Cei mai incantati sunt copii care, atunci, cand ma vad in statii isi indeamna parintii sa aleaga masina lui Mos Craciun ”, povesteste Adrian.
Ideea taximetristului de a se costuma in Mos Craciun s-a dovedit benefica si in ceea ce priveste incasarile. Astfel, incantati de o plimbare cu Mosul, unii clienti au preferat sa aleaga din statia de taxi masina acestuia. Mai mult, unii dintre ei au dorit sa raspunda generozitatii soferului care le-a oferit bomboane cu aceeasi moneda, lasandu-i acestuia bacsis. “Pentru mine, reactia lor a fost un raspuns pozitiv la intentia mea de a-i face sa se simta bine. Cei mai incantati au fost copiii, care, pe tot timpul cat a durat calatoria, mi-au spus ce cadouri isi doresc si mi-au promis ca au fost cuminti. Pentru mine este o experienta frumoasa si ma bucur ca ideea mea este un succes ”, spune Adrian Szekely.
2009 s-a dovedit a fi un an greu si pentru cei care ofera servicii de taximetrie. Astfel, majoritatea taximetristilor spun ca, in acest an, profitul a scazut cu peste 50 la suta. Speranta acestora se indreapta catre 2010, cand isi doresc ca economia judetului Hunedoara sa-si revina.
“A fost un an greu, in care castigurile au fost foarte mici. Speram ca 2010 sa fie mai bun”, declara Adrian Szekely, taximetrist.

VINERI, 18 DECEMBRIE 2009
Comisia Europeana vrea sa limiteze volumul maxim al playerelor portabile la 85 de decibeli

Informatia de Hunedoara

Nu mai putin de 10 milioane de europeni, potrivit statisticilor de la Bruxelles, se confrunta cu pericolul surditatii definitive deoarece au tendinta de a asculta muzica foarte tare ca sa acopere zgomotul de fond al orasului. Uniunea Europeana tine sa aiba grija si de urechile noastre. Comisia Europeana vrea ca toate playerele portabile din statele Uniunii sa aiba volumul de sunet limitat. Bruxelles-ul ia foarte in serios problema, pentru ca foarte multi oameni risca sa surzeasca din cauza muzicii ascultate la maximum in casti. Comitem un mic macel asupra timpanelor noastre in fiecare zi, spun specialistii, atunci cand ascultam, pe strada sau in mijloacele de transport, muzica la maximum. Dupa ce a comandat cateva studii care i-au confirmat pericolul, Comisia Europeana a decis: toate MP3 playerele vandute pe continent sa fie limitate la o emisie de zgomot de 85 de decibeli - pentru comparatie, un player bun, cu castile adecvate, poate reda muzica la 120 de decibeli, adica mai tare decat zgomotul facut de un avion cu reactie la decolare. Asa ca, de luna viitoare, Comisia va demara consultari cu toate organismele de standardizare, iar la primavara e aproape sigur ca va fi adoptata o astfel de masura. Cei care vor dori sa scape, in astfel de conditii, de zgomotul strazii vor trebui sa revina la castile mari, mai incomode, dar mai fidele si mai bine antifonate.

LUNI, 21 DECEMBRIE 2009
Trenuri anulate de sarbatori

Nicoleta Popa, Mesagerul hunedorean

CFR Calatori a anulat mai multe trenuri, in perioada 24 decembrie 2009 - 3 ianuarie 2010. Astfel, au fost anulate, in zilele de 25, 26 decembrie si 1 si 2 ianuarie trenurile InterCity 591, 592, 594 si 594, Bucuresti Nord - Timisoara Nord si retur. Printre trenurile rapid anulate in perioada amintita sunt 695 si 696, Bucuresti Nord - Timisoara Nord si retur, trenul 699, Resita Sud - Caransebes, 731 / 731-2 si 734-1 / 734, Cluj Napoca - Timisoara Nord, 732-1 / 732, Timisoara Nord - Cluj Napoca. Toate agentiile de voiaj CFR vor fi inchise in zilele de 25 si 26 decembrie 2009 si 1 si 2 ianuarie 2010. In 24 si 31 decembrie, programul de lucru cu publicul al agentiilor se va desfasura intre orele 9 - 17.

23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2025 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Jurnal de pescar:: Mini “Abc” în stationar

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009::Scris de Bogdan Leu

Ideea de a oferi cateva coordonate celor care nu sunt pe deplin familiarizati cu tehnicile moderne de pescuit, dar si celor care sunt la inceput de drum in pescuit, ne-a venit atunci cand am constatat ca foarte multi pescari nu sunt deprinsi cu instrumentarul pe care il adesea il uzam multi dintre noi, in paginile revistelor de specialitate. Asadar, este necesar din cand in cand sa redefinim anumiti termeni, sa recapitulam ce am dobandit si ce am invatat, precum si sa reinventariem tehnicile moderne continentale care, iata, dau rezultate foarte bune pe ape.

[... detaliat]

Pescuitul stationar, asa cum ii sugereaza si numele, se adreseaza acelor unditari care cauta neobositi pestii pasnici, de pe balti – oblete, rosioara, babusca, biban soare, lin, crap, amur, fitofag (sanger si novac), platica, caras, batca; sau de pe rauri – mreana, scobar, vaduvita, clean, morunas, etc – in general toate speciile din vasta familie Cyprinidae, din care fac parte circa 2.500 de specii de pesti si din care doar cativa traiesc la noi. Asadar, pescuitul stationar se adreseaza cautatorilor de cyprinide si alte specii, pescarul avand nu de putine ori surpriza de a face cunostinta si cu rapitori (avat, somn, biban, salau si chiar stiuca).

Setul de vergi
In pescuitul stationar, domina la loc de cinste cateva unelte consacrate si care nu ar trebui sa lipseasca din arsenalul oricarui pasionat de plutarit. In cea mai mare parte, discutam despre vergi si lansete construite integral din carbon – acest material avand caracteristicile cele mai potrivite pentru stationar, dar si pentru pescuitul la crap, somn, precum si pentru spinning (pescuitul speciilor de pesti rapitori) – cele mai populare tehnici din tara noastra. Asadar, incepem cu pescuitul la varga, iar pentru acest lucru avem nevoie in primul rand de un set complet de vergi pentru maruntis. Consider ca este primul pas pe care trebuie sa-l faca orice incepator in ale pescuitului. Din arsenalul obletarului nu trebuie sa lipseasca setul de vergi, fie cu lungimile din 50 in 50 de cm, fie din 20 in 20, dupa modelul italienilor, mari amatori de oblete. Unele seturi de vergi incep de la dimensiuni de un metru sau 1,5 metri, altele de la 80 cm si urca progresiv. Acest sistem de dimensionare este gandit in functie de precizia cu care aruncam bulgarele de nada. Astfel daca ratam un bulgare, shimbam automat varga cu una mai lunga sau mai scurta, dupa caz. Cu timpul, vom deprinde dexteritatea necesara pentru a arunca bulgarele de nada in acelasi loc, mai exact – pe pluta. Nada pentru oblete trebuie udata considerabil sau imbunatatita cu anumiti coloranti, pentru a se desface rapid in apa la suprafata si a crea efectul de nor. Particulele deosebit de fine din compozitia nadei nu vor satura pestii, dar ii vor atrage si ii vor alerta in cautarea unor eventuale momeli. Plutele obletarului sunt si ele deosebit de gingase cu greutati de la 0,25 grame la 0,50; 0,75 pana la un gram, toate dotate cu o antena foarte sensibila, capabila sa transmita orice mic impuls dat de obleti. Liniile de pescuit incep de la 0,12 si continua in sens descrescator cu 0,10; 0,08; 0,07; 0,06 folosite atat pe direct, cat si prin intermediul unui forfac mai subtire. Carligele folosite in general sunt cele de 18 si cele de 16, fie cele de culoare rosie pentru larve, fie cele normale pentru viermus. In general obletele se prinde la vierme, (o atractivitate sporita petru obleti o ofera traditionalul “vierme de porc”), larve, rame mici, paine, pinky etc. Intr-o prima faza, pescarul care doreste sa-si imbunatateasca tehnicile de stationar trebuie sa cunoasca foarte bine pescuitul cu varga, atat la pesti mici, cat si la pesti mari. Este bine de stiut faptul ca pescuitul obletilor, al babustilor si al maruntisului in general este unul de maxim rodaj si de viteza, care presupune o nadire intermediara constanta pe pluta, o atentie deosebita la vibratiile plutei, dar si o indemanare sporita la intepare. Dupa ce am experimentat pescuitul cu vergile scurte, pe care le gasim fie la seturi complete, fie la bucata, in functie de optiunile fiecaruia in materie de pescuit, trecem la arsenalul greu de vergi, destinate pescuitului speciilor mai mobilate – platica, crap etc. La stationar in lacurile de mare intindere se folosesc vergile usoare de 6-7-8 metri, chiar mai lungi, de pana la 10 metri - asa cum impune regula Sarulestiului, pentru pescuitul platicii, atunci cand ne este dificil sa atingem pragurile cu orice alta unealta. Pentru pescuitul pestilor mari, se folosesc vergi accesorizate cu un elastic special (simplu sau tubular), intins pe primele doua tronsoane, astfel incat intreaga forta sa fie distribuita pe acest elastic care se declanseaza din interiorul vergii in momentul in care intepam un peste frumos si de care este legata linia cu pluta, blumbaj, forfac si carlig, printr-un sistem specific vergilor rubeziene – despre care vom discuta imediat pe larg. Avand intregul arsenal de vergi la dispozitie, putem aborda orice specie de pesti, in general pe balti si lacuri.

Pescuitul cu bolognesa
Vergile bolognese, cunoscute popular la noi si ca “telescoape”, sunt acele vergi de 5-6-7 metri, unele chiar mai lungi, care sunt dotate cu inele la fiecare tronson si cu mandrina – dispozitiv de prindere a mulinetei. Intervine, asadar, mulineta in sistem. Bolognesele sunt foarte eficiente pentru pescuitul pe rauri, la scobar, mreana, morunas dar sunt si cele mai folosite in Romania pentru pescuitul carasului pe balti. Bolognesele au constructii diferite si puteri diferite, insa atentie, nu folositi la astfel de vergi, linii mai grele 7-8 grame, existand riscul ruperii varfului la lansare. Bolognesele sunt foarte eficiente pentru pescuitul pe rauri cu plutele Cralusso, faurite de vecinii nostri maghiari si care au brevetat un model de plute destinat exclusiv pescuitului cu bolognese – Cralusso Bolo. Atentie, in alegerea bolognesei, factorul decisiv este greutatea – astfel, aceasta caracteristica se simte si la pretul de achizitie al uneltei, cu cat este mai usoara, mai lesne de manevrat, mai solida ca si constructie, cu atat pretul creste.
(va urma)

23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2203 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Jurnal de pescar:: Generalitati despre feeder (IV)

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009::Scris de Bogdan Leu

Pentru pescuitul la feeder trebuie sa acordam o atentie deosebita lansetelor pe care le folosim. Adi Petrisor, in filmuletul intitulat “Feederul la Crap”, ne sfatuieste sa folosim lansete moi, cu actiune parabolica, iar in acest fel pestele oboseste mult mai repede in drill si nici nu o ia la sanatoasa dupa intepare. Este un amanunt foarte important. Divizionarul A ne recomanda lansetele produse de Energofish, Bream Picker-ul si Bream Feederul – primul, mai moale, al doilea, cu o actiune medie, insa la randul sau cu actiune parabolica. Alegeti intotdeauna mulinetele potrivite, care sa echilibreze perfect batul si care sa aiba puterea ideala de recuperare.

[... detaliat]

Simplitatea feeder-ului
Montura pentru un pescuit cu feederul la crap este si ea foarte simpla. Avem nevoie de un antitangler – un dispozitiv din plastic de care prindem cosuletul (feederul), o bila de cauciuc pe post de opritor – se gasesc in arsenalul pescarilor de crap, un vartej mic de 10 si, bineinteles, o struna cu carlig. De regula, pentru pescuitul cu feeder la crap se folosesc fire principale de 18 sau de 20, urmand ca struna sa fie de cel mult 16. Nu uitati sa cereti vanzatorului un fir scufundator, iar Adi Petrisor ne recomanda cele aprobate EFTTA – adica cele care au un mic insemn de genul acesta pe pachet si care recomanda firul drept unul care nu este deloc supradimensionat, rezistent la frecari si care sa aiba calitatea de a fi scufundator, pentru o linie perfect intinsa intre mulineta si montura. Carligele pe care le alegem trebuie sa fie foarte fine, astfel, combinatia dintre o lanseta foarte moale si un carlig foarte fin va aduce rapid pestele la minciog, fara drill-uri interminabile si contre epuizante.

O metoda eficienta
Asa cum spuneam si data trecuta, nada nu este foarte complicata. Personal am vazut foarte multi pescari optand pentru nada Benzar, fie in variantele de 1 kg, fie pentru cele de 3 kg. O nada rapida pentru feeder poate fi compusa din 500 de grame TTX inmuiat rapid pe malul apei cu jumatate de litru de apa minerala – pentru o desfacere mult mai rapida, doua kilograme de nada Benzar, combinatie intre capsuni si miere (galben si rosu), un flacon de aditiv lichid varsat in jumatate de litru de apa minerala; o cutie de porumb si 300 - 400 de grame de viermi albi. Nada se siteaza obligatoriu, pentru o omogenizare perfecta si pentru o umectare uniforma, astfel aspectul sau va fi unul pufos iar nada se va desface rapid pe substrat, atragand pestii pe vad. Imediat dupa primele lansari, pestii devin curiosi si isi fac aparitia in jurul feederului, cu conditia sa si avem pesti in balta in care pescuim. Am vazut rezultate foarte bune, iar de multe ori, chiar am avut senzatia ca pescuitul la feeder este mult mai eficient in unele perioade decat orice alta metoda si in plus este un pescuit foarte elegant si prea putin solicitant – un pescuit relaxant si frumos. Am avut ocazia sa-l vad pe unul dintre fratii Pandia, hunedorean pasionat de pescuitul cu feeder, prinzand veritabili monstri pe balta Ben, folosind drept momeala bucati de banana, coaja de banana si tot soiul de astfel de minuni – important este ca a prins nesperat de bine, pesti foarte mari – in general amuri. Am amintit in editiile trecute despre concursurile la feeder, ele devin o obisnuinta pentru amatorii de competitii, fiind o metoda foarte comoda si eficienta. Cele mai multe concursuri la feeder sunt organizate in judetele Arad si Timisoara pe baltile de la Vladimirescu si Cornesti – doua locatii excelente pe care va invit sa le vizitati cu incredere pentru un pescuit senzational in sistem catch and release. Nu uitati, invatati sa prindeti foarte multi pesti, dar mai si eliberati din ei, pentru ca numai in felul acesta partidele noastre de pescuit vor fi reusite de fiecare data.

23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2814 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Sport:: Fara doctori, gimnastica va spune “adio” performantei

Nr. 370:: 23 - 30 decembrie 2009::Scris de Ion Badin

2009 a marcat pentru gimnastica feminina romaneasca inceputul unui nou ciclu olimpic. Au fost doua competitii majore, anul acesta, Campionatele Europene din primavara, de la Milano, si Mondialele din toamna, de la Londra. Ciclul se va incheia in 2012, in capitala Marii Britanii. Despre problemele din acest an, dar si despre provocarile din viitorul imediat al gimnasticii feminine romanesti, am reusit sa discutam cu antrenorul lotului national, Nicolae Forminte.

[... detaliat]

In ce masura sunteti multumit de rezultatele din acest an?
Rezultatele noastre au fost la limita. Daca la Europenele de la Milano s-au luat doua medalii de argint si bronz la barna, prin doua gimnaste din “garda veche”, daca se poate spune asa, Tamarjan si Dragoi, la Mondiale a venit o gimnasta din generatia noua (Ana Porgras – n.r.), care a fost o surpriza pentru toata lumea, dar nu si pentru mine si Federatie. Este o gimnasta de la care noi avem mari asteptari, dar, din pacate, ea a fost nevoita sa se opereze la genunchi. Una peste alta, anul acesta ne-a aratat ca problemele de sanatate nerezolvate in timp se “razbuna”, iar atunci cand am avut nevoie de gimnaste puternice si cu experienta, ele ne-au lipsit. Daca dupa JO de la Beijing, statistic vorbind, nutream speranta ca nu vom mai pierde generatie dupa generatie, practica ne-a demonstrat ca lucrurile nu stau asa, si ca gimnastele au si ele ciclul lor de activitate. Nu orice sportiva care intra in sala de gimnastica are si veleitati de mare campioana. Daca dupa JO de anul trecut, Steliana Nistor isi anunta retragerea, in fapt erau si altele care aveau in cap acest lucru. Unele din cauza pierderii interesului fata de aceasta activitate, altele din cauza plafonarii, si de ce nu, din cauza schimbarilor produse in societatea noastra. Si astfel le-am pierdut pe Acatrinei, pe Druncea, pe Grigore. De unde ne gandeam ca vom ramane cu o generatie cu experienta, am ramas doar cu patru gimnaste din vechea garda, si toate cu probleme de sanatate. Cand spun probleme de sanatate, ma gandesc la Patrascu, Dragoi si Tamarjan, care au facut Jocurile Olimpice fara sa fie cu sanatatea la parametrii necesari. A mai fost si ghinonul pe care l-a avut Sandra Izbasa, care si-a rupt tendonul ahilian inainte de Mondiale. Toate acestea au facut ca acest an sa nu fie unul foarte bogat in medalii.

Care este situatia actuala a Sandrei?
Ea s-a operat, a fost o interventie destul de dificila, iar recuperarea s-a intins pe o perioada mai lunga. Au fost ceva probleme, dar acum ea merge, a fost si aici, la Deva, ca sa vada daca mai poate intra in sala. Adevarul este ca dupa acea accidentare urata, ea nu a mai avut puterea sa se mai uite la gimnastica, nici macar sa-si asculte muzica de la sol. Intrase intr-o stare de panica, revenirea ei in sala fiind incerta. Din fericire, a avut taria sa treaca peste acest “soc” psihic, a intrat in sala, s-a urcat si pe aparate. Nu s-a ingrasat, si sustine ca doreste sa revina. Ce se va intampla, nu stiu.

Ana Porgras, in opinia specialistilor, se anunta o stea in devenire.
Toata lumea a indragit-o pe Ana. Ea a surprins publicul si specialistii pentru ca iese in evidenta, este o gimnasta cu o alta tipologie. Gimnastica feminina tanjeste dupa astfel de sportive, tip Nadia Comaneci, Horkina, Lukin. Ele sunt gimnaste plastice, artiste, pe care le cresti mai greu, pentru ca in gimnastica, viteza si forta sunt calitati absolut necesare. Iar aparitia Anei a iesit bine din acest ”tipar” si a sarit in ochi. Eu sunt mai rezervat si nu astept de la ea sa darame norii. Pentru mine, Ana este o gimnasta cu potential, la fel ca alte cateva gimnaste care vin acum din noua generatie, iar un exemplu este Racea, care are aceeasi tipologie ca si ea. Au si ele probleme, Ana sufera de o emotivitate crescuta. Va trebui sa-si rezolve acest parametru al pregatirii si usor - usor sa devina gimnasta pe care ne-o dorim cu totii. Eu inca nu m-am entuziasmat. Daca din cele patru “gloante” pe care le-a avut la dispozitie la Mondiale, ar fi urcat pe podium la toate, atunci as fi spus ca este o gimnasta de la care pot sa astept, si pot sa cer. Faptul ca din patru finale ea a reusit sa fructifice doar una spune ca inca este cruda si ca are mult de muncit. Dar este o gimnasta care ne poate da satisfactii multe.

Mondialele de la Londra au aratat parca faptul ca s-a adancit diferenta dinte SUA si China pe de o parte, si celelalte tari cu traditie in acest sport, printre care si Romania?
Eu as spune ca aceste Mondiale, ca si alte competitii, transmit un mesaj, si anume ca miscarea in general este in regres in intreaga lume. Aici se incadreaza si gimnastica. S-ar parea ca Europa sufera din cauza ca tineretul nu se mai indreapta atat de hotarat spre o forma de consumare a timpului liber in sali de sport si pe stadioane. Aceste Mondiale au aratat ca toate natiunile au probleme, fiind avantajate cele care stau mai bine din punct de vedere numeric al practicantilor. Cert este ca atat SUA, cat si China, dispun numeric de gimnaste, iar motivatia sportivilor si antrenorilor este cu totul alta. Celelalte natiuni care incearca sa le tina piept, Romania, Rusia, sunt intr-o criza, in primul rand de antrenori. Noi dorim foarte mult, dar cu foarte putin, atat la nivel de antrenori, dar si de sportive. La toate acestea se adauga codul de punctaj, din care nu mai intelegi nimic, care se modifica peste noapte. In mod normal, orice modificare in “cod” trebuie sa se anunte cel putin cu sase luni inainte de competitie, ori mai nou apar modificari doar cu cateva zile inainte.
Asta este, nu vreau sa comentez, cert este ca in primul rand nu avem antrenori motivati, mai ales cand au aceste salarii de care nu vreau sa mai discut. Vrem performante, dar cu ce? Statul tinde sa intervina cat mai putin, nu se aloca fonduri. Ce sa faca FRG ca si altele? Trebuie sa gaseasca investitori, sponsori, iar in gimnastica este mai greu, atunci cand ai doua-trei competitii majore pe an. Iar daca nu vom gasi aceste resure financiare din zona privata, probabil vom sucomba, vom disparea din peisajul gimnasticii feminine, asa cum au patit vecinii nostri, bulgarii.

Practic sunt niste paradoxuri, pe care numai in Romania le putem trai. Atunci cand avem rezultate, reprezentantii statului se “afiseaza” cu campionii, dar cand este vorba de bani, uita.
Eu incerc sa stau cat mai departe de politica, nu ca nu m-ar pasiona, dar am impresia ca politicienii romani sunt si ranchiunosi. Nu comentez acest lucru, mai ales ca mi-am propus ca atata timp cat ocup aceasta pozitie, culorile mele sa fie rosu, galben si albastru. La noi este o mare problema: nu stiu de ce aceasta natie nu este capabila sa-si aprecieze, sa-si protejeze, sa-si multiplice valorile. Am fost recent la un turneu in Italia si nu va inchipuiti ce pot sa faca italienii pentru valorile lor. Este incredibil cat sunt de respectati, de aplaudati, de venerati, pentru ca la un momentdat au avut un rezultat. Sunt in stare sa umple o sala de cateva mii de locuri pentru a-i venera si omagia pe acesti sportivi. Noi nu suntem capabili sa facem asa ceva. Noi apreciem valorile dupa ce ele trec in nefiinta, pentru ca atunci cand sunt in viata incomodeaza.
Revenind, as vrea sa adaug ca daca in scurt timp nu vom rezolva problema asistentei medicale pentru gimnaste, ne va fi foarte greu sa mai intram in finale, daramite sa mai castigam vreo medalie. Este un SOS pe care l-am lansat demult, dar nu am fost auzit.

La ce competitii vom participa anul viitor?
La CE din Anglia, echipe si aparate, si la CM din Olanda, un concurs complet. La Europene vom avea o echipa complet noua, datorita problemelor medicale. Sa speram ca ne vom indeplini in continuare obiectivele, ca ne vom bate pentru medalii. La cum merg lucrurile in societate, nici eu, nici colegii mei nu avem linistea necesara pentru a pregati astfel de competitii. Ma gandesc in primul rand la acel confort minim financiar de care avem nevoie pentru familiile noastre.

Ce va doriti pentru viitor?
In primul rand, imi doresc sanatate mie, familiei mele, copiilor pe care ii pregatesc, colegilor cu care lucrez si tuturor celor care au stat alaturi de mine de cand am preluat aceasta responsabilitate. As dori sa urez “La Multi Ani” tuturor devenilor prin al caror sange curge gimnastica, sa multumesc autoritatilor locale si judetene care ne-au ajutat si sunt convins ca o vor face si in continuare. Gimnastica va fi un emisar, ca sa nu spun ambasador, nu numai al Romaniei, dar si al Devei.

23-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1956 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Realitatea Hunedoreana:: Hunedoara, dupa 20 de ani de tranzitie

Nr. 369:: 17 - 23 decembrie 2009::Scris de Monalise Hihn

Se implinesc 20 de ani de la schimbarea regimului politic in Romania. Indiscutabil, trecerea de la dictatura la democratie a insemnat cel mai mare castig pentru societatea romaneasca. Analizele sociologice arata insa ca numarul celor care considera ca au trait mai bine inainte de 1989 este aproape egal cu al celor care cred in prezent ca au o viata mai buna decat in perioada comunista. Dincolo de consideratiile personale raman cifrele. REPLICA va prezinta o analiza a felului in care arata situatia economica si sociala a judetului in 1989 si cum se prezinta astazi.

[... detaliat]

In 1989, Hunedoara se numara printre cele mai industrializate judete din Romania. In plus, in topul salariilor din tara, Hunedoara ocupa unul dintre primele cinci locuri. La sfarsitul anului 1989, erau angajate aproape 235.000 de persoane. Dintre acestea, aproximativ 130.000 lucrau in industrie, peste 23.000 in constructii, aproape 19.000 in comert, circa 18.000 in transport si in jur de 8.200 in invatamant. In 20 de ani, numarul angajatilor s-a redus cu aproape 50 la suta. Acum, Hunedoara se afla undeva la jumatatea clasamentului national in privinta castigurilor salariale.

Hunedoara, lovita de restructurare
In 1989, municipiul Hunedoara numara in jur de 90.000 de locuitori. Incepad cu anii ‘50, regimul comunist a trecut la industrializarea masiva a zonei, astfel ca orasul a devenit un fel de El Dorado pentru mii de persoane din Moldova si Oltenia, care au sosit in numar impresionant in Hunedoara. Astfel, la sfarsitul anilor ‘80, in Combinatul Siderurgic de la Hunedoara erau circa 20.000 de salariati, iar productia ajunsese la patru milioane de tone de otel anual. Mai mult, la ultima sa vizita in judetul Hunedoara, in martie 1989, Nicolae Ceausescu a prezentat si un proiect de modernizare a combinatului siderurgic. Era vorba despre aproximativ 40 de miliarde de lei la vremea respectiva. Hunedoara trebuia sa fie cel mai modern combinat din Europa, pentru ca Ceausescu spunea ca aici sunt muncitori foarte buni, cu rezultate. Era vorba despre o otelarie complet noua, sapte instalatii de turnare continua, modernizarea laminoarelor existente etc. Acest lucru ar fi dus la cresterea numarului de angajati ai combinatului cu inca vreo cateva mii. In plus, in jur de 8.000 de oameni lucrau la ICSH, iar alti 5.000 la Teliuc, Ghelari si Craciuneasa. Prabusirea pietei CAER, costurile ridicate la utilitati, deciziile eronate ale guvernelor care s-au succedat la conducerea Romaniei au facut ca, in mai putin de 10 ani de la Revolutie, Hunedoara sa se prabuseasca din punct de vedere economic si social. In 2003, combinatul a fost vandut, iar in prezent, in aceasta firma mai lucreaza in jur de 800 de persoane. De asemenea, unitatile miniere de la Teliuc si Ghelari au fost inchise, iar la ICSH mai sunt salariate cateva sute de persoane. Nostalgici sau nu, tot mai multi locuitori ai orasului considera ca restructurarea a dus aproape la ruinarea Hunedoarei. Cei mai multi spun ca restructurarea trebuia insotita de alternative, astfel incat forta de munca disponibilizata sa poata sa isi gaseasca rapid alte locuri de munca. Pentru cei mai multi dintre cei care si-au pierdut slujbele din combinat, colacul de salvare a venit tot de la stat, prin Legea pensiilor, astfel ca multi dintre fostii siderurgisti au putut sa isi inchie activitatea in jurul varstei de 55 de ani. In schimb, multi dintre cei tineri au ales sa plece in strainatate. Statisticile neoficiale arata ca in jur de 3.000 dintre fostii siderurgisti s-au recalificat si lucreaza astazi in alte domenii.

Calan – istoria unui faliment
In 1989, combinatul din Calan avea in jur de 6.400 de angajati. Divizarea combinatului in 12 societati comerciale, in 1998, a dus la pierderea a peste 5.000 de locuri de munca in oras. Astazi, in Calan mai sunt cam 1.300 de slujbe, iar multi dintre locuitori sunt nevoiti sa faca naveta la Deva, Simeria sau Hunedoara. Ani in sir, Calanul a fost unul dintre cele mai sarace orase ale judetului. Situatia nu s-a indreptat nici in prezent, dar, spre deosebire de alte orase, locuitorii din Calan au noroc ca au terenuri agricole in satele limitrofe orasului, astfel ca isi pot asigura macar hrana. Si alte orase, precum Hateg, Simeria sau Orastie se afla intr-o situatie asemanatoare cu cea a Calanului. Zone industrializate inainte de 1989, cele trei orase au pierdut impreuna in jur de 15.000 de locuri de munca in 20 de ani. Nici in cele trei localitati urbane nu au fost atrasi investitori care sa creeze noi slujbe. Mai mult, cateva mii de locuitori ai celor trei orase au parasit Romania si s-au stabilit in Spania si Italia.

Deva – cu noroc
Singurul oras din judet care s-a dezvoltat in ultimii 20 de ani este municipiul Deva. Si inainte de 1989, resedinta de judet a beneficiat de fonduri substantiale in comparatie cu alte localitati urbane din Hunedoara. Spre deosebire de celelalte orase ale judetului, Deva, oras al functionarilor si in perioada comunista, nu a pierdut locuri de munca dupa 1989. Din contra, a castigat cateva mii de slujbe, pentru ca in resedinta de judet se afla sediile tuturor institutiilor publice. Avand o populatie activa care lucreaza, in mare parte, la stat, Deva a incasat si bani mai multi la buget, fonduri pe care s-a putut baza. Doar anul trecut, Deva a avut un buget de patru ori mai mare decat cel al Consiliului Judetean. Mai mult, orasul s-a putut dezvolta si pentru ca este situat pe traseul Drumului National 7, sosea care face legatura cu granita de Vest a tarii. In plus, investitorii, chiar daca cei mai multi au fost in domeniul serviciilor, au preferat resedinta de judet in detrimentul celorlalte localitati urbane ale Hunedoarei.

Brad, fara minerit
In 1989, in minerit, in zona Brad, lucrau in jur de 5.500 de oameni. In acel an urma ca la exploatarea de la Barza sa fie alocate cinci miliarde de lei, pentru ca Nicolae Ceausescu dorea sa creasca productia prin “Programul Aur”, pentru retehnologizare si punerea in valoare a noi zacaminte. Nu a mai apucat. Imediat dupa Revolutie, in mineritul aurifer s-au alocat sume foarte mici pentru investitii. Costurile la extragerea aurului au crescut. A urmat perioada de disponibilizari, iar in 2006, de la Barza s-a scos ultimul gram de aur, s-a pus cruce peste mineritul aurifer din zona Brad. Din pacate, nu s-a pus nimic in loc. Nimeni nu a mai fost interesat sa dimensioneze exploatarea miniera de la Barza, astfel incat ea sa ramana functionala. Nici statutul de zona defavorizata, de care a beneficiat cativa ani, nu a ajutat prea mult zona. Astazi, in Brad, somajul a ramas extrem de ridicat. Investitorii sositi aici sunt putini, iar femeile par sa fie mai norocoase, pentru ca doar ele si-au gasit mai usor de lucru, la fabricile care lucreaza in lohn.

Valea Jiului, incotro?!
La sfarsitul anilor ‘80, aproximativ 40.000 de oameni erau angajati in cele 13 exploatari miniere din Valea Jiului. In 1989, ortacii din Valea Jiului reuseau sa scoata din adancuri cam 12 milioane de tone de masa miniera. Insuficient pentru planurile lui Nicolae Ceausescu. Fostul sef al statului a venit in martie 1989 in Vale si a cerut un plan de 20 de milioane, lucru imposibil, avand in vedere ca deja forta de munca era insuficienta, iar in subteran lucrau, alaturi de mineri, in jur de 7.000 de militari in termen. Din 1990, Valea Jiului a fost practic condamnata. Intai, chiar de catre ortaci. La sfarsitul lunii ianuarie 1990, minerii din Valea Jiului ajung pentru prima oara in Bucuresti, unde au mers “sa apere democratia” si “sa fie mai multe desene animate la televizor”. S-au intors in februarie, ca sa “salveze tara de partidele politice”. In iunie 1990, Romania reusea sa uimeasca intreaga lume prin imaginile care aratau cum fortele de ordine, ajutate de mineri, au intervenit brutal impotriva protestatarilor din Piata Universitatii din Bucuresti si a populatiei civile. Ceea ce s-a intamplat atunci a fost considerata cea mai sangeroasa, cea mai brutala ca stil si anvergura dintre toate actiunile minerilor. In data de 13 iunie seara, trei garnituri de tren, pline cu mineri, au plecat din Petrosani spre Bucuresti. Ceea ce a urmat se stie... Istoria se repeta in 1991, dupa ce ortacii au cerut sa le fie aprobate o serie de solicitari. In data de 25 septembrie 1991, minerii din Valea Jiului pornesc pentru a patra oara, dupa decembrie 1989, spre Bucuresti, chiar daca de la Guvern primisera asigurari ca vor fi negocieri pentru solicitarile lor. Au urmat cateva zile de teroare, care au culminat cu prezentarea demisiei cabinetului condus de Petre Roman. Patru persoane au murit, dintre care trei in Capitala (Andrei Frumusanu, Aurica Crainiceanu si Nicolae Lazar) si una in municipiul Vulcan (Ionel Enea). Alti 455 de oameni au ajuns la spital, iar 50 au fost internati. Sase ani mai tarziu, in 1997, a inceput restructurarea mineritului din Valea Jiului. Contra unor plati compensatorii, ortacii isi “vand” locurile de munca. S-a vorbit de razbunarea lui Petre Roman, desavarsita prin intermediul lui Radu Berceanu. ªi astazi, multe voci sustin ca restructurarea mineritului a costat mai mult decat daca ar fi fost mentinut. Specialistii sunt de parere ca multe din locurile de munca desfiintate ar fi disparut pe cale naturala. Mai mult, ei considera ca platile compensatorii, ajutoarele de somaj si cele sociale puteau fi folosite pentru crearea de alte locuri de munca, de alternative pentru Valea Jiului. Din pacate, toate strategiile de dezvoltare au ramas doar pe hartie. Dupa disponibilizarile masive, au mai urmat inca doua mineriade in ianuarie si februarie 1999. Cele sase mineriade au aruncat o anatema asupra Vaii Jiului, lucru care a costat extrem de mult zona. Din pacate, Valea ramane un pol al saraciei. Astazi, in mineritul din Valea Jiului mai lucreaza in jur de 10.300 de persoane, de patru ori mai putine decat in 1989. Pe de alta parte, in cei 20 de ani, turismul s-a dezvoltat mult mai repede in Valea Jiului decat in celelalte zone ale judetului. Cele doua statiuni – Straja si Parang – devin destinatiile favorite ale hunedorenilor, dar sunt cautate din ce in ce mai mult si de turisti din alte zone ale tarii. Din pacate, acest lucru nu este suficient, deoarece inca lipsesc investitiile substantiale pentru ca turismul sa fie principala sursa de venituri a Vaii.

Judet al pensionarilor
In 1989, in judetul Hunedoara erau in jur de 40.000 de pensionari. Din 1990, diversele legi speciale au facut sa scada varsta de pensionare pentru mineri si siderurgisti. In prezent, numarul pensionarilor (cu tot cu cei din agricultura) a crescut de mai bine de trei ori. De altfel, numarul pensionarilor aproape ca il egaleaza pe cel al angajatilor. Pe de alta parte, pana in 1989, locurile de munca erau stabile. De foarte multe ori, o persoana iesea la pensie chiar din locul in care se angajase cand a parasit bancile scolii. Astazi, pare greu de inchipuit ca un angajat va iesi la pensie dupa 25 – 30 de ani de activitate intr-o singura firma. In plus, daca in perioada comunista, nomenclatorul de meserii cuprindea cam 70 – 80 de meserii, astazi, angajatii din judet isi desfasoara activitatea in aproximativ 200 de meserii. In acelasi timp, in perioada comunista, migratia fortei de munca era interna, in timp ce imediat dupa 1990, tot mai multe persoane au ales sa paraseasca tara. In jur de 50.000 de hunedoreni se afla in prezent in afara granitelor tarii.

Ieri chiriasi, azi proprietari
Potrivit statisticilor oficiale, inainte de 1989, in judet se construiau in jur de 4.000 de locuinte anual. Apartamentele erau botezate “cutii de chibrituri”, pentru ca aveau suprafete relativ mici, majoritatea cuprinse intre 40 si 60 de metri patrati. La sfarsitul anilor ‘80, in judet erau construite cam 80.000 de apartamente. Majoritatea oamenilor plateau chirie si erau obligati sa astepte cel putin un an pana primeau o repartitie pentru o locuinta. Doar zece la suta dintre acestea erau proprietate personala. Dupa 1990, apartamentele au fost vandute. Devalorizarea accelerata a monedei nationale a facut ca locuintele sa fie cumparate la preturi modice. Astazi, 92 la suta dintre hunedoreni sunt proprietarii apartamentelor construite in perioada comunista. Din 1989 si pana in 2009, in judetul Hunedoara au fost construite doar aproximativ 4.000 de apartamente, exact cate se ridicau intr-un an in timpul regimului comunist. Pe de alta parte, mai putin de zece la suta dintre imobile au beneficiat de reparatii capitale in perioada de dupa 1990, desi multe dintre ele au deja peste 30 de ani.

Proiecte nefinalizate
In decembrie 1989, zeci de mii de persoane faceau naveta in judetul Hunedoara. Spiritul de economisire a combustibililor i-a determinat pe cei de la Partid sa gaseasca o solutie pentru optimizarea transportului pe ruta Mintia – Deva – Hunedoara – Calan si retur prin Simeria. Astfel, pana in 1995, in zona ar fi circulat un tren electric. Documentatia era gata, iar Nicolae Ceausescu urma sa emita un decret prezidential. Fost primar al Devei pana in octombrie 1989, Ilie Lavu spune ca in anii ‘80 se discuta tot mai mult despre optimizarea transportului: “Tot mai multe persoane faceau naveta intre Deva si Hunedoara si invers, intre Deva si Calan, intre Hunedoara si Calan. Oamenii locuiau intr-o parte si munceau in alta. Naveta era obositoare, distantele se parcurgeau in prea mult timp, iar conditiile de transport nu erau din cele mai bune. Unde era cea mai mare problema cu transportul? Practic, intre Mintia si Calan. In aceasta zona erau Termocentrala, combinatele de la Hunedoara si Calan, fabricile de la Deva si Hunedoara, cele de la Simeria. Cateva mii de oameni se miscau in acest perimetru. De la Partid s-a cerut Institutului de Proiectari sa gaseasca o solutie. Din start s-a vorbit despre transportul electric, fie ca era vorba despre troleibuz, tramvai sau tren electric. Aceasta era o varianta mult mai ieftina. S-a facut un proiect. Linia mergea de la Mintia prin Deva, Hunedoara, Calan si intorcea prin Simeria. Practic, actele au fost gata, iar in 1989 urmau sa mearga la avizari la Bucuresti si erau pregatite pentru decret prezidential. De fapt, si acest proiect facea parte dintr-un plan de dezvoltare, in special pentru Deva si Hunedoara. Se discuta foarte mult ca Deva sa se dezvolte spre Hunedoara si invers. In schimb, nu se punea problema dezvoltarii satelor. Se delimitase deja perimetrul construibil si ndepasirea acestuia nu era permisa. Proiectul cu transportul era un prim pas in dezvoltarea localitatilor, astfel incat in viitor ele ar fi urmat sa se uneasca. De fapt, si varianta Devei era gandita astfel incat sa se construiasca linia electrica. Mai mult, tot planul de dezvoltare cuprindea si un proiect pentru un aeroport ce urma sa fie construit deasupra de Santandrei. Acesta urma sa aiba o pista de aterizare de 3,5 kilometri. Zona era foarte aproape de capitala de judet, Deva. Si tot aproape de judet, la Savarsin, ar fi fost construita cea de-a doua centrala nucleara din tara. S-au si facut studii in acest sens. Pe de alta parte, pentru ca se mergea puternic pe exploatarea zacamintelor, era nevoie si de solutii clare pentru transport, pentru ca forta de munca sa fie miscata cu usurinta. In plus, se tot planuia sa fie construite mai multe fabrici de industrie usoara. Erau deja probleme ca femeile nu aveau unde sa lucreze, iar in ideea ca se vor construi astfel de fabrici era nevoie si de conditii de transport”. La Hunedoara, gara urma sa fie mutata. Trebuia sa se construiasca si o centura de ocolire a Hunedoarei, ce iesea in localitatea Cristur, cu patru benzi. Lucrarile de modernizare ar fi inceput in 1990 si ar fi fost gata in 1992. Pe de alta parte, Viorel Raceanu, fost director al grupului de intreprinderi de gospodarie comunala, industrie mica si transport local din judetul Hunedoara, povesteste ca trenul electric ar fi avut un traseu de peste 50 de kilometri: “Tot proiectul se ridica la aproximativ un miliard de lei de la vremea respectiva. Traseul era de peste 50 de kilometri si fiecare garnitura avea cate cinci, sase vagoane. Era calculat si cate persoane ar fi transportat si la ce ore ar fi urmat sa circule. Era limpede ca accentul s-ar fi pus pe orele la care intrau si ieseau muncitorii in schimbul de dimineata si cel de dupa-amiaza. Linia urma sa fie construita intre 1990 si 1995. In paralel, s-ar fi lucrat la modernizarea combinatului de la Hunedoara si la construirea altor fabrici, astfel ca ar fi crescut si numarul muncitorilor care faceau naveta”. Dupa 1989, acel proiect a fost abandonat. La fel s-a intamplat si cu modernizarea Combinatului Siderurgic de la Hunedoara. Modernizarea drumului care leaga Hunedoara de Deva s-a facut abia in 2006, iar pentru partea de drum ce leaga Hunedoara de Calan s-au gasit, in sfarsit, bani de mai putin de un an. Aeroport nu s-a mai construit, iar planul pentru ridicarea unuia intampina probleme.

17-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2736 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Opinii:: De ce?!

Nr. 369:: 17 - 23 decembrie 2009::Scris de Monalise Hihn

Au trecut 20 de ani. Au fost 1.059 de morti si 2.831 de raniti in timpul evenimentelor din decembrie 1989. De ce?! Greu de raspuns! Poate ca nu vom afla niciodata.

[... detaliat]

Sotii Ceausescu au fost executati fix in ziua de Craciun. De ce?! Nimeni nu stie exact. Ne-am bucurat atunci. De ce?! Bine, doar ipocritii nu recunosc cu cata incantare au aflat ca Nicolae si Elena Ceausescu au fost executati. De ce?!
Ianuarie si februarie 1990. Oamenii muncii au innebunit la gandul ca in Romania pot sa existe si alte partide politice decat Frontul Salvarii Nationale. De ce?! Greu de spus.
Martie 1990. La Targu Mures, romanii si maghiarii isi dau in cap. De ce?!
Mai 1990. Ion Iliescu castiga alegerile cu 85 la suta. De ce?!
Iunie 1990. In capitala tarii, romanii le dau in cap romanilor. De ce?!
Septembrie 1991. Romanii merg iar in Bucuresti sa se ia la harta cu romanii.
De ce?! Petre Roman e inlocuit cu Theodor Stolojan. De ce?!
Septembrie 1992. Ion Iliescu castiga un nou mandat.
De ce?!
Noiembrie 1996. Emil Constantinescu castiga alegerile in fata lui Ion Iliescu. De ce?!
Tot noiembrie 1996, o coalitie formata din PNÞ-CD, PNL, PSDR, PD si UDMR intra la guvernare. De ce?! In scurt timp se cearta ca orbetii. De ce?! In patru ani la conducerea tarii se perinda trei guverne conduse de Victor Ciorbea, Radu Vasile si Mugur Isarescu. De ce?!
Vara lui 1997. Ni se zice pas la integrarea in NATO. De ce?!
Ianuarie 1999. Iar niste romani se bat cu alti romani. De ce?!
Februarie 1999. Miron Cozma este condamnat la 18 ani de inchisoare pentru subminarea puterii de stat. E singurul care primeste o astfel de condamnare. De ce?! Noiembrie 2000. Ion Iliescu si Corneliu Vadim Tudor Tudor ajung in turul al doilea al alegerilor prezidentiale. De ce?! Castiga Ion Iliescu. De ce?! Adrian Nastase ajunge seful guvernului. De ce?!
Aprilie 2004. Romania a intrat in NATO. De ce?!
Anul 2004. Romania e anuntata ca nu a sosit momentul sa adere la Uniunea Europeana.
De ce?!
Decembrie 2004. Traian Basescu a castigat alegerile prezidentiale. De ce?! Alianta D.A., formata din PNL si PD, la care s-au alaturat UMDR si PUR, formeaza guvernul. De ce?!
1 ianuarie 2007. Romania intra in Uniunea Europeana. De ce?!
Aprilie 2007. Parlamentul il suspenda pe seful statului. De ce?!
Mai 2007. Dupa un referendum, la care nu participa jumatate din numarul celor cu drept de vot, Traian Basescu se intoarce. De ce?!
Noiembrie 2008. Alegerile generale se termina in coada de peste. PSD ia mai multe voturi, iar PDL – mai multe mandate. De ce?! Cele doua partide ajung impreuna la guvernare.
De ce?! Iunie 2009. Alegeri europarlamentare. Iar PSD si PDL sunt aproape la egalitate. De ce?! Elena Basescu ajunge parlamentar european. De ce?!
Octombrie 2009. Cele doua partide se cearta. De ce?!
Noiembrie 2009. Traian Basescu si Mircea Geoana ajung in turul al doilea al alegerilor prezidentiale. DE CEE???!!!
Daca pentru toate celelalte evenimente imi place sa cred ca as putea gasi macar o farama de raspuns, de aceasta data ma dau batuta. N-am gasit nicio explicatie plauzibila. Cum e posibil ca dupa 20 de ani de cand avem pretentia ca am iesit din gaura neagra a istoriei noastre sa producem acesti candidati?! Mai rau, n-am vazut nici in iunie 1990 atata ura! De unde o avem?! Cum a putut sa fie sadita in sufletele noastre?! Pentru ce si, mai ales, de ce?! Nu imi vine sa cred ce aud! Nu pot sa inteleg de ce omul simplu ajunge sa faca spume la gura cand vorbeste despre Basescu sau despre Geoana. Stiu doar un singur lucru: politicienilor le merge bine si cand pierd, si cand castiga! De ce?! DEFINITIV!

17-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1744 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Special:: Romania reala, departe de Romania lui Noica

Nr. 369:: 17 - 23 decembrie 2009::Scris de Laura Oana

Se implinesc acum doua decenii de la un Decembre plin de sperante, dar realitatea bruta din tara a depasit chiar si profetiile sumbre ale lui Brucan. Mocirla politica a manelizat absolut toate ungherele Cetatii…Undeva, deoparte, ucenicii lui Noica asteapta inca “ceasul bun al culturii”. Deghizati in profesori, critici literari sau scriitori in reviste cu prea putini cititori, copiii de suflet ai lui Constantin Noica, cei numiti “Grupul de la Paltinis”, vegheaza “intru Spirit”, cu lampile aprinse, sosirea unei Romanii normale, Romania frumoasa din visele maestrului...

[... detaliat]

Gabriel Petric traieste si lucreaza la Orastie si este unul dintre cei 22 de tineri straluciti, pe care Noica i-a selectat pentru ªcoala sa de la Paltinis. La centenarul lui Noica, Gabriel Petric s-a decis sa scrie despre ucenicia sa alaturi de filozof, dupa ce a vazut ca evenimentul trece aproape neobservat de catre romani: “Sa fii ucenicul lui Noica este foarte greu si, daca esti un muritor de rand, incepi sa regreti ca nu esti un zeu de rand. E minunat sa fii in preajma de Noica, iar cartea pe care am publicat-o la editura Limes, «Jarul din zapada sclipitoare. Revederi cu Noica», este de fapt o carte de memorialistica, o carte care incearca sa il faca prezent pe Noica, astazi, cand el nu mai este prezent printre noi, dar spiritul lui ramane si as vrea sa ramana si sa fie in actualitate”. Scrierea, aparuta de curand la o editura din Cluj - Napoca, este, de fapt, povestea catorva tineri si a intalnirii lor cu gandirea lui Noica: pe langa jurnalul intalnirilor sale cu maestrul din Paltinis, cartea aduna si corespondenta dintre filozof si mai multi dintre ucenicii lui, alaturi de amintirile lor. Memoria lui Petric a pastrat vie fiecare asezare a clipei alaturi de marele filosof: “Noica in mijlocul iernii este cea mai frumoasa amintire pe care o am cu el, de aceea si titlul acesta... Mie imi place acest anotimp, are ceva special, iar metafora din titlu arata pasiunea mea pentru acest anotimp si pentru lumina care a fost filosoful Constantin Noica”. Pana si editorul cartii, poetul Mircea Petean, recunoaste ca este o carte mare, care se poate masura oricand cu “Jurnalul de la Paltinis” al lui Gabriel Liiceanu: “Mi s-a ivit acest prilej si am socotit ca nu este bine sa trec pe langa el si trebuie sa valorific aceasta sansa, pe care am transformat-o intr-o carte -eveniment pentru ca deja are ecouri dintre cele mai favorabile”. De ce Noica in titlu? Pentru ca numele unei personalitati vinde si, de ce nu, dupa cum spune si autorul in chiar ultimul rand al cartii, “va veni o vreme cand vom citi doar titlurile cartilor si vom fi multumiti”.

Insula de la Paltinis
Autorul este recunoscut dupa ce a publicat mai multe eseuri de filologie si filozofie, este fost redactor al celebrei reviste studentesti Echinoctiu, momentan “prof” de romana la un liceu din Orastie. Gabriel Petric este si un mare pasionat de muzica, a publicat un “Manual de chitara” foarte bine primit, si a scris studii de muzicologie in reviste de profil din Anglia si Statele Unite. Dupa terminarea studiilor de filologie la Cluj -Napoca si dupa lecturarea catorva scrieri ale lui Noica, Gabriel Petric tanjeste sa-l cunoasca, sa-l “revada”, pentru ca de vazut l-a vazut in cartile citite. La Paltinis, “Jarul din zapada sclipitoare” nu oferea raspunsuri si solutii la o vreme de mare restriste pentru tara si spiritele ei vii. Noica refacea prin bucurie, bunatate si generozitatea cu care se oferea ucenicilor in muntii si in mintile tinerilor adoptati, patria pierduta in anii ‘40. La 100 de ani de la nasterea sa, intr-un an declarat “Noica”, dar trecut cu vederea de VIP-urile culturale ale tarii din 2009, copiii de suflet ai maestrului recunosc intr-un glas: “Am invatat sa facem atata bine cat era posibil, pastrand si intarind legaturile cu Europa prin cultura... nu aveam decat sa lucram pentru Romania normala, pentru o frumoasa Romanie europeana pe care o aveam doar in imaginatia noastra”. Si atunci, a fost intr-adevar Noica un maestru spiritual pentru ucenicii sai? Iar acestia raspuns in cartea lui Gabriel Petric: “Se vede ca a fost devreme ce n-a fost.”

Mantuirea prin cultura
Ajuns profesor de romana la scoala generala din satul Luminesti, in Apuseni, dupa un an de concediu neplatit, cere transferul pe un post de custode la Orastie, “post prost platit, dar cu mult timp pentru lecturi”. Asa scapa Petric de “invatamantul rural” pentru a se alatura eforturilor celorlalti ucenici, toti pasionati de filozofie si literatura, dar legati de maini, “dezradacinati, rupti de dialog, de marile biblioteci”, la ore istovitoare de calatorie pana la casele lor. Gabriel Petric recunoaste in carte si, mai apoi, in declaratii, ca nu a adoptat “calea lui Noica”: Indragostit iremediabil de muzica buna, cercetator al ritmurilor stravechi si al acordurilor de chitara, Petric constata cu tristete ca, pentru Noica, “muzica e ceva sub Spirit, cel mult o intruchipare misterioasa”. La intalniri, povestesc, combat si se bat intre idei si cai, citesc si se rascitesc scrisori. Maestrul le citeste chiar si o misiva de la prima sa sotie din Anglia, care ii scrie ca fiul sau, Rafail, are nevoie de o Biblie veche, un dictionar etimologic si altul englez-roman. Este o scoala unde “nu se preda nimic” si unde “nu se stie cine da si cine primeste”. Autorul “Jarului…” isi aminteste: “Polemos-ul lui Noica e raza laser de chirurg. Pe unde trece, vindeca, iar cand isi alege alte directii decat cele pentru care a fost menita, nu distruge, ci stralumineaza”. Noica rationeaza si nu judeca: “Rationamentul implica rabdare, disciplina, piosenie. Judecata are tupeu. Vrea sa impuna, nu sa se impuna”. Gabriel Petric surprinde pe fondul iernii din tara “ceva din arhereul ganditorului. Un contur arhetipal, brancusian, pe fundalul zapezilor baroce. Linia si volumul. Plasma si troienele. Spiritul si realitatea”. Noica, desi nu a fost foarte pasionat de crestinism, si-a dedicat viata spiritului, iar, pentru el, acest spirit putea fi implinit numai prin cultura. Daca in tara mai sunt cu siguranta romani “inzestrati intru cultura”, apoi cu siguranta lor le lipseste acum cel mai mult ceea ce Noica se declara pentru ucenicii sai: un antrenor.


Revederi cu Noica
Gabriel Petric ajunge sa-l caute pe Noica dupa ce prietenul sau, Marius Iosif, ii scrie maestrului vorbind de preocuparile lor. Sunt invitati la Paltinis unde, de-abia a doua oara, apuca sa se intalneasca cu maestrul, in 22 februarie 1981: “Nu stiu ce gandeste Marius alaturi de mine. Mai mult tacem. Se aude doar zapada scartaind sub pasii nostri... Doar aerul tare, ca o apa vie zburatoare, ne hraneste rasuflarea. Cand ridicam ochii obositi de drum, zarim o silueta urcand agale. Se profileaza tot mai clar pe ecranul zapezii. Il ajungem pe Noica abia la intrarea in chilioara sa de Confort II”. Cei doi descopera un om “afabil si grijuliu”, care se straduieste sa faca focul marturisind ca el crede in suflul focului care trebuie enervat ca sa se dezlantuie, un om care traieste intr-o camaruta unde de-abia incap trei persoane, unde “putinele carti si reviste stau cuminti pe pat”, unde un om de-abia poate duce un minim trai decent. Maestrul le descoase pe cele doua calfe in ale spiritului si, de indata ce apar cusururile, imediat maestrul ofera solutia: “Fara germana nu faci nimic. Nu poti intelege cultura romana... Daca vrei sa fim prieteni, inveti germana si greaca. Doi ani din viata ta. Cu silinta. Sunt trei metode: cu abecedarul, cu profesorul sau cu “nemtoaica”. Þi-o recomand pe prima”. Maestrul le explica cum si de ce s-a nascut “Grupul de la Paltinis”, adica “tineri inzestrati intru cultura, pana la 25 de ani”: “Probabilistic vorbind, la o populatie de 22 de milioane de locuitori, la fiecare milion se poate descoperi cel putin un element inzestrat care, prin 1% talent si 99% transpiratie, poate sa faca ispravi in cultura. Acest element ar trebui insa ajutat, stimulat”. Noica le explica viziunea sa: vede cultura de performanta similara sportului de performanta: “Munca multa, renuntari, sacrificii. Si un antrenor”.

Calea lui Noica
“Nu este bine cand stii unde ajungi! Partea cea mai frumoasa a vietii e cand vrei sa ajungi undeva si te trezesti cu totul in alta parte!”, spunea Noica. Daca e sa-i judecam viata dupa aceste spuse ale sale, apoi marele ganditor a avut parte de o cale cu adevarat frumoasa: si-a pierdut averea, a fost arestat si inchis, s-a vazut nevoit sa divorteze si apoi sa ia calea muntelui. Gabriel Petric scrie: “Deviza sa e, in prezent: “Nulla dies sine laetitia” (“Nicio zi fara o bucurie!”). Noica nu s-a plans de vitregiile vietii, ba face gesturi surprinzatoare pentru poporul din jur: in 1943, Noica intentioneaza sa candideze pentru prima si ultima oara la pentru un post universitar: acela de conferentiar la catedra de Filozofia istoriei si culturii unde, drept contracandidati, Noica i-a avut pe Mircea Eliade si un anume Ion Zamfirescu, necunoscut astazi. Noica anexeaza insa dosarului prezentat comisiei de examinare o declaratie de intentie unde cerea ca, in cazul in care Eliade, atasat cultural la Lisabona, se prezenta la examen, el, Noica, intelegea sa se retraga, recunoscand astfel ca Eliade este mai pregatit de a ocupa acest post. Este una dintre putinele dovezi de onestitate culturala pe care le are cultura romana, care de obicei a fost si inca este un viespar de orgolii si meschinarii. Pentru a ajunge pe culmile singuratatii, dar printre varfurile elitei, a facut, dupa cum lui ii placea sa spuna, “turism cultural”: “Sa-l citesti, de exemplu, pe Platon, in pat, fara sa-ti bati capul prea mult cu cele citite, fara aprofundare. Sa ai ideea de ce spune. Apoi sa reiei la alt nivel, mai adanc”. Maestrul preda “cu evlavia profanului luminat” despre aplecarea asupra Spiritului cu piosenie, isi indeamna tinerii sa “stea cu candela aprinsa” si profeteste un “ceas bun al culturii romanesti”, inca o dovada a patriotismului sau. “Nu nascut, nu recunoscut, ci devenit. Flacara stravezie a exilatului in propria patrie”, scrie Petric intarind credinta maestrului sau: “Omul - spunea el - este ceea ce ramane dupa ce lumea din jur il desfiinteaza”.

Tara minunata a lui Noica
“Era o Romanie care, in ciuda anormalitatii ei politice, era mai normala decat cea de astazi, pentru ca nu isi pierduse directia si prevalau valorile de creatie care, intr-o Romanie debusolata, cum e cea in care traim, par a fi fost cu totul inlocuite de valori de consum. Prin Noica ni s-a dezvaluit insa o patrie fireasca in locul celei derivate (...). Viata noastra era prinsa in visul unor asasini. Romania se afla, de fapt, si se afla si astazi intr-un vid de putere in care guvernarile, chiar si cele alese democratic, nu reprezinta si nu servesc intereselor unui neam, ci unui grup de paraziti venali pentru care totul e doar materie”, scrie in prefata volumului Marius Iosif. Pentru ucenicii lui, Noica reusise “redesenarea firescului si despartirea apelor”, iar, potrivit lui Marius Iosif, “Noica juca rolul unui erou civilizator intr-o lume ce, de fapt, se salbaticise, intr-o tara in care elita fusese distrusa aproape in totalitate si abia incepuse sa se refaca, alaturi insa de o elita a raului”. Drumul indicat de maestru copiilor sai de suflet era “drumul unei Romanii ce ar fi fost sa fie, daca istoria nu ar fi impins-o pe cai aberante”. Retras in munti, taind poteci prin zapada proaspata, Noica reaseaza, pentru ucenicii lui, tara intr-o matca a firescului: aici se forma o elita autentica, dincolo era o falsa ordine bazata pe minciuna si crima; aici, valori nepervertite, dincolo, destine cu cariere falsificate, unde oameni cu patru clase au ajuns savanti de talie mondiala. In concluzie, Marius Iosif scrie: “Marea lectie a lui Noica a fost una de locuire si nu e putin lucru cand aceasta lectie este data de un filosof. A te inradacina in pamantul tau, a da rod in aceasta tara ce se dorea pustiita spiritual, redusa, fie la o ploconire in fata invadatorului- fie, mai apoi, la o cantare desantata a dictatorilor, a fost unul dintre miracolele care ne-au facut sa ne continuam drumul”.

Profetiile lui Noica
“Cultura filosofica se va intemeia, in viitor, pe o formatie stiintifica sau teologica. Extremele, deci!”, apoi, in alt context, Noica prooroceste: “Omenirea e tanara, mai are multe de infaptuit. Iar cei care si-au intors fata de la «om» se vor intoarce la el, vazand ca n-au altceva mai bun pe pamant decat omul”. Acuzat de Radio Europa Libera de “abdicare civica” intr-o vreme cand “tara e in secare si nemantuire”, intr-un timp caracterizat de “saracia de eroi”, maestrul ii spune lui Petric: “Ca sa te bati cu cineva, acel cineva trebuie sa existe. Or, ei pentru mine nu exista. La urma urmei, daca istoria a facut pipi pe mine, imi permit si eu sa fac pipi pe ea!”. Este un destin caruia Noica i se impotriveste bland: in fata unui sistem care nu-i recunostea valoarea, Noica si-a construit propriul sistem incercand sa adune in jurul tarii sale cat mai multi “locuitori” cu spiritul vrednic de un asemenea spatiu ideal. “Daca viata spiritului are un sens, atunci el este de a fi «intru ceva», iar acest lucru l-ar putea spune, cu modestie, dar cu fermitate, spiritul romanesc unei lumi pe care maladiile ei constitutionale, reactivate prea violent astazi, risca uneori sa o stramute, dupa vorba indiana, in conditia sinelui innebunit”. Noica refuza sa-si continue viata alaturi de pseudo-talentele din Capitala: fuge la Paltinis, unde se gandeste, macina nedreptatea si superficialitatea si propune solutii. Din varful unei generatii care ar fi putut urca Romania in istorie si in cultura, o generatie spulberata de vremuri si ciuma rosie, Noica nu se sfieste sa arate cu degetul catre noroiul tarii: “Genul eseistic, la noi, sta sub semnul precaritatii. Majoritatea eseistilor romani fac lautarie. Pornesc de jos in sus, nu de sus in jos. Sunt patrunsi de modelul Cantemir, enciclopedist, bun la vremea sa, dar, astazi, ineficace: a sti de toate dupa ureche!”. Noica ii scria lui Mircea Eliade, la Paris, in 1947: “Incep sa inteleg ca societatea romaneasca a trait si traieste prin poussee-uri; principalul este sa ne pastram intacti pentru viitor. Ma gandesc cat de privilegiati suntem ca ne-am putut implini spiritualiceste. Si cat de utili vom putea
fi!”.

Sfaturi de maestro
Pentru Gabriel Petric: “Cultura romaneasca este o cultura de regasire, nu de plecare. Intarzii prea mult in cultura romaneasca. Fa-ti mai bine turismul filosofic.
Ia-l pe Platon, pe presocratici, pe stoici. Dar nu asa, cate un pic din fiecare.
Citeste-i intr-o prima lectura, integral, urmarindu-le toata desfasurarea operei”.
Lui Dorin Stefanescu: “Ar merita sa te ocupi de patronii mei, de Platon, Kant si Hegel, iar abia apoi sa vezi daca mai e cazul sa te ocupi si de mine. (…) Fii egoist in adancime. Ocupa-te de dumneata, de inzestrarea si gandul d-tale, iar daca vrei sa faci lucrul cum trebuie, lasa-ma sa te ajut…”. Catre Mihai Caratas: “Nu inteleg cum ai ajuns la Kant. Ai sarit Porfir etc. peste Augustin? Peste Toma din Aquinas (de gasit prin mine la ªora)? Ai trecut prin empirismul englez si rationamentul francez? Aud ca faci germana cu... Nietzsche. Altul mai usor nu gaseai? Sfatul meu este sa continui turistic deocamdata: Kant, cele 4 mari; Fichte ce e tradus, la fel Schelling; apoi 18 vol. Hegel, in romaneste, Nietzsche – Schopenhauer – Bergson in franceza. Abia a doua oara vei citi in original, la sange, ceea ce-ti place. Deocamdata trebuie sa infrunti plictisul ca sa ai imaginea intregului”. Catre Gabriel Petric: “Sa duceti o viata completa, sa aveti copii! Copilul e un miracol... In ordine culturala, e de remarcat miracolul german, dupa cel grecesc... In ordine antropologica, exista cele doua miracole: miracolul erotic si miracolul spiritual!”

Scrisoare din Paltinis
“Iubite Gabriel Petric, (…) Nu am absolut nimic cu copiii-minune si cu tinerii de care se intereseaza altii. M-am oprit la tinerii parasiti de toti, ca dumneata, intre 25 si 30 de ani, cand mai pot fi salvati daca au o inzestrare deosebita. In acest sens incerc sa le impun o disciplina de lucru, ceea ce vad ca nu-mi reuseste pe deplin cu dumneata. Imi spui ca studiezi elina si germana „cu greu”, ceea ce inseamna fara nici o bucurie, poate chiar fara convingerea ca-ti sunt indispensabile, mai ales ultima. Pe de alta parte nu-mi spui ce lecturi organizate faci. Iti repet: cineva poate fi foarte „citit”, fara a fi cult, si poate rataci oricat in cultura, fara a ajunge la cultura mare. Printre cei 20-25 de tineri cautati si retinuti de mine (pentru ei, nu pentru gloria mea didactica), te puneam intre primele randuri, daca nu in frunte. (…) Nu am nimic impotriva daca afli cai mai potrivite decat cele sugerate de mine. Nici macar nu conditionez amicitia noastra de ascultarea d-tale. Iti cer, numai, sa-mi dovedesti in timp ca esti pe o cale buna si nu pe o carare de padure, vorba lui Heidegger.
Cu dragoste, Al d-tale, C. Noica”.

“Nicaieri de singur”
“Stai langa mine si ascult”, pare a le spune Noica celor bineveniti. Lor, privilegiatilor, le marturiseste ca nu intelege vaicareala lumii, fie din tara, fie din Apus. Pentru el, totul parea un moment propice pentru cultura cand exista un public de carte: “Nu suntem deloc intr-o perioada de catastrofa catastrofica, cum zic unii. Acum este momentul sa se desfasoare mintile, sa dea ceea ce pot. S-o faca insa cu placere. Ce mare lucru e sa faci, orice lucru ar fi, cu placere!”. Ucenicii de la Paltinis afla din gura maestrului binefacerile lucrului bine facut: “E plin de semnificatii ca unii, care au avut experienta Canalului, marturisesc ca simteau nevoia sa-si sape bine norma de doi metri cubi ce le era data... Dupa 40 de ani, daca nu ajungi sa faci ceea ce iti place, ce te intereseaza, si nu esti platit de societate pentru asta, destinul ti-e ratat”. Aceste vorbe vin din partea unui om care a raspuns pe vremea comunistilor: “Eu nu slujesc tiranilor, eu slujesc zeilor!”, iar vorbele i s-au transformat mereu in fapte: in 1946, cand teroarea se intetise si viitorul Romaniei se rusifica, Noica face un gest ce starneste uimirea: se duce la Tribunalul Poporului din Bucuresti si se autodenunta ca fost legionar si chiabur. Curajul nebunesc al celui ce simtea nevoia de solidaritate cu prietenii sai atunci urmariti si terorizati in puscarii a provocat stupefactie si cei din tribunal l-au privit ca pe un picat din luna. I-au cerut apoi sa se duca acasa...

17-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2062 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Saptamana nebuna:: Pamflet

Nr. 369:: 17 - 23 decembrie 2009::

Materialele prezentate au caracter de pamflet si trebuie tratate ca atare

[... detaliat]
17-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2142 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Colimator:: 369

Nr. 369:: 17 - 23 decembrie 2009

Un mai tanar cetatean cu drept de vot, catre un hunedorean care-a apucat sa voteze de mai multe ori la viata lui: “... si de-acu’ incolo, sa nu mai jignesti porcul facandu-l pe X sau pe Y candidat «porc». Porcu’ asta de care tragi o sa ne-ajute sa trecem si de iarna si de criza”.

[... detaliat]
17-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2023 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Colimator:: "Politicosii" strazilor

Nr. 369:: 17 - 23 decembrie 2009

Blestemul trotuarului lat: devine “parcare” indiferent de orasul in care se afla.

[... detaliat]
17-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2024 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Administratie:: Episcopie noua, caut sediu

Nr. 369:: 17 - 23 decembrie 2009::Scris de Laura Oana

“Episcopia Devei si Hunedoarei are nevoie de ajutor!”. Asta le-a spus noul episcop, Preasfistitul Gurie al Devei si Hunedoarei, consilierilor locali deveni, precizand ca eparhia este acum precum un copil orfan. Si consilierii judeteni au decis infiintarea unei noi comisii care are ca unic scop identificarea unui sediu demn de a sluji gazduirii sediului noii episcopii a Devei si Hunedoarei. La finalul intrevederii cu alesii deveni, Presfintitul le-a urat tuturor “sarbatori fericite” si “spor in case”.

[... detaliat]

“Hunedoara are episcopie fara sediu”, a punctat recent presa centrala la intronizarea, dupa 250 de ani, in fata a sute de preoti, stareti, inalte fete bisericesti si mii de credinciosi, a noului episcop al judetului, Gurie Gorjeanul. La ultima sedinta a Consiliului Local, primarul Devei, Mircia Muntean, a ajuns doar la finalul ei, insa intarzierea a avut un motiv serios: impreuna cu episcopul, protopopul Devei si consilierii eparhiali, s-a straduit sa gaseasca un sediu potrivit pentru noua episcopie. “E o mandrie pentru noi, locuitorii Devei, sa va avem ca oaspete. Speram ca asa Deva va creste si pe acest plan. Acum am venit cu Preasfintia Sa, care vrea sa ne ceara sprijinul tuturor pentru a gasi o cladire pe masura maretiei unei institutii episcopale”. Apoi, noul ierarh i-a indemnat pe angajatii Primariei si pe consilierii locali sa puna umarul impreuna la ridicarea episcopiei: “Doresc sa va salut cu mare drag in urma alegerii mele ca episcop a acestei firave episcopii. Am venit cu bucurie ca, impreuna cu dumneavoastra, cei care conduceti urbea, cei care conduceti judetul, sa punem umarul si sa lucram pentru Dumnezeu, pentru crestinii acestui judet”. Apoi Preasfintitul a vorbit alesilor despre vitregiile cu care se confrunta noua institutie bisericeasca: “Ne confruntam cu lipsuri si suntem precum o familie care pleaca la drum, dar tinerii pleaca cu ceea ce le dau parintii si, din acest punct de vedere, eu ma consider orfan, pentru ca plec la drum fara o cladire, un spatiu unde sa lucram pentru Dumnezeu si pentru Biserica”.

Greu de gasit
Preasfintitul Gurie al Devei si Hunedoarei a precizat ca, impreuna cu consilierii eparhiali, a vazut mai multe locatii, dar nu toate sunt potrivite, insa “solutiile nu au fost epuizate si mai cautam. V-as ruga sa ne oferiti sprijinul in alocarea unei cladiri sau a unui teren cu credinta de buni crestini si buni ardeleni sa putem incepe si noi aceasta lucrare. Hunedoara este un judet important atat din punct de vedere istoric si cultural, cat si in ceea ce priveste credinta in Dumnezeu. Este important pentru noi sa spunem ce ne doare si am convingerea ca durerea se va desface”. Vocea Consiliului Local a fost, de aceasta data, Corina Oprisiu, care l-a asigurat pe episcop de intreg sprijinul alesilor deveni: “Vreau sa va asigur, in numele tuturor consilierilor locali, indiferent de culoarea politica, de tot concursul nostru si sa fiti sigur ca vom fi alaturi de dumneavoastra si vom gasi impreuna cea mai buna solutie”. Solutia este destul de greu de gasit, insa, intr-un oras aglomerat precum Deva. Purtatorul de cuvant al episcopiei, preotul Mircea Mihulet, detaliaza: “Este nevoie de o cladire care sa corespunda necesitatilor administrative ale institutiei, dar sa poata fi folosita si ca resedinta episcopala. Asta inseamna ca acea constructie trebuie sa aiba in jur destul de mult teren pentru a se putea construi un paraclis, o capela, o mica biserica unde episcopul – care este un om al rugaciunii – se va ruga si unde se vor tine slujbe zilnice”.


Comitete si comisii
Si la Consiliul Judetean se incearca identificarea unui sediu potrivit: la ultima sedinta din noiembrie, s-a decis infiintarea unei comisii ai carei membri vor cauta si vor analiza mai multe variante de cladiri care se pot amenaja corespunzator pentru a satisface cerintele clerului. Comisia Consiliului Judetean va functiona pana pe 20 decembrie. Decizia infiintarii comisiei a venit insa cu mai bine de o saptamana inaintea inscaunarii episcopului Devei si Hunedoarei si a fost propusa de conducerea Consiliului Judetean, care a promis ca va sprijini noua episcopie. Potrivit hotararii Sfantului Sinod al Bisericii, cu data de 1 aprilie 1949, judetul Hunedoara a trecut de sub jurisdictia Arhiepiscopiei Sibiului la Eparhia Aradului, iar acum devine o eparhie de sine statatoare, mai mare decat cea a Aradului, datorita numarului mare de parohii si manastiri. Unii consilieri au vrut sa stie daca Patriarhia sau Biserica Ortodoxa Romana va contribui si ea la achizitionarea sediului eparhiei sau totul va cadea asupra bugetului judetului. “Nu spun ca nu sunt de acord cu acest lucru, dar tinand cont de anii grei prin care trecem si faptul ca bugetul judetului este solicitat, as vrea sa stiu daca noi suportam toata suma pentru achizitie, sau va contribui si Patriarhia cu o cota parte”, a vrut sa stie Gerschner Francisc. Comisia a fost aleasa prin vot secret si este formata din cinci membri: trei consilieri plus doi angajati din aparatul tehnic al Consiliului Judetean.

Staff-ul episcopal voluntar
Conducerea Consiliului Judetean spune ca imobilul propus de aceasta comisie va fi cumparat cu fonduri alocate din bugetul pe 2010. “Noi i-am asigurat de la inceput pe reprezentantii bisericii ca vom sprijini cu ce se poate infiintarea noii episcopii. Noul episcop a vizitat in una dintre zile mai multe cladiri, am fost chiar si pana la Santandrei, pentru ca episcopul credea ca ar fi frumos sa gaseasca acolo, in centrul conurbatiei, un sediu. Exista o cladire mai mare, dar din discutii se pare ca aceasta va ramane si va fi amenajata pentru a adaposti tot felul de activitati pe care le va organiza episcopia. Deocamdata nu stim cat va costa, cat putem sa dam si care este cladirea. Bineinteles ca ea va trebui sa dispuna de suficient spatiu si sa aiba o pozitie centrala, dar vom vedea, inainte de Craciun, propunerile comisiei”, spune Mircea Molot. Pana la achizitionarea si amenajarea unui sediu propriu, noua episcopie va functiona in cladirea Protopopiatului, iar Catedrala “Sfantul Nicolae” din Deva va sluji drept catedrala episcopala. Odata identificata, cladirea va fi supusa atentiei si noii structuri eparhiale si va fi cumparata prin alocarea de fonduri de la bugetul judetului pe 2010. Presedintele CJ s-a ferit sa inainteze o suma drept plafon maxim. In urma sedintei Consiliului Eparhial din 7 decembrie 2009, au fost stabiliti si o parte dintre consilierii eparhiali. Din cauza lipsurilor financiare ale noii Episcopii, acestia s-au oferit sa lucreze in regim de voluntariat pentru a pune pe picioare institutia bisericeasca.

17-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1882 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Special:: Craciun la Castel

Nr. 369:: 17 - 23 decembrie 2009::Scris de Doriana Matei

Privit de la departare, Castelul Corvinilor parea si la sfarsitul saptamanii trecute la fel de sobru ca in orice alt moment al iernii, cand turnurile sale batrane se proiecteaza pe cerul pictat in nuante de gri. Insa, cu cat te apropiai mai mult de monumentul - simbol al Hunedoarei, realizai ca aici avea loc ceva deosebit. Pe stradutele, de obicei pustii, care conduc spre Castel, o droaie de pitici isi zoreau profesorii, parintii sau bunicii, nerabdatori sa ajunga la intalnirea cu Mos Craciun si trupa sa de Craciunite, clovni indemanatici si spiridusi cu fete viu colorate. Dincolo de zidurile tacute ale Castelului, muzica specifica de Craciun rasuna, concurata de glasuri vesele de copii. Evenimentul „Craciun la Castel” a reusit astfel, pentru a doua oara, sa invaluie in magie Castelul Corvinilor.

[... detaliat]

Ideea acestei actiuni a aparut cand un grup de americani, voluntari ai Corpului Pacii (organizatie guvernamentala americana – n.red) a vizitat Castelul de la Hunedoara pe timp de iarna: ,,Eram recent instalat la Uricani, orasul in care sunt eu voluntar, si tot auzeam vorbindu-se despre Castelul Corvinilor. Atunci, am zis impreuna cu cativa colegi, voluntari in zona, sa venim sa il vedem. Am fost impresionati. La noi nu exista castele atat de mari si de vechi. Cel mai mult ne-a impresionat, insa, faptul ca era pustiu. Niste localnici ne-au zis ca asa e in fiecare iarna - nu prea vin turisti. Eu m-am gandit ca lucrurile nu pot sa ramana asa. Un castel atat de frumos merita sa aiba vizitatori tot timpul anului. De aceea am inventat acest eveniment, pentru a aduce oameni la Castel si pentru a-l anima macar in pragul Craciunului” povesteste Micah Carbonneau, initiatorul si coordonatorul „Craciunului la Castel”. Initiativei americanului s-a alaturat filiala de Cruce Rosie Uricani. Ideea a fost apreciata si sustinuta si de catre conducerea castelului, care a pus la bataie toate resursele disponibile, pentru ca acest eveniment sa fie unul cat mai reusit.

Un eveniment – mai multe obiective
Daca tot s-a incropit o echipa de organizare maricica si foarte inimoasa, reprezentantii Corpului Pacii si a filialei de Cruce Rosie din Uricani au dorit sa atinga cu aceasta actiune cat mai multe obiective. Nu s-au multumit doar cu promovarea Castelului, ci, pentru ca ambele organizatii sunt, in esenta, organizatii de voluntariat, si-au propus sa promoveze si acest sector si sa puna bazele unei colaborari cat mai stranse intre organizatiile non-guvernamentale din tara. Astfel, numeroase ONG-uri din judetele Hunedoara, Alba, Timis si Sibiu au participat la eveniment cu standuri informative, referitoare la misiunea lor, cu un brad impodobit intr-un mod cat mai original dar si cu tot felul de jocuri si activitati gandite special pentru micutii care viziteaza Castelul in timpul evenimentului. Acestia sunt, de fapt, rasfatatii actiunii, pentru ca asa cum afirma chiar organizatorii, instrumentul capabil sa masoare cel mai bine cat de reusit este „Craciunul la Castel” este reprezentat de rasetele si manifestarile lor de bucurie.

“Mosul deghizat”
In cele trei zile, cat a durat evenimentul, 12 grupuri de copii au vizitat organizat locul de joaca, impreuna cu invatatorii sau educatorii lor si au oferit recitaluri de colinde si poezii de Craciun spre incantarea Mosului si a celorlalti vizitatori. Þinand cont de mirosul dulceag de prajituri care plutea in incaperea veche, de jucariile pestrite care atarnau peste tot si de Mos Craciun insotit de ajutoarele sale, mereu gata sa le faca pe plac celor mici, nu poate exista indoiala ca toti copiii s-au distrat de minune si au plecat multumiti de la Castel. Octavian Ionescu (6 ani) se plimba mandru prin multime, tinand pe palmele lui mici un chenar multicolor cu atata grija, zici ca era un bibelou de portelan. Daca cineva ii zambea si tragea cu ochiul la „capodopera sa” pustiul intra repede in vorba: ,,Iti place rama mea? Eu am facut-o singur. Asa am cerut – sa nu ma ajute nimeni”. Spre deosebire de ceilalti copii, Octavian a refuzat sa stea de vorba cu Mosul sau sa faca fotografii cu el: ,,Eu am vazut deja o gramada de Mosi Craciuni si toti erau diferiti. Din cate stiu, Mosul adevarat e unul singur, asa ca nu vreau sa stau de vorba cu un deghizat. Mai bine, ma mai uit la Castel ca nu l-am mai vazut pana acum” explica incruntat pustiul.

Voluntar la 11 ani
Alti copii nu se aflau la Castel doar pentru distractie, ci venisera cu treaba. Carina Udriste este, la cei doar 11 ani ai sai, un voluntar de nadejde a Asociatiei Crestine „For Help” din Timisoara. A venit la Hunedoara pentru a-si reprezenta organizatia cum stie ea cel mai bine, cantand. Fetita este de o dezinvoltura rara la copiii de varsta ei: zambeste tuturor, se imprieteneste repede cu copii pe care ii vede prima data si le povesteste entuziasmata despre ,,prietenii ei de la Centru”(copiii cu risc de abandon scolar, aflati sub protectia Asociatiei „For Help”, pe care Carina ii ajuta sa isi dezvolte latura artistica).

Stimulent pentru turismul ultra-local
Elementul principal de atractie al evenimentului „Craciun la Castel” l-a reprezentat macheta Castelului Corvinilor, realizata din nu mai putin de 20.000 de piese LEGO.
Nicolae Ceriser, directorul Muzeului “Castelul Corvinilor”, crede ca eve-nimentele de genul ,,Craciun la Castel” au o influenta foarte benefica asupra monumentului, care mai castiga popularitate si in randul hunedorenilor, cei mai putin interesati vizitatori ai sai. ,,In ultima perioada numarul de turisti care au vizitat Castelul a fost in crestere si acest lucru se datoreaza in mare masura si evenimentelor care s-au derulat aici. Avantajul principal al evenimentului de la finele trecute este acela ca ac activizat populatia scolara. I-a adus aduce pe copiii hunedorenilor la Castel, pentru ca multi dintre ei il vad si dimineata si seara de la balcon, dar nu l-au vizitat niciodata” adauga Ceriser.

17-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1924 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Showroom economic:: Criza a taiat comenzile de stickere si flyere

Nr. 369:: 17 - 23 decembrie 2009::Scris de Adrian Salagean

“Reclama este sufletul comertului”. Celebrul dicton, general valabil, isi pierde insa sensul in timpuri de criza economica. Vremea buna a comenzilor masive de stickere si flyere a apus odata cu recesiunea. Piata hunedoreana a firmelor specializate in servicii de promovare s-a atrofiat la cote derizorii in acest an. Florin Topor (foto), administratorul unui SRL care are ca obiect de activitate realizarea de materiale promotionale, spune ca, in comparatie cu anul trecut, 2009 inseamna pentru afacere o injumatatire a cifrei de afaceri, corelata cu disparitia profitului.

[... detaliat]

Cand un IMM se tine in 160 de lei
Starea crizei financiara in IMM-urile hunedorene poate fi cuantificata de sumele alocate in acest an pentru promovare. “Un client a solicitat o forma de promovare pentru un mic restaurant. I-am propus un promo sub forma unei borne kilometrice instalate pe domeniul public, borna ce face trimitere la local. Ideea i s-a parut super”, spune Florin Topor. “Surpriza cea mare a venit in momentul comunicarii costului lucrarii: 160 de lei. Suma l-a descurajat pe intreprinzator si a spus ca alocarea acestor bani pentru promovare i-ar dezechilibra bugetul. E incredibil, dar pentru multe dintre firmele hunedorene, echilibrul financiar se tine in sume de ordinul catorva sute de lei”. Ca sa nu piarda toate comenzile, intreprinzatorul a redus in acest an toate tarifele cu aproximativ 30 la suta.

Cine mai face promo in Hunedoara?
In perioada 2007-2008, canile, brichetele, pixurile personalizate, bannerele erau comandate de firme din absolut toate domeniile de activitate. Portofoliul de clienti ai firmei lui Florin Topor s-a injumatatit in 2009. In acest an, firma de servicii nu a primit comenzi decat din partea unor firme pe care criza nu le-a afectat in prea mare masura. “Traim din comenzile de flyere date in principal de pizzerii si de saloanele de cosmetica. Comenzile acestui tip de clienti nu au scazut de la inceperea crizei”, mai spune Florin Topor.

Partide in criza
Intreprinzatorul spune ca si-a facut un obicei din a refuza cererea de materiale promotionale venita din partea partidelor in campanie electorala. “Am luat teapa de doua ori si ma feresc de comenzile politicienilor. In campania pentru prezidentiale am acceptat o singura comanda, pentru a personaliza un automobil cu simbolurile electorale ale unuia dintre candidati”, spune Florin Topor.

“Daca stiam, nu cheltuiam”
Criza a stricat planurile de investitii facut de Florin Topor pentru acest an. “Incurajati de profitul obtinut in anii trecuti, am amanat pentru 2010 cumpararea a doua utilaje care ne-ar fi permis diversificarea ofertei de servicii promotionale. Prin urmare, in 2007 si in 2008 am folosit o parte din castiguri pentru concedii petrecute impreuna cu familia. Daca stiam ca vine criza, nu cheltuiam, strangeam cureaua si faceam tehnologizarea anul trecut”, spune Florin Topor.

17-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1659 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Showroom economic:: Saptamana economica

Nr. 369:: 17 - 23 decembrie 2009::Scris de Adrian Salagean

EXPORT CRESCUT DE ARME
Exporturile Romarm, principalul producator de tehnica de aparare, au crescut in acest an cu 13 procente, compania estimand totodata cresterea cu 10% a productiei, pe fondul contractelor mai mari incheiate, fata de anul trecut. Productia companiei include produse pentru sistemul de aparare, precum munitie, armament, explozive, elemente de protectie (casca, baston, vesta anti-glont, spray lacrimogen) si asambleaza vehicule blindate. Profitul net al Romarm a fost, in 2008, de 104.946 lei, iar cifra de afaceri s-a ridicat la 265,8 milioane lei.

[... detaliat]

FMI RELOADED
Premierul in exercitiu Emil Boc a declarat, luni, ca sunt sanse mari ca Romania sa primeasca cea de-a treia transa de la FMI in luna ianuarie, sau chiar transele trei si patru, si a dat asigurari ca sunt bani pentru plata salariilor si pensiilor in luna decembrie. FMI a dat Romaniei primele doua transe din pachetul de asistenta financiara negociat, in valoare totala de 6,57 miliarde de euro. A treia transa, de 1,5 miliarde euro, era programata initial pentru jumatatea lunii decembrie, insa a fost amanata pana la data formarii unui nou guvern.

DECLIN LENT
Productia industriala din Romania a scazut, in octombrie, cu 1,4 la suta fata de aceeasi luna din 2008, intr-un ritm de peste sapte ori mai lent decat media din Uniunea Europeana, de 10,2 la suta, reprezentand cel mai mic declin din UE, arata datele publicate de biroul european de statistica, Eurostat. Fata de luna precedenta, productia industriala din Romania a crescut cu 0,3 la suta, in timp ce blocul comunitar a avut o scadere pe ansamblu de 0,7 la suta fata de septembrie.

APLICAREA TVA SE MUTA LA CLIENT
Incepand cu 1 ianuarie 2010, pachetul de TVA prevede, ca regula generala, in cazul serviciilor prestate catre beneficiari, persoane impozabile, taxarea la locul, tara unde este stabilit beneficiarul. Aceste modificari vin pe filiera europeana. Consiliul UE a revizuit legislatia referitoare la plata TVA-ului, iar statele membre ale UE sunt obligate sa le implementeze la nivel national incepand cu ianuarie 2010. Guvenul Romaniei a introdus, recent, aceste schimbari privind modificarea si completarea Codului Fiscal, asa-numitul “Pachet de TVA 2010”, prin intermediul unei ordonante de urgenta. Principalele noi prevederi ale “Pachetului de TVA 2010” se refera la locul prestarii serviciilor, obligatiile de raportare si mecanismul de rambursare. Nu in ultimul rand, se va modifica mecanismul conform caruia companiile europene pot cere rambursarea TVA-ului. Acest nou mecanism va include depunerea electronica, un grafic pentru solutionarea cererilor de rambursare si, foarte important, dreptul de a aplica dobanzi de intarziere la rambursare.

IN 2010 SALARIILE NU VOR CRESTE CU MAI MULT DE 4%
Conform unui studiu derulat de compania de resurse umane Manpower, in primele trei luni ale anului 2010 peste un sfert dintre companiile de pe piata locala se asteapta la scaderea activitatii de recrutare, in timp ce doar 15 la suta dintre angajatori intentioneaza sa creasca volumul angajarilor.
Nu mai mult de 4 la suta
Studiul prognozeaza ca in anul 2010, pentru un anumit segment de organizatii, cresterile salariale vor fi in jurul cifrei de patru la suta. Unele companii sunt fortate sa ofere mariri salariale prin contractul colectiv de munca, care prevede aceasta crestere in functie de rata inflatiei. Pentru 2010 se previzioneaza o rata a inflatiei intre 2,5 si 4 la suta.
Unde vor creste salariile?
Cele mai ridicate cresteri salariale vor fi resimtite in sectoare ca Farma, retail, servicii de HR si recrutare, in unele ramificatii ale industriei IT, cat si in sectorul energiei. In plus, cei mai optimisti in privinta cresterii venitului sunt angajatii cu experienta, in timp ce tinerii au cele mai mici sanse de angajare pe un salariu mai mare decat media de 250 - 300 de euro din acest an. In anul 2009, aproape 60 la suta dintre angajatori sustin ca au aprobat cresteri salariale, in timp ce peste o treime au mentinut acelasi nivel al remuneratiei, conform unui studiu PriceWaterhouse Coopers, desfasurat in luna septembrie. Pentru majoritatea companiilor, cresterile s-au situat intre cinci si noua procente din valoarea salariului fix.

CIFRA SAPTAMANII: 127.000 de firme
Peste 127.000 de firme si-au suspendat activitatea in perioada ianuarie - noiembrie 2009, de aproape 12 ori mai multe fata de intervalul similar al anului trecut, potrivit datelor Oficiului National al Registrului Comertului. Statistica suspendarilor de activitate, pe judete, in perioada ianuarie -octombrie 2009, arata o crestere de 1.090,45% in raport cu intervalul similar din 2008. In acest an, nu mai putin de 120.509 agenti economici au depus cereri de suspendare a activitatii, spre deosebire de doar 10.123 in 2008.

17-12-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1516 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

<< Pagina anterioara :: Pagina urmatoare >>