Replica Hunedoara
Replica Hunedoara

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridica pentru continutul articolului apartine autorului. De asemenea, in cazul unor agentii de presa si personalitati citate, respon sabilitatea juridica apartine acestora.

Aceasta forma a site-ului replicahd.ro este online din 14 iunie 2007. Pentru a putea vizualiza arhiva pana la acesta data, click aici.

Sondaj
Cat de multumit(a) sunteti de serviciile medicale oferite in spitalele "de stat"?
Vezi rezultatele
Grupul Micro Mega HD S.A.
Link-uri sponsorizate
XML RSS XML

Devoratorul de gazete:: Rasu' lumii

Nr. 362::29 octombrie - 4 noiembrie 2009::Scris de Chioru’ Corectoru’

Cred ca de saptamana viitoare, in locul acestui paragraf introductiv, pe care nu stiu cata lume are rabdare sa-l citeasca, voi scrie numele ziaristilor care au dat cu bata in balta. Un fel de “gazeta a rusinii” pe care colegii o vor putea consulta pentru a se asigura ca numele nu le apare - sau, dupa caz, ca le apare - intr-una dintre cele mai citite rubrici din presa hunedoreana.

[... detaliat]

In Mesagerul Hunedorean citim un titlu interesant, din care aflam despre existenta unei noi categorii de persoane: “Camionagili care distrug soselele, amendati”. Oare, in afara de distrusul soselelor, cu ce se mai ocupa acestia?

Tot din Mesagerul Hunedorean aflam despre Costel Avram ca are un singur prieten. Asta rezulta din modul cum Nicolle Ebner l-a citat pe omul politic hunedorean: “Daca sunt probleme, nu ma uit ca organizatia este condusa de prietenul meu, Costel Avram”. Viata grea de politician, ce sa-i faci?!

Citind textul mai departe, ne dam seama de unde a fugit virgula care era in plus (groaznic, cata personalitate au semnele de punctuatie!): “…dand de inteles, indirect, ca unul dintre cei sapte consilieri locali ar putea fi Nelu Ardelean, membru al Consiliului Local Deva, care in acelasi timp, este si unul din consilierii presedintelui CJH...”.

Unele ziare, din cand in cand, ne livreaza cate o stire-bomba. Uite asa am aflat ca leul s-a intarit, a crescut, a devenit fioros si a ajuns sa fie la fel de puternic ca euro (sau chiar mai puternic). Toate astea le aflam din Ziarul Hunedoreanului, unde George Vasiliu ne relateaza cum a fost jefuita o hunedoreanca. In explicatia foto ni se spune: “In loc de aprecieri, hunedoreanca s-a ales cu un prejudiciu de mii de euro”, iar in caseta citim: “2 mii de lei este valoarea totala a bunurilor disparute odata cu barbatul”.

Din acelasi articol aflam ca “Devanca (oare a vrut sa scrie «deveanca»?), in varsta de 51 de ani, le-a povestit anchetatorilor ca detine o casa in ªoimus. Acolo l-a gazduit pe barbatul care se presupune ca a jefuit-o, de 61 de ani, din Calan”. Incredibil! O femeie de 51 de ani este jefuita de 61 de ani incoace de un barbat? Domnule Vasiliu, asta rezulta din textul dumneavoastra.

Atunci cand nu mai exista material pentru a umple pagina sau poate pentru o mai buna aprofundare a problemei, in unele redactii se ia decizia de a publica acelasi material de mai multe ori, chiar si pe aceeasi pagina. Astfel, in Glasul Hunedoarei, pe pagina 5 a editiei de vineri, 23 octombrie, Maria Florescu isi publica materialul intitulat “Acuzat de furt si talharie” de doua ori, o data pe coloana din stanga paginii, iar a doua oara in dreapta paginii. Doamna Florescu vrea sa fie sigura ca toti cititorii au inteles bine ceea ce a vrut sa le comunice.

Pe prima pagina a Ziarului hunedoreanului se afla o greseala de acord (ca sa nu mai pomenim ca e putin gresit numele unei institutii): “Cazurile a doi hunedoreni executati de Securitate in 1950 si 1952 sunt prezentate, in aceste zile, la Muzeul de Istorie al Transilvaniei”. Aceeasi greseala o intalnim si in pagina cinci, cea la care se afla articolul, imediat sub titlu.

In acelasi articol dn Ziarul hunedoreanului, Monna Voinescu, probabil vrand sa se supuna sabloanelor impuse de formatul ziarului, ne delecteaza cu urmatoarea formulare: “10 de mii de opozanti ai regimului comunist au fost impuscati”.

Din pacate, aceasta nu este singura exprimare nefericita a autoarei, la explicatia unei imagini gasim si formularea: “Evenimentul groazei”. Oare nu se gasea alt mod de a exprima dramatismul celor prezentate in cadrul expozitiei?

De fapt, greselile din acest articol nu se opresc aici. Intr-un intertitlu lipseste virgula: “Un taran din Burjuc impuscat in spatele casei”. Iar dintr-o propozitie lipseste un cuvant: “Pe de o parte, hunedoreanul i-a sprijinit pe partizanii anticomunisti din Muntii Metaliferi. Iar pe de alta, se presupune ca acesta a fost confundat cu o alta persoana...”. Alteori, autoarea nu se poate hotari ce varianta de formulare sa aleaga, asa ca lasa pe cititor sa opteze: “Un alt treilea caz...” – variantele corecte erau: “Un alt caz” sau „”Un al treilea caz”.

In final, vreau sa o informez pe Monna Voinescu ca sinonimul termenilor a dezgropa, a exhuma este A DESHUMA si nu A DEZHUMA – varianta pe care o foloseste in text (si nu o singura data). Este chiar pacat ca un text despre un astfel de subiect a fost scris cu atatea greseli.

In Adevarul de Seara ni se dau cateva detalii privind desfasurarea Salonului Editurilor, desfasurat la Deva zilele trecute. Iulia Tudor, probabil dorind sa nu se repete, foloseste diversi termeni pentru a descrie evenimentul. Unul dintre ei, utilizat neadecvat, este cel de “expozitie”: “In urma celor trei zile de expozitie...”, “Hunedorenii care au trecut pragul expozitiei...”. Din cate stiu, acolo nu a fost o expozitie (conform DEX, expozitie = prezentare organizata, publica a unor obiecte selectionate, pentru a pune in lumina specificul unei activitati, realizarile unui artist etc. sau in scop instructiv. 2. Loc sau cladire special amenajate unde sunt expuse aceste obiecte), ci un loc unde se ofereau spre vanzare o serie de produse – carti. Iar lumea nu a venit doar sa priveasca (ca la expozitie), ci sa priveasca si sa cumpere produsele prezentate.

In Ziarul Hunedoreanului, Ina Jurcone, probabil din cauza grabei, scapa cateva greseli, cum ar fi: “Ne temem de fraudarea alegerilor si pentru aceasta vom discuta toate partidele din opozitie”. Oare cum o fi sa “discuti toate partidele politice”?

Cum am mai observat, colegii din presa hunedoareana ignora sfaturile mele bune, astfel insista sa aseze dupa cum au chef (si nu cum este corect) numarul de “i”-uri la finalul unor substantive ca membri/i. Asa gasim si in Ziarul Hunedoreanului: “Deocamdata, fiecare partid politic isi cauta membrii de nadejde care vor participa in calitate de observator in sectiile de votare...”. Din nou: atunci cand substantivul este nearticulat, la forma de plural se pune un singur “i” – membri, cand este articulat, se aseaza doi “i” – membrii. In fraza de mai sus, substantivul fiind nearticulat, varianta corecta este “membri”. Sa va mai dau un sfat (sa o luam asa, “babeste”) – pentru a va fi mai usor, declinati substantivul “elev” – acolo unde se potriveste elevi – scrieti membri, acolo unde se potriveste elevii – scrieti membrii. Daca nici asta nu e suficient, o sa ma mai gandesc la unele instrumente ajutatoare.

In Adevarul de Seara, gasim urmatoarea fraza: “Incercam sa facem cumva nu mai plateasca atata la curent si le-am permis sa foloseasca resouri ca sa se incalzeasca...”. Stiu ca traversam o perioada de criza, dar asa foamete sa fie incat ziaristii au inceput sa manance cuvinte (nu doar cate o litera, de gust)?

Da, e criza, dar niste amarate de virgule cat pot tine de foame? Asa ca nu prea inteleg de ce nu le gasim la locul lor in urmatoarea fraza din Adevarul de Seara: “Cei care au orchestrat operatiunea sunt directorul de atunci – Marius Lazarescu, directorul economic Ioan Poenaru si seful de laborator doctorul Aurel Perian”.

Pe prima pagina a cotidianului Adevarul de Seara citim: “Trei fosti directori ai Directiei Sanitar-Veterinare isi paseaza responsabilitatea pentru risipirea banilor publici, care ar fi trebuit sa doteze un laborator”. Cum o fi aratand banii publici ca dotare de laborator? Oare banii se pun pe pereti, se aseaza gramezi in sala?

In Glasul Hunedoarei, citim: “In comuna Tomesti, primarul Octavian Tamas a reusit sa ajute cele 27 de persoane care beneficiaza de ajutor social, restul peroanelor care beneficiaza de ajutor fiind nominalizate de Casa de Pensii...”. Bun. Cum o sa primeasca ajutor “peroanele” din Tomesti, sub ce forma? Si care peroane?

O rog pe doamna Monna Voinescu, de la Ziarul hunedoreanului, sa-mi spuna cum arata sau cum este o combinatie “curiosa”. Nu de alta, dar din intertitlul “Combinatii curiose”, pe care ziarista l-a folosit in reportajul din ziarul de luni, deduc ca “curiose” este un cuvant din limba romana.

Iata ce-am mai gasit in Ziarul hunedoreanului: “Fiecare dintre sefii partidelor din judetul Hunedoara este convins ca in turul II va ajunge candidatul lor”. Citesc si plang...

29-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1711 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Retrospectiva:: Saptamana in presa locala

Nr. 362::29 octombrie - 4 noiembrie 2009

VINERI, 23 OCTOMBRIE 2009
Angajatii Penitenciarului Barcea cer destituirea comandantului

Nicolle Ebner, Mesagerul hunedorean
Sindicatul Independent “Vulturul” – Barcea Mare solicita revocarea din functia de conducere a comisarului sef Emanoil Bota, directorul penitenciarului.

[... detaliat]

Angajatii, membri ai sindicatului “Vulturul”, reclama deficiente grave in activitatea conducerii penitenciarului si prezinta dovezi cu privire la managementul defectuos al comisarului sef Emanoil Bota. Potrivit unui comunicat semnat de liderul Nicolae Grosu, Sindicatul Independent “Vulturul” Barcea Mare solicita Corpului de Inspectie al Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti verificarea tuturor sesizarilor trimise de angajati la Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor (FSANP) si, implicit, revocarea din functia de conducere a directorului penitenciarului, Emanoil Bota. La solicitarea sindicatului “Vulturul”, reprezentantii FSANP s-au deplasat la Barcea Mare, unde au constatat ca personalul este “demotivat, tracasat si dezinformat”. Pare greu de crezut, dar angajatii lucreaza in conditii mai draconice decat detinutii pe care ii au in grija, iar din cauza managementului preferential, discrepantele intre conditiile ofiterilor si cele ale angajatilor sunt degradante. Conform raportului intocmit de comisia FSANP, “personalul de supraveghere lucreaza in conditii de intuneric total (in timpul zilei nefiind lumina naturala pe sectii), conducerea unitatii sperand intr-o economie de curent, in conditiile in care in birourile ofiterilor continua sa se foloseasca mijloace de incalzire cu eficienta redusa. S-a constatat ca nu exista fonduri pentru acoperirea salariilor pana la sfarsitul anului, iar din punct de vedere al resurselor umane, “penitenciarul se afla intr-o criza profunda de personal, in schimb, este supradimensionat sectorul administrativ, unde s-a semnalat si fenomenul nepotismului”, se mai arata in raport. Directorul adjunct a recunoscut in fata comisiei ca a amenintat, in repetate randuri, personalul si liderii de sindicat, iar in ceea ce priveste orele suplimentare lucrate de angajatii de la Penitenciarul Barcea Mare, Emanoil Bota a refuzat sa dea vreo informatie, pentru ca, spun sindicalistii, acestea nu sunt pontate. In plus, calitatea hranei este foarte proasta si se pastreaza diferenta intre meniurile oferite ofiterilor si cele de care beneficiaza agentii. Ba mai mult, “sunt situatii in care personalul de executie este refuzat a fi servit, din motive de planificare”. Personalul de la “Ferma Soimus” isi asigura singur transportul.
In concluzie, comisia sindicala face cunoscut faptul ca “directorul penitenciarului inca nu poate accepta ca relatiile de munca trebuie sa se schimbe, iar conducerea unitatii are dificultati serioase in gestionarea resurselor umane, in principal, din cauza atitudinii agresive si cazone, in relatia cu personalul”, mai este consemnat in raportul respectiv.

LUNI, 26 octombrie 2009
Adolescentul din Petrosani, dat disparut de cinci zile, a revenit acasa din “aventura vietii”

Daniel Guta, Adevarul de Seara
Adolescentul in varsta de 16 ani, Samuel Licau, din Petrosani, a fost dat in urmarire nationala dupa ce miercurea trecuta nu a mai ajuns la scoala si si-a pierdut urma. Aseara, in jurul orelor 19.00, el a revenit la domiciliu. Cautat cu disperare de familie, s-a intors acasa dupa patru zile de vagabondaj, in care a ajuns cu trenul pana la Targu-Jiu si Constanta. Le-a spus parintilor ca s-a plictisit de scoala si a plecat in lume sa se distreze si sa isi gaseasca un loc de munca. Dupa ce a cheltuit suma de 100 de lei pe care o avea la el, el si-a deschis telefonul, astfel incat a putut fi contactat de parinti si chemat acasa.

Joi, 22 octombrie 2009
Violenta in familie ia amploare

Nicoleta Popa, Mesagerul hunedorean
Numarul copiilor si al femeilor batuti de catre cei care ar trebui sa se numeasca “stalpii casei” creste de la o zi la alta. Cazurile in care copiii sunt victime ale parintilor s-au dublat anul acesta, fata de 2008. Din iunie si pana la sfarsitul lunii septembrie, specialisti de la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului au intervenit in aproape 70 de cazuri, dintre care, pentru 16 copii s-a luat masura de plasament la rude, asistenti maternali sau la centre de plasament. “Scoaterea copilului din cadrul familiei se impune in situatia in care se constata ca mediul familial in care traieste minorul a devenit nesigur pentru cresterea si educatia acestuia. Situatia poate fi si temporara, daca intre timp se constata o imbunatatire a situatiei din familia respectiva”, afirma Viorica Popescu, directorul general al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Hunedoara. Problema este ca majoritatea femeilor abuzate refuza sa depuna plangere impotriva sotilor batausi. Anul acesta, doar 30 de hunedorence s-au hotarat sa isi infrunte consortul pe cale legala. Reprezentantii Inspectoratului Judetean de Politie Hunedoara spun insa ca numarul femeilor agresate este mult mai mare, doar ca acestea, de teama, nu cer sprijinul politiei. “Cand suntem solicitati sa intervenim, in majoritatea cazurilor, femeia spune ca nu s-a intamplat nimic si refuza pur si simplu sa isi acuze sotul. Noi dam o amenda contraventionala, pentru disturbarea linistii publice, pe care o platesc tot din banii familiei, si apoi, situatia se inrautateste”, declara Bogdan Nitu, purtator de cuvant al IPJ Hunedoara. Principalele cauze ale aparitiei violentei in familie sunt saracia, consumul de alcool, dar si nivelul scazut al educatiei parintilor. Psihologii trag un semnal de alarma si spun ca, in contextul social actual, cazurile de violenta vor fi din ce in ce mai frecvente. “Fenomenul violentei ia amploare si in mediul urban. Femeile se simt legate de sotul lor si tolereaza comportamentul agresiv al acestuia, mai ales cand la mijloc sunt si copii, pentru ca se gandesc ca nu vor mai avea niciun sprijin financiar. Femeia ar trebuie sa abordeze problema intr-o maniera buna pentru ea si copiii sai, si sa ceara sprijin autoritatilor competente”, a declarat psihologul IPJ Hunedoara, inspectorul Daniela Mocut.

Vineri, 23 octombrie 2009
S-au trezit cu lichidatorul la usa

Iulian Stroia, Servus Hunedoara
Mai multe familii care locuiesc intr-un bloc aflat in localitatea Gurabarza, comuna Criscior, au protestat in fata imobilului impotriva deciziei lichidatorului filialei Bradmin care le-a scos apartamentele la licitatie. Protestatarii afirma ca au chitante si facturi care dovedesc ca au achitat la Finante valoarea apartamentelor, iar cei care trebuiau sa le intocmeasca actele de vanzare - cumparare i-au “dus cu vorba” mai bine de un an.
Locuitorii blocului din Gurabarza au constatat “pe pielea lor” ca o chitanta si o factura platita la Finante nu tin locul unui act de proprietate. Astfel, dupa mai multi ani in care credeau ca sunt proprietarii unor apartamente pe care sustin ca le-au cumparat in baza unor chitante, s-au trezit ca lichidatorul filialei Bradmin a reevaluat apartamentele din blocul cu pricina si le solicita locatarilor o suma de trei ori mai mare decat au achitat. Mai mult, in cazul in care locatarii blocului respectiv nu achita aceasta suma risca sa fie evacuati. Si pentru ca tabloul sa fie complet “proprietarii” au aflat ca trebuie sa mai achite si chiria pe perioada cat au locuit in acele apartamente. Astfel, cei aflati in aceasta situatie, in marea lor majoritate cu salarii ce nu depasesc 600 de lei, se gandesc cu spaima ca sarbatorile de iarna le vor aduce numai necazuri. Fara niciun sprijin real din partea autoritatilor, disperati si fara speranta, oamenii au iesit in fata blocului pentru a incerca sa sensibilizeze pe cei care ar trebui sa le rezolve aceasta situatie. Nici unul dintre ei nu reusea sa inteleaga cum este posibil ca statul sa iti ceara bani pentru un apartament dupa care sa nu iti dea un act care sa ateste faptul ca esti proprietar. “Am fost instiintati printr-un afis pus in scara blocului ca putem sa ne cumparam apartamentele. Am achitat suma afisata pe tabelul respectiv la Finante, iar cei de acolo ne-au comunicat ca o sa primim actele de proprietate intr-o saptamana. Au trecut mai bine de doi ani, dar nimeni nu ne-a mai dat niciun act. De unde sa mai platesc inca o data apartamentul cand eu traiesc cu 600 de lei pe luna?”, spune ingrijorat Constantin Nutea, locatar. Prezent la fata locului, Florin Cazacu, edilul municipiului Brad, s-a alaturat demersului protestatarului sustinand ca decizia lichidatorului Bradmin nu este corecta. “Locatarii blocului respectiv si-au cumparat cu buna credinta apartamentele in baza unei evaluari. Acest lichidator ii santajeaza pe oameni. Cred ca trebuie sesizat Parchetul si DNA-ul in legatura cu activele societatii Bradmin”, a declarat Florin Cazacu. La finalul intalnirii edilul sef i-a sfatuit pe oameni sa apeleze la instanta pentru rezolvarea acestei probleme.

Luni, 26 octombrie 2009
Mai multe oferte de joburi la Hunedoara decat in Bucuresti

Daniel Guta, Adevarul de Seara
Ultima statistica a Agentiei Nationale de Ocupare a Fortei de Munca a plasat Hunedoara pe primul loc in tara in ce priveste oferta posturilor disponibile. Angajatorii hunedoreni au pus la dispozitie, pentru aceasta saptamana, prin intermediul AJOFM Hunedoara, peste 800 de locuri vacante. Firmele hunedorene ofera mai multe locuri de munca decat sunt anuntate in Bucuresti (640) si judetul Cluj (622). Reprezentantii agentiei judetene de ocupare a fortei de munca sustin ca numarul mare de joburi se datoreza unei bune colaborari dintre institutie si agentii economici, care sunt obligati prin lege sa isi depuna lunar oferta de locuri disponibile, destinata somerilor. Rata somajului la nivelul judetului este, insa, intr-o continua crestere, ea depasind cu 50 la suta rata medie a somajului din tara. Aproximativ 9,5 la suta dintre hunedoreni, respectiv aproape 20.000 de persoane, sunt someri.

Luni, 26 octombrie 2009
Orgoliu bisericesc sau lipsa de diplomatie?

Nicolle Ebner, Mesagerul hunedorean
La sedinta de vineri, CJH a votat, in unanimitate, acordarea titlului de “Cetatean de Onoare al judetului Hunedoara” arhiepiscopului Arhiepiscopiei Ortodoxe a Aradului, IPS Timotei Seviciu. ”Este primul titlu de acest gen pe care CJH il acorda, dupa o pauza de cinci ani. Acest titlu este un semn de inalta pretuire si recunostinta pentru activitatea misionara si pentru interesul deosebit pe care Inalt Preasfintia Sa le-a avut fata de judetul Hunedoara, timp de 25 de ani. Daca este cineva care merita cu adevarat recunostinta, atunci, acesta este Timotei Seviciu”, a declarat, presedintele CJH, Mircea Ioan Molot, in expunerea de motive. Aprecierea hunedorenilor fata de activitatea lui Timotei Seviciu a fost completata si cu o icoana, cu rama aurita, semnata de celebrul artist roman, Stefan Popa (Popa’s). Cu toate ca data ceremoniei a fost stabilita in urma discutiilor avute cu IPS Timotei Seviciu, arhiepiscopul a constatat in ultima clipa ca are alt program si nu poate participa la sedinta de vineri, 23 octombrie, delegandu-l pe vicarul Iacob Bupte sa-l reprezinte. Participantii au incremenit cand, dupa cuvintele elogioase la adresa arhiepiscopului si a marinimiei credinciosilor din judet, vicarul i-a spus presedintelui Mircea Ioan Molot ca: “Nu vreau sa fiu eu postasul. Nu ca m-as injosi, dar e prea mare palaria pentru mine”. Intr-un final, vicarul a concluzionat ca Dumnezeu i-a daruit destula intelepciune presedintelui CJ Hunedoara incat sa gaseasca momentul potrivit pentru a-i inmana personal simbolurile aprecierii enoriasilor hunedoreni. In urma acestei situatii, presedintele CJH a lasat sa se inteleaga ca diploma ramane in custodia institutiei judetene, pana cand agenda inaltei fete bisericesti ii va permite sa se deplaseze la Deva, pentru a intra oficial, in posesia ei.

29-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1563 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Jurnal de pescar:: “Operatiunea monstrul”, versiunea cu Paul Hoca si un somn urias

Nr. 362::29 octombrie - 4 noiembrie 2009::Scris de Bogdan Leu

Nu tuturor pescarilor le este dat sa prinda monstri in experientele lor, chiar daca merg zilnic la pescuit. Am ajuns la concluzia ca marile capturi cu care se lauda pasionatii de sportul cu undita tin oarecum de un nivel de perceptie deosebit asupra luptei cu monstrii din adancuri. O prima conditie pentru reusita este sa mergi cat mai des la pescuit, iar hunedoreanul Paul Hoca este cu siguranta un tip care nu face rabat de la aceasta regula. Paul merge la pescuit de cand se stie si practica in mod regulat mai toate tehnicile “castigatoare” de pe la noi, iar rezultatele nu intarzie sa apara. Asa s-a intamplat si in urma cu doua saptamani, atunci cand, la o partida amicala pe Mures, in compania catorva prieteni, Paul avea sa se intalneasca cu cea mai mare captura a vietii lui de pescar; cea mai mare de pana acum.

[... detaliat]

Meditatii asupra locului
Dupa involburarea de la barajul de la Mintia, Muresul rasufla usurat in dreptul localitatii Vetel, acolo unde pescarii dau navala la peste in mai toate anotimpurile din an, cunoscand faptul ca aici este o zona deosebit de prolifica pentru pescuit. In aceeasi zona cu curenti firavi dar cu oscilatii importante ale adancimii apei, am prezentat aici, la rubrica “Jurnal de pescar”, testul cu plutele Cralusso Shark – veritabilul arsenal al pescarului de stationar in lupta sa cu ochioasele, morunasii, clenii, scobarii si mrenoacele de pe Mures. De data aceasta, locul ales pentru pescuit a fost pe malul cu Vetelul, pe sub firele de inalta tensiune. Acolo exista conditii optime pentru pesti, iar in locurile unde vegetatia se intinde indrazneata pana sub buza apei, iar din loc in loc, structura fundului apei este prevazuta cu gropane adanci, somnii uriasi de pana la 100 de kilograme vin sa adulmece malurile pana chiar la un metru de om. In aceasta perioada, “bataia somnului” este un spectacol de care doar cei mai temerari au parte, iar sariturile zgomotoase se aud atat pe timpul zilei, cat si pe timpul noptii. Singura conditie absolut suficienta pentru pescuitul la somn este linistea, acolo unde, desigur, agataturile sunt har Domnului, iar provocarea lanseurilor precise devine un alt sport distinct. Mai pe sub mana, mai agatat de copaci, mai cu chiu, cu vai, asa se poate descrie modul in care cautatorii de somni de legenda iau cu asalt malurile neuniforme ale maretului rau. In judetul Hunedoara se foloseste foarte putin cloncul – acel instrument deosebit de pretios care in mod normal intra obligatoriu in arsenalul vanatorului de “crocodili mioritici”, insa la noi, pentru ca pescuitul la somn se exerseaza de pe maluri, nu este absolut necesar, decat daca pescuim din barca. Despre toate aceste tehnici interesante vom discuta pe viitor, atunci cand vom ataca somnul direct in mediul lui, la Dunare, acolo unde prietenii nostrii mehedintenii sunt “profesori universitari” in pescuitul mustaciosului din barca.


Atras pe vadul cu maruntis
Pe Radu Sabo il vom cunoaste mai bine si cu alte ocazii, insa despre el nu putem spune deocamdata decat ca ii curge prin vene microbul pescuitului. Multi pescari apeleaza la serviciile lui atunci cand vine vorba de pregatirea unui loc anume pentru pescuit, stiindu-l cu totii nelipsit de pe ape. Asa s-a intamplat si in urma cu doua saptamani, cand Sabo a nadit vreme de cateva zile pentru stationar, in zona localitatii Vetel. “Cu trei zile inaintea capturarii monstrului am pescuit la morunas exact pe acelasi loc, unde am nadit foarte mult si am reusit sa strang o multime de pesti pe vad. Am avut rezultate foarte bune, in sensul ca am prins numai morunasi sanatosi, insa cu o zi inainte de marea aventura, totul s-a rupt, cum spun pescarii. Nu a mai intrat nimic la pluta, probabil semn ca vadul devenea din ce in ce mai vizitat de rapitori”, povesteste Sabo. Asadar, sambata, 10 octombrie, Paul Hoca insotit de cativa prieteni, si-a facut aparitia pe locul cu pricina, unde a pescuit o vreme cu rubeziana dupa morunasi, insa n-a avut noroc. Desigur ca mai toti pescarii prezenti pe malul apei aveau de gand sa dea dupa somn, insa nu prea aveau momeala pentru mustacios. Cu cateva zile in urma, in zona se prinsesera cativa somotei, cel mai rasarit cantarind putin peste trei kilograme, iar aceste informatii erau deosebit de pretioase pentru vanatorii de somn. “Am tot pescuit dupa obleti, insa nu am avut rezultate, noroc cu Radu Prisecariu, care mi-a dat niste obleti cat palma cu care am reusit sa pun trei bete la fund. Se intampla pe la opt seara, cand mi-am zis sa dau putin cu rubeziana la starleta pe noapte, poate, poate va intra ceva pe vadul de pluta. Þin sa precizez faptul ca cele trei bete cu care pescuiam la fund le-am lansat la circa 15-20 de metri de mal, deci foarte aproape de vadul nadit pe care misuna maruntisul”, spune Paul.

Lupta cu monstrul
La un moment dat, hunedoreanul a sesizat o smucitura puternica la unul dintre bete, a fost un prim impuls pe care il da somnul mare, dupa care asteapta linistit, cu prada in gura. Paul a apucat batul, iar cand a intepat, si-a dat seama ca “e groasa rau”. “Pestele a tasnit dintr-o data in partea dreapta, contra curentului, cu o forta uimitoare. Mulineta a sfarait cand si-a luat fir si am zis ca-mi frige mainile. Am sprijinit lanseta in sold si am incercat, pe orbecaite, sa-l controlez. S-a dus direct intr-o agatatura teribila, un ciot de copac cazut in apa undeva la vreo 30 de metri de locul unde a fost intepat. Aproape in agonie, am inotat prin namol de-a lungul malului si am recuperat firul pana la ciotul cu pricina. Acolo, somnul a stat cateva secunde linistit cand, dintr-o data, am simtit ca iar o ia la sanatoasa, de data aceasta in directie opusa. Cu chiu, cu vai, dupa vreo 20 de minute, l-am adus la mal, iar cu ajutorul lanternei frontale am reusit sa vad firul. Am fost sigur ca are peste 20 de kilograme si am chemat repede ajutoare. Cand sa vina la minciog, baiatul care era cu minciogul l-a lovit putin peste bot si n-a reusit sa-l insface de cap. Atunci, din nou, pestele a luat-o la sanatoasa, dar l-am controlat rapid si l-am adus din nou la mal. Cand l-am vazut aproape de mal, era incordat ca un acordeon si venea aproape ca un celofan pe apa, era obosit. Atunci am sarit doi oameni in apa si ne-am umplut de noroi incercand sa-l prindem care cum”, povesteste Paul. Lupta a luat sfarsit, pestele a venit pe mal iar Paul era extenuat si cu sangele fiert. “Imediat am pus mana pe telefon si am sunat-o pe nevasta-mea. «Mami, l-am prins pe ala mare, ii cat omul, e ala, monstrul. Am prins monstrul!»”, retraieste Paul. Prin tufe se puteau vedea zeci de luminite frontale ce goneau prin intuneric, erau cete de pescari care se grabeau ca la urs, sa vada minunea. Cu totii s-au minunat, au facut poze cu telefoanele mobile dar, cum se intampla de obicei, nici macar una buna nu i-a parvenit autorului capturii, asa ca singura mai clara este cea pe care o puteti admira aici, nu tocmai potrivita ca si cadru, dar bine ca o avem si pe asta.

Artileria grea la somn
Pestele a cantarit undeva pe la 40 de kilograme si a masurat 1,65 metri. Trofeul sau este expus la magazinul Fir Intins, de la Casa Vanatorului din Hunedoara, si este dovada vie a iscusintei pescarilor hunedoreni. Arsenalul cu care a fost prins a fost compus dintr-o lanseta Energoteam, o mulineta Energo Hercules cu putere de 800 kg, fir de 0,40, plumb de 100 de grame culisant, montura clasica pentru somn, forfac din fir textil de 0,24, carlig de 1, iar ca momeala, un ditamai obletoiul. “Am urmarit tot anul sa prind somn mare, dar n-am reusit sa ma laud decat cu somotei. Sunt constient ca am avut un noroc fantastic, pentru ca mi-a tras exact la cea mai buna echipata lanseta, in timp ce la restul aveam fire de 0,24, cel mult 0,30. Deci se putea foarte bine sa-mi scape sau sa-l scap eu in ragalii, dar n-a fost asa si cred ca nu ma voi intalni prea curand cu un astfel de monstru”, povesteste Paul. Pestele a fost intepat regulamentar in buza, iar carnea sa a fost savurata pe gratar de mai toti unditarii care s-au ingramadit sa vada trofeul expus la magazin.

29-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2450 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Jurnal de pescar:: Info Pescar

Nr. 362::29 octombrie - 4 noiembrie 2009::Scris de Bogdan Leu

Alba vs Hunedoara
Devenita o confruntare foarte populara, dezbatuta din greu pe forumurile de specialitate, competitia care pune fata in fata cei mai buni pescari din judetele Alba si Hunedoara s-a reeditat weekend-ul trecut pe balta Ben.

[... detaliat]

Din echipa “albanezilor” au facut parte pescari redutabili de crap precum Cosmin Secasiu, Nelutu Lupei, Alin Tudose, Andrei Ghioghiu, Dorel Þepusa si altii, in timp ce lotul hunedorean a fost imbunatatit prin participarea campionului national en titre Eugen Baltac si a componentului echipei Tubertini Maros Mix – Dohany Peter, care au fost flancati de Radu Prisecariu, Nicu Stanca, Mihai Dosa, Paul Ispas, Paul Hoca, Titi David etc. Ca si la editia trecuta din primavara, cand “albanezii” au castigat confruntarea, si de aceasta data, vecinii nostri s-au dovedit mult mai iscusiti in manuirea rubezienelor, dar mai ales in manuirea biletelor pe care erau numerotate standurile de pe pista de concurs. Dupa doua manse de foc in care mai toti concurentii au avut mari batai de cap cu crapii furiosi de pe balta Ben, “albanezii” au adjudecat o noua victorie.

Cupa Prieteniei Energofish
Cea de-a doua editie a competitiei care reuneste reprezentativele Romaniei si Ungariei s-a derulat in intervalul 16-18 octombrie, la Varsolt. Din lotul Romaniei au facut parte Tiberiu Rancu, Eugen Baltac, Zsolt Benzar, Radu Prisecariu, Cristina Malutan, Izabela Lozinca, Eva Kosa, Catalina Kiss si Veronica Ispas, in timp ce lotul Ungariei a fost coordonat de Varga Jozsef – campion al Ungariei in 2009, locul II la europenele din 2009, campion pe echipe in 2009. La individual, competitia a fost castigata de Kokeny Joszef in timp ce pe echipe, Romania si-a trecut in palmares o prima victorie importanta in fata Ungariei, avand o selectionata compusa atat din femei (componentele lotului national) cat si din barbati.

29-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1506 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Sport:: Au cucerit Moldova

Nr. 362::29 octombrie - 4 noiembrie 2009::Scris de Ion Badin

Paradoxurile continua la echipa de handbal feminin Cetate Deva. Pentru a fi sigur ca in acest sezon va reusi, in sfarsit, sa-si satisfaca dorinta pe care o are de vreo sapte ani incoace, aceea de a ocupa un loc care sa-i permita participarea intr-o cupa europeana, patronul gruparii de pe Mures, Marian Muntean, a adus pe banca tehnica un antrenor experimentat, in persoana lui Dumitru Musi. Numai ca si de data aceasta, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea de pe teren, devencele avand un start complet ratat, inregistrand trei esecuri consecutive (24-30 cu Rulmentul Brasov, 33-34 cu HCM Stiinta Baia Mare si 27-32 cu HC Dunarea Braila). Pana la urma, “mariajul” celor doi a fost de scurta durata, Musi plecand de la echipa, chiar daca a facut-o asa cum declara Muntean, neregulamentar, avand de returnat niscaiva bani.

[... detaliat]

Patronul - atrenor
Si cum o alta solutie de moment nu s-a gasit, finantatorul a trecut el la treaba de antrenorat, asa cum a mai facut-o de cateva ori in editiile precedente. Pana acum, zeita Fortuna a fost de partea lui, pentru ca Cetate pare a fi reinviat, obtinand primele doua succese din tot atatea partide disputate. Nu este cazul sa ne imbatam cu apa rece, pentru ca cele doua victorii au fost obtinute in fata unor grupari nou-promovate, Universitatea Resita si Stiinta Bacau, dar tot atat de adevarat este faptul ca la cele trei esecuri inregistrate in primele trei runde, orice era posibil, tinand cont de labilitatea psihica a jucatoarelor. Meritul lui Muntean este acela ca a reusit sa-si scoata echipa din aceasta pasa proasta, i-a redat increderea ca se poate mai mult si ca valoarea handbalistelor este de prima jumatate a clasamentului. Vreau sa cred ca solutia aleasa este una de conjunctura si ca va mai dura maxim trei etape, pentru ca, din 11 noiembrie, campionatul se intrerupe pana anul viitor, urmand a fi reluat pe 9 ianuarie. Pentru a-si atinge obiectivul propus, acela de a participa intr-o competitie europeana inter-cluburi, va trebui gasit un antrenor cu calificare, care sa gestioneze acest lot, unul destul de valoros, dar in acelasi timp va fi nevoie de aducerea a inca 2-3 handbaliste pe posturile deficitare.

Plusul de experienta
Revenind la ultimul meci, sa spunem ca el nu a fost unul deloc usor, mai ales ca s-a disputat in fieful moldovencelor, la Bacau. Proaspat promovata a facut tot ce i-a stat in putere pentru a-si apropia cele doua puncte, dar pana la urma a trebuit sa se recunoasca invinsa, in fata unei echipe mult mai montate si experimentate, care a profitat la maximum de momentele favorabile. Inceputul a fost favorabil gazdelor, care au condus permanent pe tabela de marcaj, dar nu la mai mult de doua goluri, 2-1 (min. 4), 4-3 (min. 10) si 9-7 (min. 17). A fost momentul in care oaspetele, “cravasate” de pe margine, si-au adus aminte de sportul pe care il practica si pentru care sunt platite si au punctat de trei ori consecutiv in tot atatea minute, preluand fraiele partidei. A fost 12-12 in minutul 23, pentru ca in continuare sa se evolueze precipitat de ambele parti, astfel ca in minutul 28, era tot egalitate, 13-13. Finalul de repriza a apartinut devencelor, care, culmea, au reusit sa inscrie de doua ori consecutiv cand se aflau in inferioritate numerica, intrand la vestiare in avantaj, 14-16. Inceputul celui de-al doilea mitan a avut acelasi scenariu, bacauancele reusind sa egaleze la 16 in minutul 32. De aici, handbalistele de la Cetate au luat jocul pe cont propriu, s-au aparat foarte agresiv, iar in faza de atac au marcat de cate ori au avut ocazia prin interul Cartas, extrema Bardac, sau la angajarile pivotului sarb Nicolici. Efectul pe tabela de marcaj, 18-23, diferenta care se va dovedi edecisiva in economia ulterioara a jocului. Moldovencele nu s-au impacat cu acest scor, au incercat sa revina si s-au apropiat amenintator, 22-24 si 24-26 (min. 58). Mult mai calme, fetele lui Marian Muntean au gestionat perfect finalul si au obtinut o victorie pe deplin meritata, care se cere continuata sambata, pe propriul teren, cand vor da piept cu HC Otelul Galati. Antrenoarea bacauancelor, Gabriela Manea, a sintetizat cum nu se poate mai bine acest meci: “Am avut mari sperante inainte de meci, ne-am dorit victoria, insa nu am fost in stare sa o obtinem. S-a vazut diferenta de valoare pe centru si intre portarii nostri si ai lor”.

29-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1819 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Sport:: Ultrasi sau “Hooligans”?

Nr. 362::29 octombrie - 4 noiembrie 2009::Scris de Ion Badin

Este o intrebare pe care in ultimul timp am inceput sa mi-o pun din ce in ce mai des in ceea ce priveste comportamentul suporterilor de pe malul Cernei ,cei care sunt reuniti de cativa ani in “Peluza Nord”, care cuprinde mai multe factiuni.

[... detaliat]

Am avut intotdeauna cuvinte de lauda la adresa tinerilor hunedoreni, care veneau si vin in continuare pe stadionul “Michael Klein” pentru a-si incuraja favoritii. Le-am remarcat coregrafiile deosebite, logistica de care dispuneau, toate facute prin eforturi proprii. Le-am remarcat atasamentul fata de echipa, prin deplasarile pe care le fac pentru a fi alaturi de jucatori. Le-am remarcat cantecele si incurajarile de pe parcursul celor 90 de minute. Am fost alaturi de ei, atat eu, cat si ceilalti colegi ai mei din media in demersurile pe care le-au facut in perioada in care Hunedoara era nefotbalistica. Adevarati fani, care se identifica cu fenomenul “Ultras”, si care respecta patru principii de baza:
1. Indiferent de rezultatul inregistrat pe tabela, nimeni nu se opreste din cantat si incurajat.
2. Nu se sta pe scaun deloc pe durata meciului.
3. Indiferent de distanta si de costurile calatoriei, un ultras trebuie sa-si insoteasca intotdeauna, sau cat mai des, echipa atat in meciurile de acasa, cat si in deplasare.
4. Loialitate absoluta locului de pe stadion, care gazduieste grupul ultras, de obicei peluzele.

Ultrasii spun ca nu promoveaza violenta, ci pun accentul pe partea coregrafica a peluzei, fata de binecunoscutii “hooligans”, a caror filozofie se bazeaza pe bataie si incidente premeditate. Din pacate, de ceva timp, unii dintre asa-zisii ultrasi hunedoreni au inceput sa-si dea in petec si sa se apropie mai mult de fenomenul “hooligans”.

“Scanteia”
Totul a inceput in urma cu vreo trei saptamani, la meciul pe care FC Hunedoara l-a disputat la Geoagiu in compania echipei locale, Gloria. Prezent la acea partida, mi-am permis, alaturi de alti colegi din presa locala scrisa, sa redau atitudinea lipsita de fair-play a membrilor “Peluzei Nord”, spunand ca acest comportament s-a datorat factiunii “Ultras Korp”, cu toate ca, ulterior, am inteles de la fani ca au fost prezente la Geoagiu toate factiunile. Mea culpa din acest punct de vedere. Am scris atunci ca ultrasii au fost provocati pe alocuri si de comportamentul necivilizat al jucatorului Planicec din partea secunda. Comportarea necivilizata a fanilor a inceput inca din prima repriza, cand au scandat lozinci rasiste, si s-au extins in partea secunda. Se pare ca acest lucru i-a deranjat si nu au inteles mesajul pe care am dorit sa-l transmit. Prima masura pe care forurile indrituite au luat-o a fost aceea de a sanctiona gruparea hunedoreana cu disputarea unei etape cu portile inchise, si o amenda de 100 lei.

Noul episod
La prima aparitie, cea cu public din etapa trecuta, FC Hunedoara nu a jucat, deoarece U Petrosani nu s-a prezentat, acuzand un incident pe drum. In lipsa jocului, ultrasii, sau, mai bine zis, o parte dintre ei, au iesit din nou in evidenta, la modul negativ, din pacate. Mai intai, prin intermediul unui banner ne-au invitat pe noi, ziaristii, sa cantam in locul lor. Mai apoi, m-au luat in colimator pe mine, ofensati de articolele corecte aparute anterior. Jignirile care mi-au fost aduse, primele in cei 35 de ani de jurnalistica, nu pot fi redate, pentru ca foaia ar inrosi. Am intrat intre ultrasi incercand sa aflu ce i-a facut sa aiba acest comportament suburban, moment in care scandarile rasiste perorate la Geoagiu si-au facut din nou prezenta. Am avut o convorbire, zic eu civilizata, cu o parte dintre ei. Sper ca macar de acum incolo sa fi inteles ce inseamna sa fii un “ultras” adevarat si nu un “hooligan”. Iar cum, ca peste tot, nu exista padure fara uscaturi, este cazul ca si in “Peluza Nord” sa dispara acele “uscaturi”, acei indivizi care isi continua in tribune frustrarea de toate zilele, si lipsa celor sapte ani de acasa. Multumesc acelor adevarati ultrasi si fani care s-au delimitat de ceea ce s-a intamplat sambata si care m-au sunat ca sa-si ceara scuze in numele acelor “neaveniti”. PELUZA NORD merita sa redevina ceea ce a fost nu demult. O “PELUZÔ a bunului simt si a civilizatiei.

29-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2179 utilizatori., 9 comentarii
<<< Pagina anterioara

Ancheta:: Bisericile de lemn, departe de a fi salvate

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Ciprian Iancu

Mai multi istorici si arhitecti, majoritatea din Bucuresti, incearca sa salveze 16 biserici de lemn din judetul Hunedoara. Initiativa se incadreaza intr-un proiect ce vizeaza 60 de asemenea edificii din Hunedoara, Sibiu, Gorj si Valcea. Sapte dintre bisericile de pe raza judetului Hunedoara au beneficiat deja de interventii de urgenta urmand ca, la anul, acestea sa intre intr-un proces de restaurare si valorificare culturala si turistica.

[... detaliat]

In 2007, Fundatia “Dala”, organizatie neguvernamentala, Ordinul Arhitectilor din Romania, Universitatea de Arhitectura “Ion Mincu” din Bucuresti si Muzeul Þaranului Roman au initiat proiectul “60 biserici de lemn”. Acesta vizeaza salvarea de la pieire a bisericilor de lemn importante din judetele Hunedoara, Sibiu, Gorj si Valcea si punerea lor in valoare din punct de vedere cultural si turistic. Proiectul se afla inca in prima sa faza, cea care presupune efectuarea unor interventii in regim de urgenta pentru oprirea procesului de distrugere in care au intrat bisericile.

Palma peste obrazul autoritatilor
Initiativa vine dupa ce, decenii la rand, autoritatile locale si Ministerul Culturii si-au dat masura neputintei si indiferentei fata de aceste pretioase monumente. Din cele 16 biserici de lemn de pe teritoriul judetului Hunedoara incluse in proiect, sapte sunt deja acoperite cu o folie speciala de protectie, asa incat apa sa nu mai patrunda si sa continue sa distruga peretii si picturile interioare. La inceput, initiativa nu a avut un sprijin financiar bine definit, autorii ei mizand doar pe sponsorizari, fapt care a facut ca proiectul sa nu aiba termene clare de punere in aplicare. Pana acum singura donatie certa si consistenta (7000 de Euro) a fost facuta de Serban Cantacuzino. Consiliul Judetean Hunedoara s-a angajat si el ca va vira in contul proiectului aproape 10.000 de euro. Conform unor informatii parvenite cu putin timp inainte de inchiderea editiei, Guvernul ar fi alocat 1.400.000 de lei pentru acest proiect, iar cea mai mare parte a sumei, circa 900.000 de lei, va fi indreptata spre bisericile din judetul Hunedoara, prin intermediul Consiliului Judetean.10 dintre bisericile hunedorene incluse in proiect sunt monumente de categoria A, iar celelalte sunt incadrate la categoria secundara in clasificarea monumentelor facuta de institutiile Ministerului Culturii. Toate se afla insa intr-o stare deplorabila si din toate exista riscul sa nu mai ramana nimic in termen de doi-trei ani, daca nimeni nu face nimic. “Noi ne dam tot concursul pentru realizarea acestui proiect. Asta mai ales ca noi, an de an, am trecut bisericile de lemn pe lista monumentelor care au urgenta nevoie de bani pentru conservare si restaurare, fara sa reusim insa sa si obtinem banii necesari. Situatia este cum este, iar initiativa aceasta este mai mult decat binevenita, mai ales ca, de exemplu, in cazul bisericii de la Almasu Mic, daca ar mai fi fost lasata peste iarna fara masuri de protectie, la primavara n-am mai fi avut nimic din ea, s-ar fi distrus complet”, spune Calin Cornea, consilier in cadrul Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Hunedoara.

Work-shop-uri si emulatie locala
Autorii proiectului “60 biserici de lemn” nu vor ca initiativa lor sa insemne doar restaurarea bisericilor, ci si schimbarea atitudinii comunitatilor fata de acestea. Ideea generala este ca fiecare primarie de comuna, parohie locala, fiecare comunitate sa se implice in readucerea edificiilor la viata. “Nu vrem doar sa restauram si sa plecam. Este mai mult decat necesar ca aceste biserici sa fie refunctionalizate, iar pe langa ele sa se revigoreze si traditii si obiceiuri locale. In judetul Hunedoara am intalnit situatii variate, de la preoti care ar fi fost dispusi sa vanda bisericile de lemn, pana la preoti si oameni din comunitate interesati realmente de restaurarea si repunerea bisericilor in valoare. Vorbim de monumente de secol XVll sau XVlll, cele mai multe. Ideea generala este ca fiecare comunitate, dar si autoritatile judetene, sa ni se alature in acest demers si sa abordam problema dintr-o perspectiva europeana. Se poate ajunge, de exemplu, la stadiul in care, punctual, pentru cateva biserici, sa poata fi intocmite proiecte de restaurare si valorificare turistica si culturala care sa fie finantate din bani europeni”, spune presedintele Fundatiei Dala, Ovidiu Danes.

Intentii pentru 2010
Proiectul “60 biserici de lemn” are stabilit ca termen final anul 2014, insa este putin probabil ca toate bisericile sa fie restaurate si valorificate turistic pana atunci, mai ales daca autoritatile din cele patru judete nu se vor implica mai mult decat au facut-o pana acum pentru materializarea ideilor avansate de istoricii si arhitectii din Bucuresti.
Ovidiu Danes adauga ca, din cauza lipsei unui buget clar, fiind vorba de o initiativa care se bazeaza mai mult pe voluntariat, nu se pot avansa termene clare pentru refacerea celor 16 biserici de lemn din judetul Hunedoara, cu atat mai putin pentru intregul “lot” de 60 de biserici. In unele cazuri, rezolvarea problemei ar putea fi grabita daca exista orase sau autoritati locale interesate sa infiinteze mici muzee: “In Hunedoara, de exemplu, am putea muta bisericile de la Tomnatecu de Sus ori Almasu Mic la oras, acolo unde ele sunt mult mai apreciate din punct de vedere estetic. Este o situatie reala: in mediul urban asemenea edificii sunt mult mai apreciate decat daca sunt lasate in mediul rural”. Un alt pas inainte pe care autorii proiectului doresc sa-l efectueze anul viitor este crearea a cel putin doua, daca nu cumva chiar patru, work-shop-uri, la Salciva – judetul Hunedoara, Ursi – judetul Valcea, Ilimbav – Sibiu si Cornetu – Gorj. Aici vor fi chemati sa lucreze studenti din tara si din strainatate, care vor invata sa restaureze de la maestri in domeniu, profesori universitari din Romania si din afara tarii.

Ovidiu Danes - ISTORIC DE ARTA:
“Bisericile de lemn din Hunedoara si nu numai au fost lasate in paragina de catre comunitatile locale din cauza a doua mecanisme. Mecanismul intern a constat in dorinta comunitatilor de a-si ridica biserici de piatra. In multe situatii, noile biserici au fost ridicate foarte aproape de cele vechi, din lemn. Mecanismul extern a aparut atunci cand, de exemplu, din motive electorale, o persoana a venit si a pus in aplicare cate un proiect aberant, pe ideea Eu dau banul, faceti biserica cea noua cum va spun eu. In plus, din punct de vedere estetic, localnicii satelor nu au prea rezonat cu bisericile de lemn. In foarte multe situatii, nimeni n-a mai pus o bucata de sindrila la locul ei, apa a intrat si, de aici, a inceput distrugerea. Este pacat, pentru ca in unele biserici existau picturi extrem de valoroase. Acum noi nu ne putem gandi sa venim doar cu un proiect de restaurare. Daca vii cu un proiect de restaurare fara sa te gandesti cum sa pui si comunitatea locala in miscare, sa creezi si perspectiva unei minime dezvoltari economice locale centrate in jurul bisericii si al traditiilor locului, nu realizezi mare lucru. Asta incercam noi sa facem, dar pentru a reusi avem nevoie de sprijin de la absolut oricine poate sa ni-l ofere”.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2523 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Opinii:: Klaus Iohannis – fructul otravit oferit presedintelui

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Adrian Salagean

E proaspat, are “fata” si, pentru multi romani, reprezinta cea mai plauzibila solutie pentru iesirea din criza politica, morala si sociala in care ne aflam. Klaus Iohannis reprezinta in acest moment formula optima de inalbitor pentru rufele murdare si uzate moral ale politicienilor “bastani” care asediaza Cotroceniul.

[... detaliat]

Domnul Iohannis este NEAMTUL. Chiar daca singur acest fapt nu garanteaza nimic in cazul edilului Sibiului, romanii sunt sedusi de precedentul din istoria nationala cand un neamt pus in fruntea tarii a facut ordine in serparaiul infinit si pagubos pe care sta structura administrativ-politica a Romaniei. Prin urmare, aducerea unui Klaus sef peste “mitici” s-a dovedit o propunere politica atat de inspirata incat NEAMTUL a devenit numitorul comun al unor forte politice pana mai ieri ireductibile.Basescu a refuzat sa muste din “fructul otravit”, servit lui de liderii partidelor de opozitie, gest care, paradoxal, i-a facut mai mult rau decat bine. Seful statului este constient ca usa inchisa in nasul lui Iohannis la Palatul Victoria il arunca intr-o ipostaza dubioasa si obscura. Multi romani pot lua distanta fata de candidatura marinarului daca pentru acesta nici macar un NEAMT nu-i bun ca premier. Si nu vorbim de un NEAMT de rand, ci unul care pana mai ieri a fost cultivat chiar de presedintele en-titre. Daca locatarul de la Cotroceni ar fi fost cu o secunda mai istet, o oferta Basescu - presedinte, Iohannis – premier ar fi fost imbatabila la urne. Acum, Basescu are o grija in plus: sa-l tranforme pe NEAMT in amintire electorala. Lucru aproape imposibil. E sinucidere curata sa opresti o stea in ascensiune. Un sondaj INSOMAR arata ca aproape 25 la suta din electorat il considera pe Iohannis foarte potrivit in scaunul de premier. Scor care il umileste pe cvasi-anonimul Lucian Croitoru, creditat cu doar noua la suta. In plus, NEAMTUL cucereste tot mai mult spatiu mediatic. El trezeste chiar rivalitati intre liderii politici cu care defileaza la brat. Vitriolul din declaratia lui Geoana la adresa oportunismului lui Antonescu vis-a-vis de promovarea lui Klaus este elocvent. Pana si jolly-jokerul politic, Oprescu, promite un cabinet Iohannis daca ajunge la Cotroceni. Deloc surprinzator, Basescu are acum la urna un inamic combinat: Klaus Iohannis, pe post de locomotiva, “pilotat” la concurenta de fiecare din contracandidatii la Cotroceni. NEAMTUL joaca acum cartea vietii lui in politica. Un joc riscant, care inteles prost il poate transforma pe edilul Sibiului intr-un fel de Dan Voiculescu, patronul celor mai jenante tradari in politica damboviteana. Daca Klaus Iohannis are intr-adevar armura de teuton sau este doar un Stolojan in ambalaj german nu putem sti dinainte. Inainte de a face judecati cu privire la valoarea omului politic Klaus Iohannis, trebuie sa observam un lucru: stralucirea sa pe firmament este deocamdata o simpla reflexie a fulgerelor taioase aruncate intre Traian Basescu si majoritatea parlamentara. Pana la urma, Klaus Iohannis este un produs inventat si promovat de criza. Cate parale face cu adevarat vom sti abia dupa ce aceasta va trece.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1648 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Administratie:: Deconcentratele sunt scoase iarasi la concurs

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Monalise Hihn

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe ordinele de numire in functie pentru conducerile deconcentratelor, ca iar se organizeaza concursuri pentru ocuparea acestor posturi. Dupa ce PSD si PD-L si-au spus „adio!”, toti sefii, membri ai PSD, au primit decizii de eliberare din functii sau preavize. Au fost declarati interimari si sefii care au fost propusi de PD-L, pentru ca actul in baza caruia au fost numiti, respectiv OUG nr. 37/2009, a fost abrogat.

[... detaliat]

La fiecare schimbare a puterii politice in Romania, sefii institutiilor deconcentrate
si-au pierdut fotoliile. In prealabil, ei s-au tinut bine de scaune, invocand concursurile pe care le-au sustinut pentru ocuparea respectivelor posturi. Uneori, au trecut cateva luni pana sa fie inlaturati. In timpul negocierilor de aderare la Uniunea Europeana, Romania s-a angajat sa depolitizeze administratia publica si a adoptat o lege (Legea nr. 188/1999) privind statutul functionarilor publici. Pe hartie, lucrurile au aratat foarte bine, adica sefii deconcentratelor au devenit functionari publici. In realitate, in proportie de peste 95 la suta, acestia au fost unici candidati pentru fiecare post vizat in parte. In acest an, printr-o ordonanta de urgenta, OUG nr. 37, noua coalitie, formata din PSD si PD-L, a reusit sa-i trimita acasa pe sefii care proveneau de la PNL si UDMR. Acum, lantul de „iubire” dintre PSD si PD-L s-a rupt si a venit randul social-democratilor sa fie trimisi la plimbare.

Pesedistii, afara!
Imediat dupa ce PSD a fost scos de la guvernare, rand pe rand, reprezentantii acestui partid, care ocupau functii de conducere in institutiile deconcentrate, au primit deciziile de eliberare din functii. La fel s-a intamplat si cu reprezentantii PD-L, si aceasta pentru ca a fost abrogata OUG nr. 37/2009. Totusi, ei au fost numiti interimari, iar zilele acestea urmeaza sa se prezinte la concursuri, chiar daca Guvernul Boc este interimar si are atributii restranse. Presedintele PSD Hunedoara, Florin Cazacu, spune ca fostii sefi ai deconcentratelor, ce sunt membri ai Partidului Social Democrat, au fost inlaturati din functii in mod abuziv: „Felul in care s-au facut demiterile este abuziv si razbunator, acesta fiind modul de lucru al pedelistilor. Sefii de la deconcentrate au dat concurs pe posturi si aveau contracte de management pe un an. Ei nu au fost chemati la evaluare si acum au fost inlaturati. Eu ii sfatuiesc sa se adreseze instantelor de judecata pentru ca inlaturarea lor a fost ilegala. Mai mult, faptul ca vor pastra pe unii dintre directorii de la PSD arata ca Partidul Democrat – Liberal duce lipsa de specialisti”. Se pare ca directorii de la Agentia pentru Protectia Mediului, Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National si Directia Sanitar – Veterinara, membri ai PSD, isi vor pastra posturile. Pe de alta parte, la concursurile organizate pentru sefia deconcentratelor din judetul Hunedoara va participa doar cate un singur candidat pentru fiecare functie in parte, acesta avand sprijinul PD-L. Examinarea candidatilor incepe astazi. De altfel, acest partid a si trimis la Bucuresti o lista cu persoanele agreate sa ocupe cele aproximativ o suta de functii de conducere de la deconcentrate. Fostii directori de la PSD au stat la conducerea acestor institutii mai putin de cinci luni. Pe de alta parte, nu este exclus ca dupa formarea unei noi coalitii de guvernare si directorii care vor castiga acum concursurile pentru ocuparea acestor posturi sa fie, din nou, eliberati din functii si inlocuiti cu altii care provin din randurile partidelor care ar prelua puterea.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1783 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Administratie:: 1.600 de mineri disponibilizati

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Monalise Hihn

Pana la 1.600 de mineri de la Compania Nationala a Huilei Petrosani ar urma sa fie concediati pe parcursul anului viitor, daca va fi acceptat studiul insusit de catre Consiliul de Administratie al CNH. In atari conditii, persoanele disponibilizate vor beneficia de plati compensatorii. Sindicatele nu sunt de acord cu aceasta varianta. Noul program de disponibilizari a fost prezentat in ultima sedinta a Consiliului de Administratie. Practic, aceasta disponibilizare de personal face parte din programul de includere a CNH Petrosani intr-un complex energetic.

[... detaliat]

Program agreat de conducere
Potrivit directorului general al Companiei Nationale a Huilei Petrosani, Constantin Jujan, numarul de persoane care urma sa plece de la CNH a fost stabilit pe baza unui studiu: „Consiliul de Administratie si-a insusit acel studiu, conform caruia pana la 1.600 de persoane ar putea fi concediate pe parcursul anului viitor. Aceasta hotarare trebuie aprobata de AGA, minister si consfintita printr-o hotarare de Guvern. Totul depinde acum de situatia politica din Romania. Deocamdata nu stim ce va mai fi. Daca decizia va fi aprobata, atunci cei care vor fi disponibilizati vor beneficia de plati compensatorii, ce vor stabilite in functie de salariul existent la nivelul Companiei in momentul concedierii”.

Sindicatele spun “pas”
In schimb, presedintele Ligii Sindicatelor Miniere din Valea Jiului, Zoltan Lacatos, spune ca nu agreeaza disponibilizarea unui numar atat de mare de ortaci: „Nu cred in aceasta cifra. Am avut ceva discutii cu conducerea. Nu stim care sunt criteriile de disponibilizare. Se discuta ca in acest numar de angajati care ar urma sa plece sa fie inclusi si cei care au conditii de pensionare in 2010 si 2011. Daca se vor face disponibilizari, atunci este nevoie de investitii care sa duca la modernizari, dar si de noi angajari. Altfel nu se poate sa producem 2,5 milioane de tone de huila, anual. Pe de alta parte, suntem de acord cu includerea Companiei intr-un complex energetic”. CNH Petrosani are in prezent in jur de 10.600 de angajati, iar contractul lor colectiv de munca expira in data de 1 noiembrie. Conform lui Lacatos, actul va fi prelungit lunar pana se vor stabili, prin hotarari de Guvern, bugetul de venituri si cheltuieli pentru CNH Petrosani si norma de subventie. Compania Nationala a Huilei Petrosani ar urma sa faca parte dintr-un complex energetic alaturi de CET Deva, CET Paroseni, ELCEN, sucursalele Hidroelectrica Portile de Fier, Sebes, Buzau, Targu Jiu, Electrica, Sucursalele Hidroelectrica Cluj, Bistrita, Sibiu. Compania va folosi surse precum huila, apa si gaze naturale. Decizia Ministerului Economiei prevede, practic, divizarea Hidroelectrica in cele doua entitati. Constantin Jujan spune ca si acest lucru va depinde de stabilitatea politica. In atari conditii, dupa aprobarea acestei decizii, angajatii de la Compania Nationala a Huilei Petrosani vor beneficia de un nou contract colectiv de munca, indiferent daca reusesc sau nu sa semneze unul la nivel de CNH.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1700 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Ancheta:: Muzeul Aurului - dubla 2

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Laura Oana

Cercul in jurul scandalului izbucnit in jurul Muzeului Aurului, dupa vanzarea cladirii la licitatie si cumpararea ei de catre Centrul Crestin Ortodox, pare a se strange in jurul lichidatorului. Partile implicate in scandal arata cu degetul catre reprezentantul societatii de insolventa, o persoana cautata de toti, dar care nu este de gasit. Politia si procuratura au fost sesizate in acest caz si se pare ca situatia de la Muzeul din Brad nu este singura problema a lichidatorului cu pricina.

[... detaliat]

Muzeul Aurului a fost proprietatea Minei Brad, indiferent cum s-a numit ea de-a lungul vremurilor. Din 2001, mina a capatat numele de “Filiala Bradmin” si personalitate juridica. Minvestul era actionarul acestei firmei, dar ea avea administrator propriu, conducere si raspundere juridica. A functionat in acest sistem pana in 2007, cand conducerea de atunci a companiei a decis ca filiala trebuie sa intre in faliment din cauza costurilor prea mari de exploatare. Asa a ajuns Muzeul Aurului sub sechestru impus de Finantele Publice impreuna cu toate activele filialei, iar, in vara lui 2008, compania Minvest a propus fiscului sa cumpere cladirea muzeului pentru ca aceasta sa poata fi reabilitata si redata circuitului turistic. Aceasta a fost evaluata si apoi s-a facut un ordin de plata catre finante, s-a facturat de catre filiala Brad, s-a achitat suma la finante, apoi s-a intocmit contractul de vanzare-cumparare si Minvestul a devenit proprietarul Muzeului Aurului in iulie 2008. Conducerea companiei sustine ca are contractul, dovada ca s-a facut plata, copie dupa ordinul de plata, extras de cont bancar ca s-au livrat banii la finante si extras de carte funciara care dovedeste ca era sub sechestru la finante. In data de 15.10.2008 se inregistreaza pe rolul Tribunalului Hunedoara dosarul cu numarul 7044/97/2008 privind procedura insolventei societatii pe actiuni, dupa cererea formulata de unul dintre creditori si apoi de catre Minvest. Instanta numeste ca lichidator firma IT Management Advisors SPRL, filiala Deva. In 25 august 2009, ora 12, lichidatorul vinde la licitatie cladirea muzeului, care revine Centrului Ortodox Filocalia, la pretul de pornire, adica 100.000 de lei, plus TVA, pentru ca ONG-ul era singurul participant. Exista si un act de adjudecare incheiat in data de 16 septembrie de societatea civila profesionala de insolventa si semnat de lichidator prin asociatul coordonator Ion Tudor si adjudecatorul Nick Teodoreanu, reprezentantul Filocalia. Conducerea Minvest sustine ca nu a stiut nimic de organizarea unei licitatii pentru muzeu, dar a luat masuri imediat ce a aflat de vanzarea muzeului.

Greseala este considerata “abuz”
“Nu avem un singur lucru: dovada de proprietar de la Cartea Funciara. Asta este singura greseala, faptul ca nu s-a intabulat cladirea”, spune Dan Andronache, directorul general al CNCAF Minvest Deva. Greseala companiei costa acum mult mai scump. Un contract de vanzare-cumparare trebuie dus la notar care il legalizeaza si apoi acest document trebuie dus la CF. Pentru ca acesti pasi nu s-au facut in iulie 2008, acum procedura este una mai complicata si se face doar prin instanta, o procedura demarata de Minvest care spera sa intabuleze cladirea pana la finele anului. Fostul director, Pompiliu Crai, spune ca sunt doua motive pentru care nu s-a facut intabularea la timp: „Imediat ce am cumparat cladirea de la finante, noi am predat-o Conversmin-ului pe baza de protocol, si, al doilea motiv este legat de faptul ca finantele trebuiau sa ridice sechestrul si sa ne comunice la un moment dat acest lucru. Lucru care pana cand am plecat eu din companie nu s-a intamplat si oricum eu, daca am cumparat un bun, pot sau nu sa-l intabulez, dar dreptul de proprietate nu-l poate nega nimeni atat timp cat ai toate actele.” Se pare insa ca lichidatorul nu poate fi „acuzat” de buna credinta, ci dimpotriva: “Lichidatorul IT Management Advisors SPRL a incheiat cu filiala Bradmin un proces verbal cu lista mijloacelor fixe preluate de la ei. Avem aceasta lista in original, cu stampila lichidatorului pe fiecare pagina, este vorba de 18 pagini semnate de lichidator si reprezentantii filialei Bradmin. Lista cuprinde toate mijloacele care puteau fi vandute de lichidator pentru recuperarea datoriilor si pentru a plati creditorii filialei Bradmin. Pe aceasta lista nu este trecut Muzeul Aurului! In aceste conditii, lichidatorul nu a preluat cladirea respectiva, nu avea cum pentru ca era deja proprietatea Minvest”, spune director general Minvest, Dan Andronache. Conducerea companiei a sesizat politia in legatura cu situatia creata de actiunile lichidatorului.

Miliarde de... un miliard
In 26.11.2007, Minvestul - ca proprietar - a predat SC Corversmin SA Bucuresti cladirea muzeului in vederea renovarii, iar firma a investit peste 30 de miliarde in acesta cladire pentru a o renova, din programul de inchidere a minelor. Lucrarile realizate de Cominco SA Bucuresti demareaza in data de 08.05.2008 in urma unui proiect executat de Cepromin, intitulat „Reabilitarea Muzeului Aurului” in cadrul proiectului „Lucrari de inchidere si ecologizare a Minei Barza”. Fostul director, Pompiliu Crai, spune ca toate exponatele de aur nativ inventariate au fost depozitate in Trezoreria Brad, in timp ce colectia de minerale a fost la randul ei inventariata si adunata in cutii sigilate care au ajuns in cateva dintre birourile de la sediul Bradmin, birouri care au usile sigilate. „Muzeul a fost achizitionat de la finante cu aprobarea administratorului special si toate sumele de bani au plecat catre bugetul statului. Deci nu se poate invoca articolul 85 din Legea Insolventei. Nu stiu daca acest articol a stat sau nu la baza vanzarii muzeului, dar va pot spune sigur ca muzeul nu a fost predat lichidatorului, deci acesta, daca l-a vandut, a vandut o cladire care nu-i apartinea. Asta este concluzia mea”. Fostul director se refera la un articol din lege care prevede ca administratorul sau lichidatorul pot introduce actiuni pentru anularea unor acte juridice ale debitorului in conditiile prevazute de Legea Insolventei. Potrivit acestuia, actele frauduloase care pot fi anulate sunt actele incheiate de debitor in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii de lichidare.

Lichidatorul - fantoma
Faptul ca lichidatorul nu avea dreptul sa vanda cladirea muzeului nu este singura problema, ci si pretul de vanzare: „Raman stupefiat de ce se intampla, sa bagi 30 de miliarde pana acum intr-o cladire ca apoi cineva sa o vanda cu un miliard, este un mare semn de intrebare. Nu poti sa o faci numai daca cladirea era darapanata. Ma intreb cum si cine a putut evalua cladirea la doar un miliard. Totul, totul este dubios in acest caz, inclusiv cumparatorul”, sustine Pompiliu Crai. „Este un lung sir de ilegalitati de neinteles. Partea de publicitate pentru licitarea acestui imobil nu s-a facut! Pentru ca este vorba de o investitie in derulare, cladirea ar fi trebuit apoi reevaluata si apoi trecuta la noi, la impozite si taxe. Prin urmare, deduc ca ONG-ul a cumparat o cladire veche care nu mai exista, au luat, cu un miliard, o fantoma!”, acuza si primarul Bradului, Florin Cazacu. In aceste conditii, singurul care ar putea lamuri situatia ar fi Ion Tudor, lichidatorul Bradmin, insa omul este de negasit: „Din aprilie, de cand sunt director, am facut zeci de incercari sa iau legatura cu acest lichidator, am dat zeci de telefoane, pot da numarul oricui vrea sa incerce. Raspunde o secretara care spune: „Am inteles, am sa-i transmit!”. Am fi vrut sa ne rezolvam problemele cu el, pentru ca sunt mai multe, pe cale amiabila. Va spun ca la Ministerul Economiei, un secretar de stat a convocat toti lichidatorii si toate companiile, domnul Ion Tudor este singurul care nu a venit. Ion Tudor se pare ca s-a inteles bine cu fosta conducere din moment ce a mai incheiat un contract cu ei, contract prin care primea sarcina sa evalueze toate bunurile companiei. Va dati seama cum le-a evaluat si ce bun evaluator este daca a evaluat muzeul renovat la un miliard de lei vechi. Nu va pot spune exact cand a fost semnat pentru ca s-au facut modificari asupra datei”, explica Dan Andronache, actualul director.

Colectie la voia lichidatorului
Tranzactia pare si mai dubioasa din moment ce edilul Bradului spune ca lichidatorul s-a decis sa revanda o alta cladire pe motiv ca pretul initial era prea mic, iar decizia sa a scos in strada oamenii care si-au cumparat locuintele. Situatia de la muzeu a pus pe jar autoritatile locale bradene, dupa ce acestea au aflat din presa ca sunt pe cale sa piarda muzeul care, dupa renovare, ar fi revenit Consiliului Local Brad. Primarul Florin Cazacu a intocmit si un memoriu pe care l-a expediat pe adresa Presedintiei, Guvernului, Ministerului Economiei si celui al Culturii: “Dorim sa se stie ca Mina Brad nu a fost conservata, ca ea a fost distrusa si mai apoi jefuita, pe fondul unei proaste administrari. (...) Am aflat insa cu consternare ca un ONG numit Centrul Ortodox Filocalia, intr-o cardasie abuziva si fara scrupule cu Societatea Civila Profesionala de Insolventa IT Managenent Advisors SPRL Deva, in calitate de lichidator, au tranzactionat, in data de 25 august 2009, cladirea Muzeului Aurului din Brad, la o suma modica, in scopul derularii unei afaceri pe seama stralucirii aurului din colectie si, mai ales, in baza unor speculatii juridice dubioase”. Edilul a instalat si cateva corturi in centrul municipiului Brad pe care scrie “Salvati Muzeul Aurului din Brad! Fiti alaturi de noi!”, corturi unde se strang semnaturi de la bradeni in incercarea de a pastra muzeul pentru comunitatea locala.

Din ilegalitate in ilegalitate
Comisia Zonala a monumentelor istorice decide, in data de 22.05.2007, la cererea Ministerului Economiei si Comertului, aprobarea reabilitarii cladirii Muzeului Aurului din Brad. De ce era nevoie de acceptul comisiei? Simplu! Cladirea este monument istoric de tip B inregistrat cu codul HD-II-a-B-03263.05, lucru confirmat de Ciprian Roman, directorul coordonator al Directiei de Cultura si Culte: „Legea spune ca persoane fizice sau juridice care detin monumente istorice le pot vinde numai in conditiile exercitarii dreptului de preemtiune de catre stat prin minister la monumentele de categoria A, sau prin directiile deconcentrate la monumente de categoria B, cum este cazul Muzeului Aurului, sub sanctiunea nulitatii absolute a vanzarii. Pot sa confirm ca noi nu am primit nicio cerere pentru exercitarea acestui drept de la niciunul dintre proprietarii cladirii muzeului”. In tot acest timp, Minvest a sesizat politia: „Noi avem un dosar care contine toate actele intocmite de politie cu privire la aceasta firma de lichidare si de domnul Teodoreanu care sustine ca a cumparat muzeul. Nu sunt eu expert in tranzactii imobiliare, dar stiu ca primul lucru care il faci cand vrei sa cumperi o cladire este sa-i ceri proprietarului un extras CF informativ sa vezi daca are sau nu cladirea. Daca se cerea asta, se vedea ca lichidatorul nu are muzeul”, spune Andronache. Cei implicati banuiesc o „cardasie” intre lichidator si ONG-ul care a cumparat cladirea. Potrivit acestui scenariu, lichidatorul ar fi fixat voit un pret mai mic pentru a cumpara apoi cladirea de la Filocalia.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2336 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Saptamana nebuna:: Pamflet

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009

Materialele prezentate au caracter de pamflet si trebuie tratate ca atare

[... detaliat]
22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1830 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Colimator:: 361

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009

Felul romanesc orasenesc contemporan de a ne spune
“Pofta buna”.

[... detaliat]
22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1574 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Colimator:: "Politicosii" strazilor

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009

Unul dintre multele indicatoare rutiere care, in realitate sunt tratate ca niste insemne ce au doar valoare simbolica.

[... detaliat]
22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1600 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Realitatea Hunedoreana:: Salonul carturarilor hunedoreni

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Laura Oana

Organizatorii si-au dorit sa faca din editia a zecea a Salonului Editurilor Hunedorene o sarbatoare a cartii. In mare parte au si reusit: zeci de titluri noi, carti iesite proaspat de sub tipar si alte cateva sute de volume care acopera cele mai multe dintre domeniile cerute pe piata.

[... detaliat]

23 de edituri, dintre care 14 locale, opt din tara plus o editura franceza – Poetes a vos Plumes – este bilantul strict matematic al acestei manifestari. Organizatorii
s-au folosit de spatiul generos al Casei de Cultura “Dragan Muntean” din Deva pentru a dezvolta evenimentul cultural, asa ca, daca holul a fost spatiul ales pentru expunerea editurilor, sala mica a fost rezervata pentru lansarile de carte. Manifestarile de peste zi
s-au completat in prag de seara cu momente muzicale sustinute de Liceul de Muzica “Sigismund Toduta”. Si chiar daca au fost si vizitatori care au plecat fara a cumpara vreun titlu, prin fata standurilor au trecut multi iubitori de carte atrasi de titluri sau de lansarile momentului respectiv, oameni pentru care cartea a ramas sau a redevenit alternativa unui cotidian prea involburat pentru a mai place gusturilor fine sau pur si simplu celor “sapte ani de acasa”.

Dupa 20 de ani
Cartea lui Alexandru Gruian intitulata “Liniste! Breaking news” este o lucrare despre linistea dinaintea “furtunilor” traite de jurnalistul TV de-a lungul unei cariere in care a putut surprinde marirea si decaderea celor care ne scriu istoria marunta a prezentului. A urmarit pulsul unui judet industrializat, a luat act de decizia “moarte clinica” pentru multe din fostele ctitorii, a vazut oameni politici urcand si apoi prabusindu-se in gunoiul istoriei sau in lada cu amintiri post decembriste. “Pentru cateva sute de mii de oameni, poate chiar milioane, Gruian a fost martorul si vocea unei regiuni. (…) Au trecut 20 de ani de la primele secvente descrise de Alexandru Gruian in aceasta carte. De la detasamentele de sprijin din 1989, de la mineriade la batalia pentru aurul Rosiei Montane se intinde tranzitia eco-politica si economica a Romaniei. Cu ochiul sau de jurnalist, Gruian descrie epoca”, scrie Cornel Nistorescu in prefata volumului la a carui lansare nu a putut fi prezent din cauza altor breaking news-uri ale prezentului. De cealalta parte, autorul isi asuma din start subiectivitatea scrisului: “Este un volum despre perceptia personala, subiectiva a evenimentelor la care am participat in calitate de jurnalist in perioada 1991-2004. Este scris la persoana I si uneori colocvial. (…) Breaking news au fost istoria clipelor din timpul nostru”. Volumul apare cu putina vreme inaintea timpului in care ceasul va masura 20 de ani trecuti de la Revolutia care a aruncat Romania intr-un capitalism cu totul original. Cartea urmareste primele clipe de libertate si arunca apoi ochiul deasupra singurei miscari care a reusit sa demoleze un guvern prin forta: mineriada. “Imi datorez cariera lui Miron Cozma. Mineriadele m-au extras din multime si m-au aruncat in fata”, crede autorul care marturiseste in fata publicului: “Citind cartea veti afla cat de mult subiectivism este intr-un jurnalist, veti citi despre neplacerile si supararile lor, despre cei care ne cer sa fim curajosi, invulnerabili si sa lovim fara mila. Ei bine, nu este asa”.

Cartea de dupa Avram Iancu
In aceeasi zi si la aceeasi editura au fost lansate mai multe volume. Lucrarea “Avram Iancu in memoria posteritatii”, a istoricilor Ioachim Lazar si Marcel Morar, a beneficiat de o excelenta prezentare din partea lui Vasile Ionas, directorul Arhivelor Nationale, omul a carui memorie pastreaza date mai multe si mai vii decat orice manual de istorie: “Putini ardeleni s-au intiparit in memoria neamului precum Horia sau Avram Iancu. Aparitia acestei cartii este surprinzatoare, mai ales ca exista putine carti inchinate memoriei lui Avram Iancu, dar autorii au prins documente mai vechi sau inedite care ilustreaza ceea ce s-a intamplat dupa moartea lui Avram Iancu si ceea ce este si mai remarcabil este inceputul acestui volum care se deschide cu ancheta autoritatilor declansata dupa decesul eroului cand, pe casa unde a fost depus, a fost arborat tricolorul”. Volumul cuprinde multe din articolele din presa vremii, “o presa care a fost mereu favorabila pentru Avram Iancu”, si documente despre cum figura Craiului Muntilor i-a insufletit pe cei care apoi au luat in maini fraiele luptei nationale.

Criza dintre carti
Surpriza salonului a fost editura pariziana “Poetes a vos Plumes” care a tradus si a editat mai multi autori romani, printre acestia fiind si doi reprezentanti ai poeziei Hunedoarei: Paulina Popa si Elisabeta Bogatan. Cele 14 edituri hunedorene au oferit titluri dintre cele mai diverse. Pe langa cele doua volume, editura Emia a oferit si un jurnal “liric” de calatorie inspirat din vizita autoarei la locurile sfinte precum cele de la Marea Moarta, la Apa Iordanului sau Mormantul lui Lazar. Editura Setras, unul din pionierii terapiilor complementare, ofera patru noi titluri, dintre care editia 2009 a volumului “Sacaramb. Comoara de comori a Transilvaniei” si “Ghidul complet al fructelor si legumelor” de Angela Beju, un volum care cuprinde ultimele cercetari in acest domeniu. Editura Traian Dorz din Simeria a venit la salon cu 12 titluri de carte religioasa, inclusiv revista editata lunar din 1992 “Oastea Domnului”. Majoritatea editurilor se plang de efectele recesiunii asupra vanzarilor: “Vanzarile au scazut cu 50%, criza economica se simte foarte rau la noi, asa ca a trebuit sa gasim alternative. Spre exemplu, am diversificat produsele oferite: acum ne ocupam si de comercializare de tot felul de cadouri si chiar cristale”, sustine Paulina Popa de la Editura Emia.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1556 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Realitatea Hunedoreana:: Voluntarii prind puteri

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Laura Oana

Magnolii, pini, bambusi, platani – zeci de arbori au primit in dar placute cu numele lor in urma proiectului national intitulat “Urmeaza voluntarii!” prin care zeci de localitati din tara beneficiaza de munca a mii de tineri. In judet, caravana a poposit la Simeria, unde sute de copii au facut “luna” cel mai mare si mai frumos parc dendrologic din Europa.

[... detaliat]

Voluntarii caravanei au confectionat si au montat placute cu numele arborilor, multi fiind exemplare unicate in tara. In ciuda frigului si umezelii acestui octombrie, copiii au curatat parcul dendrologic si cursurile de apa care il strabat de gunoaiele aruncate de turisti. “Speram ca munca noastra sa nu fie in zadar. De fapt, vrem sa transmitem un mesaj clar parintilor nostri: sa pastreze curatenia pentru ca toti sa ne bucuram de acest parc”, spune o fata implicata in proiect. Sub indemnul “Urmeaza voluntarii!”, organizatorii “punctului de lucru” de la Simeria au reusit sa implice tineri de la scolile generale si liceul din oras, in timp ce in toata tara oamenii din 14 comunitati diferite si-au propus astfel sa inspire o tara intreaga sa le urmeze exemplul. Parcul Dendrologic aduce la Simeria mii de turisti in fiecare an, dar, in urma lor, raman tone de mizerii aruncate peste tot in parcul unicat pe continent.

Munca in folosul comunitatii
La actiunea de la Simeria, au participat peste 250 de voluntari si elevi din oras, mobilizati de Centrul Volsim. “Actiunea noastra s-a numit «Etichetarea corecta a fondului dendrologic». Am venit in mars pana la parc, iar copiii au scandat tot drumul lozinci prin care indemnau oamenii sa pastreze mediul curat. Am reusit sa implicam sute de elevi care au aratat ca se poate face ceva pentru comunitate”, spune Tiberiu Nistor, coordonatorul Centrului de voluntariat din Simeria. Caravana “Urmeaza voluntarii” a mobilizat mii de tineri in folosul comunitatilor. De fapt, timp de trei saptamani, urmele voluntarilor mobilizati de caravana sunt menite sa traseze pe harta Romaniei semnele entuziasmului si dedicarii lor, pentru a inspira localnicii sa aiba o altfel de atitudine care sa aduca o schimbare pozitiva in viata semenilor lor si in a localitatii in care traiesc. Cum parcul este cel mai cunoscut punct turistic al orasului, organizatorii au luat legatura cu administratia lui in incercarea de a afla cu ce anume pot ajuta. “S-a reusit astfel etichetarea corecta a arborilor de pe doua dintre aleile parcului. Noi speram ca toti vizitatorii sa ia exemplu de la acesti copii, iar oamenii, daca nu pot sa ne ajute, macar sa pastreze parcul curat”, spune Corina Coanda, inginer in Parcul Dendrologic.

Pliante pentru indiferenti
Caravana “Urmeaza Voluntarii!” a demarat in data de 2 octombrie la Cluj-Napoca si urmeaza traseul Sibiu - Brasov - Constanta - Bacau - Iasi - Satu Mare - Oradea - Simeria - Resita - Vladesti - Slatina - Craiova – Bucuresti. Proiectele voluntarilor din fiecare oras vor uni fiecare “statie” cu restul caravanei intr-un proiect finantat de catre Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe si Fundatia C.S. Mott si organizat de Pro Vobis – Centrul National de Voluntariat, in parteneriat cu Reteaua Nationala a Centrelor de Voluntariat din Romania. “Voluntariatul prinde puteri tot mai mari si de la an la an vedem tot mai multi copii si tineri care se implica in asemenea actiuni”, spune Ramona Dragomir, coordonatorul acestui proiect la nivel national care a reusit sa determine sute de simerieni sa renunte la nepasare si sa se alature echipelor de voluntari - fiecare dupa puterile lui. La final, tinerii au impanzit orasul si satele din jur cu pliante prin care cer localnicilor sa nu-si mai bata joc de natura si sa arunce deseurile doar in locurile amenajate.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1524 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Sport, Special:: De-o viata, antrenor!

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Monalise Hihn

Emil Nicoara e antrenor de lupte la Hunedoara, la Clubul Sportiv Scolar. De 33 de ani, prin mainile lui au trecut mii de sportivi. Nici nu se imagineaza facand altceva. Doar anul acesta, elevii lui au obtinut in jur de 30 de medalii. Modest, antrenorul nu cere nimic, nu isi aroga merite si nici nu a parut impresionat atunci cand am incercat sa-i laud munca.

[... detaliat]

Emil Nicoara a facut sport de performanta 11 ani. A inceput sa practice luptele inca din anul 1965, la Asociatia Sportiva Constructorul din Hunedoara. Avea inclinatie spre “trante”, a cochetat cu boxul, dar, in final, a ales luptele greco-romane. A ajuns campion national si component al lotului de seniori al Romaniei. In 1976, antrenorul lui Nicoara s-a retras. La lot mai ramasese un singur tehnician, care era ocupat cu serviciul, astfel ca Emil Nicoara a ajuns, la randul sau, antrenor. De atunci, mii de copii au invatat de la el ce inseamna luptele.

In comunism…
Timp de 13 ani, Emil Nicoara a antrenat la Asociatia Sportiva Constructorul din Hunedoara. Spune ca in acea perioada sportul devenise sarcina de partid. Fara sa regrete acele vremuri, Emil Nicoara este de parere ca, totusi, multe dintre probleme erau rezolvate de catre secretarul de partid, Eugen Avram: „La municipiu, secretarul de Partid, Eugen Avram, era om de sport, ceea ce insemna un lucru extraordinar, pentru ca stiau ce inseamna performanta, sportul. Cu ce ne prezentam noi in lume?! Cu sportul! Nicolae Ceausescu era constient ca are nevoie de sportivi pentru imaginea lui in lume si atunci investea in acest domeniu. Acest Eugen Avram avea sarcini pe linie de Partid sa se ocupe de noi. Daca aveam probleme la sala, cu saltelele, prelatele sau alt echipament necesar, el se ocupa sa aduca altele in loc. Uneori, mai uitau sa ne plateasca sportivii. Atunci intervenea el si rezolva”. In acele vremuri, in medie, intre 150 si 250 de copii ajungeau anual in sala „Constructorul” din Hunedoara. Emil Nicoara isi aminteste ca selectiile se faceau in scoli, dar si in mediul rural: „Uneori, gaseam copii si pe strada si ii intrebam daca vor sa practice luptele. In rest, selectia era facuta in scoli, dar se mergea foarte mult si in mediul rural. Ca in orice sport, pana la urma ramaneau doar cei care aveau chemare spre asa ceva”. Pentru multi dintre sportivi, antrenorul a devenit o parte insemnata a vietii lor. Cu toate acestea, antrenorul n-ar recunoaste in ruptul capului ca, pentru foarte multi dintre elevii lui, el a insemnat mai mult decat propriile lor familii. Spune cu modestie ca a contribuit si el putin la educatia lor: „Nu ii lasam fara sa termine macar liceul. Astazi, cand vremurile s-au schimbat, multi dintre baieti urmeaza facultati, fac mastere, sunt, la randul lor, profesori”. Ani buni, pana in 1989, sportivii lui Emil Nicoara au castigat diverse competitii. Printre rezultatele importante se numara titlul de vicecampion european si locul al cincilea la campionatul mondial, obtinute de Sorin Moisache, un titlu de campion national de juniori la lupte libere, adus in 1989 de Marius Harabagiu, precum si un loc patru (din 28 de echipe) adus pe echipe in 1989 in campionatul Romaniei.

...Si in libertate
In 1990, Emil Nicoara s-a transferat la Clubul Sportiv Scolar din Hunedoara, la indemnul lui Constantin Grigore. De atunci, continua sa ii invete pe copii sa fie luptatori, atat in sport, cat si in viata. „Nici nu ma mai uit la ceas cand trebuie sa vin la sala. Nu conteaza pentru noi”. Cauta si acum noi talente la scolile din oras. Uneori, le gaseste: „E greu si astazi, ca si atunci, inainte de Revolutie, dar posibilitatile sunt cu totul altele”. Astazi, in sala de la Clubul Sportiv Scolar vin in jur de 70 de sportivi. Se mandreste cu ei. La copii sunt cam 30, la cadeti in jur de 25, in timp ce vreo 15 juniori sunt inscrisi la CSª Hunedoara. Au luat anul acesta in jur de 30 de medalii si competitiile nu s-au incheiat. Echipele de cadeti, fete si juniori, vor intra in competitii la sfarsitul lunii noiembrie. Deja, toate cele trei echipe au asigurat cel putin locul al saselea fiecare. O performanta extraordinara pentru un club din provincie. „Din pacate, dupa juniorat, sportivii nostri pleaca la alte cluburi. Nu avem cum sa ii tinem. Daca ar exista posibilitati in Hunedoara, la ora aceasta, cu sportivii nostri, ce activeaza in alte locuri, am putea forma o echipa care ar fi intre primele trei – patru din tara. Cine sa le dea salarii?! Noi nu putem sa ii oprim si ii dam la cluburi din Lugoj, Zalau, Brasov, Bucuresti”. Pe de alta parte, sistemul competitional pentru copii a fost bine pus la punct. Emil Nicoara spune ca exista o asociatie judeteana de lupte, ce se ocupa de astfel de intreceri: „Avem cinci etape, anual. Aici incep sa invete cu adevarat ce inseamna concursurile. Din pacate, noi nu avem sala, dar avem intelegere la altii”.

La centrul olimpic
Cel putin doi sportivi de la Hunedoara au fost mereu selectati la Centrul Olimpic de la Cluj-Napoca. Cativa ani si Emil Nicoara a lucrat la acel centru: „Am stat acolo cinci ani. Pentru inalta performanta si eforturile sunt pe masura. Regimul e unul de armata, iar de sportivi trebuie sa ai grija 24 de ore din 24. Uzura e foarte mare. Dupa cinci ani a fost timpul si momentul sa ma retrag. Am revenit la clubul de la Hunedoara”. Astazi, centrul olimpic s-a mutat la Resita. Acolo sunt doi hunedoreni, Samuel Mihalache si Sergiu Onofrei. Pentru ca un luptator sa ajunga sa faca performanta la nivel national, antrenorul lucreaza cu el cam patru ani. Ca sa fie in elita europeana, mondiala sau olimpica este nevoie de pana la zece ani de antrenamente sustinute. Varful carierei este atins in lupte cam intre 26 si 30 de ani. Ani in sir, elevii lui Emil Nicoara au ajuns sa obtina rezultate foarte bune. Nu si-au uitat nicio clipa antrenorul. Fostii sai elevi sunt imprastiati in toata lumea. Primeste telefoane de la ei si ii asteapta sa vina la Hunedoara sa vada ca luptele merg mai departe, cu acelasi efort! Si cu acelasi antrenor, care, cum spunea un fost elev
de-al sau, „face lupte dintotdeauna!”.

Rezultate excelente
Pe parcursul acestui an, sportivii legitimati la sectia de lupte libere a Clubului Sportiv Scolar Hunedoara au obtinut 30 de medalii la diverse competitii, la toate categoriile de varsta. Patru dintre ele au fost de aur, din care doua la fete, prin Ana – Maria Lungu si Simona Pricop, la 49, respectiv 52 de kilograme. „Pe multi ii mira faptul ca fetele practica luptele. Dinamica acestui sport este extraordinara. Noi, ca romani, suntem conservatori si, de aceea, ne miram ca fetele au inceput sa practice acest sport. Iata ca fetele obtin rezultate foarte bune!”, spune Emil Nicoara. Pe de alta parte, alti doi sportivi de la CSª Hunedoara au luat aur, la categoria cadeti. Este vorba despre Madalin Ivan, la categoria 46 de kilograme, si Radu Harabagiu, la 63 de kilograme. De asemenea, trei echipe ale Clubului Sportiv ªcolar Hunedoara sunt calificate la turneele finale ce au loc in luna noiembrie, dupa cum urmeaza: intre 20 si 22 – juniorii, in 27-28 – cadetii si fetele. Toate cele trei echipe au asigurat cel putin locul al saselea, avand in vedere ca la fiecare intrecere sunt calificate cate sase cluburi sportive din tara. In primavara viitoare vor fi organizate competitiile individuale.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2203 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Showroom economic:: Angajari in alb, pentru bani negri

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Adrian Salagean

Criza economica aduce unor intreprinzatori hunedoreni noi oportunitati de a profita de statutul lor de angajator pentru a obtine avantaje materiale incriminate in codul muncii si in cel penal. Totul incepe cu un anunt “regulamentar” in ziarele de mica publicitate: “Intermediez locuri de munca pentru completare vechime, pentru somaj sau pensii. Tel: 07...”.

[... detaliat]

Tentantia este forte. Pe timp de criza, sunt sute de hunedoreni care nu au reusit sa realizeze stagiul de cotizare cerut de lege pentru a beneficia de ajutorul de somaj. Potrivit normelor in vigoare, cele 15 luni de ajutor de somaj impun un stagiu de cotizare de minim 12 luni in ultimele 24 de luni care preced cererea de intrare in somaj. Intuind oportunitatea, angajatorul cu anuntul ofera exact ceea ce le lipseste amaratilor ramasi fara serviciu: doua-trei luni de contract de munca. Bineninteles, contra cost! Acestei categorii de “clienti” i se alatura si persoane care mai au nevoie de un stagiu de cotizare pentru a putea beneficia de pensie. Cei interesati pot afla imediat despre ce e vorba. Un telefon lamureste chestiunea.

“Va angajam, dar nu trebuie sa veniti la serviciu”
Procedura este simpla. Candidatului la somaj i se face un contract individual de munca pe o perioada de cateva luni, necesare pentru acoperirea stagiului de cotizare. In momentul semnarii contractului, omul trebuie sa achite angajatorului un comision de 450 de lei. Proaspatul “salariat” nu are nici o obligatie fata de angajator, cu exceptia achitarii din propriul buzunar a tuturor taxelor si impozitelor aferente contractului sau de munca, inclusiv cele care, prin lege, revin in sarcina angajatorului. Astfel, la un salariu de circa 900 de lei pe luna, clientul achita patronului aproximativ 270 de lei lunar. Logic, nu i se plateste nici un leu din salariu stabilit. Meseriile pe care se poate face angajarea sunt variate: de la “operator automate de cafea” la “tehnician de intretinere service auto”. Salariatul semneaza un pontaj si un stat de plata. La terminarea perioadei de angajare, are toate drepturile de a cere somaj sau pensie. Persoana de la capatul firului ne asigura ca totul este perfect legal.

Legal pana la puscarie
Procedura este ilegala de la un capat la altul. Referitor la aceste aspecte, directorul Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca, Vasile Iorgovan, spune ca acest tip de angajare frizeaza penalul. “Prin lege, un contract individual de munca obliga salariatul sa presteze munca pentru care a fost angajat. In plus, prezenta la slujba este obligatorie pentru angajat”, a spus Iorgovan. Acesta a mai precizat ca intreprinzatorii care au astfel de practici risca inchisoarea.

Bani negri
Nu trebuie sa fii specialist ca sa-ti dai seama ca acel comision de 450 de lei platit la angajare este doar praf in ochi. Afacerea este mult mai profitabila pentru angajator. Imaginati-va ca sunt 20 de clienti “angajati” cu un salariu mediu brut de 900 de lei fiecare. In total, fondul de salarii pentru “departamentul somerilor” este de 18.000 de lei.
Deoarece toate efectele salariale, CAS, sanatate, somaj, sunt platite de angajatii formali, intreprinzatorul ramane lunar cu aceasta suma deturnata in folosul personal.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1530 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Showroom economic:: Saptamana economica

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Adrian Salagean

SCUMPIRI FEROCE.
Benzina se va scumpi de la 1 ianuarie 2010 cu 20 la suta, pretul pachetului de tigari va fi mai mare cu 34 de procente, iar energia electrica va fi mai scumpa cu circa 31 la suta, in urma cresterii accizelor si a deprecierii leului in raport cu euro, a declarat Bianca Vlad, manager PriceWaterhouseCoopers. Accizele pe 2010 se vor calcula la cursul de schimb anuntat in 1 octombrie de Banca Centrala Europeana (BCE), respectiv 4,2688 lei/euro, mai mare cu 14,2 la suta fata de cursul din urma cu un an, folosit la calculul accizelor aferente acestui an.

[... detaliat]

021.CARDURI.
In cazul pierderii cardului sau a furtului acestuia, se poate apela o linie telefonica dedicata. Astfel, indiferent de banca emitenta a cardului, clientul va raporta situatia la numarul unic 021.CARDURI. Serviciul este disponibil tuturor posesorilor de carduri emise de urmatoarele institutii financiar-bancare: BCR, BRD - GSG, Banca Transilvania, ING Bank, BancPost si CEC Bank. Linia unica de Urgenta pentru Carduri poate fi apelata la numarul 021-227.38.74 si functioneaza non-stop.

DARI SI AMENZI ONLINE.
Romanii si firmele isi vor putea plati darile catre stat pe Internet inca din acest an. Portalul e-Romania va fi lansat pe 25 decembrie, cu primele zece servicii. Printre acestea se vor numara si unele legate de taxe si impozite pentru persoanele fizice, dar si despre piata muncii. Ulterior, portalul va acoperi si alte domenii: invatamant, sanatate sau cultura.

COSTUL CRIZEI.
Expertii Deutsche Bank si cei ai agentiei Agefi au aflat cat i-a costat criza pe contribuabili. Concluzia: de la sfarsitul lui 2007 si pana la mijlocul lui 2009, costul global a urcat aproape de 22.000 miliarde dolari. Adica aproape 31.597 dolari pe cap de locuitor occidental.

IA FIRMA NEAMULE! DE PE NET
Vanzarea afacerilor pe Internet a devenit un adevarat fenomen, in conditiile in care, in perioada septembrie 2008 - septembrie 2009, doar pe portalul okazii.ro postarile s-au dublat, ajungand la 2.000 de anunturi. Pe okazii.ro, categoria “Afaceri de vanzare” cuprinde peste 300 de anunturi, iar categoria “echipamente industriale”, nu mai putin de 800 de postari. Cafeneaua Dava, oferita la aproape 600.000 de euro. Preturile afacerilor oferite pe Internet variaza in limite foarte largi. De exemplu, cine vrea sa cumpere cafeneaua Dava din Deva trebuie sa pregateasca 590.000 de euro. O firma de taxi cu patru locuri in Cluj e scoasa la vanzare pentru 35.000 de euro. Un SRL fara datorii costa 1.000 de euro, in timp ce pentru un magazin virtual, investitorului i se cer doar 150 de lei.

ELECTROCENTRALE DEVA ISI SERVESTE CU FRIG CLIENTII RAU-PLATNICI
Devenii care sunt racordati la sistemul public de incalzire si au datorii fata de furnizorul de agent termic vor petrece iarna dardaind. Informatia a fost data publicitatii de Claudiu Siminonescu, seful Sectiei Termoficare din cadrul Termocentralei Mintia-Deva. Potrivit sursei citate, la blocurile unde se inregistreaza cele mai mari datorii, agentul termic va fi furnizat dupa un program limitativ pana la stingerea restantelor la plata sau macar a unui procent negociat cu asociatiile de proprietari in cauza. “Pentru ca datoriile au atins valoarea de cinci milioane de lei, rau-platnicii vor fi nevoiti sa suporte in aceasta iarna un regim termic mai sever. Prin programul limitativ adoptat, temperatura in apartamentele datornicilor din Deva va atinge maximum 18 grade Celsius”, a spus Claudiu Simionescu.

CIFRA SAPTAMANII : 57 milioane de dolari
Un pret ce ar face orice cartier din lume sa se uite cu invidie a fost platit pentru un apartament de lux din Hong Kong. Apartamentul duplex are cinci camere si o suprafata de 570 mp. Aceasta pare a fi cea mai scumpa proprietate din Asia la pretul per metru patrat.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1532 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Devoratorul de gazete:: Rasu' lumii

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Chioru’ Corectoru’

“Sa nu faci copy/paste!” ar trebui sa fie cea de-a unsprezecea porunca, doar ca nimeni nu o respecta. Daca as fi Dumnezeul limbii romane, adica daca as conduce Academia Romana, as scrie asta pe frontispiciul cladirii situate pe Calea Victoriei, la numarul 125, si as face lobby pentru introducerea unei legi care sa pedepseasca aspru practica aceasta - mai ales intre ziaristi...

[... detaliat]

Mesagerul hunedorean de luni anunta, pe prima pagina, ca “Preasfintitul Daniil” a fost propus “Episcop al Devei si Hunedoarei”. Este o informatie fara de care puteam sa traiesc linistit, ca si pana acum, dar daca tot am dat peste ea, am citit-o pana la capat. Sa vedeti ce de termeni bisericesti exista... Cica “Sinodul mitropolitan al Banatului a propus Sfantului Sinod al B.O.R. pe Preasfintitul Parinte Daniil, Episcop al Daciei Felix din Serbia si Preasfintitul Parinte Gurie Gorjeanul, Episcop - vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, in vederea alegerii de episcop titular a nou infiintatei Eparhii a Devei si Hunedoarei”. Chiar si cu toti termenii astia incalciti, m-am prins ca autorul articolului (despre care presupun ca a avut o jena, ca nu a vrut sa-si asocieze numele cu acest articol) a scapat cel putin o greseala: “in vederea alegerii de episcop titular a nou infiintatei Eparhii”. Episcop “a” parohiei? Gresit. Corect era “al”. Aveti grija, ca Dumnezeu e sus si vede tot!

Un anunt din Mesagerul hunedorean incepe asa: “Esti persoana fizica?”. Nu, sunt persoana psihica. Fiecare cititor al ziarului vostru este persoana fizica, cititorii pot fi reprezentanti ai unor persoane juridice (firme), dar ma indoiesc ca persoanele juridice pot citi un ziar.

Pe site-ul sanatate.acasa.ro am gasit urmatoarea informatie: “Foarte multe femei se plang adesea ca le cade parul. In aceasta situatie, singura solutie este consultul unui specialist, inca de la aparitia primelor semne care va nelinistesc”. Ce interesant! Nicolle Ebner a scris exact acelasi lucru in Mesagerul hunedorean de luni. Ce coincidenta, incredibil! Lasand gluma la o parte, ziarista da dovada de lipsa de bun simt, pentru ca sunt deja cateva luni bune de cand fura articole de pe Internet si le semneaza cu numele sau. Sunt convins ca Ana-Maria Dragomir, autoarea articolului despre caderea parului, ar fi foarte “incantata” sa afle ca mai sunt si alti ziaristi care iau bani pentru articolele scrise de ea. Felicitari, doamna Nicolle Ebner! Dumneavoastra sunteti un model pentru noi, cei care muncim. Ne dovediti in fiecare zi ca recesiunea este pentru prosti. Dumneavoastra faceti bani chiar si din... tasta seaca!

Ziarul hunedoreanului, acest “Hunedoreanul pe care il stiti”, se foloseste de drama unei familii din Uricani, careia i-a murit copilul strivit de o placa de beton. Astfel, pe prima pagina a editiei de luni avem un articol despre moartea copilului. Redactorul George Vasiliu s-a emotionat, altfel nu-mi explic de ce i-au scapat atatea greseli. Iata niste exemple: “unul dintre copiii aflati la locul accidentului spune ca zidul a cazut pe Mari din cauza loviturile repetate provocate de copii”. Macar n-a scris ca zidul a cazut peste copil “din cauza la loviturile”; reporterul n-a fost prea departe de aceasta exprimare trista.


O alta greseala de pe prima pagina: “nenorocirea [...] s-a petrecut intr-un bloc aflat in constructii”. Un bloc poate fi in constructie, nu stiu insa cum arata un bloc aflat “in constructii”.

Responsabilul cu prima pagina a Ziarului hunedoreanului de vineri a cam dat-o in bara. Prima dintre cele doua stiri incepe asa: “Astazi incep Zilele municipiului, a caror start va fi dat de [...]”. Al caror, el, startul!

Conform dexonline.ro, “cross = s. n. 1. (biol.) proces de fuzionare a materialului genetic adus de cei doi gameti. 2. (tenis) lovitura in diagonala, mingea trimitandu-se pe partea dreapta a adversarului, cat mai spre coltul terenului. ( engl. cross)”. Asta ma face sa cred ca hunedorenii nu au fost invitati la “cross si minifotbal” cu ocazia Zilelor Hunedoarei, ci la “cros si minifotbal”.

Acelasi redactor de la Ziarul hunedoreanului ne mai spune despre bancomatele unei banci ca vor fi... intrerupte. Bancomatele astea sunt facute din panza de paianjen, de pot fi intrerupte atat de usor? Sau or fi semanand cu niste discutii? Se stie ca discutiile de orice fel pot fi intrerupte oricand, foarte usor.

Din stirea asta mai aflam ca “in acesta perioada, clientii nu vor putea efectua nici un fel de operatiuni cu cardurile emise de banca”.

Hannelore Acarnulesei a scris, in Ziarul hunedoreanului, despre refuzul presedintelui Basescu de a-l alege premier pe sibianul - neamt (sau neamtul - sibian?) Klaus Johannis. Din pacate, ziarista s-a cam incurcat in exprimari, lucru pentru care un Chior Corector neamt ar fi taxat-o mai mult decat o fac eu. Iata care sunt greselile ziaristei: “Klaus Johannis, primarul Sibiului, a cazut la alegerea Presedintelui” si “In ciuda alegerii presedintelui Basescu pentru Lucian Croitoru in functia de premier [...]”.

“Anularea unei hotarari i-a adus la greva foamei”, scrie Ina Jurcone, in Ziarul hunedoreanului de vineri. Faptul ca ziarista a scris “i-a adus” in loc de “i-a dus” nu e atat de grav, dar cand am citit “30 de ore au trecut de cand familia Ciubotariu se afla in greva foamei”, m-am cam speriat. Oare Inei Jurcone nu i-a spus nimeni ca lucreaza la un cotidian? Poate ca ea are impresia ca lucreaza pentru un site care se actualizeaza cel putin din ora in ora, daca a reusit sa scrie intr-un ziar care se vinde la tarabe dupa cel putin 6 ore (asta in cel mai fericit caz!) ca de la inceperea grevei au trecut x ore. Pana acum, cand eu citesc acest ziar, cate ore sa fi trecut, oare?

Vreau sa continui (nu sa continuu, ca nu-mi place varianta asta) prin a-mi cere scuze ziaristei Nicolle Ebner pentru ca am scris urat despre ea. Se pare ca femeia chiar scrie, din moment ce, in Mesagerul hunedorean de vineri, ne spune ca rubrica “La sueta cu Nicolle” are mai bine de doi ani. Marturisesc ca eu n-am stiut despre existenta acestei rubrici pana acum; prin urmare, am citit-o cu interes. Am aflat ca Nicolle Ebner a fost indragostita de Remus Balint si multe alte lucruri. “Sueta” a constat in trei intrebari adresate de ziarista, care au primit trei raspunsuri de la interlocutor. Iar la finalul suetei - monolog, ziarista isi exprima dragostea si recunostinta pentru “un asemenea semen de-al nostru”. Eu as fi ales alte cuvinte; ziaristei ii recomand sa citeasca de zece ori “un asemenea semen” si sa-mi spuna daca i se mai pare ca a facut o alegere buna a cuvintelor.

Tot in Mesagerul de vineri am citit urmatoarea stire: “Rihanna (foto) a postat pe Twitter, un mesaj prin care isi anunta fanii ca va lansa in curand un nou material discografic. «Asteptarea a luat sfarsit», a scris cantareata pe Twitter. Presa considera ca acest mesaj sugereaza o posibila lansare apropiata a viitorului album al cantaretei originare din Barbados”. Daca-mi permiteti: uau! Patruzecisinoua de cuvinte pentru sapte cuvinte scrise de cantareata pe Twitter. Dar oare cati dintre cititorii Mesagerului stiu ce este Twitter? Ii lamurim noi: este un fel de retea de socializare care permite postarea de mesaje (statusuri) scurte, de maximum 140 de caractere. Rihanna a scris (daca acel cont este, intr-adevar, al ei) doar atat: “The Wait Is Ova. Nov 23 09”. Pentru o cantareata care are probleme in a se exprima corect fie si in 140 de caractere, cred ca mass-media se agita cam mult. Femeia a scris “ova” in loc de “over”. Dar trecand peste asta, nu pot sa nu ma intreb cat de incompetent este autorul acestei stiri, daca nu a fost capabil sa traga singur o concluzie referitoare la cele sapte cuvinte scrise de cantareata. “Presa considera ca acest mesaj sugereaza o posibila lansare apropiata...”? Zau asa, cat de... prostut trebuie sa fii ca sa nu poti analiza singur sapte cuvinte scrise de o cantareata! Va rog sa observati ca n-am spus nimic despre faptul ca aceasta “stire” ocupa cam 80 la suta din suprafata ultimei pagini a Mesagerului!

“Doi dintre pesedistii cu state vechi de functii in partid au parasit PSD-ul pentru a pleca, spun surse din interiorul partidului celor trei roze, la o noua formatiune politica pe care o va forma actualul primar al Capitalei, Sorin Oprescu, la randul lui fost social democrat si candidat independent pentru functia de Presedinte al Romaniei”. Pot sa intreb ce-s alea “state vechi de functii”? Poate ca Ina Jurcone, de la Ziarul hunedoreanului, se gandea la “statul de plata” caruia unii necunoscatori ii spun “stat de plata”, ca-i mai usor de pronuntat. Chiar si asa, este pentru prima data cand aud despre “state de functii”. Cat despre “surse din interiorul partidului celor trei roze”... as fi ales alta formulare, una mai putin alambicata. Stiti, stimata ziarista, uneori, cititorii sunt mai destepti chiar si decat “scriitorii”.

Oare chiar atat de slabi sa fie unii ziaristi, incat nu mai sunt in stare sa creeze singuri nici macar topuri ale unor biserici? Dupa ce au furat un topt al celor mai frumoase 10 biserici din lume, cei de la Ziarul hunedoreanului s-au gandit ca poate ii las in pace daca semneaza articolul cu numele unui redactor inexistent (sau incredibil de prost). Topul ziaristei Oana Olaru este identic cu cel gasit pe un blog: http://tinyurl.com/biserici. Nu stiu cine este Marius Motora, autorul topului, dar cred ca se va simti onorat sa isi gaseasca munca tradusa si copiata de un cotidian atat de mare (bineinteles ca sunt ironic).

Sa corectati bine!

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1683 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Retrospectiva:: Saptamana in presa locala

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009

OCTOMBRIE 2009
Despre Morti, numai de bine!...

Nicolae Stanciu, Lumea de azi
Nu stiu cat de adevarat, cat de drept este acest adagiu romanesc si crestin. Mai ales ca in ritualul ortodox de inmormantare exista practica de a fi ridicat in slavi orice prapadit de mort, oricate rele si faradelegi ar fi sarvarsit respectivul in viata lui pacatoasa, uneori cu atata patos ca plange toata indoliata adunare dupa unul pe care nu ar fi dat doi bani in timpul vietii...

[... detaliat]

Dar stiu foarte precis, sustin cu tarie si inversunare, ma bat cu oricine ar sustine contrariul, ca OAMENII despre care veti citi in continuare merita cu prisosinta si chiar cu un plus de generozitate si recunostinta, sa vorbim NUMAI DE BINE despre EI! Eventual sa facem tot ce se poate ca uitarea sa se aseze cat mai tarziu peste amintirea trecerii lor prin locurile pe care le-au innobilat.

Ba, chiar sunt convins ca ar fi foarte crestineste sa influentam pe cine trebuie, pentru eternizarea amintirii acestora, in locurile pe care ei le-au marcat cu actiunea si viata lor. In Transilvania si-n Banat, aproape pe oricare drum te-ai afla, sau pod vei traversa deasupra atator cursuri de ape, vei calca pe urmele unui mare drumar si podar, numit Titus Ionescu. Renumit constructor de drumuri, laureat al Premiului National «Anghel Saligny» pentru podul peste Mures de la iesirea din Deva, spre Brad, fondator al Asociatiei Profesionale de Drumuri si Poduri Bucuresti, fondator si primul presedinte al Patronatului Drumarilor din Romania, primul si singurul patronat national cu resedinta in Deva, inginerul Titus Ionescu a fost si mentor al catorva promotii de directori si inginer-sefi in specialitate, care manageriaza azi diverse santiere si firme de profil in judet si-n tara. Iar firma pe care a condus-o pana la pensionare, in 2004, Directia Judeteana a Drumurilor - R.A. Deva era la data aceea cea mai puternica, mai productiva, mai performanta din cele 42 similare din tara! A fost prima firma de drumuri de interes judetean autorizata sa lucreze la reabilitarea soselelor nationale! Si tot la Deva s-a lansat in premiera nationala tehnologia reciclarii asfaltului in mer cu un lant de utilaje Marini, achizitionat cu forte proprii imediat dupa 1990. Fapt de mare curaj la vremea cand asa ceva era suspectat de manevre necurate, suspiciuni cultivate de conducatori vremelnici si nevolnici ai judetului, sprijiniti de jurnalisti servili. Astazi, acea firma practic nu mai exista! Dar, dupa noile obiceiuri, nimeni nu raspunde de nicio disparitie... Tot un constructor de anvergura a fost si Viorel Danila. Venit din Capitala, cu entuziasmul specific santieristilor de vocatie, pentru a construi sistemul energetic Rau Mare - Retezat, a ajuns nu doar sa-si vada visul implinit, respectiv sistemul de hidrocentrale in cascada, de la Rau de Mori la vale, precum si cel mai inalt baraj de anrocamente din Europa, dar a ramas si om al locului, stabilit definitiv in muntii pe care i-a innobilat cu salba de lumina si progres. Unde a si fost inmormantat. Doar o dorinta nu i s-a implinit... In 1990, in Duminica Orbului, la primele alegeri libere, am fost la Viorel Danila, la Rau de Mori, sa-l intreb pentru ce voteaza, ce isi doreste de la primul scrutin democratic, si mi-a raspuns simplu, scurt: “Un Parlament care sa dea legi bune!”. Asa ceva inca nu s-a intamplat. Poate si pentru ca in Parlament nu ajung oameni sa mute muntii din loc. Precum Viorel Danila...Pe vremea cand miscarea sportiva hunedoreana - asta era formula de definire a fenomenului - era un reper, un punct cardinal al sportului romanesc, profesorul Mihai Banulescu era o personalitate marcanta in materie! Contaminat si el, ca multi altii, de dinamismul si entuziasmul creativ al lui Bela Karoly, profesorul Banulescu s-a aflat tot timpul in efortul edificarii centrului olimpic din Deva. Mutarea lotului feminin de gimnastica de la Onesti, instalarea provizorie la sala de sport a Liceului de Constructii, construirea in timp record a salii de la Cetate si a primelor camine, organizarea si lansarea Scolii Generale nr. 7, cu status special si cu clase de liceu la Pedagogic, unde a absolvit si Nadia Comaneci, transformarea ªcolii 7 in liceu special de gimnastica si atletism, in toate aceste rezolvari in timp cat mai scurt, concomitent cu mentinerea si dezvoltarea nivelului performantei in gimnastica, s-au infaptuit si cu contributia majora a profesorului Banulescu, ca director al scolii devene de sport, de fapt de gimnastica si atletism! Scoala care a insemnat viata acestui dascal. De aceea, cred cu toata speranta ca nu va fi departe ziua in care conducerea Colegiului, a orasului, a Inspectoratului Scolar vor indrepta inscrisul de pe actuala placa aplicata pe cladirea Colegiului, putin cam nesincera privind ctitoria respectiva, in sensul ca pe ea se va regasi si numele Mihai Banulescu. Asta, pentru ca adevarul sa fie mai... adevarat. Intr-un interval scurt de timp, cateva saptamani, coincidenta sau vrerea Celui de Sus, ne-au parasit Titus Ionescu, Mihai Banulescu si Viorel Danila. Dumnezeu sa-i odihneasca!

MARTI, 20 OCTOMBRIE 2009
Trenurile trec la ora de iarna

Ina Jurcone, Ziarul hunedoreanului

CFR trece la ora de iarna, in noaptea de sambata spre duminica circulatia unor trenuri din judet fiind modificata. Prin alinierea fusului orar la ora Europei Orientale, ora 4 devine 3. Astfel, trenul Targu Jiu - Cluj Napoca va stationa 61 de minute in Subcetate, intre 4.40 (ora de vara) si 4.41 (ora de iarna). Trenurile care pleaca dupa ora 4 vor respecta ora de iarna, respectiv Ilia - Lugoj va pleca la ora 3.58, Petrosani - Deva la ora 3.46 si trenul pe ruta Simeria - Arad se va pune in miscare la ora 3.50.

JOI, 15 OCTOMBRIE 2009
Zboruri frante de “Codul galben”

Sami Tamas, Ziarul hunedoreanului

Dupa doar doua zile de salturi, conditiile meteo nefavorabile au intrerupt desfasurarea editiei din acest an a Cupei Dacia la parasutism. Cei mai buni parasutisti din Romania si-au dat intalnire la sfarsitul saptamanii trecute pe Aerodromul de la Saulesti pentru a se intrece in salturi de la inaltime in punct fix. Competitia a inceput vineri, cu prima mansa, si ar fi trebuit sa se incheie la inceputul saptamanii cu festivitatea de premiere. Insa ploaia, vantul puternic si frigul care s-au abatut asupra Devei au facut imposibila continuarea concursului, care s-a oprit la a treia mansa de lansari si a amanat cu cateva zile desemnarea invingatorilor. De luni, niciun avion nu s-a mai inaltat de la sol, iar sportivii se roaga la soare sa isi faca loc cat mai repede printre nori, pentru a-si putea relua lansarile. “Plafonul de nori este foarte jos si face imposibila continuarea concursului. Ploaia, vantul si mizeria de la sol au creat conditii improprii de desfasurare a competitiei. Speram ca acest front atmosferic nefavorabil sa treaca pentru a putea derula intrecerea conform programului si a afla care sunt castigatorii”, a spus instructorul de parasutism Marian Leoveanu. La “Cupa Dacia” participa aproximativ 100 de parasutisti din Sibiu, Arad, Suceava, Targu Mures, Ploiesti si Deva.

VINERI, 16 OCTOMBRIE 2009
A venit... caldura!

Dan Terteci, Mesagerul hunedorean

Devenii racordati la sistemul de incalzire centralizata au, incepand de ieri, caldura in case. Distribuitorul de energie termica a inceput furnizarea caldurii in regim permanent. Consiliul Local al municipiului Deva a decis anul trecut ca locuitorii sa beneficieze de caldura intre 15 octombrie si 15 aprilie. Doar doua puncte termice din cele 37 din municipiu au intarziat furnizarea caldurii, pentru ca acolo se fac inca lucrari de reabilitare. Vor porni insa, in cateva zile. Parerile in legatura cu furnizarea agentului termic sunt impartite insa. Unii dintre beneficiari spun ca e prea devreme pentru furnizarea caldurii. Ei se gandesc la facturile pe care le vor plati. Altii, care au avut centrale de apartament, au renuntat la acestea si s-au racordat la sistemul centralizat. Specialistii in domeniu spun ca legislatia europeana si romaneasca prevede ca pana in 2013, apartamentele sa fie racordate in totalitate la sistemul centralizat. Altfel, proprietarii de centrale de apartament vor plati taxe uriase pentru poluarea mediului. Asa ca, furnizorul de energie termica incearca sa mentina un pret accesibil pentru beneficiari. In prezent, in Deva exista 24.000 de apartamente, din care 10.000 sunt racordate la sistemul centralizat.

LUNI, 19 OCTOMBRIE 2009
Mica Venetie din Orastie

Nicoleta Popa, Mesagerul hunedorean

Pentru locuitorii de pe strada Motilor din Orastie, aventura incepe odata cu primii stropi de ploaie. Astfel, artera se transforma cat ai clipi intr-un lac, deoarece lipseste canalizarea pluviala. Chiar si pentru masini, ploaia este o provocare, soferii facand cu greu fata puhoaielor de apa. Viceprimarul municipiului Orastie, Ovidiu Balan, spune ca, pana la sfarsitul anului, apa de pe strada nu va mai fi o problema si ca, in sfarsit, strada Motilor va avea canalizare pluviala. De canalizare menajera nici nu poate fi vorba in viitorul apropiat, deoarece “nu sunt bani”. “In acest an, vom efectua lucrarile la canalizarea pluviala, pentru a prelua apa de pe strada Motilor, si o vom duce in raul din apropiere. Am cautat o solutie si cea mai buna ar fi sa trecem peste trei proprietati. Am obtinut acordul unuia dintre cei trei, urmand ca saptamana aceasta sa primim acceptul si de la ceilalti doi. Speram sa incepem lucrarile inca de saptamana viitoare”, precizeaza viceprimarul municipiului Orastie.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1830 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Special:: Canon, o trupa altfel

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Monalise Hihn

Grupul Canon din Hunedoara s-a infiintat in anul 1976, iar ani buni a castigat premiul I la “Cantarea Romaniei”. Membrii formatiei erau considerati adevarate vedete locale, iar Canon a reusit sa inregistreze inca inainte de Revolutie un album la Electrecord cu Victor Socaciu. In anii comunismului, trupa a cantat in cadrul Cenaclului “Flacara”, dar si la o multime de manifestari organizate in judetul Hunedoara si in diverse locuri din tara.

[... detaliat]

Concerte, repetitii, auditii muzicale si cantatul pe la nunti, cam acestea erau momentele in care reuseau membrii trupei Canon din Hunedoara sa evadeze din monotonia vremurilor in anii de dinainte de Revolutie. Formatia canta in componenta: Mircea Goian – violoncel , Ioan Evu - chitara – voce, Ladislau Iakab - vioara, Gratian Ordean - chitara.

Istoria unei formatii
Trupa Canon s-a infiintat in anul 1978. Mircea Goian, care canta atunci in 12 formatii, si Ioan Evu, care era poet, dar si cantaret folk, au dorit sa faca o altfel de trupa. Mircea Goian isi aminteste astazi: “Ideea pe care o aveam noi atunci in cap era sa facem un grup mai special, sa combinam folk-ul pe care il facea el cu un cvartet de coarde. Exista viata culturala in oras, asa muncitoresc cum era, dar noi incercam sa facem altceva. Si ne-a reusit, am iesit dintr-un oras muncitoresc, precum Hunedoara si am avut succes pe plan national. Mai mult, cantand muzica instrumentala, noi am scapat de problema textelor obligatorii cu osanale inchinate Partidului si lui Ceausescu. Era pentru noi o solutie ideala ca sa nu avem pe buze numele Partidului si pe cel al conducatorului iubit. N-a fost chiar un cvartet in prima faza, dar au fost doua chitare, violoncel si vioara. Cantam piese folk cu influente de muzica de camera”.

Cenaclul “Flacara”
Pe vremea aceea se canta avandu-se in vedere patru teme mari: Partidul, Ceausescu, pacea si patriotismul. Trupa Canon reusise sa se “strecoare” si sa interpreteze cantece despre pace si patriotism. “Noi aveam doua piese Argumente pentru pace si Cantecul lui Iancu cu care vroiam sa mergem sa evoluam in Cenaclul Flacara. Eram recunoscuti pe plan local si judetean, dar vroiam mai mult. stiam ca in septembrie 1981, la Romos, trebuia sa se organizeze sarbatoarea «Fiii satului». Am aflat ca vine si Adrian Paunescu cu Cenaclul Flacara. Practic, de acolo a reinceput activitatea cenaclului, dupa ce se oprise o perioada. Ne-am dus pana la intersectia drumului spre Romos, n-am avut cu ce merge ca acolo ne-a lasat masina de ocazie si am pornit pe jos, cu instrumentele in spate, vreo 13 kilometri. Nu ne pasa, vroiam sa cantam si noi la cenaclu. In prealabil, luaseram legatura cu Victor Socaciu, iar Adrian Paunescu ne stia de la un alt concurs. Am cantat cele doua melodii si am avut mare succes. Atunci imi amintesc ca era si Florian Pittis, care a fost foarte incantat de muzica noastra, mai ales de melodia Argumente pentru pace. Incepeam cu efecte de avion, apoi cream tensiunea unui razboi si abia apoi incepeam sa cantam. Au urmat doi ani de concerte cu cenaclul lui Adrian Paunescu. Noi eram singurii care aveam serviciu si, de aceea, nu mergeam in turneele lungi. Atunci am inceput sa castigam bani pentru muzica noastra. Am primit prima oara 75 de lei de persoana, iar consacratii primeau si 500 de lei. La Cluj-Napoca am avut un succes teribil. Am inceput sa cantam Pe Dealul Feleacului…, iar lumea parca innebunise. Lui Paunescu i se ridicase parul pe maini. Ne-a si multumit spunandu-ne ca nu a mai simtit asa ceva. Totusi, imi amintesc ca era o problema cu noi. Paunescu avea un smecher care se ocupa de sonorizare, unu’ Þeava, pe care poetul il scapase de puscarie. Acesta avea un sistem de sonorizare grozav pe vremea aceea, dar care avea doar patru microfoane. Noi eram patru in trupa, iar pe scena practic ii luam microfonul lui Paunescu si il puneam la violoncel. El nu se mai putea desfasura si il impiedicam practic sa faca show-ul pe care el il facea de fiecare data cand intra un artist pe scena. De asemenea, la Sfantu Gheorghe, cand am interpretat Cantecul lui Iancu, ne-au scos priza centrala si a cazut toata instalatia. Cineva s-a dus si a tras de ea. Sunetistul a reparat situatia, dar cineva iar a scos instalatia. Am zis sa nu mai cantam. Adrian Paunescu, care era in culise, a fost anuntat. A venit pe scena, le-a explicat ca istoria e istorie, a reusit sa-i convinga si noi am cantat pana la urma. Nici nu visaseram noi sa ajungem pe asemenea scene, dar nu puteam sa renuntam la serviciile noastre. Ne era teama. Aveam familii. si iesirea noastra din cenaclu a fost legata tot de acest lucru. Cum ne-am oprit?! Paunescu venise cu ideea sa scoata o brosura a Cenaclului si cu partituri. Multi nu stiau sa faca acest lucru. Noi, avand studii muzicale, i-am ajutat pe multi. Sigur ca nu am putut sa-i ajutam pe toti. De aici ni s-a tras. Ni se bagau fitile la Paunescu. La 1 decembrie 1982 ne-a prezentat A venit Canon-ul de la Hunedoara! Vor canta si apoi se vor intoarce la serviciile lor!. I-au bagat in cap anumite lucruri, stiu si cine. Am hotarat sa nu cerem explicatii si ne-am retras”, spune Mircea Goian.

Paunescu se simtea amenintat
Mircea Goian isi aminteste ca pe vremea aceea Adrian Paunescu era obsedat de moarte: “A avut o asemenea perioada, vorbea in timpul sedintelor de cenaclu despre acest lucru. Se simtea amenintat. La Europa Libera erau tot felul de emisiuni in care el era criticat. Ne-a povestit ca pe la Cheile Bicazului fugise cineva cu un topor dupa el. Ne spunea ca se simtea urmarit si monitorizat de catre Partid. A mai fost o intamplare la Sala Polivalenta cand s-a facut mitingul pentru pace. UTC-ul adusese toate delegatiile din tara. Acolo, dupa 4 – 5 ore de spectacol, au venit organizatorii sa ii spuna sa incheie. S-a suparat si a spus ca nu mai face nimic. Era debusolat. Cred ca simtea ca s-ar putea intampla ceva si ca dorea sa se opreasca, pentru ca ceva nu era in regula. Renuntase o perioada din cauza unor presiuni politice, iar acum simtea ca nu e bine ce face, ca deranjeaza”.

Inregistrari la radio si TV
Trupa s-a intors la Hunedoara si a activat la nivel judetean. Cativa ani mai tarziu, Victor Socaciu, care lucra la discul lui Viata, iubirea cea dintai, la Electrecord, i-a solicitat sa ii faca orchestratiile la cateva dintre melodii, dar sa si cante cinci piese. I-au cautat apoi Titus Andrei si Doru Dumitrescu, de la Radio si Televiziunea Romana. Celor doi le placeau foarte mult piesele O fata frumoasa si Cantec de primavara. Trupa se specializase pe cvartetul de coarde, iar sunetul era mai special intre trupele din Romania. Practic, doua chitare, vioara si violoncelul se dublau si trupa canta o partitura scrisa ca pentru un cvartet de coarde, dar dublata prin cele doua instrumente. “Am fost programati la radio pentru inregistrari. Unul dintre membri, Ladislau Iakab, avea inspectie la scoala si nu a putut pleca. Pentru ca nu prindeai prea usor o inregistrare, a venit sa ne ajute Tavi Negrean, dar avea barba. Si-a ras-o. Noi faceam inregistrarile audio, dar trebuiau facute si filmarile. Nu puteam aparea cu barba. Si eu m-am ras, iar cand m-am intors acasa, fetita mea s-a speriat. Tot asa, mergeam sa inregistram la Televiziune. Am intrat toti patru intr-o frizerie, ne-am asezat pe scaune, toti patru purtam mustati, si am spus sa ne rada pe rand. Frizerii ne-au intrebat unde mergem si cand am zis ca avem inregistrari la Televiziune au exclamat Aaaa, tovarasa Elena Ceausescu! Nebunia era ca nici cei care erau in spatele camerelor nu aveau voie cu mustati si barbi sau parul lung, pe care il mai prindeau cu tot soiul de agrafe. Cu toate acestea, ceea ce reusiseram noi era foarte mult pentru o formatie din provincie”.

Tovarasu’ Electrocord
Pe langa faptul ca devenisera cunoscuti pe plan national, cei de la Canon mai aveau de-a face si cu autoritatile. “Imi aduc aminte ca in perioada in care am avut inregistrarile pe la Bucuresti, a avut loc la Hunedoara sedinta organizatiilor de pionieri. Colegul meu, Gratian Ordean, era sef peste pionieri in Hunedoara. A venit la Bucuresti. Cand ne-am intors a fost chemat la primul secretar pe municipiu, Teofil Bogdan. L-am asteptat toti pe Gratian afara. A iesit razand din birou. Am fost mirati. Ce-ai patit?!, l-am intrebat. Ne-a povestit ca prim-secretarul ii spusese «Alta data sa ii spui tovarasului ELECTROCORD sa isi programeze inregistrarile in functie de sedintele pe care le ai la Hunedoara». Alta data, aveam nevoie de microfoane sa cantam la un spectacol in sala Siderurgistul din Hunedoara. N-au vrut sa ne dea. Mai mult, cineva de la partid mi-a zis Tovarasul Goian, de ce vrei microfoane ca te-am vazut la televizor cantand pe dealul Bradului si nu aveai microfon. De ce vrei aici in sala?”.

La nunti si la “Cantarea Romaniei”
Banii pe care ii castigau nu le ajungeau sa isi cumpere instrumente. Au cantat la nunti, dar pentru asta trei zile pe saptamana prestau gratis intr-un restaurant din oras. Castigau cam o mie de lei de nunta, jumatate ii duceau acasa, restul ii foloseau pentru instrumente. “Am cantat gratis doar ca sa prindem nuntile. Imi amintesc ca restaurantul era situat intr-un cartier rau famat al Hunedoarei. Eram ingroziti, iesisera multi din puscarie si veneau sa-si inece amarul. Am cantat in timp ce zburau sticle, iar oamenii se bateau. Am luat legatura cu liderul lor si am discutat cu el. Aparusera manelele si i-am zis ca nu cantam asa ceva, dar ca altfel nu avem nicio problema”. Pe de alta parte, Canon participa la Cantarea Romaniei si lua mereu premiul I. “Cantarea Romaniei a fost o platforma, trecand peste excesele tematice si megalomania la care se ajunsese. Singura chestie ca prea erau toti artisti, si taranii, si minerii, si siderurgistii, iar saracii profesionisti, care chiar faceau arta, nu prea erau sustinuti. Noi primeam o diploma, acesta era singurul avantaj. In delegatiile din strainatate nu ne-am dus niciodata, desi ansamblurile mai ieseau afara. Culmea, noi nu aveam atitudini de anticomunisti. Tot ceea ce voiam era sa cantam. Ne refulam prin muzica. Nu vroiam sa rasturnam nimic. In 1989 am inceput sa vorbim, asteptam, dar nu ne gandeam la ceea ce a urmat”, incheie Mircea Goian.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2210 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Jurnal de pescar:: Juniorii - minune

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Bogdan Leu

Cea de-a treia editie a Cupei Adi Seb Pescom, desfasurata duminica trecuta pe balta Ben, i-a avut in rolul principal pe juniorii de numai 16 ani Florin Bad si Paul Ispas. Cei doi au compus un tandem de exceptie, fiind foarte familiarizati cu pescuitul la crap si, bineinteles, avand foarte multa sansa la tragerea la sorti. Florin Bad are numeroase participari la competitiile de gen, fiind campion national la juniori, in timp ce Paul Ispas este noul campion interjudetean si are un palmares de participari foarte important pentru varsta sa.

[... detaliat]

Ca o imagine de ansamblu asupra competitiei, va pot spune ca pe balta Ben au participat, la aceasta editie, 10 echipe de cate doi pescari, din judetele Valcea, Hunedoara, Alba, Cluj, Sibiu, Mures si Mehedinti. Concursul a fost organizat in doua manse a cate trei ore, iar pista a fost impartita in trei sectoare, doua a cate trei echipe si unul a cate patru. Evident ca juniorii au avut norocul sa traga de fiecare data la sorti sectoare cu cate trei echipe.

S-a prins nesperat de bine
In prima mansa, sectorul A, situat pe malul cu Calanul, fara standurile din mijlocul baltii (cele pe care te trag pestii de mana, cum spun pescarii), a fost castigat de hunedorenii Marcel Necreala si Constantin Mateescu. Sectorul B a fost adjudecat de tandemul Tudor Bodocan si Dorel Þepusa (Mures), care au prins capatul de stand la stalp si au defilat pe rubeziana cu crapii, reusind un record de cantitate pentru prima mansa – 28 de kg. In sectorul C, situat la capat opus, pe malul cu Hategul, Adi Sebesten si Nicu Stanca au castigat cu 17,30 kg. Mansa a doua a insemnat o rasturnare majora de situatie. In sectorul C, juniorii au tras de rubeziene si au reusit sa castige sectorul, desi au avut un inceput mai slab in prima mansa, in care nu au reusit decat un loc 2. In sectorul B, cuplul Bodocan - Þepusa a fost ingenuncheat de mai experimentatii Karacsony Atilla si Cristi Toader, care au reusit sa castige un punct cu peste 20 de kilograme de peste, inclusiv cea mai mare captura a editiei, un amur de sase kilograme, prins de Karacsony. Echipa Bodocan - Þepusa a fost invinsa si de tandemul Mihai Dosa - Constantin Parnica, cuplu ce a reusit sa captureze in ultimul minut un crap de aproape doua kilograme. Astfel, Bodocan si Þepusa au incheiat mansa de-abia pe locul III, fara nicio sansa la podium. Sectorul A a fost adjudecat de data aceasta de muresenii Vas Zoltan si Daniel Pacurar, dupa un loc II in prima mansa, au reusit sa castige sectorul cu 14 kg de peste, printre care si un amur de 5 kg. Cu 3 puncte acumulate, juniorii au castigat la balotaj concursul cu 26,05 kg, fiind la egalitate de puncte cu tandemul Vas - Pacurar. De-abia pe locul trei a terminat tandemul Bodocan - Þepusa.

Conditii bune de pescuit
In ciuda temperaturilor de afara, pe balta fiind zero grade Celsius, conditiile de pescuit au fost foarte bune, in sensul ca nu a batut deloc vantul. In cele doua manse, s-a prins in total aproape 250 de kg de peste, dintre care foarte multi amuri de peste 4 kg bucata. Cei mai multi dintre pescari au pescuit cu rubezienele. Carligele folosite in general au fost cele de 14, fiind inlocuite cele de 10, traditionale la pescuitul crapului pe balta Ben; plutele au fost de 0,5 grame – cel mult de 0,75 gr; fire de 0,14 cu strune de 0,12, iar ca momeala – clasicul carcalete de viermi. „A fost un concurs foarte frumos, din pacate multe echipe care si-au anuntat participarea, s-au retras pe ultima suta de metri, unii speriindu-se de conditiile meteo. A fost o vreme chiar foarte buna pentru pescuit, iar cantitatea de peste care s-a prins in cele doua manse de concurs demonstreaza acest lucru. La cererea concurentilor am modificat taxa de participare de la 300 lei la 120 de lei, deci 60 de lei de caciula, iar premiile au constat in cupe si medalii. Ii felicit pe castigatorii acestei editii, doi juniori care se descurca bine la pescuitul crapului si sper sa pot organiza acest concurs, devenit o traditie, in vara anului viitor, cand desigur asteptam sa se prinda cantitati si mai mari decat acum”, a spus Adi Sebesten, organizatorul Cupei Adi Seb Pescom Tandem.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1486 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Jurnal de pescar:: Marea scobareala (II)

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Bogdan Leu

Discutam in urma cu doua saptamani despre pescuitul la scobar si spuneam ca luna octombrie este, se pare, cea mai prolifica pentru acest gen de pescuit, moment in care si barajul de la Covragi, situat in imediata vecinatate a localitatii Santamarie Orlea, este luat cu asalt de catre sute de pescari. Discutam asadar despre experientele hunedorenilor Gabi Sevestrean, proaspat campion judetean si ocupantul locului III la finala nationala a FNPSR de la Sarulesti, si „invitatul permanent”, as putea spune, al acestei rubrici, Nicu Stanca. Vom detalia doua partide de pescuit distincte, in care cei doi pescari au procedat diferit in functie de situatie.

[... detaliat]

Atentie la finete
In prima partida, cei doi au ajuns pe apa intr-un moment in care adancimea nu depasea 1,5 metri si se putea pescui direct de pe mal. „Ca prin minune, am reusit sa prindem loc undeva in dreapta malului. ªtiam ca va fi un pescuit dificil, pentru ca la scobar este vorba despre un pescuit foarte tehnic. Am inceput sa pescuim cu bolognesele de 7 si de 8 metri. La inceput, am nadit de apel cu pana la 10 bulgari de nada speciala pentru scobar, dupa care am intretinut din jumatate in jumatate de ora cu cate doi bulgari de marimea unei mingi de ping-pong. Adancimea apei pe locurile noastre era de maximum 1,5 metri, cu un usor curent spre stanga, astfel ca montura se deplasa incet „la tarat”. Am folosit fire de 0,14 cu struna de 0,10, carlig de 16 si plute speciale de 1,5 grame. Tusul (alica de contact) era cazuta pe fund, iar plumbajul principal era constituit dintr-o oliva plasata la circa 20 de cm de alica de contact. Nu conteaza prea mult dispunerea plumbajului”, spune Nicu Stanca. In acel loc cunoscut de scobarari, pestele mananca foarte bine pe malul stang, la primele ore ale diminetii, dupa care mai circula si prin alte parti. Indiferent de cat de tulbure este apa, rezultatele sunt aceleasi in aceasta perioada, cu exceptia zilelor cand apa este turbionata. Dupa ce pestele s-a instalat pe vad, au inceput si trasaturile foarte discrete. Gabi Sevestrean pescuia cu o pluta speciala pentru scobar, facuta de un mare maestru scobarar din Calan – o pluta micuta fara antena si fara chila, tip morcov, ideala pentru a transmite trasaturile extrem de fine ale buzatului. In cateva ore, avand 3-4 viermi in carlig, Gabi a prins 35 de bucati intre 300-600 de grame, in timp ce Nicu a prins doar 20 de bucati. „Mi-am dat seama rapid de faptul ca Gabi prinde mult mai bine datorita plutei foarte sensibile cu care lucreaza. Eu pescuiam cu o pluta Sensas de rau, cu chila lunga de carbon si antena mica, insa nu reuseam sa disting foarte bine trasaturile deosebit de fine ale buzatului”, precizeaza Nicu.

Amestec ciudat in nada
Varietatea nadelor propice pentru pescuitul scobarului este infinita, insa retetele traditionale au dat un rezultat mult mai bun dintotdeauna, cel putin pe apele din judetul Hunedoara. Asa se face ca Gabi, un specialist al pescuitului la scobar, a optat pentru o nada compusa din 1 kg de TTX; 200 grame praf de turtoi pus la inmuiat cu o seara inainte; 1 kg de mamaliga; 2 kg de nada Maros Mix (seminte prajite) si 200 de grame de viermi albi. A rezultat 14 litri de nada care a fost aruncata la apel sub forma a zece bulgari, dupa care a urmat o intretinere din 20 in 20 de minute cu bulgari mici de dimensiunea unei mingi de ping-pong, imediat dupa ce s-au instalat scobarii pe vad. Nicu a optat pentru o nada compusa din Sensas Gros Gardons (ciocolata) si Sensas Bremes (scortisoara), folosita pentru intretinere, pe considerentul ca nu conteaza foarte mult nada dupa ce pestele s-a instalat pe vad. Ceea ce conteaza insa este consistenta bulgarelui, astfel bulgarii trebuie stransi foarte bine pentru a fi cat mai colanti, eventual in nada se poate adauga putin PV1 sau alt material colant. Interesant este faptul ca mai toti pescarii care pescuiesc in zona, folosesc ca momeala in carlig traditionalul cocolos de paine pentru selectia exemplarelor de scobar mai mobilate.

Macelul de la Santamarie Orlea
A doua partida de pescuit s-a derulat la o saptamana distanta fata de prima, iar atunci hunedoreanul Ciprian Abagiu a preferat sa nadeasca masiv de apel cu o nada ce avea in compozitie foarte multa mamaliga, dupa care a intretinut cu mult vierme dat cu prastia. De data aceasta s-a prins dimineata devreme, pana la orele 13.00, iar capturile au fost mult mai frumoase. Ciprian folosea o varga de opt metri, in timp ce Gabi a iesit in larg cu barca, folosind o bolognesa de sase metri. De vreme ce apa era foarte crescuta, astfel incat locurile de pe mal nu mai puteau fi folosite, cei mai multi dintre pescari au intrat cu soldanele in apa pentru a ajunge pe locurile unde stau scobarii. Este foarte interesant de urmarit mecanismul de hranire al acestui peste, care coboara in bancuri din baraj pentru a se hrani excesiv pentru o luna (in fiecare an in luna octombrie) dupa care urca inapoi, ce a mai ramas fireste. Pescuitul intens din zona Santamarie Orlea a devenit o problema cat se poate de serioasa, pentru ca, in zilele bune, pescarii pleaca de aici cu pana la 100 de kilograme de peste de caciula, fara sa elibereze nimic. Numeroasele controale facute pe malul apelor de catre asociatiile de pescari din zona nu au rezolvat in vreun fel aceasta problema. „Pe timpul cand mananca scobarul am facut foarte multe controale in zona insa de fiecare data nu am gasit peste mult la pescari. Este deosebit de dificil de controlat acest fenomen, in primul rand pentru ca exista pe maluri enorm de multi pescari, sute de oameni, ori de indata ce venim in control se da anuntul pe balta, astfel ca nu avem nicio sansa sa-i prindem pe cei care incalca legea”, spune Iosif Benko, presedintele Asociatiei Pescarilor Sportivi Hunedoara.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2254 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Sport:: F.C. Hunedoara - de neoprit

Nr. 361::22 - 28 octombrie 2009::Scris de Ion Badin

FC Hunedoara pare de neoprit la prima ei participare in liga a-IV-a, ”alb-albastrii” trecandu-si in cont un nou succes. Mai mult, portarul Baesu se poate lauda si cu un record personal, acela de a nu primi gol in aceste ultime cinci partide. Sigur ca nu este meritul exclusiv al goalkeeper-ului hunedorean, ci, mai degraba, este vorba de efortul colectiv al celor 11 trimisi in teren de antrenorul-jucator Nelu Mitrica.

[... detaliat]

A fost un inceput mai greoi pentru nou infiintata grupare care, dupa un inceput debordant (5-1 cu Muresul Branisca), a intrat mai apoi in zodia ”egalurilor”, trei la numar, si se parea ca se indeparteaza de obiectivul indraznet pe care si-l fixase, acela de a promova in liga a treia. A fost momentul in care Nelu Mitrica a reusit sa-i faca sa inteleaga pe acesti tineri, unii dintre ei de mare perspectiva, ca daca nu joci in primul rand cu sufletul si nu dai totul pe teren, nu ai cum sa tinzi spre performanta.

Jocul a inceput sa se ”lege” mult mai bine, relatiile intre jucatori s-au stabilizat si au inceput sa apara si victoriile pe banda. Ultima, sambata pe arena ”Michael Klein”, intr-un derby al judetului, in care gazdele de pe pozitia secunda au intalnit minerii din Uricani, care inaintea etapei cu numarul opt se clasau pe locul trei. A fost o partida controlata cu autoritate de hunedoreni, dar pe care au castigat-o la limita. Nu a fost usor, mai ales ca tinerii fotbalisti au resimtit lipsa suporterilor, FC Hune-doara disputand partida cu portile inchise (o premiera trista), masura luata de comisiile AJF in urma comportarii necivilizate de care au dat dovada unii fani in anumite momente ale jocului de la Geoagiu. In numarul trecut al publicatiei am inserat aceste aspecte si este trist ca asa - zisii ”lideri” ai ”Peluzei Nord” nu au inteles mesajul pe care l-am transmis. Ca ziarist sportiv, cu o activitate in domeniu de aproape 35 de ani, voi continua sa relatez cititorilor exact ceea ce se petrece la o manifestare sportiva, chiar daca pe unii s-ar putea sa-i deranjeze. Da sa revenim la meciul cu Minerul Uricani.

Dominare totala, dar fara gol
Hunedorenii au inceput in atac cu experimentatul Mario Babarti, care a revenit in primul ”11” dupa ispasirea suspendarii de sase etape. Si chiar daca au avut o posesie covarsitoare, ocaziile la poarta lui Adrian Farcas au lipsit cu desavarsire in primele 25 de minute. Din acest moment, presiunea a crescut, au aparut si oportunitatile, dar a lipsit golul. In minutul 25, Babarti a centrat perfect de pe stanga, Timofte s-a trezit singur cu balonul la opt metri, dar in locul unei preluari si al unui sut sanatos, a preferat o lovitura de cap fara efect. Trei minute mai tarziu, Babarti a fost bine angajat in adancime, l-a ”lobat” pe portar, dar mingea a trecut pe langa. In minutul 30, Jigmon a trimis primul sut pe spatiul portii, pentru ca in minutul urmator, ”trasorul” lui Sabou sa ocoleasca de putin buturile adverse. In minutul 33, Babarti nu a reusit sa transforme in gol o lovitura libera de la 18 metri, pentru ca tot el sa-l mai ”lobeze” inca o data pe Farcas, dar, din nou, balonul s-a dus pe langa. Uricanenii s-au marginit in tot acest timp la o aparare totala, cuvantul de ordine fiind acela de nu primi gol. In minutul 41 am asistat la o ratare monumentala, care l-a avut in prim plan pe Jigmon. A fost o faza snur, Timofte a sutat din careu, portarul a respins in lateral, a retrimis in fata portii Duta, iar Jigmon a reluat peste de la 3 metri, cu toata poarta in fata.

Gol meritat
Nemultumit de ceea ce s-a intamplat in prima parte, Nelu Mitrica l-a lasat la cabine pe fundasul Sabou si a intrat si el pe gazon pentru a limpezi jocul. Lucru care se va resimti pozitiv, actiunile fiind de efect si mult mai perpendiculare pe poarta adversa. In minutul 48, Trascan a reluat din cadere din sase metri, dar portarul a retinut. La capatul primei ore, Mitrica a trimis de la 16 metri putin pe langa stalpul din dreapta, pentru ca in minutul 63, mijlocasul Anghelina sa fie la un ”cap” de autogol. Hunedorenii ataca in valuri, riscand totul pe cartea ofensivei, iar golul izbavitor va veni cu zece minute inainte de final. A fost o cursa pe partea stanga a lui Nelu Mitrica, o centrare ca la carte, care l-a gasit nemarcat in mijlocul careului pe golgeterul Timofte. De la 10 metri usor lateral dreapta, acesta a trimis cu latul in coltul lung, facand inutila interventia lui Farcas. Gol mai mult decat meritat, intr-un meci in care minerii nu au contat decat in ultimele 10 minute, atunci cand era totusi prea tarziu ca sa se mai schimbe ceva. Ar fi fost nedrept pentru ceea ce se petrecuse pe excelentul gazon pana in minutul 80. Ultima oportunitate au avut-o tot gazdele in ultimul minut, voleul lui Nelu Mitrica fiind retinut de portarul uricanean. Cu acest nou succes si profitand de infrangerea pe teren propriu a celor de la Orastie, FC Hunedoara s-a instalat in fotoliul de lider, unul meritat, gruparea de pe Cerna fiind singura care nu a gustat pana acum din cupa insuccesului.

22-10-2009, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2442 utilizatori., 5 comentarii
<<< Pagina anterioara

<< Pagina anterioara :: Pagina urmatoare >>