Replica Hunedoara
Replica Hunedoara

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridica pentru continutul articolului apartine autorului. De asemenea, in cazul unor agentii de presa si personalitati citate, respon sabilitatea juridica apartine acestora.

Aceasta forma a site-ului replicahd.ro este online din 14 iunie 2007. Pentru a putea vizualiza arhiva pana la acesta data, click aici.

Sondaj
Cat de multumit(a) sunteti de serviciile medicale oferite in spitalele "de stat"?
Vezi rezultatele
Grupul Micro Mega HD S.A.
Link-uri sponsorizate
XML RSS XML

Actualitate:: Noul site Replica

Din noiembrie 2011, vă aşteptăm pe noul site REPLICA.

Vă mulţumim pentru vizită!

11-11-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8701 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Showroom economic:: Filtrul lui Corneliu, la un pas de prima suta de mii de euro

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Adrian Salagean

Filtrele de aer ale inventatorului devean Corneliu Birtok-Baneasa reduc consumul de combustibil la transportul in comun din judetul vecin. Primele rezultate entuziasmeaza beneficiarii. "Air by Corneliu" ar putea primi o comanda masiva de filtre care sa echipeze intregul parc auto al Societatii de Transport Public Alba-Iulia.

[... detaliat]

Dupa ani de tatonari pentru gasirea unor oportunitati in piata, se pare ca filtrele de aer inventate de hunedoreanul Corneliu Birtok-Baneasa isi gasesc primii clienti seriosi in lumea companiilor de transport in comun. In urma cu doua saptamâni, Societatea de Transport Public Alba-Iulia a comandat un filtru special "Air By Corneliu", care s-a montat experimental pe unul dintre autotobuzele companiei. Rezultatele la 14 zile ii incânta pe beneficiari.

Economie de 25 de lei la suta de kilometri

Potrivit lui Florian Borza, director tehnic al Societatii de Transport Public (STP) Alba-Iulia, imbunatatirea randamentului masinii este uluitoare. "Dupa montarea filtrului de aer, am facut o evaluare riguroasa a consumului masinii. Este extraordinar, dar acesta a scazut cu ceva peste 10 la suta. In bani, aceasta inseamna pentru noi o economie de aproximativ 25 de lei la fiecare suta de kilometri parcursa de masina. Va dati seama ca la un parc de 140 de autobuze, cât avem noi, economia la suta de kilometri parcursi ar fi undeva la 3300 de lei, adica aproape 600 de litri de motorina", explica Florian Borza. Potrivit acestuia, filtrul mai are avantajul ca asigura mai multa vigoare motorului, lucru care se transmite prin reprize mai di-namice pentru sofer si, in plus, solutia de montaj permite functionarea unui sistem de autocuratare. "O data la 10 zile, curatam filtrele de aer ale masinilor din parc. Depunerile din filtrul Air by Corneliu sunt la sfert fata de un filtru de aer clasic", spune specialistul.

De la experimental, la en-gros

In prezent, cei de la Societatea de Transport Public Alba-Iulia monteaza un al doilea filtru "Air by Corneliu" pe un alt autobuz. "Este un tip de motor diferit si dorim sa vedem care sunt rezultatele in acest caz. Sunt sigur insa ca rezultatele vor fi, de asemenea, extrem de bune. In doua-trei saptamâni vom da rezultatul final, ultimul cuvânt urmând sa-l aiba directorul companiei, domnul Stelian Nicola", a declarat Florian Borza.

Ce ar insemna un contract cu Alba-Iulia?

Parcul auto al STP Alba-Iulia numara 140 de masini. Ce ar insemna pentru inventatorul Corneliu Birtok-Baneasca un contract pentru 140 de filtre de aer? In bani, circa 100.000 de euro. "Filtrul pe care l-am implementat la Alba-Iulia este un prototip functional, ale carui costuri de productie se ridica undeva la 900-1000 de euro. In acest cost intra materialul folosit, elementul de filtrare a aerului si prelucrarile care se fac. Pentru o firma care are un parc auto si vrea sa-si reduca costurile, filtrul de aer inventat de mine este totusi solutia cea mai ieftina", spune Corneliu Birtok-Baneasa. Acesta explica de ce filtrul montat la Alba-Iulia are si un efect de protejare a motorului. "Am calibrat filtrul la un nivel mai mare decât cel al filtrului de aer standard cu care vin autobuzele. Afluxul mai mare de aer face motorul sa respire mai bine si de aici dinamica mai buna pe care o simte cel de la volan. In plus, prin aceasta se prelungeste durata de viata a propulsorului", explica inventatorul.

Acesta mai are montat un filtru de aer special si la STP Tulcea. Intentia specialistului este sa implementeze in masa filtrele sale de aer pe autobuzele din România.

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8545 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Saptamana nebuna:: Râsu' lumii: Pamflet 464

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011::
Materialele din aceasta pagina au caracter de pamflet si trebuie tratate ca atare. Imaginile marcate cu "T" reprezinta trucaje.
"Radeti cu noi sau de noi, dar nu uitati sa radeti!"

[... detaliat]
27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8295 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Opinii:: Editorial - De ce nu-si dau romanii CNP-ul la recensamant?

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Ciprian Iancu

Nu a fost nevoie sa-mi caut in minte un raspuns rapid la intrebarea din titlu, pentru ca stiam deja destul de detaliat povestea unui bun prieten de-al meu. Pe scurt, lucrurile s-au intamplat cam asa: un oras mare, bande de hoti foarte de bine organizate. Prietenului meu i se fura portofelul. Necazul pierderii banilor din el trece relativ repede si e insignifiant comparativ cu cele care aveau sa vina.

[... detaliat]

Isi face omul alt buletin, alt talon la masina, obtine o alta copie dupa asigurare si alte carduri. Umbla ca bezmeticul pentru toate, dar dupa vreo luna si jumatate viata lui reintra in normal. Se mai bucura de liniste inca o luna, doar atat. Se trezeste acasa cu o adresa de la o mare banca ce a fost candva romaneasca, adresa in care i se comunica faptul ca nu si-a achitat nicio rata din creditul de nevoi personale in valoare de 220 de milioane de lei vechi, luat doar cu buletinul, la vreo saptamana dupa ce ramasese fara actele din portofelul furat. Da, da, se poate! Pentru ca eu unul sunt demult convins ca in Romania orice rau este posibil!

Si-a spus mai intai ca o fi fost o greseala a bancii si n-a bagat in seama scrisorica in cauza. Instiintarile si amenintarile scrise au continuat insa sa-i apara in casuta postala. In momentul in care a fost anuntat ca era inclus pe lista rau-platnicilor intocmita de acel "birou de credite" si-a dat seama clar ca ceva era in neregula.

A mers la banca, i-a aratat buletinul cel nou, cu vechiul CNP, functionarului. "Domnule, nu vezi? Ãsta-s eu! Ma vezi? Uita-te cine e in poza din buletinul meu. Eu sunt, nu? Acum uita-te pe copia de buletin pe care o ai la dosarul de credit. Seamana individul asta cu mine?". Functionarul i-a raspuns ca nu seamana, dar a adaugat ca, din punct de vedere legal, tot el este datornicul, pana cand politia, parchetul sau, eventual, instanta de judecata decid altfel. Somatiile bancii au continuat si chiar s-au
transformat in amenintari clare, mai ales din momentul in care banca a vandut creanta unei firme de recuperari. Incidentul buletinului furat, falsificat si folosit pentru un credit bunicel se petrecuse in 2007. In 2011, firma de recuperari inca mai suna pe la vecinii omului spunand ca are un credit neplatit si intreband fel si fel de lucruri. Asta din cauza unui buletin furat, falsificat si neverificat de un functionar de banca.

Victima intregii povesti a fost nevoita sa apeleze la un avocat si sa-i plateasca acestuia un onorariu de cateva sute de euro, pentru ca degeaba a cerut in nume propriu eliberarea unei copii dupa dosarul de credit. A fost nevoie de o hartie, cam cu acelasi continut ca si cea initiala, semnata insa de un avocat, pentru ca banca sa se conformeze. Fara acea copie a dosarului de credit, dusa de victima la politie si parchet, niciun "om al legii" n-a miscat un deget. Mai tarziu, ancheta era in desfasurare, procurorii stabilisera "din prima" ca acel credit fusese luat in baza unui buletin falsificat. Nici nu era greu, pentru ca victima nu seamana deloc cu individul a carui mecla apare pe copia de buletin din dosarul de credit. Victima a trebuit insa sa mai astepte un an pana cand procurorul de caz sa scrie, totusi, o hartie cu ajutorul careia sa poata demonstra bancii respective ca nu are nicio legatura cu creditul de 220 de milioane imputat. Mai mult, banca avea datele corecte ale pagubitului (este deja pagubit, pentru ca nu-i va da nimeni inapoi banii cheltuiti cu avocatul), pentru ca acesta avea card de salariu la acea unitate, dar tot n-a vrut sa-l creada cand a facut dovada buletinului falsificat.

"A fost o filiera intreaga si cineva din banca s-ar putea sa fi fost implicat. Nu vad cum altfel se putea intampla asa ceva, mai ales ca intelesesem ca erau si alte cazuri de acest fel in oras", vine concluzia omului care vreme de ani la rand a ajuns sa fie terorizat pentru o datorie ce nu era a lui. Mai rau, este vorba despre un mic intreprinzator care, vreme de doi sau trei ani, nu a avut acces la o eventuala finantare pentru ca banca-l parase pe nedrept la Biroul de Credite.

Povestea nu se termina insa aici. Anchetatorii au la dispozitie o copie dupa un buletin falsificat, pe care exista imaginea unui individ. Au la dispozitie si tehnologia necesara pentru a scana imaginea si a stabili identitatea acestuia. Dosarul este inca in lucru cu "autor necunoscut" si, cel mai probabil, asa va ramane.

In aceste conditii, dupa ce initial ni s-a spus ca nu e obligatoriu sa ne divulgam CNP-ul la recensamant, tocmai ministrul de interne apare marti si spune: "Ba da, sunteti obligati sa comunicati CNP-ul". Daca mi se intampla ceva rau din cauza CNP-ului comunicat recenzorului, stiu clar pe cine dau in judecata.

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8357 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Administratie:: Cetatile dacice, înapoi la stadiul de proiect

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Ciprian Iancu

Dupa o vara în care au iesit din nou la iveala, la modul cel mai acut, din cauza unor gafe marca "Dorel", problemele cetatilor dacice din Muntii Orastiei nu reusesc sa-si faca loc pe prima pagina cu prioritati a Guvernului. Asta desi însusi seful executivului, Emil Boc, a promis ca situatia va fi rezolvata pâna în septembrie 2011. De teama sa nu strice atmosfera de lucru, reprezentantii locali ai institutiilor implicate ezita, deocamdata, sa arate cu degetul. Peste Sarmizegetusa mai trece o iarna, iar daca nu se rezolva nimic clar pâna în primavara, din a doua jumatate a anului viitor problema va trebui reluata de la zero, pentru a "n" oara.

[... detaliat]

Gasirea bratarilor dacice din aur la 800 de metri de sanctuarele Sarmizegetusei Regia a provocat, mai întâi, scandalul mediatic legat de încâlceala legislativa ce sugruma destinul unor simboluri care, cel putin pentru istorici, pot avea aceeasi importanta precum piramidele egiptene.

Vorbele care nu previn dezastrele

S-a facut atunci o comisie care sa încerce sa identifice problemele ce se cer a fi rezolvate. S-a discutat, de mai multe ori, de la nivel local au plecat propuneri clare fara ca acestea sa aiba vreun rezultat clar. Intre timp, copaci care cadeau peste vestigii erau scosi dupa luni întregi de discutii. Asta pentru ca nici atunci si nici acum nu se prea stie foarte clar si în totalitate cine ce drepturi si obligatii are în perimetrul cetatilor dacice. Situatia a fost cât se poate de evidenta în 2009, când Administratia Parcului Natural Gradistea Muncelului - Cioclovina si-a dat acceptul pentru ca o echipa de productie video sa intre în incinta sacra cu vreo 10 - 15 cai pentru a filma o reclama. Doar o întâmplare a facut ca, pâna la urma, acest lucru sa nu se petreaca. Daca în ziua respectiva vicepresedintele Comisiei Nationale de Arheologie, Adriana Pescaru, nu s-ar fi aflat la Poarta de Vest a cetatii Sarmizegetusa Regia, caii si cascadorii ar fi pasit nestingheriti printre urmele templelor dacice.

Discutiile au continuat, iar în timp ce la Deva si la Bucuresti se discuta, grupuri de vizitatori cu preocupari excentrice lasau lumânari aprinse pe stâlpii de lemn ai Marelui Sanctuar Circular. Asta dupa ce ceara topita a lumânarilor lasate pe Soarele de Andezit a devenit un element specific locului.
In aprilie 2010, dupa ce a coborât de la Sarmizegetusa Regia, ministrul culturii Kelemen Hunor aproape ca exclama: "Nu le putem administra noi mai bine de la Bucuresti asa cum ar putea fi ele (cetatile dacice - n.r.) administrate de la nivel local. O sa facem un proiect de lege în urma caruia administrarea sa fie facuta de o institutiue aflata în subordinea Consiliului Judetean. Cred ca peste doua - trei luni vom avea un asemenea proiect". Lunile au trecut, mai multe decât spunea ministrul, iar raspunsul semnat de secretarul general al Ministerului Mediului a venit destul de clar si sec: "Nu se poate". Nu se poate pentru ca Ministerul Mediului administreaza aici Parcul Natural Gradistea Muncelului - Cioclovina, declarat sit Natura 2000, iar un asemenea parc nu poate fi administrat de la nivel judetean.

"Dorel" a adus un prim-ministru la Regia

In iulie 2011, dupa ce se stia deja ca cetatile dacice nu vor mai trece la Consiliul Judetean, apare scandalul local "Dorel". Fara proiect, fara aprobari, fara supraveghere arheologica, reparatiile facute la drumul de acces spre Sarmizegetusa Regia se încheie triumfal cu o parcare amenajata la câtiva metri de Poarta de Vest. Cu 2000 de ani în urma, pe acea zona se aflau locuinte dacice, iar terenul trebuia mai întâi cercetat, apoi, eventual, nivelat sub forma unei parcari. Cum în România, notiunea de "mai bine" este dusman al "binelui" existent, excavatoristul pe care s-a dat toata vina a mai facut si câteva trepte pavate cu bolovani, pentru ca turistii sa poata urca malul de pamânt dinspre intrare, înalt de vreo doi metri, creat în urma nivelarii terenului. Oficial, s-a lasat atunci cu verificari interne la Consiliul Judetean si plângere penala depusa de Ministerul Culturii. Dupa trei saptamâni, la Sarmizegetusa Regia a aparut însusi premierul Emil Boc, însotit de ministrul Kelemen Hunor. "Drumul asta e mai rau ca pe vremea dacilor!", a exclamat premierul, trimitând astfel si o sageata spre conducerea liberala a Consiliului Judetean Hunedoara, dupa care si-a luat un nou angajament. "Speram ca cel mai târziu pâna la începutul lunii septembrie problema juridica a cetatilor dacice sa se rezolve. Adunam informatii pentru a pregati un plan global care sa vizeze restaurarea si valorificarea cetatilor dacice din Muntii Orastiei", a spus atunci premierul. Problema juridica nu a fost înca descâlcita, iar Guvernul a ramas la faza adunatului de informatii, aceeasi la care se afla de vreo sapte ani încoace.

Comisii, memorandumuri si proiecte

La aproape doua luni de la expirarea termenului-limita comunicat de premier si sustinut de ministrul culturii, proiectul clar privind cetatile dacice nu exista, lucru confirmat indirect de spusele prefectului de Hunedoara Dezsi Attila: "Comisia interministeriala care a analizat problema cetatilor dacice si a Parcului Natural Gradistea Muncelului - Cioclovina a întocmit un memorandum avizat deja de Ministerul Culturii si trimis catre celelalte ministere implicate. Pe baza acestui memorandum se lucreaza acum la armonizarea tuturor prevederilor legale, asa încât, la finalul întregului demers sa poata fi întocmit un proiect de hotarâre de guvern pentru cetatile dacice. Se va merge, cel mai probabil, pe varianta constituirii unei zone speciale, complexe, dupa modelul Rezervatiei Delta Dunarii".

Ca o veste buna, prefectul spune ca înca din faza de memorandum, proiectul referitor la cetatile dacice are prevederi destul de clare legate de paza vestigiilor istorice, care va fi facuta de efective ale Ministerului Administratiei si Internelor, "dotate cu tehnica militara". Se avanseaza ideea câtorva zeci de jandarmi care vor fi angrenati în aceasta activitate, care vor avea posturi fixe permanente la fiecare cetate dacica. "Problematica este înca destul de complexa. Ne referim la un parc natural de 40.000 de hectare, cu 4.000 de hectare ocupate de vestigii antice. Sunt însa încrezator ca, pâna la urma, vom avea un act normativ clar referitor la cetati si la zona naturala, care sa ne ajute sa cream, practic, un al patrulea pol de dezvoltare al judetului, Orastia, pe lânga Valea Jiului, Deva - Hunedoara si Nordul judetului, cei trei poli de dezvoltare stabiliti de Consiliul Judetean în 2006", adauga prefectul. Dezsi Attila nu s-a mai putut însa hazarda sa emita un pronostic referitor la perioada de timp care va trece pâna când Guvernul României va reusi sa faca ordine în haosul pe care singur l-a creat în Muntii Orastiei, din 1990 încoace.

Rezervati

Arheologii, cei care au atras demult atentia asupra faptului ca cetatile dacice au nevoie de legi mai clare, sunt si ei rezervati în a comenta faptul ca Guvernul, din nou, nu si-a respectat termenele pe care singur si le-a impus în problema din Muntii Orastiei. Surse din rândul acestora spun ca nemultumirile reapar, însa, deocamdata, nimeni nu doreste sa strice atmosfera de lucru. Responsabilul stiintific al santierului ce cuprinde cetatile dacice din Muntii Orastiei, dr. Gelu Florea, spune ca, spre deosebire de anii trecuti, de data asta pare-se ca, totusi, cineva mai vrea sa miste ceva prin Guvern, însa nu poate spune nici el, nici macar din auzite, când va fi momentul în care zona va avea o administratie clar stabilita si cu adevarat eficienta, atât din punct de vedere al valorificarii istoriei cât si al protejarii naturii. "Noi, pâna acum, am exprimat puncte de vedere pe diferite probleme. Chiar în urma cu vreo trei saptamâni am discutat din nou cu domnul prefect de Hunedoara. Nu am vazut însa niciun fel de material întocmit la Bucuresti, pâna acum, deci nu pot furniza, pe moment, mai multe informatii. Ideea noastra de baza este ca trebuie sa se tina cont de absolut tot ce înseamna arheologie atunci când se întocmeste proiectul pentru zona Muntilor Orastiei", adauga conf. dr. Gelu Florea.

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8402 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Reportaj:: Batranul si mierea

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Ada Ionescu

Are numai sapte clase facute în vreme de razboi si este, fara îndoiala, cel mai bun apicultor din judet. De 70 de ani îngrijeste gâzele aurii, "fetele soarelui", a recoltat de-a lungul vietii sute de tone de miere, a dat din curte cel putin 5.000 de stupi unor "ucenici" de-ai sai si a fost invitat, ca expert apicultor international, sa puna bazele unor combinate apicole în Insulele Canare, sau dincolo de Oceanul Atlantic.

[... detaliat]

Primul roi pe care l-a avut vreodata familia lui l-a gasit si "l-a prins" tatal sau într-o scorbura, în padure, pe când era copil. Asa a început una dintre cele mai frumoase povesti din viata lui nenea Vlaic, apicultorul din Josani. Îsi aminteste cum, odinioara, stuparii tineau albinele în cosnite, iar apicultorii care aveau acasa fie si numai câteva zeci de cosuri cu roiuri primeau învoire chiar si de pe front sa mearga si sa îngrijeasca de ele. În 1942 a venit prefectul Dumitrescu la ei acasa si l-a trimis pe tatal sau la cursuri serioase de apicultura. Apoi, de la tata a deprins si George, singurul copil al familiei, felul în care trebuie sa-ngrijeasca stupina. De profesie laminator în fostul Combinat Siderurgic, hunedoreanul a ajuns ca, în aproape sapte decenii, sa stie pe de rost toate secretele albinelor.

Tot de atâta timp e abonat la revista de specialitate "Apicultura". În 2004 George Vlaic a absolvit si el un curs, care îi permite ca, la 80 de ani, sa practice meseria de apicultor "cu acte în regula", desi el însusi preda de câteva zeci de ani cursuri hunedorenilor de la Cercul Apicol. A fost nevoie de "tidula", asa ca s-a conformat pâna si el, presedintele Asociatiei Crescatorilor de Albine a Judetului Hunedoara, medaliat pentru merite deosebite în dezvoltarea apiculturii în România. A terminat cursul cu nota 10, dar ceea ce spune totul despre însemnatatea "harnicutelor" în viata lui este pasiunea cu care îti vorbeste despre albine. Pe când înca muncea la laminoare, în Combinat, si se întorcea obosit acasa, nenea Vlaic nu se aseza la masa pâna când nu verifica stupii si truditoarele mierii. De unde sa înceapa? Ce sa-ti povesteasca mai întâi?

Lectia de apicultura

Ca sa pricepi ceva din lumea asta marunta si plina de miracol trebuie sa fii macar nitel initiat în tainele stuparitului, asa ca nenea Vlaic îti tine mai întâi o "scurta" lectie de apicultura de vreo doua ore: înmultirea albinelor, roirea naturala, tipurile si calitatea mierii... "Daca roiul nu gaseste scorbura si nu-l iei, fuge trei kilometri spre apus. Si din nou se pune, si iar trimite cercetase sa caute loc bun". Timp în care ai privilegiul de a-i pune cele mai naive ori, dupa caz, cele mai nastrusnice întrebari. „Nu se poate ocupa de apicultura omul care nu cunoaste viata albinelor. Ãla care nu cunoaste viata albinelor nu poate stapâni apicultura. Ca multi se ocupa. Ce faci, ce faci, mai? Vezi ca îti mor, pentru ca nu le-ai înteles", spune nenea Vlaic. Când vine vorba de albine, hunedoreanul are tot timpul la dispozitie, iar doamna Cornelia, frumoasa gazda a casei, îndulceste povestea cu câtiva faguri proaspat taiati, din care curge mierea parfumata a verii. George Vlaic munceste de dimineata pâna seara prin gospodarie, ca un fecior proaspat întors de la catanie, desi recunoaste ca îl mai încearca durerea de spate, iar de lucru la stupi si-ar face tot timpul.

Cunoaste toate modelele de "lazi" pentru roiuri, cele mai bogate locuri de mers în pastoral (Banatul si Dobrogea), bolile albinelor (boala neagra, nosemoza, varoza, acarioza), bazele melifere si adauga ca într-o singura zi e în stare sa pregateasca pentru iernat chiar si 25 de stupi. Le împacheteaza frumos, tapetând peretii casutelor colorate în galben si albastru cu bucati de carton de pe la diferite cutii de alimente, pentru ca roiurile sa treaca iarna cu bine si gerul sa nu le atinga. Demonstrativ, ridica un pic capacul unui stup, ca sa ne arate cât de cald e acum, în octombrie, "cuibul" albinelor. Un singur regret are, poate, nenea Vlaic: baiatul lui n-a vrut sa se ocupe de apicultura. A plecat în Canada, ca specialist IT, si a decis sa ramâna peste Ocean. "Mi-a spus ca nu îi place si eu nu l-am obligat. N-ai ce sa-i faci", adauga apicultorul. E împacat, oarecum: lasa mostenire toata averea dulce - aurie si pe truditoarele care-o framânta fiicei, ginerelui si, de ce nu, celor doua nepoate.

A refuzat Florida si Insulele Canare

De plecat peste Atlantic, în Florida - Statele Unite, ar fi putut sa plece si el prin anii ’80, ca sa înfiinteze o fabrica de procesare si îmbuteliere a mierii, un combinat apicol în toata puterea cuvântului, dar mama lui, Piladia, era bolnava, asa ca a refuzat. Ca sa-l convinga, autoritatile i-au promis ca îi vor asigura, oricând, în regim de urgenta un bilet de avion: "În opt ore esti acasa", i s-a promis, dar hunedoreanul n-a primit. Cum n-a acceptat nici un an mai târziu, când a venit si cea de-a doua oferta: specialist apicultor numarul unu în Insulele Canare. "Mi-a promis un vecin, de aici, ca o sa aiba el grija de albinele mele vreme de doi ani, cât trebuia sa stau acolo. «Pai bine, mai, tu nu poti sa ai grija de cei 20 de stupi ai tai» i-am spus. «Cum o sa ai grija si de ai mei?»" La albine zice ca munceste cam 40 la suta din timpul total de lucru, dar printre stupi ar sta toata ziua. Ucenici hunedoreanul a avut cu duiumul, dar, ca orice mare maestru, nenea George Vlaic tot neîntrecut a ramas. "Uca", asa cum îi zic oamenii-n sat, are mâna buna si la pomii fructiferi si zice ca iubeste natura din tot sufletul. Nu îi place tristetea sufletului si-i pare rau când vede cu ochiul liber câta poluare e în jur: „Înainte vreme nu exista un loc unde sa te pui jos si sa nu fie furnica sau greier! Era tot ce vrei!". Cât priveste productia din acest an, apicultorul si-a umplut tezaurul cu aproape patru tone de miere. Lingouri fluide, aurii, care asteapta ca piata sa le ofere pretul meritat.

Rovigneta zilnica pentru tot românul

Cu toate astea, nenea Vlaic zice ca anul asta a fost un an bun pentru albine, dar nesatisfacator pentru apicultori. „Multi stupari au iesit din iarna cu familii slabe: la noi în tara au fost pierderi de 30 la suta dintre stupi, din cauza parazitului varoa. Asa ca albinele au cules si s-au dezvoltat, dar tu nu. Trebuie sa le-ngrijesti bine, ca sa ai popor, daca e primavara timpurie. Daca am avea poporul ala care merge la tei! Iar daca Dumnezeu ne da cules mare, albinele fac minuni! Poti sa recoltezi în fiecare zi stupul. Daca vreti, va spun niste ani de... minunea lui Dumnezeu: ’86 a fost cel mai bun an. Atunci am recoltat 6-7 kilograme de miere în fiecare zi. Si altadata... îs bucuros daca-mi baga în stup 100 de grame, ca sa nu merg gol înapoi. Daca nu au ce culege, albinele bat pasul pe loc si se uzeaza. Cum e la noi, aicea, unde dau foc la hotar si albinele nu mai pot culege salcâm". În urma cu câtiva ani, pentru ca apicultorii sa nu mai plateasca rovigneta pe un an întreg, având în vedere ca circulau cu pavilioanele numai câteva zile pe an, a mers sa rezolve problema, direct la Guvern: „Ceea ce vorbisem noi, la Prefectura, a ajuns la Guvern. M-au chemat si m-au pus la masa, uite-asa: aici era Ministerul Transporturilor,

Ministerul de Finante, Ministerul de Interne, Pogea era vicepremier si mai erau doi consilieri. Dupa ce a vorbit Eugen Zorici, numa’ se ridica unu’ de acolo si zice: «Domle’, ceea ce vreti dumneavoastra, vrea si un pensionar care merge la mare». Si atunci le-am spus: «Dumneavoastra stiti care-i salutul taranului? ». «Nu». «No, va spun eu: noi, taranii, talpa tarii. Una, la mâna. Doi: noi n-am venit cu bâta, am venit cu flori. Pai, dumneata pui numa’ un pensionar în fata. De astea zile am ajuns?». Pe 28 aprilie au promis ca rezolva treaba, ca plecau stuparii la rapita, dar au rezolvat pe 1 ianuarie, pentru toti soferii din tara, nu doar pentru noi". Pentru ca l-au considerat gospodar, pe nenea Vlaic l-au chemat sa intre în politica si-au motivat ca ar avea trecere în fata oamenilor, dar el n-a vrut. Si-a vazut în continuare de albinele si gospodaria lui, multumindu-se cu aurul sanatatii, care i-a adus împlinirea pe viata.

Brazii cu "lacrimi" de miere

Îsi aminteste cât de frumoasa si curata era natura odinioara: „În trecut, acum câteva zeci de ani, înainte de comunism, într-un an m-am dus cu tata sa pun grâu si am gasit picuri de miere direct pe frunzele de pir. Ori gaseam pe lastarii de cer crapaturi din care iesise mierea. În 1963 zice catre mine unul, Marinoiu, de la Deva: «Vino, mai, la Baleia. Ca legi centrifuga de brad si toata ziua o storci de miere». Curgea mierea direct de pe brad! Erau insectele numite leonide si carora eu le zic purici verzi, ca ele se hranesc din lastarul de brad si produc miere. Curgea mierea pe brad, dom’le! Ceea ce nu se mai întâmpla, din cauza chimicalelor si ierbicidelor. Un musuroi de furnici mentine sanatatea a patru hectare de padure. Nu e nevoie de atâtea chimicale si ierbicide".

Potrivit apicultorului, pentru sugari, copii mici si pentru sportivi se recomanda mierea de salcâm, pentru ca e o miere usoara. Mierea poliflora e concentrata: cu mai multe vitamine, mai multe proteine, iar mierea de mana contine mai mult fier, asa ca fiecare poate consuma tipul de miere care i se potriveste mai mult.

Cum descoperi falsurile de miere

Expertul nostru, nenea Vlaic, spune ca mierea contrafacuta se poate depista numai prin analiza sau „daca se baga ceva în ea si are umiditate, iei un creion chimic si-l pui în ea. Daca nu mai scrie, înseamna ca e contrafacuta. În mierea buna bagi creionul chimic si scrie tot normal. Fiindca eu sunt bio, oricum, ma controleaza puternic. Iar mierea bio româneasca se cauta foarte mult, mai ales în Germania. Acum au intrat din nou pe piata comunitara Argentina si China, însa mierea lor este produsa în alt climat si nu e la fel de consistenta si de buna calitativ precum a noastra". Ar mai spune multe apicultorul, daca ar fi timp. Ca-i place tare mult sa-i învete si pe altii si sa le sadeasca în inimi dragostea pentru harnicele muncitoare. Cine vrea sa învete mai multe va putea sa mearga chiar în aceasta iarna la orele cercului apicol, de la Hunedoara, care vor fi sustinute în incinta Scolii Generale Nr. 6. Însa stuparul tot ar mai vrea sa adauge ceva. Pipaindu-si stupii si ascultând zgomotele de strana care razbat dinauntru, îti mai povesteste cât de bucuros a fost el când o echipa de japonezi a venit sa le arate cum lucreaza, ba au facut si un film. Si-apoi ce mândrie mai mare decât aceea ca documentarul l-a vazut fara a sti nimic despre asta tocmai fiul sau care locuieste în Canada? Nenea Vlaic traieste cu credinta neclintita ca într-un fel nestiut de noi, oamenii, Marele Stupar rânduieste minunat si-n vietile noastre, ca fagurii pe rame, toate întâmplarile.

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8731 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Realitatea Hunedoreana:: Problema Retezatului, la judecata localnicilor

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Laura Oană

A fost nevoie de un gândac minuscul care sa atace molizii din Retezat si de o exploatare forestiera "colonialã" pentru ca interesele din jurul celui mai batrân si mai vestit parc national al României sa iasa la iveala. Si nu sunt interese dintre cele mai "frumoase". In principiu, cam toti vor sa taie lemn, sa supravietuiasca sau sa faca profit. In tot acest timp, Consiliul Stiintific al Parcului National Retezat a decis sa ceara silvicultorilor oprirea oricaror taieri in zona si, in plus, Ministerul Mediului va primi o solicitare prin care se va cere marirea ariei de protectie integrala a parcului.

[... detaliat]

Vineri, 21 octombrie: intr-o sala din satul Salasu de Sus se intruneste Consiliul Consultativ al Parcului National Retezat (CC al PNR), o structura formata, in 2002, din toti cei care au terenuri sau alte proprietati in PNR si condusa de un presedinte. În mare, rolul Consiliului este de a informa cei 34 de membri - institutii si proprietari - asupra a ceea ce se intâmpla in zona protejata sau sa strânga problemele lor si sa le transmita spre rezolvare forului superior - Consiliul Stiintific.

La aceasta sedinta apare pentru prima data un reprezentant al Academiei Române, Dumitru Dinu, directorul directiei patrimoniu, dar nu au venit deloc delegati ai ocoalelor silvice din parc si nici ai Directiei Silvice. Dupa scandalul declansat de taierile de pe Valea Râului Ses, cei de la composesoratele cu paduri in PNR vor si ei sa ceara Administratiei sa le aprobe cota de lemne: "Noi am vazut ca muncitorii au taiat lemne verzi din partea care apartine ocolului silvic de stat, ca au plecat peridoacele incarcate si pe noi nu ne lasa nici sa ne luam lemne de foc", susoteau inainte de sedinta reprezentantii oamenilor. Însa atmosfera s-a incins dupa luarile de cuvânt ale reprezentantului Academiei Române si a primarului de la Râu de Mori, Niculita Mang, care a dat tonul nemultumirilor: "Parcul National a ajuns o mare pacoste pentru comunitatile locale si sunt in deplinatatea cuvintelor, sunt gândite cuvintele pe care le rostesc. Cred ca va trebui clar, in temeiul legilor care sunt, sa ne cunoastem rolurile, pentru ca mie imi face impresia ca, chiar daca suntem intr-o forma democratica, doar se cauta sa ni se impuna niste lucruri. Vreau sa mi se raspunda: cine a fost consultat din comunitatea locala cu privire la limitele parcului national?"

Vor frâiele APNR

Reprezentantul Academiei Române nu a stat nici el mult pe gânduri: "Reprezint institutia care a infiintat, a creat si a mentinut Parcul National Retezat. (...). Eu am cautat sa inteleg cum este definita, cum functioneaza Administratia Parcului National Retezat (APNR), ce administreaza, ce reprezinta, care sunt cei care au infiintat-o. Sunt intrebari la care nu gasiti raspuns (...) Trebuie sa stabilim care sunt atributiile acestui Consiliu Consultativ, care sunt problemele si daca ele au o rezolvare daca le trimitem la Consiliul Stiintific, sau pur si simplu e nevoie de noi ca sa intocmim un document si acesta sa stea la baza unor decizii deja luate. Aceasta este pozitia noastra", a rostit raspicat Dumitru Dinu, delegatul Academiei. Pozitia sa a ridicat imediat semne de intrebare autoritatilor silvice, asa ca edilul din Râu de Mori a venit cu lamuriri: "Deci Romsilva, cu o cota de proprietate de 15-20%, se erijeaza o data in parc, impune toate regulile jocului, le face prin APNR. Eu vreau sa propun organizarea unei alte sedinte in care sa participe toti proprietarii cu suprafete in PNR si sa cream o asociatie a tuturor proprietarilor, iar noi sa fim cei care sa incheiem acel contract de management cu APNR. Noi suntem covârsitori si ei ne fac regulile". Pentru cei care mai aveau nevoie de explicatii, a intervenit din nou Dumitru Dinu de la Academia Româna: "O sa fiu si mai direct fata de ce a spus domnul primar: Romsilva trebuie sa inteleaga ca raportul proprietatii s-a schimbat, nu mai putem fi de acord cu ceea ce ne impune Romsilva, ca asa vrea Romsilva, ca a infiintat ea APNR si noi trebuie sa ne supunem. Nu!"

Interesele Academiei se confirma

"Aici sunt interese legate de retrocedarea unor suprafete mari de padure. S-ar putea sa fie vorba si de interese privind chiar improprietarirea sau stramutarea proprietatii asupra unor paduri. Da, este vorba despre Academia Româna, care doreste sa administreze acea zona din Retezat. De fapt, avem mai multe conflicte de genul asta cu Academia. De exemplu, Academia are suprafete de padure in mai multe zone ale tarii si sa zicem ca ar vrea sa le comaseze in Retezat. Nu ar fi absolut nimic rau in asta, dar nu avem legislatie care sa rezolve o asemenea problema, insa dânsii nu vor sa inteleaga" sustinea seful Romsilva, Valerian Solovastru, intr-o conferinta de presa, dupa un control in zona. Atunci directorul Romsilva presupunea ca Academia Româna isi dorea un ocol privat, iar suspiciunile sale au prins contur la sedinta Consiliului Consultativ, dupa luarile de pozitie ale reprezentantului Academiei, aflat pe aceeasi lungime de unda cu primarul de la Râu de Mori. Cei doi sustin ca vor propune si celorlalti proprietari din parc, inclusiv celor care au mostenit proprietatile Kendeffy si Ocskay, sa se uneasca intr-o asociatie si sa preia controlul asupra Parcului National Retezat: "Cei care sunt proprietari au nevoie de aceasta forma de organizare, ce respecta legea si face ce trebuie, dar in consens, stabilind reguli foarte clare, dar nu ce vrea Romsilva care a venit cu regulamentul - faceti asta, strângeti-va acolo, indiferent ce ziceti, noi stim ce trebuie sa facem. Haideti sa fim oameni rationali. Acum suntem proprietari intr-o zona pe care toti vrem sa ramâna asa cum este si cu care ne mândrim, dar avem nevoi, avem necesitati si sa gasim solutii sa le rezolvam, cum spune legea, dar nu cum imi spune mie Romsilva", a adaugat Dumitru Dinu. Si ce ar vrea sa faca noii sefi ai Retezatului cu acest control? "Sa taie!", crede presedintele Consiliului Consultativ, Alexandru Bulacu, care s-a intâlnit cu reprezentantul Academiei Române si cu o zi inainte de sedinta: "Acolo s-a vehiculat ideea ca parcul are prea multe hectare, ca, in realitate, nu este nevoie de atâta teren". Si seful Romsilva a acuzat Academia ca nu isi gestioneaza mai bine padurile din parc decât padurarii care au marcat si au permis exploatarea pe Râul Ses: "Exact in aceleasi conditii, chiar in Retezat, se exploateaza si din padurea Academiei, de pe celalalt versant al zonei Râu Ses. De ce nu se revolta oamenii si pentru ceea ce se intâmpla acolo, pentru ca se intâmpla exact acelasi lucru?!".

"Jos securea de pe Retezat!"

Taierile de pe Valea Râului Ses au provocat un adevarat scandal in mass media, dupa ce omul de afaceri Romeo Dunca a survolat zona si a observat defrisarile din elicopter, iar taierile respective au fost discutate atât in Consiliul Consultativ, cât si in Consiliul Stiintific al PNR: "Noi am cerut celor de la APNR o informare legata de exploatarea forestiera. Toate datele care apar sunt transmise Consiliului Stiintific, care poate lua decizii in directia urmarii unor anumiti pasi in cadrul planului de management", spune Alexandru Bulacu, presedintele Consiliului Consultativ. Informarea a fost facuta de Alin Alimpesc de la APNR: "Râul Ses este situat in zona tampon a PNR, acolo sunt permise taieri, cu anumite restrictii, conform amenajamentului, au fost o serie de controale de la diverse institutii. Administratia parcului nu a primit nicio sanctiune si nicio masura pentru a remedia situatia. A fost totul legal". În urma sesizarilor venite din mass media, membrii Consiliului Stiintific s-au deplasat in zona si au constatat ca acolo se suprapun doua tipuri de taieri: "Este vorba de partizi unde s-au facut taieri pentru combaterea atacului de ipide si un alt tip de taiere conform amenajamentului silvic, de arbori verzi. Cred ca aici a survenit neintelegerea cu cei de la Directia Silvica, care nu stiau ca cele doua taieri se suprapun. Am fost in zona si, intr-adevar, sunt nereguli in ceea ce priveste modul in care s-a facut exploatarea cu acele drumuri de TAF si cu trasul lemnelor prin albia râului. Am vazut insa ca sunt si multe ochiuri cu molizi atacati de ipide", spune Erika Stanciu, sefa Consiliului Stiintific al PNR si reprezentanta organizatiei World Wide Fund in România. Dupa discutarea in plen a situatiei aparute in Retezat, membrii CS au decis sa nu intervina in mersul naturii: "Am cerut Directiei Silvice sa opreasca orice exploatare pe Râu Ses si vom cere Ministerului Mediului marirea ariei de protectie integrala pe acea zona unde, pâna acum, se facea conservare durabila. Din punct de vedere silvic, exploatarea lemnelor atacate este o practica, dar, din punct de vedere al unei zone protejate, nu este o catastrofa. Cerem sa se opreasca chiar si exploatarea acestor zone atacate, pentru ca va fi un fenomen interesant de urmarit si monitorizat - cum padurea evolueaza si se apara".

La cearta cu Academia

În momentul in care s-a trecut la discutarea ordinii de zi a sedintei din 21 octombrie, reprezentantul Academiei Române s-a aratat vadit deranjat de primul punct care propunea informarea membrilor Consiliului Consultativ asupra taierilor de molizi de pe Valea Râului Ses.
Alexandru Bulacu, presedinte Consiliu Stiintific (CC): Am cerut informarea nu pentru ca putem lua noi o decizie, ci pentru a sti ce s-a intâmplat acolo, pentru ca a fost un caz bine mediatizat si toata lumea are acum o problema: unii taie, unii nu taie...
Dumitru Dinu, Academia Româna (AR): Dar nu-i problema Consiliului Consultativ!
Alin Alimpesc (APNR): Este problema Consiliului Consultativ pentru ca sunt composesorate care au fond forestier in parc si poate au probleme de genul acesta. Vor sa exploateze, altii vor sa tina padurea pentru conservare.
Reprezentant composesorat: Sigur sunt. Si acesta e si motivul prezentei noastre aici. Vrem sa stim cum stam cu suprafata noastra din parc.
A.R.: Revin si va spun ca lucrurile nu au plecat bine de la inceput! Romsilva ne-a impus o entitate: APNR, constituita, infiintata, organizata in 2009 si ne-a impus-o!
C.C.: În ‘99, cu modificarile legislative ulterioare...
A.P.N.R.: Nu Romsilva a impus! APNR s-a infiintat in 1999 prin ordin de ministru si Ministerul Mediului de la vremea aceea a facut un contract cu Romsilva pentru administrarea parcurilor nationale, deci exista un contract intre Ministerul Mediului si Romsilva.
A.R.: Ordonanta 57 prevede ca cei care administreaza ariile naturale protejate sau rezervatiile stiintifice nu au nevoie ca altcineva sa le faca administrarea. Noi, Academia Româna ne administram singuri rezervatia stiintifica "Gemenele".
A.P.N.R.: Pot sa va intreb in baza carui ordin?
A.R.: În baza a ceea ce ati spus dumneavoastra ca in 1935 ...
A.P.N.R.: Eu nu am spus nimic de 1935, am zis de 1999!
A.R.: Dar trebuie sa clarificam de la inceput ca scrie aici (pe ordinea de zi - n.r.) situatia exploatarilor din PNR, ce trebuie noi sa le discutam aici? Apoi amenajamentele pentru proprietarii de teren: exista Cod Silvic, exista legislatie...
C.C.: Dar oamenii sunt interesati, nu e pacat ca organism sa nu-i informam pe oamenii astia? Câti stiu de ele?
A.R.: E rolul acestui Consiliului Consultativ ca sa faca aceasta legatura cu mass media sau cu cine?
C.C.: Nu cu mass media, ci cu proprietarii!
A.R.: Proprietarii in sine au dreptul sa se informeze si prin formula de ocoale silvice de stat sau private, nu au nevoie ca sa existe un alt organism, o alta entitate ca sa ceara aprobari, pentru ce?
C.C.: Nu cere nimeni aprobari... Am cerut doar o informare!

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8395 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Special:: Noptile de toamna ale strigoilor

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Laura Oană

Babe facatoare de vraji, povesti cu draci sau aparitii de strigoi apartin unei lumi care a supravietuit revolutiei industriale si pasilor stiintei în satele de munte ale Hunedoarei, acolo unde misterele vechi se împletesc înca cu secolul 21. Tarancile cunosc vechi mestesuguri magice, dezleaga boli cu descantece si chiar barbati în toata firea poarta spaima strigoilor, o spaima care s-a transmis orasenilor care pasesc cu inima stransa noaptea în cimitire. Vorba taranului - cat de mort e un mort?

[... detaliat]

"Demult, cand noi eram niste copile, casele erau risipite, nu adunate pe vale ca acu si, din toamna pana în primavara, oamenii umblau noaptea în sezatori din sate în sate. Cand se întorceau în puterea noptii umblau tati la un loc sa nu le iasa dracu sau te miri ce jigaranii în fata. Io stiu ce ne-o povestit mosu - tovaras cu fratele fetii. Intr-o noapte cand veneau de la Joaj (Geoagiu – n.r.), doi tinerei de sa iubeau or ramas mai în urma de ailalti si baiatul i-o zis fetii sa-l astepte ca el întra o tara pana-n padure. Fata, no, ce sa faca… o stat. Si nu s-o dus ala bine, ca iaca vine din padure tat fugind un lup pogan si da sa s-arunce la ea. Fata acuma ce sa faca: de frica s-o pus pe zbierat si s-o apucat sa zvarle dupa el cu laibarul si, cum îl nimerea, lupul tot musca din lana. Norocu iei o fost c-or auzat-o hailalti feciori si-or vinit tat într-o fuga de-or dat dupa lup. Asta cand o vazut atatia s-o-ntors napoi. Dupa o vreme iaca iese si baiatul din padure: fata da sa-i povesteasca ce-o patit da asta sa rade, o prinde dupa umeri si o îndeamna catre casa. Si cum povesteau iei asa mergand pa drum, iaca iasa si luna si sa lumineaza locu. La o vreme, fata sa întoarce si sa uita catre ficior. Cum asta povestea si sa radea, vede saraca prin dintii lui lana din svetar. Bag de sama ca asta era strigoi si s-o facut noaptea aia lup de-o sarit la fata. Dup-aia nu io mai trabuit fetii sa auda de el". Este doar una dintre povestile pe care batranele le povestesc nepotilor îngramaditi pe lavitele din jurul sobei. Fiecare om care intra pe usa mai aduce o poveste, mai înspaimantatoare, si uite asa, cuvant dupa cuvant, o noapte din anul 2011 seamana la tara cu una de secol medieval.

Strigoii, stramosii lui Dracula

Povestile cu strigoi fascineaza lumea secolului 21, care se da în vant dupa fiorii de spaima obtinuti din melanjul de mister si cruzime. Pentru cei care cunosc Transilvania si istoria ei este simplu de înteles de ce Bram Stoker a plasat aici actiunea cartii despre contele vampir Dracula. De la mijlocul secolului al XVII-lea, trimisii speciali ai Coroanei Habsburgice au încercat sa dezlege misterul unor ritualuri ciudate practicate de localnici, care îi rapuneau astfel pe cei întorsi din morti: strigoii. Cate un grup de sateni mai curajosi dezgropau strigoii, le înfigeau tepuse în inima si le dadeau foc, într-un ritual practicat si astazi, însa pe ascuns, de teama autoritatilor. Legea nu ia în seama marturii despre demonii trecutului si cei care îi bantuie pe vii. Strigoii sunt de doua feluri: morti si vii. Strigoii vii sunt oameni care se nasc cu coada, medicii spun ca au o vertebra în plus, sau cei care la nastere au un soi de pielita pe fata. Copiii strigoi se nasc din femei care beau apa necurata sau care ies afara noaptea cu capul gol, moment în care diavolii îi aseaza repede pe cap un fel de scufie. Babele din sat le sfatuiesc pe tinerele mame sa ia pielita jos cat mai iute, altfel copilul o trage si o înghite, transformandu-se în strigoi. Altora mai îndaratnici pielita nu li se desprinde decat dupa ce mama sau moasa ghicesc pe ce este copilul strigoi. "Daca e pe lapte, viitorul adult va fura laptele vacilor din tot satul doar privind animalele, ori daca este pe grau, va lua mana holdelor si numai pamantul lui va rodi", explica baba Mia. Strigoii morti sunt spirite ale mortilor care nu ajung dincolo si ies din morminte în timpul noptii. Etnologii sustin ca acest cuvant se trage din romanescul "striga", care este la randul sau legat de italienescul "strega", adica vrajitoare. Strigoii iau laptele de la vaci, iau mana graului, puterea oamenilor, opresc ploile, aduc grindina si aduc moartea printre oameni si printre vite. Apar din copii nebotezati, din oameni care au savarsit rele, ori cei care "mor de moarte grabnica", adica persoanele care "nu mor bine": spanzurati, înecati, ori cei care "cad din picioare, din senin".

Cum sa scapi de strigoi

La tara exista traditia ca, de ziua Santului Gheorghe, flacaii sa ude fetele pentru ca acestea sa nu aiba de suferit de pe urma strigoaicelor, dar si pentru a nu se transforma în asemenea fapturi. Ca sa omori însa unul, este mai complicat: se cauta mormantul celui presupus a fi strigoi si i se citeste randuiala de catre preoti, randuiala care de multe ori nu are nicio putere. Daca predica nu se prinde, i se bate strigoiului în inima un par de stejar, de tisa sau de frasin, ca sa ramana legat de sicriu si sa nu mai poata iesi sa faca nemernicii. Unii recomanda chiar arderea trupului de strigoi si împrastierea cenusii pentru ca sa fii sigur ca duhul s-a dus la ceruri. Practica era într-o vreme atat de folosita, încat biserica se vede nevoita sa ia atitudine. Astfel, în 1762, Mitropolitul Grigorie al Tarii Romanesti poruncea protopopilor "sa cerceteze si de ceia ce zic unii cum ca mortii se fac strigoi, si de se va afla aceasta undeva, sa le dea învatatura ce sa faca, precum scrie la pravila, capitolul 378, iar nu sa-i arza", scrie Nicolae Iorga în "Studii si documente". La 1801, Episcopul Argesului, Iosif, intervine chiar la domnitorul tarii ca sa porunceasca ispravnicilor sa nu mai îngaduie locuitorilor din Stroesti sa mai dezgroape pe cei banuiti a fi varcolaci. Intr-un raport întocmit în 1837 de un protopop din judetul Valcea catre un vladica se scrie: "Fac aratare preasfintiei Voastre, pentru ca unii din enoriasii acestei plasii, fiind rau naraviti, daca are numai unul dor la cap sau la inima, merg de se îmbata si iau unii sape, altii tarnocoape si merg la biserici si dezgroapa toti mortii cu cuvant ca sunt moroi si omoara mortii pe cei vii. Pe unii i-au tinut cate doua saptamani dezgropati, lucru împotriva pravilelor crestinesti", raport la care episcopul îi raspunde dupa cateva zile ca, potrivit unor texte biblice, "cand se afla trup ca acela, care este lucrarea diavolului, sa cheme preotii sa ceteasca paraclisul Precestii si sa faca si o sfestanie mica" si alte randuieli în urma carora: "Va fugi dracul de acolo". Un alt raport trimis Episcopiei din Ramnic în 1843 arata: "Un Patru Rus (…) prin viu grai a facut aratare ca însus avand un cumnat si o cumnata (…) înca din anul trecut au încetat din viata si pe la 17 ale trecutului aprilie, dezgropandu-se de locuitorii acelui sat si gasindu-le trupurile neputrezite, i-au luat de unde au fost îngropati de preot dupa oranduiala, unde despicandu-i cu o coasa, le-au luat inimile si, turnand vin fiert pe dansii, i-au îngropat acolo sub cuvant ca ar fi moroi". In februarie 2004, întreaga Europa asculta uimita cum, în satul Marotinu, dintr-o comuna doljeana, strigoiul Petrica Celaru a fost dezgrobat, i s-a scos inima cu un varf de coasa si i s-a ars, iar cenusa a fost bauta de vanatori împreuna cu rudele bantuite.

Strigoii europeni

Taranii spun ca strigoiul se naste normal, precum copiii obisnuiti, dar pot fi deosebiti dupa un semn anume: "O chitie, perdea pe cap, o camasa pe corp sau o caciulita pe piele. Un astfel de copil este nascut de o femeie care, fiind însarcinata, bea apa necurata, amestecata cu bale diavolesti sau cand o astfel de femeie iese noaptea afara cu capul gol. Atunci, Satana vine si-i pune pe cap o chitie rosie, precum a sa. Pentru a preîntampina transformarea copilului în strigoi, chitia trebuie îndepartata de pe capul copilului cat mai repede, caci altfel se zice ca copilul o trage si o înghite", scrie Tudor Pamfile în "Mitologia poporului roman". Credintele stravechi vad strigoiul ca un personaj chel în crestetul capului, care nu mananca usturoi si ceapa, se fereste de tamaie si, cum se aproprie sarbatoarea de Sfantul Andrei, doarme afara. Strigoii au sira spinarii prelungita în forma de coada si acoperita cu par. In mitologia romanilor apar si jumatati de strigoi care se numesc "strigoaice", care fac pe ursitorile si omoara oameni. Satele care ar adaposti strigoi se recunosc dupa seceta care bantuie locurile, caci vechile credinte sustin ca strigoaicele împiedica ploile, iar grindina ar fi trimisa de Dumnezeu tocmai pentru a bate aceste fiinte care nu îngaduie ploaia. Cand ploua si este soare se crede ca "se-nsoara strigoii". Etnologii au gasit asemenea fiinte fantastice si în credinta altor popoare europene. Polonezii îi numesc "wieszczy", iar altii le numesc "strzyga", ori "zmora", niste fiinte demonice care se trag din oameni, copii care se nasc cu dinti. Dupa ce moare, un asemenea spirit se va urca în clopotnita bisericii si de acolo striga numele unei persoane, iar aceea daca aude, va muri. Ucrainienii numesc asemenea fiinte "upior" si cred ca unii provin din morti, iar altii se nasc din oameni, ori din cei înecati sau spanzurati. Acestia îi îndeamna pe oameni sa savarseasca tot soiul de rautati. Bulgarii îi numesc "vrykolakas", iar sarbii, "vucodlac".

Sarbatori de povesti

Luna octombrie, "Brumarel", este cea de-a doua luna din vechile calendare, vremea "brumii":
"Brumarel e necajos si sufla rece
Pe unde merge, el parleste
Copacii verzi îi goleste.
Bruma cade pe ogoare,
Holdele îs demult în hambare
Lenesii tremura de frica
Si pielea le-o înfurnica".

Incep acum sarbatorile anotimpului rece, cu multe sezatori, cu povesti înfricosatoare si zilele dedicate animalelor, precum Lucinul sau "Ziua lupului", sarbatorita pe 18 octombrie. A urmat pe 26 ale lunii "Samedrul", una dintre marile zeitati ale panteonului popular romanesc, patronul pastorilor si al turmelor de oi, "omologul" Sfantului Dumitru din calendarul ortodox. Samedru si Sangeorge sunt sfintii care pazesc anotimpurile – în 23 aprilie, Sangeorge înverzeste natura, iar Samedru o dezgoleste dupa ce ia cheile pamantului si desfrunzeste arborii pana în 26 octombrie. Cei doi împart anul în cele doua mari anotimpuri taranesti: vara si iarna. Taranii îl socotesc pe Samedru si pazitor al casei, mai ales de fiarele salbatice, iar în trecut se aprindeau focuri pe dealuri, ori la rascruci de drumuri. Tot de Samedru se încheiau toate învoielile asupra slujbelor sezoniere ori alte întelegeri puse la punct primavara, înainte de urcarea turmelor la munte: "La Sangeorge se încaiera cainii, iar la Samedru se iau la harta stapanii". Pentru ciobanii din vechime, Samedrul era cea mai importanta zi a unui nou sezon pastoral, zi în care se puteau face si predictii meteo: ciobanii îsi aruncau cojoacele printre mioare si, daca pe haina se aseza o oaie neagra, era semn de iarna blanda, ori de se punea una alba, se anunta o iarna grea.

Noaptea strigoilor

Noaptea de 29 spre 30 noiembrie este numita în calendarele populare "Santandreiul" sau "Noaptea strigoilor", pentru ca stramosii nostri credeau ca atunci acestia ieseau din morminte si se întorceau în locurile în care au trait. Este noaptea în care si acum, în principal în satele de munte, usturoiul si crucea sunt nelipsite ca antidot la "atacurile" nepamantenilor. Taranii pun cruci la ferestre si la usile caselor, la suri si la toate adaposturile animalelor. Cateii de usturoi se îngropau sub pragul de la grajdul vitelor, pentru ca strigoii sa nu poata intra, iar dimineata se strecura în taratele vitelor pentru a le feri de furtul manei. Tot aceasta noapte era considerata în vechime momentul perfect pentru ca fetele de maritat sa-si afle viitorul barbat prin farmece si vraji. In noaptea Sfantului Andrei nu ai voie sa dai nimic cu împrumut din casa, nici macar jaratecul din vatra.

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8539 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Sport:: CFR, tot mai bine

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Ion Bădin

Simerienii par sa nu se mai opreasca dupa începutul dezastruos de campionat, reusind ca în ultimele sase întâlniri sa obtina nu mai putin de 16 puncte (cinci victorii si un meci egal). Ultima lor victima a fost National Sebis, aceeasi grupare care în urma cu vreo doua saptamâni reusea sa plece cu un punct de la Hunedoara.

[... detaliat]

Ocazii putine, gol decisiv

La fel ca la Hunedoara, elevii lui Dan Cuedan au venit la "ciupeala", principala lor preocupare fiind aceea de a nu primi gol. S-au asezat cuminti pe doua linii în defensiva si au asteptat pasul gresit al simerienilor. Pe aceste coordonate, ocaziile de gol la cele doua buturi au fost o raritate, ostilitatile ducându-se într-o lupta surda la centrul terenului. Prima oportunitate, daca o putem numi asa, am consemnat-o în minutul 11, când Pepenar i-a încercat vigilenta lui Mersca printr-o lovitura de cap din interiorul careului. Replica a venit peste cinci minute, când Necsulescu a trimis de la 20 de metri putin peste transversala portii aparate de Dragota. Sebisenii puteau intra în avantaj la cabine, dar Gavrilas a trimis cu latul în transversala, din 10 metri, centrarea perfecta venita de la Leucuta (min. 41).

Tot oaspetii s-au aflat în prim plan dupa reluarea ostilitatilor, când Alin Burlacu a vazut al doilea "galben" pentru un fault aiurea facut la centrul terenului (min. 54). A fost momentul în care elevii lui Marius Opric au pus stapânire pe joc, si încet - încet au presat poarta adversa în cautarea golului mult dorit. Gol care va veni pâna la urma în minutul 69, el apartinând atacantului de 27 de ani Raul Lintaru, "repatriat" în vara de la Muresul Deva. Atacantul feroviarilor, aflat la prima lui reusita stagionala, a reluat în gol, din trei metri, un balon revenit dintr-o respingere a defensivei aradene, dupa un sut al lui Pepenar. Finalul nu a mai adus nimic deosebit pe tabela de marcaj, astfel ca seria pozitiva a ceferistilor poate continua la Valea lui Mihai.

CFR Simeria - National Sebis: 1-0 (0-0)

A marcat: Lintaru (min. 54)
CFR: Dragota – Vîrtan, Stroia, Buta, Ungureanu (min. 90, Paduraru) – Gaceanu, Visan, Pepenar, Fagarasanu (min. 90, Soit) – Lintaru (min. 83, Chelariu), D. Dascalescu (min. 69, Suciu).
Antrenor: Marius Opric.
National: Mersca – Feies (min. 83, Ember), Viderok, Burlacu, Lung - D. Inde, Leucuta (min. 86, Turca), Necsulescu (min. 69, Cornea), Gavrilas – Francescu, Fl.Bad (min. 81, Ivancea).
Antrenor: Dan Cuedan.
Eliminat: Alin Burlacu (min. 54 - pentru cumul de cartonase)
Arbitru: Cosmin Corocan (Resita)
Asistenti: Andrei Caluseru (Resita) – Nicolae Radu (Anina)
Stadion: "CFR-Marmosim". Spectatori: 150

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 10721 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Devoratorul de gazete:: Devoratorul de gazete. Negresit!

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Chioru' Corectoru'

Intr-un articol de pe adevarul.ro, Tiberiu Stroia il citeaza pe directorul Muzeului Brukenthal, Sabin Luca: "«Importanta sitului arheologic de la Turdas este cunoscuta inca din 1875, primele sapaturi fiind facute de Zsofia Toma, considerata prima femeie arheolog din Romania»".

[... detaliat]

Singura problema este ca pe doamna o chema Torma, nu Toma. O greseala nevinovata, dar daca pe mine m-au acuzat cei de la Servus Hunedoara atunci cand am "comis-o", ma simt indreptatit sa-i acuz si eu pe altii.

Intr-o clipa de neatentie, Carmen Cosman a scris pentru Citynews un articol in care explica faptul ca judetul Hunedoara este pe primul loc in Regiunea de Vest in ceea ce priveste fondurile europene atrase de Consiliul Judetean prin proiectele depuse. Ce sa mai discutam, suntem atat de tari incat ii batem pe altii la... Dar mai bine sa va arat cum s-a exprimat domnisoara Cosman: "Astfel, pana in prezent, judetul Hunedoara a contractat funduri in valoare totala de 118,17 milioane de euro, depasind Aradul, Timisul sau Caras-Severin". Noroc ca i s-a atras atentia si a "dat" fundurile pe fonduri, adica si-a corectat greseala! Din pacate, nu a facut-o suficient de rapid, pentru ca un coleg din presa mi-a semnalat "fundurile"... si Chioru' nu prea iarta.

"Nick, cel mai frumos si mai destept caine «jandarm» si-a adjudecat iar titlul de campion national", zice Ramona Stefan, in Servus Hunedoara. Virgula a papat-o, iarasi, cainele?

Tot din Servus Hunedoara aflam ca "se pregateste campania de vaccinare anti-gripa", iar Ministerul Sanatatii va achizitiona "un milion doze de vaccin gripal pentru imunizarea persoanelor cu risc ridicat de imbolnavire". Campania este anti-gripa, iar vaccinurile sunt gripale? Ce ziceti, dragi colegi, ne hotaram asupra unei denumiri? Si incepem sa scriem complet sau continuam cu exprimari precum "un milion doze"?

O reclama din Servus Hunedoara ne anunta, cu litere mari, ca "AU INCEPUT INSCRERILE LA CURSURI!". Fara diacritice, fara corectarea greselilor, ce mai conteaza ca este un proiect cofinantat din Fondul Social European...? Da' serios, oameni buni, macar cititi si voi textele astea inainte sa le "dati drumul" la tipar. Ce sunt acelea "inscreri"?

Cand stii ca birocratia din tara ta se afla la un nivel ingrijorator de ridicat? De exemplu, atunci cand intr-un ziar care li se adreseaza oamenilor de rand citesti urmatoarele informatii: "Centru de informare RSI, deschis la CCI Hunedoara" si "Proiectul de infiintare a acestor birouri este finantat de FSE". Le-am "cules" din Servus Hunedoara, dar nu doar aici am gasit asemenea titluri si explicatii foto. Continuati cu exprimarile astea si va veti pierde cititorii care nu le inteleg.

Oana Bimbirica ne spune, in Servus Hunedoara, ca "in zona Soimus, arheologii fac aproape zilnic catre o descoperire importanta". Catre sau cate? Greu, domnule, greu cu limba romana!

Mihaela Tamas a scris, in Glasul Hunedoarei, despre "cainele jandarmului hunedorean", despre care ne spune ca este "pentru al treilea an campion national". De aici deducem ca singurul jandarm hunedorean care are un caine este cel din imagine, pentru ca altfel autoarea ne-ar fi spus inca din titlu si numele acestuia (de exemplu, "cainele jandarmului hunedorean Popescu"). Ori poate ca ziarista a vrut sa scrie "cainele jandarm hunedorean", din moment ce patrupedul chiar este in "proprietatea" Jandarmeriei?! Si-apoi, "pentru al treilea an campion national" nu-i chiar corect; eu as fi scris "pentru al treilea an consecutiv, campion national", cu virgula, ca asa-i frumos!

Nici Irina Nastase, de la Glasul Hunedoarei, nu se lasa mai prejos si ne spune ca la Primaria Lupeni nu s-au mai luat "salarile" de doua luni.

Poate ca ati fi tentati sa spuneti ca e o greseala nevinovata, ca i se poate intampla oricui sa tasteze gresit si tastaturile astea de calitate indoielnica sa nu "ia" si cel de-al doilea "i". Asa m-am gandit si eu, doar ca in momentul in care am citit "salarile" de patru ori intr-un articol, am inceput sa am indoieli. Avem asa: "problema plati salarilor", "nu si-au mai incasat salarile", "pentru plata salarilor" si "salarile" de pe prima pagina. Noroc ca explicatia foto a fost corectata si acolo scrie "nu si-au mai luat salariile".

Stefan Ciocan scrie, in Glasul Hunedoarei: "Miron Cozma, si-a anuntat intentia de a infiinta un partid". Daca ii spune Partidul Celor Care Scriu Corect sau Partidul Virgulelor Asezate Corect, ma inscriu, pe cuvantul meu!

Atat Ramona Stefan, de la Servus Hunedoara, cat si Cristina Ghenea, de la Mesagerul Hunedorean, au scris in publicatiile pentru care lucreaza despre prostituate "prinse «la produs»". Dragele mele, atat timp cat sunt prostituate, faptul ca au fost "prinse la produs" nu reprezinta o stire. Stirea ar fi fost daca erau prinse platindu-si amenzile sau, Doamne, fereste!, la munci agricole! Altfel, prostituatele sunt mereu "la datorie", pe soselele de centura ale mai tuturor oraselor, iar faptul ca sunt prinse "in fapt" nu reprezinta cine stie ce informatie pretioasa. Stiti cum se zice, faptul ca un caine musca un om nu-i o stire, stirea e cand un om musca un caine, pentru ca asta se intampla mai rar. La fel de rar cum se intampla sa vezi o prostituata muncind cu adevarat, nu vanzandu-se pentru 40-50 de lei.

Daca aveti, ca mine, prostul obicei de a urmari programele TV, inseamna ca ati aflat deja ca, in urma recensamantului, recenzorii au "numarat" doua televiziuni care emiteau sub sigla Realitatea TV. A fost foarte distractiv, eu m-am simtit cam ca la inceputurile democratiei in Romania, cand se faceau si desfaceau redactii, cand se facea presa pe genunchi si ziaristii se certau in fata publicului pe care ar fi trebuit sa-l informeze. Luni, una dintre "Realitati" isi schimbase deja numele in RTV si emitea si pe Internet, ocazie cu care am vazut ceea ce va arat si voua mai jos:

Va sa zica, le-au plecat si corectorii! Mai gresit de-atat nu se poate, domnilor!

Daca spun "In Mesagerul Hunedorean, se scriu articole cu greseli", o fi corect? Eu zic ca nu, cel putin din punct de vedere gramatical, pentru ca afirmatia nu-i gresita! Ma iertati daca v-am bagat in ceata, incercam sa-i arat Cristinei Ghenea unde a gresit in intertitlul "La «Decebal», s-a dat tonul". Poate ca nu-i vina Cristinei, ci a corectorului, dar e datoria ziaristului sa se asigure ca articolele nu-i sunt "stricate" de catre editor sau corector. Asadar, corect este "La «Decebal» s-a dat tonul", fara virgula.

Mi-ar placea sa-l invete cineva pe Iulian Stroia, de la Servus Hunedoara, cum sa puna corect ghilimelele. Doar din doua articole semnate de el am "cules" urmatoarele constructii:
"Discutiile la «ceas de taina»"; "Poate cel mult sa rasuceasca «cutitul in rana» avand o punga de sare la indemana pentru a definitiva supliciul"; "Amenzi la «greu» si doua dosare penale"; "Agentii economici hunedoreni sunt controlati la «sange» de inspectorii ITM".
Zau asa, domnule Stroia, pentru mine e obositor sa le citesc, dumneavoastra n-ati obosit scriindu-le?

Din fericire, spatiul alocat greselilor de saptamana aceasta s-a terminat. Sa corectati bine!

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8331 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Retrospectiva:: Saptamâna în presa locala

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011::

Liberalii clatina fotoliul de vice al lui Costel Avram?
Carmen Cosman, Mesagerul Hunedorean

Liberalii vor inapoi postul de vicepresedinte al Consiliului Judetean Hunedoara, ocupat acum de Costel Avram, presedintele PRM Hunedoara.

[... detaliat]

Desi Costel Avram este privit drept un apropiat al presedintelui CJ Hunedoara, Mircea Molot (PNL), caruia i-a facut cam toate jocurile, o parte a liberalilor hunedoreni ar vrea inapoi postul de vicepresedinte al Consiliului Judetean. In cadrul unei sedinte a Biroului Executiv al PNL Hunedoara, desfasurata la finele saptamânii trecute, unii reprezentanti ai PNL Hunedoara au pus aceasta problema, dupa ce si-au adus aminte ca acest post le-ar reveni de drept.

Conform surselor noastre, cei care au decis ca Avram trebuie inlocuit - Tiberiu Balint, Bogdan Þimpau si Marius Surgent - s-ar fi suparat tare rau dupa ce Costel Avram a declarat public ca ar putea avea un candidat mult mai bun decât actualul primar PNL de la Hunedoara, Ovidiu Hada. In plus, nici pozitia de non-combat din Consiliul Local Deva a consilierei PRM Ana Mermezan nu ar fi pe placul liberalilor. Postul, spun aceleasi surse, ar urma sa fie ocupat de Tiberiu Balint, vicepresedinte al PNL Hunedoara.

Contactat de noi, Costel Avram a declarat ca nu stie nimic despre aceste demersuri si nu vrea sa comenteze. "Nu stiu nimic despre acest lucru si nu doresc sa fac vreun comentariu", a spus Avram. Nici Tiberiu Balint nu a vrut sa comenteze aceasta informatie si nici faptul ca s-a propus ca postul sa fie ocupat chiar de el.

Joi, 20 octombrie 2011
Un hunedorean a fost prins cu o plantatie de cannabis in casa
Mihai Radic, Ziarul Hunedoreanului
Politistii au gasit mai multe plante, echipamente si nutrienti pentru crestere, precum si câteva grame din produsul finit. Tânarul câstiga mii de lei in fiecare luna.

Un tânar hunedorean a dat dovada de adevarate abilitati de agricultor. Din nefericire pentru el, culturile sale sunt ilegale, iar politistii au dat buzna peste el in casa. Membrii Serviciului de Combatere a Criminalitatii Organizate (SCCO) Hunedoara au organizat o perchezitie la adresa suspectului, in vârsta de 24 de ani, din municipiul Hunedoara, si au dat peste o mini "fabrica" de produs marijuana. Tânarul este acuzat de trafic si consum de droguri de risc si ar putea sta ani buni departe de libertate.

Nivel profesionist. Inainte de a intra in "afacere", hunedoreanul s-a pregatit temeinic. A studiat si a pus la punct o adevarata sera, improvizata intr-una dintre camere. Temperatura era constanta, in jur de 24 de grade Celsius, iar umiditatea se pastra la aproximativ 10 la suta. Avea chiar si un aparat special care monitoriza cele doua valori, astfel ca productia sa fie maxima.

"In urma perchezitiei, politistii au descoperit, in una dintre anexele imobilului, o cultura de cannabis, formata din plante cu o inaltime de aproximativ 1,5 metri. Au mai fost descoperite echipamente specifice cultivarii indoor de cannabis, mai multe bidoane cu nutrienti, doua cântare electronice de precizie, un microscop pentru recoltat cannabisul, mai multe pachete cu foite pentru confectionarea de tigari artizanale, doua grindere pentru macinat cannabisul, câteva zeci de grame de muguri de cannabis recoltati si pusi la uscat", se arata intr-un comunicat al SCCO Hunedoara.

Anchetatorii au recoltat cultura descoperita si au reusit sa adune aproximativ doua kilograme de masa vegetala. Cantitatea era obtinuta de tânar la fiecare 60 de zile, iar comercializarea catre consumatorii din zona ii aduceau un profit la care multi pot doar visa. Fiecare gram de cannabis era vândut cu sume cuprinse intre 40 si 60 de lei. La o medie de 50 de lei pe gram, tânarul câstiga aproximativ 5.000 de lei lunar.

Cu dovezi greu de contestat si probe puternice impotriva suspectului, procurorul de caz din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Hunedoara a dispus retinerea hunedoreanului. Acesta a fost acuzat de trafic si consum de droguri de risc si prezentat judecatorilor din cadrul Tribunalului Hunedoara.

Variante. Magistratii au decis ca au suficiente probe si au emis un mandat pe numele suspectului, care va petrece cel putin 29 de zile in arest, timp in care anchetatorii vor continua cercetarile pentru trimiterea sa in judecata. Faptele de care este acuzat tânarul ar putea sa ii aduca o condamnare de pâna la 15 ani de inchisoare.

Marti, 25 octombrie 2011
Cel mai bogat hunedorean este bradeanul Alin Popa
Irina Nastase, Glasul Hunedoarei

Noua dintre cei 300 de oameni de afaceri prezenti in clasamentul anual al revistei Capital au afaceri importante in judetul Hunedoara. Dintre cei noua bogati ai României cu afaceri in zona, doar unul singur, Alin Popa - Edy International Spedition, are sediul firmelor in judetul Hunedoara.

Conform TOP 300 Capital, cel mai bogat hunedorean este Alin Alexandru Popa, din Brad. Patronul firmei de transport si logistica Edy International Spedition este singurul om de afaceri inregistrat in clasamentul revistei Capital ca fiind din judetul Hunedoara.

In 20 de ani a strâns 125 de milioane de euro. Alin Popa a reusit sa adune in cei 20 de ani de când a inceput afacerile o avere considerabila. El figureaza pe locul 52 in clasamentul Capital, in urcare fata de anul trecut cu trei locuri. Dezghetarea exporturilor in ultimul an a facut ca veniturile firmei Edy International Spedition sa creasca cu 26 la suta. Veniturile grupului de firme condus de Alin Popa au depasit in anul 2010 valoarea de 120 de milioane de euro, iar cresterea din prima jumatate a anului 2011 este de peste sapte la suta. In prezent, Edy Spedition detine 1.100 de camioane, reprezentând cea mai mare flota auto din România.

Milionari cu afaceri in judetul Hunedoara. Cel mai bine clasat om de afaceri, legat de judetul Hunedoara, in afara de liderul clasamentului, Frank Timis, este Ovidiu Tender, patronul ICSH Hunedoara. Tender se claseaza pe locul 10, cu o avere de 450 de milioane de euro. Imediat dupa patronul ICSH, pe locurile 11 si 12 se situeaza Gruia Stoica, cu 450 de milioane de euro si fratii Cristescu - 440 de milioane de euro.

Primul este patronul firmei REVA Simeria, membra a Grupului Feroviar Român si a Agregate Buituri SA, una dintre societatile comerciale care a concesionat halda de zgura a fostului combinat siderurgic de la Hunedoara. Fratii Marius si Emil Cristescu desfasoara mai multe afaceri in judetul Hunedoara, cea mai cunoscuta fiind Arsenal Park din Orastie.

Urmatorii oameni de afaceri cu firme in judetul Hunedoara sunt fratii Boromiz, care se claseaza pe locul 92 cu o avere estimata la 76 de milioane de euro. Fratii Boromiz sunt patronii grupului de firme Boromir. Chiar daca nu are afaceri in judetul Hunedoara, patronul firmelor BitDefender, Florin Talpes - locul 83 cu 75 de milioane de euro, este legat de aceasta zona. Talpes s-a nascut in Brad si a absolvit Liceul "Avram Iancu" din localitate.

Adriean Videanu, proprietarul grupului de firme Titan Mar, din care face parte fabrica Marmosim din Simeria, ocupa pozitia 96 cu 70 de milioane de euro. Ultimul hunedorean clasat in TOP 300 Capital este proprietarul hotelului Germisara din Geoagiu Bai, Gheorghe Grec, cu o avere estimata de 30 de milioane de euro. Conform revistei Capital, Grec a intrat in rândul milionarilor in anul 2007, atunci când Heineken a cumparat Fabrica de Bere Mures si el a primit in calitate de actionar nu mai putin de 35 de milioane de euro. Cu o parte din acesti bani a cumparat hotelul Germisara din Geoagiu Bai, pe care l-a modernizat si clasificat la patru stele.

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8399 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Coltul cultural:: Duo Continuo si Huniadi Cantores, la Ateneul Român

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Mircea Goian

Dupa trei reprezentatii la Ceainaria Serendipity, Ghyuri's Pub si Scala Pub, Duo Continuo si Huniadi Cantores, menestreli de la Hunedoara, au sustinut marti, 18 octombrie 2011, in sala mica de la Ateneul Român, cel mai important concert din activitatea lor de pâna acum.

[... detaliat]

Marti, la ora 16, muzicienii de la Duo Continuo si Huniadi Cantores au intrat in Sala Mica a Ateneului Român pentru probele de sunet. Concertul a fost inregistrat de Radio România Muzical si pregatirile specifice unei inregistrari cu pretentii sunt, de obicei, mai delicate. De altfel, acustica salii este exceptionala, fiecare sunet fiind auzit fara niciun efort, calitatea instrumentelor si a interpretarii fiind foarte importanta. Eram foarte curiosi sa vedem daca va fi public, cum vor reactiona spectatorii si, binenteles, ce vor spune specialistii de la Filarmonica "George Enescu" despre prestatia noastra. La ora 18.50 sala mica a Ateneului Român era aproape plina, semn ca bucurestenii sunt interesati de muzica veche.

Concertul a fost inceput de Nicolae Szekely la lauta si Mircea Goian la viola da gamba, formând duetul "Duo Continuo", cu o selectie ce a acoperit 20 de minute din programul lor obisnuit. Foarte aplaudate au fost piesele Greensleeves si La Rosignol, sincronizarea si nuantarea pasajelor, realizate la instrumentele specifice Renasterii, fiind remarcate de majoritatea melomanilor prezenti in sala mica a Ateneului Român.

Dupa o scurta pauza, a intrat pe scena Huniadi Cantores cu Mihaela Galambos, Aranka Babos, Nicolae Szekely si Mircea Goian, acoperind scena cu instrumentele si costumele lor ce au impresionat de-a lungul celor aproape cinci ani de activitate mii de iubitori de muzica veche. Cele trei concerte sustinute in Bucuresti cu doua zile inainte si-au aratat utilitatea, forma artistica a hunedorenilor fiind la o cota maxima. Recitalul a fost unul de exceptie si publicul a rasplatit cu strigate de apreciere si cu aplauze timp de câteva minute executia unor lucrari din renastera europeana, transilvana dar si a pieselor irlandeze antrenante.

Consilierul muzical de la Filarmonica "George Enescu", dr. Cristina Bohaciu, cea care a programat cele doua grupuri la Stagiunea de marti seara, ne-a spus dupa concert ca am facut o figura foarte frumoasa. La final am fost abordat de un tânar care mi-a destainuit ca in acea zi implinea o frumoasa vârsta, ca a venit la concert cu scopul de a-si oferi singur un cadou si era foarte multumit si fericit pentru ora petrecuta la concertul nostru. Pot spune ca marti seara am avut o satisfactie speciala, putând clasa concertul de la Ateneul Român ca fiind cea mai mare realizare din cariera mea. Pâna la urma este vorba de un succes al unor artisti din orasul Hunedoara pe prima scena muzicala a tarii. Nu am uitat sa-i invitam pe cei din sala sa vina la Castelul din Hunedoara, invitatie pe care o facem, de, altfel peste tot unde cântam.

Câteva lucruri interesante despre Ateneul Român

Edificiu-simbol al culturii nationale, Ateneul Român, construit in inima Bucurestilor in urma cu 120 de ani (1886-1888), a devenit exponentul arhitectonic si spiritual nu doar al unui oras, al unei Capitale, ci al unei natiuni. Putini stiu astazi ca Palatul Ateneului Român s-a cladit cu banii dintr-o subscriptie publica, in urma organizarii unei loterii nationale (500.000 de bilete in valoare de un leu), apelul adresat cetatenilor de naturalistul Constantin Esarcu (1836-1898), fondatorul Societatii Ateneul Român, sunând ca o chemare populara, printr-un slogan de-a dreptul comic si banal: "Dati un leu pentru Ateneu!". Ideea apelului s-a transformat surprinzator intr-o lectie de unitate, de trezire a constiintei nationale.

Conceputa de arhitectul francez Albert Galleron, dupa cercetarile stiintifice si indicatiile lui Alexandru Odobescu, revizuite si completate de un manunchi de specialisti români (Al. Orascu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez, Cucu Starostescu), cladirea de forma circulara s-a datorat valorificarii fundatiilor deja existente din Gradina Episcopiei, ce urmau sa serveasca ridicarii unui circ. Inspirat din vechile temple grecesti, edificiul surprinde la prima vedere printr-o colonada istorica ce sustine un fronton triunghiular.

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8335 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Sport:: Spectacol hunedorean

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Ion Bădin

Din cele 40 de meciuri pe care le-a disputat in aceste doua sezoane in liga a treia, cel de vineri cu Flacara Faget este, in opinia mea, cel mai bun facut de FC Hunedoara pana in prezent. E clar ca se simte din ce in ce mai pregnant mana "meseriasului" Aurel Sunda, care incearca sa dea o noua fata si o noua atitudine echipei de pe malul Cernei. Cunoscandu-i seriozitatea, sunt convins ca actualul tehnician, daca va fi lasat sa lucreze asa cum isi doreste, va pune in scurt timp bazele unei echipe performante, care fara indoiala va reusi in cel mai scurt timp sa promoveze in liga secunda.

[... detaliat]

Mai este mult insa de lucru, dar, din ceea ce am vazut, actualii jucatori au o alta atitudine fata de sportul pe care il practica. Era final de partida, scorul era unul multumitor, insa "alb-albastrii" faceau presing si alergau la fel ca in primul minut. Inseamna ca lucrurile incep sa se schimbe in bine la acest club. Au trecut zece etape, o treime din actualul campionat, si echipa hunedoreana se afla la patru puncte de primul loc. O distanta care poate parea mare, dar, in acelasi timp, una care nu este de nerecuperat. Cu patru - cinci fotbalisti valorosi care ar putea fi adusi in pauza de iarna, FC Hunedoara are sanse mari sa faca pasul in fata. Deocamdata se pare ca echipa este pe drumul cel bun, Sunda reusind sa-i faca sa simta din nou placerea de a juca si de a da din ei tot ce au mai bun. Au demonstrat-o in meciul cu banatenii, pe care l-au dominat de o maniera categorica, practicand un joc superofensiv, cu o sumedenie de faze de poarta, dintre care cinci au fost transformate in gol. Adica mai mult de jumatate din totalul reusitelor inregistrate in celelalte noua meciuri.

Intr-o singura directie

Dupa doua "rermize" albe, elevii lui Sunda au intrat decisi pe teren, in speranta de a inscrie cat mai repede, pentru a se descatusa. Ei au trecut peste perioada de tatonare si au avut o prima oportunitate dupa 10 minute, atunci cand, la o centrare venita de pe partea dreapta, Trascan a luftat din careu. Dupa alte trei minute, Todea (omul meciului) a prins un voleu cu dreptul din 10 metri, dar balonul a zguduit plasa laterala. Cum era si normal, golul a venit in minutul 14, cand Trascan (deosebit de activ) a centrat de pe partea stanga, Pacurar a preluat si a sutat in dreapta portarului, de la 11 metri. Hunedorenii si-au continuat asediul la poarta celor din Faget, dar mingea trimisa cu capul de Todea din 9 metri a trecut pe langa (min. 25), pentru ca Pacurar sa-l imite si el (min. 29). Tabela se putea modifica din nou in minutul 32, cand Magdas (reluare din 11 metri) si Todea (sut de la 14 metri, lateral stanga) l-au remarcat pe goalkeeper-ul fagetenilor, Iacob. Avea sa vina si binemeritatul gol doi in minutul 39, cand, scapat perpendicular pe poarta, Sandru a trimis de la 12 metri pe sub acelasi portar. Repriza s-a incheiat cu "ghiuleaua" lui Dimcea de la 18 metri, care a trecut razant cu transversala, intr-o prima parte in care oaspetii au fost inexistenti in atac.

Gol dupa gol

Inceputul celui de-al doilea mitan a fost ceva mai calm, hunedorenii parand a se multumi cu rezultatul de pe tabela de marcaj. Oaspetii au prins un pic de curaj si l-au obligat pe nou venitul Anton sa iasa la blocaj in fata fostului jucator al lui FC Hunedoara, Doroi, care a avut sansa golului. A fost singura faza periculosa a celor de la Flacara, care mai apoi s-au stins din nou, nefiind in stare sa se opuna iuresului gazdelor. Tabela a ramas insa nemiscata pana in ultimele 15 minute ale jocului, datorita aceluiasi portar Iacob. In minutul 60 el a scos cu piciorul mingea trimisa din 10 metri de acelasi nenorocos Todea, pentru ca, dupa alte sase minute, "exteriorul" lui Cretu de la 14 metri sa fie deviat peste transversala. Avea, in fine, sa vina si randul lui Todea, care va realiza "dubla" si va urca scorul la 4-0. Prima data in minutul 75, cand Ov. Popesc a trimis de la 12 m in stalpul din stanga portii, balonul a revenit in teren si de la 18 metri, mijlocasul hunedorean a trimis pe jos in plasa portii. Peste alte sapte minute, acelasi neobosit fotbalist a repetat procedeul, de la 23 de metri, mingea ducandu-se langa bara, in coltul scurt. La acest scor, tehnicianul hunedorean a simtit ca este momentul sa arunce in lupta alti doi debutanti, juniorii localnici, de 18 ani, Razvan Muntean si Eduard Benea. Ultimul, abia intrat, a lasat tracul deoparte si a trimis un sut de la 25 de metri, obligandu-l pe Iacob sa acorde corner. Portarul banatean va fi nevoit sa mai scoata inca odata balonul din poarta in minutul 87, cand a fost invins de propriul coechipier, Tache, care a trimis din sase metri, in gol.

A surprins insa faptul ca membrii galeriei de la "Peluza Nord" nu si-au facut prezenta pe parcursul celor 90 de minute. Cu totii dorim ca brandul Corvinul sa renasca, dar cred ca acum, cand lucrurile par sa mearga in directia cea buna, este mai mult ca oricand nevoie de aportul galeriei. Mai ales ca maine, la Petrosani, va avea loc eternul "derby" dintre cele doua grupari. Prezent in tribune, Ioan Andone a laudat evolutia echipei gazda, apreciind munca depusa de Aurel Sunda de la venirea lui pe malurile Cernei. La randul sau, antrenorul lui FC Hunedoara a fost retinut in declaratii, apreciind ca jucatorii lui au inceput sa priceapa ceea ce doreste de la ei, dar ca mai este destul de lucru pana lucrurile vor merge asa cum isi doreste el.

FC Hunedoara - Flacara Faget: 5-0 (2-0)
Au marcat: P. Pacurar (min. 14), Sandru (min. 39), Todea (min. 75 si 82), Tache (autogol, min. 88)
FC Hunedoara: Anton – Cretu, Nicolau (min. 20, Samoila), Cuciula, Sandor (min. 82, Muntean) – P. Pacurar, Todea, Dimcea (min. 87, Benea), Trascan - Sandru, Magdas (min. 46, Popesc).
Antrenor: Aurel Sunda

Flacara: Iacob – Galan, Mihuta, Boghian, Dragan – Ilie (min. 53 Tache), Briciu (min. 85, Lichici), Ratiu, Cirmaci (min. 40, Popescu) – Doroi (min. 70, Dragotan), Popovici.
Antrenor: Marius Baciu.
Arbitru: Sergiu Popa. Asistenti: Alin - Virgil Damian, Adrian Marginean (toti trei din Aiud)
Stadion: "Michael Klein"
Spectatori: 300

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 10772 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Realitatea Hunedoreana:: Perdelele si covoarele, interzise in scoli si gradinite

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Ada Ionescu

O adresa trimisa de reprezentantii Diectiei de Sanatate Publica (DSP) anunta conducerile scolilor si gradinitelor hunedorene ca perdelele si covoarele sunt interzise în unitatile de învatamânt. Perdelele trebuie retrase de la ferestre, pentru a creste luminozitatea naturala, iar covoarele trebuie sa dispara, pentru ca sunt considerate depozite de praf. Directorii unitatilor de învatamânt scolare si prescolare, dar mai ales dascalii, parintii si elevii sunt total nemultumiti de noua decizie.

[... detaliat]

Unii dintre dirigintii claselor de la scolile hunedorene spun ca decizia este o aberatie si ca pâna acum, de peste 20 de ani de când lucreaza în învatamânt, copiii nu au avut niciodata probleme de sanatate din cauza perdelelor de la clasa, dimpotriva. Dirigintii adauga ca, la unele clase, parintii copiilor au strâns în aceasta toamna sume considerabile tocmai pentru a cumpara perdele sau draperii, asa ca sunt si mai nemultumiti. In plus, dascalii spun ca, fara perdele, în clasele orientate spre sud, vara nu se pot face ore din cauza caldurii si a faptului ca elevii nu vad nimic pe tabla sau pe ecranele calculatoarelor, iar în clasele de la parter atentia copiilor este distrasa de ceea ce se întâmpla pe strada. Mai mult, acolo unde tocaria din lemn e veche clasele arata jalnic, iar unde sunt termopane, dar lucrarile nu au fost finalizate, spuma poliuretanica da salilor de clasa un aspect dezolant. Sefa DSP, Dumitra Stefan, pe de alta parte, spune ca Ordinul pentru aprobarea normelor de igiena în unitatile de învatamânt a aparut înca din 1995, iar acesta prevede ca "se va limita reducerea luminozitatii naturale prin obstacole (perdele)". "Probabil pâna acum s-a pierdut din vedere acest aspect în timpul controalelor, colegii mei axându-se pe probleme mult mai importante legate de accesul la apa, toaletele conforme si multe altele. Nu mi se pare normal sa îsi strice copiii ochii, daca asa s-a constatat în urma studiilor, ca perdelele scad luminozitatea naturala", adauga Dumitra Stefan.

Parintii, îngrijorati pentru sanatatea copiilor

Reprezentantii gradinitelor sunt si mai nemultumiti si spun ca parintii copiilor au insistat sa cumpere draperii pentru somn si covorase, pentru ca micutii lor sa nu se joace direct pe parchetul rece, desi directoarele le-au explicat ca acestea nu mai sunt permise. "Fara perdele, aratam ca narozii, însa ce e mai grav e ca micutii nu mai pot sa doarma la prânz. Copiii din gradinitele cu program prelungit au fost obisnuiti cu o luminozitate mai scazuta, datorita draperiilor, iar acum este foarte multa lumina, asa ca somnul lor este afectat. Pe de alta parte, sunt si unitati care arata jalnic, iar covoarele mai protejau copiii de frig", afirma Elena Stencoane, administrator la Gradinita PP5. Si reprezentantii gradinitelor din Valea Jiului sunt nemultumiti de aceasta decizie si spun ca inspectorii DSP care au venit în control le-au interzis categoric sa mai pastreze covoare pe jos si perdele la geam. Ni s-a recomandat sa punem jaluzele verticale, în încaperile unde dorm copiii. Eu am fost în multe tari din Europa si am vazut ca peste tot sunt perdele si covoare. Deci numai la noi se aplica o regula foarte ciudata: copilasul mic sa stea si sa se joace pe parchetul rece sau sa nu ai nimic la geam. Cu toate acestea, va spun sincer ca la noi fiecare educatoare are un mic covoras, tocmai la insistentele parintilor. Noi suntem la munte, este foarte frig, iar la minus 7 grade eu nu pot sa pun copilul sa stea pe podea sa se joace. Covoarele sunt curatate permanent si foarte bine întretinute, niciodata în zeci de ani nu s-au înregistrat îmbolnaviri din cauza prafului care se spune ca s-ar aduna pe el. Este o absurditate si un non-sens. Eu nu pot aplica normele Uniunii Europene în România, când ma duc si vad în statele vecine ca peste tot sunt perdele si covoare si doar la noi se face atâta tam-tam pentru niste chestii care mi se par mofturi", declara Lucia Muntean, coordonatoarea a patru gradinite din Petrosani. Mai mult, ea adauga ca, în aceste conditii, singura solutie ar fi încalzirea prin pardoseala si precizeaza ca inspectorii DSP care au avut chiar ei copiii înscrisi la gradinitele coordonate de ea au recunoscut ca ar fi de preferat existenta covoarelor în salile de clasa, dar au mentionat ca sunt obligati sa aplice legea.

In unele unitati nu se stie nimic

"Toata lumea si-a aruncat inclusiv plantele, nu mai e nicio floare nicaieri, pentru ca si acestea sunt interzise, din cauza ca ar consuma oxigenul copiilor", a adaugat Lucia Muntean, care mai spune ca reprezentantii unitatilor de învatamânt ar trebui sa se uneasca, pentru a modifica legea si pentru a armoniza cerintele Uniunii Europene cu conditiile reale si necesitatile din scolile si gradinitele românesti. Reprezentantii unora dintre gradinitele din municipiul Orastie spun, pe de alta parte, ca nu au primit nicio adresa care sa-i anunte referitor la noile restrictii si nici nu au stiut despre aceste prevederi. "La gradinite nu a venit, pâna acum, nimeni sa ne anunte si nici nu a venit vreo înstiintare în acest sens, dar daca apare un ordin nu avem decât sa îl respectam, chiar daca bate, chiar daca nu bate soarele. Sigur ca, daca le întreb pe colege, probabil or sa spuna exact acelasi lucru: ca bate soarele prea puternic si ca nu pot sa stea în salile de clasa din cauza asta, sunt tot felul de situatii. Dar daca exista un ordin în acest sens, ce putem face? De exemplu, la fel este si ordinul cu care niciun director din învatamântul prescolar nu este de acord: sa ne ocupam si de partea de management, dar sa intram si la clasa, integral. De exemplu, acum, cât eu vorbesc cu dumneavoastra, pe copii îi supravegheaza femeia de serviciu, desi raspunderea este a mea, în totalitate. Degeaba ne lamentam, trebuie sa respectam legea. Referitor la chestiunea cu perdelele, stiu doar ca femeilor de serviciu, când au fost la un curs de pregatire, li s-a spus ca nu este voie cu perdele si cu covoare, dar noi nu am primit nicio dispozitie în sensul asta de la Directia de Sanatate Publica", a declarat directoarea Gradinitei cu Program Normal Nr. 1 din Orastie, Marioara Florea.

Jaluzelele, permise sau interzise?

Pe de alta parte, directorii unitatilor de învatamânt hunedorene spun ca, totusi, jaluzelele verticale sunt permise, însa, oricum, foarte putine clase au montate aceste jaluzele, iar perspectivele pentru a cumpara altele noi, în completare, sunt ca si inexistente, din cauza costurilor foarte mari. "Din câte am fost anuntati, jaluzelele sunt permise, pentru ca acestea pot fi complet retrase din fata geamurilor, daca este cazul", a declarat Stefan Marinescu, directorul Colegiului National "Iancu de Hunedoara", confirmând spusele celorlalti directori ai unitatilor de învatamânt din municipiul Hunedoara. In schimb, sefa Directiei de Sanatate Publica îi contrazice: "Daca nu e voie perdea, oricât ar fi de transparenta, cum sa fie permisa jaluzea? Nu. Ei trebuie sa rezolve modalitatea de iluminare a tablei, încât sa se vada. Pentru ca, daca se pun neoane într-un anumit mod, cu anumite culori, la tabla se vede, oricâta lumina ar veni de afara", mentioneaza Dumitra Stefan.

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8662 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Realitatea Hunedoreana:: Numarul beneficiarilor de motorina subventionata s-a triplat

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Ada Ionescu

O adresa trimisa de reprezentantii Directiei de Sanatate Publica (DSP) anunta conducerile scolilor si gradinitelor hunedorene ca perdelele si covoarele sunt interzise în unitatile de învatamânt. Perdelele trebuie retrase de la ferestre, pentru a creste luminozitatea naturala, iar covoarele trebuie sa dispara, pentru ca sunt considerate depozite de praf. Directorii unitatilor de învatamânt scolare si prescolare, dar mai ales dascalii, parintii si elevii sunt total nemultumiti de noua decizie.

[... detaliat]

In trimestrul al treilea al acestui an aproape 100 de hunedoreni au depus cereri pentru a obtine ajutorul de stat pentru motorina utilizata în agricultura. Acordul prealabil de finantare a fost emis, însa, în anul în curs pentru 220 de beneficiari, fata de numai 85 de beneficiari, în sesiunea anterioara de depuneri.

Reprezentantii Agentiei de Plati si Interventii în Agricultura (APIA) spun ca triplarea numarului de beneficiari se datoreaza faptului ca un numar tot mai mare de hunedoreni a aflat despre facilitatea acordata de Agentie, asa ca se asteapta ca numarul de cereri sa creasca, în continuare, pâna în 2013. Ajutorul de stat se acorda sub forma de rambursare a diferentei dintre acciza standard si acciza redusa (stabilita la 21 de euro la 1.000 de litri) pentru motorina folosita la efectuarea lucrarilor mecanizate în agricultura. Valoarea accizei decontate este, pentru anul 2011, de 1,20 lei pentru un litru de motorina.
Beneficiarii pentru care a fost emis acordul prealabil de finantare depun cererile trimestriale de solicitare. Cererea trimestriala de rambursare a ajutorului de stat nu poate depasi 40 la suta din cantitatea totala stabilita conform acordului prealabil de finantare prin rambursare.

Vânzarea motorinei pentru care s-a acordat ajutor de stat sau folosirea acesteia în alte scopuri decât cele prevazute de lege este considerata contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 20.000 lei. Beneficiarii accizei reduse pentru motorina utilizata în agricultura risca amenzi de pâna la 20.000 de lei si pierderea dreptului de a încasa acest ajutor de stat pentru o perioada de trei ani, daca, în urma controalelor, se dovedeste ca au primit un ajutor necuvenit (orice suma care, în urma verificarilor efectuate de catre APIA sau de catre alte institutii abilitate, se constata ca a fost acordata beneficiarilor care nu au respectat prevederile legale). Mai mult, beneficiarii ajutorului de stat trebuie sa ramburseze sumele primite necuvenit.

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8192 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Showroom economic:: "Matriarhat" in breasla cizmarilor deveni

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Adrian Salagean

Degeaba cautati un cizmar la Deva. Nu veti gasi decât "cizmarite". Fostele muncitoare de pe liniile de fabricatie ale încaltamintei aflate în proprietatea cooperatiei, au luat locul, la reparat, cizmarilor barbati care între timp s-au retras din activitate. Este si cazul Mihaelei Popescu si Monei Pintea. În micul atelier de cizmarie, cele doua femei "jongleaza" cu o dexteritate "masculina" cu freza, cuiele si ciocanul de cizmarie. Si, ca fapt divers, criza le-a sporit numarul de clienti.

[... detaliat]

Criza reabiliteaza cizmaritul

Desi încaltamintea a ajuns un fel de consumabil vestimentar, criza îi face pe hunedoreni sa se gândeasca de doua ori înainte de a-si lua o pereche noua de pantofi. Mai la-ndemâna sunt acum vechile solutii în care cizmarul are ultimul cuvânt. "Avem comenzi cu mult peste nivelul de acum doi-trei ani. Clientii vin în numar mult mai mare ca sa-si repare cizmele si pantofii", spune Mihaela Popescu.

Tarife mai mici decât la second-hand

Concura la asta si politica de tarifare pe care o are mica cizmarie care poate efectua 34 de operatiuni specifice. Cea mai scumpa costa 38 de lei si consta în înlocuirea completa a talpii pentru un pantof barbatesc. "O astfel de comanda este extrem de rara. Majoritatea clientilor nostri platesc pentru reparatii, flecuri, cusaturi, maxim 10-15 lei. Altfel, piata second-hand a încaltamintei ne-ar lasa fara obiectul muncii", spune Mona Pintea. Cum s-au adaptat cele doua femei la o meserie barbateasca? "Foarte bine. Câteodata însa, când dau mâna cu cineva, nasc reactii prin faptul ca am o palma foarte aspra", spune Mihaela Popescu.

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8381 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Showroom economic:: Saptamana economica

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Adrian Salagean

FONDURI EUROPENE
Judetul Hunedoara este pe primul loc în Regiunea Vest si ocupa locul trei national la atragerea de fonduri europene. La capitolul proiecte contractate, adica pentru care s-a primit finantarea, Hunedoara este nominalizata cu suma de 118,7 milioane de euro, peste Arad (95,4 milioane de euro), Timis (80,35 milioane de euro) si Caras-Severin (32,62 milioane de euro). Majoritatea proiectelor aprobate din judetul Hunedoara sunt destinate modernizarii infrastructurii rutiere.

[... detaliat]

CHINA & VALEA JIULUI
In cadrul unei mese rotunde organizate la Ambasada româna de la Beijing, ministrul Economiei, Ion Ariton, s-a întâlnit cu mai multe companii chineze interesate sa investeasca, printre altele, în minele de huila din Valea Jiului. Compania "China Coal Equipment and Engineering" se afla în prezent în faza de discutii la nivel de experti pentru a gasi solutii de cooperare cu partea româna.

MEETING
Ministrii Finantelor din zona euro, reuniti la finele saptamânii trecute, au ajuns la o întelegere pentru recapitalizarea bancilor europene cu circa 100 de miliarde de euro, iar liderii Frantei si Germaniei au declarat ca spera sa realizeze progrese importante în privinta combaterii crizei. Totodata, ministrii din zona euro au aprobat a sasea transa de ajutor financiar pentru Grecia, în valoare de 8 miliarde de euro, parte a unui pachet de ajutor financiar extern convenit anul trecut de statul elen cu UE si FMI.

VOLKSWAGEN, LIDER MONDIAL
Grupul german Volkswagen va deveni în acest an cel mai mare producator auto din lume, depasind constructorul nipon Toyota cu sapte ani mai devreme decât avea planificat în strategia pe termen lung. In ultimii ani, titlul de cel mai mare grup auto a fost disputat între Toyota si General Motors.

ABSORBTIE
Conform cifrelor publicate de Ministerul Afacerilor Europene, România a primit pâna la sfârsitul lunii septembrie 2,822 miliarde de euro de la CE, din care avansuri în valoare de 2,106 miliarde de euro si plati intermediare de doar 716 milioane de euro, ajungând la o absorbtie efectiva (plati intermediare/alocare UE) de 3,7 la suta.

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8187 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Showroom economic:: Cifra saptamanii

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Adrian Salagean

16.500 de milionari
In plina criza, 16.500 de români apar ca milionari în dolari, într-un studiu al bancii elvetiene Credit Suisse.

[... detaliat]

Una dintre cele mai mari institutii financiare din lume plaseaza România pe locul 47 în topul tarilor cu cei mai multi bogati. Potrivit studiului, peste 15.000 de români au averi cuprinse între 1 si 10 milioane de dolari, 740 de români au între 10 si 100 de milioane de dolari, în timp ce alti cinci au depasit deja pragul de 500 de milioane. Avem si doi români miliardari în dolari.

Aceeasi banca a calculat si averea medie a unui român de rând: aceasta ajunge la 14.000 de dolari.

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8171 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Jurnal de pescar:: Info pescar

Nr. 464:: 27 octombrie - 2 noiembrie 2011:: scris de Bogdan Leu

Tandemul Adi Seb Pescom
Cea de-a cincea editie a traditionalului deja concurs pe echipe Adi Seb Pescom va avea loc pe 30 octombrie, pe balta Ben. Organizatorul Adi Sebesten a gandit un concurs cu 16 echipe participante, insa numarul acestora a fost suplimentat la 18, de unde rezulta si popularitatea acestui concurs in randul pescarilor de competitie din tara. Mai multe informatii puteti afla de pe website-ul www.pescuitstationar.ro.

[... detaliat]

Aditiv cu aroma de carnati
Inventivitatea producatorilor de nade si momeli pentru pescuit nu cunoaste limite. Astfel, mai nou, un producator maghiar a scos pe piata un aditiv lichid cu aroma de carnati. Da, ati auzit bine - aroma de carnati. Lichidul, cu o consistenta asemanatoare cu cea a samponului, de o densitate foarte mare asadar, miroase de-ti rupe nasul nu alta si te mai si imbie sa-l intinzi pe paine si sa-l mananci. Cativa hunedoreni l-au testat deja in combinatie cu nada Peletfekete de la Maros Mix, o nada speciala pentru pescuitul crapului in sezonul rece. Combinatia a dat rezultate nesperate in pescuitul la feeder. Îl vom incerca si noi si apoi vom povesti despre lichidul minune aici, in paginile saptamanalului REPLICA.

Cupa Apullum
La inceputul acestei luni, mai exact in intervalul 7-9 octombrie, pe celebra pista de stationar de la Doripesco - judetul Brasov, a avut loc cea de-a VI-a editie a Cupei Apullum. Concursul a fost unul reusit, care s-a desfasurat pe o vreme caineasca, insa, cu toate acestea, a reusit sa stranga la standuri nu mai putin de 32 de pescari. Podiumul a fost ocupat de Benzar Zsolt, actualul campion national, si de Constantin Mateescu, doua nume sonore ale pescuitului stationar de la noi. Cantitatile de peste nu au fost la fel de mari ca de obicei, insa tot s-a punctat cu cate 35 de kg pe sector, in ciuda ploii si a vantului care i-au sacait pe pescari.

27-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8298 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Special:: In asteptarea banilor promisi

Nr. 463:: 20 - 26 octombrie 2011::Scris de Ciprian Iancu

Ileana Paulina Geller are acum 87 de ani. Locuieste in Calan, intr-un apartament mic, de doua camere, impreuna cu o nepoata. Se trage dintr-o familie de austrieci, asa ca pune mare pret pe lege si corectitudine. In baza unei legi din 2009 s-a adresat instantei solicitand despagubiri pentru cei cinci ani de tinerete in care a fost chinuita intr-o mina sovietica. Procesul ei nu a ajuns la final, pentru ca i-a fost destul de greu sa parcurga toate procedurile. Nici nu mai are insa sperante prea mari ca va castiga, date fiind exemplele celorlalti deportati care au castigat in instantele de fond, dar nu au incasat niciun ban.

[... detaliat]

Tanti Geller se aseaza cuminte pe canapeaua din camera. Nu incepe sa-si spuna povestea pana cand nu intreaba “Daca tot ei au dat legea, de ce s-au razgandit? Nu inteleg!”. Este vorba despre legea nr. 221 din 2009, prin intermediul careia persoanele deportate la inceputul lui 1945 in lagarele de munca sovietice pot pretinde statului roman despagubiri, solicitand acest lucru Tribunalului din judetul in care isi au resedinta. Legea a fost pregatita inca de pe vremea Cabinetului Tariceanu, data in guvernarea PDL – PSD si corectata printr-o ordonanta de urgenta care stabilea o limita de 10.000 de euro drept despagubiri, aparuta in 2010. In octombrie anul trecut, dupa ce la nivel national cererile de despagubiri se stransesera cu miile si dupa ce unii dintre deportati sau urmasii acestora obtinusera sentinte conform carora statul trebuia sa-i despagubeasca cu zeci sau sute de mii de euro pe fiecare, Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionale atat articolul din Legea 221/2009 referitor la despagubiri cat si ordonanta care limita valoarea acestora.

Ghinionul de a fi perfect sanatoase
“Aveam 20 de ani. Tatal meu era pe front, prin Cehia, cred. A luptat in Armata Romana atat in Rusia cat si in Ungaria si Cehia. Era ranit, in spital, acolo. Abia in 1947 a venit acasa. El fiind plecat eu ma ocupam de pravalia familiei. Pe 15 ianuarie 1945, intr-o zi de luni, m-am dus la Deva, ca trebuia sa predau brevetul la Casa de Comert. Cand m-a vazut un cunoscut m-a intrebat Tu ce cauti aici? Tu nu stii ca s-a dat decret sa nu mai iesiti pe strada?. Se daduse ordin ca etnicii germani si maghiari sa ramana acasa. Eu habar n-aveam. M-a prins o patrula si m-a dus la puscaria aia, din spatele Tribunalului (Actualul sediu al Arhivelor Nationale – filiala Deva – n.red.). Aici un alt cunoscut, m-a ajutat. Mi-a dat drumul sa plec, spunandu-mi sa nu merg decat pe strazi laturalnice. Si asa am facut”. A iesit din Deva si a mers pe jos, pe traversele de cale ferata pana la Simeria. Spre seara, a ajuns acasa. Jandarmul o astepta la poarta. Surorile ei fusesera deja luate si duse la scoala din Calan. Sora cea mare, Elisabeta, avea 23 de ani, dar a scapat de deportare pentru ca medicii spuneau ca nu este indeajuns de sanatoasa pentru muncile grele la care ar fi urmat sa fie supusa. Ileana (pe atunci in varsta de 20 de ani) si sora ei mai mica, Margareta, avea 17 ani, n-au avut acelasi noroc. Erau perfect sanatoase. Trei zile au stat in “inchisoarea” incropita chiar in scoala. Nici ele, nici parintii lor nu stiau de ce li se intampla o asemenea grozavie. “Toata lumea spunea doar ca asa e ordinul si cu asta basta”, spune tanti Ileana.

“Inmormantari” din mersul trenului
Chipul femeii se inaspreste vizibil cand isi aduce aminte de momentul in care a fost obligata sa se urce in tren. “Aveam voie la un bagaj de maximum 80 de kilograme fiecare. In vagonul ala de marfa ne-au bagat ca pe heringi in conserva. Erau si barbati si femei. In vagon se vorbea ca vom ajunge la Ramnicu Sarat. Am tot mers vreo doua saptamani. Cand mai murea cate unul, il puneau intr-o patura, il leganau de trei ori si-l aruncau din mersul trenului. Asta era inmormantarea lor. Doi tineri, frate si sora, au fost primii care au murit si au fost aruncati in zapada”, povesteste batrana, iar groaza-i pune stapanire pe chipu-i ridat. Isi aduce aminte si cum barbatii din vagon au improvizat o toaleta taind podeaua vagonului si punand pe gaura respectiva o galeata intoarsa cu gura in jos, al carei fund l-au scos. “Abia cand am ajuns la Odessa ne-au dat voie sa ne mai dam jos din tren. Eram plini de paduchi, murdari ca vai de noi. Eram intr-un hal de nu ne mai cunosteam noi intre noi. Acolo ne-au dat cate o galeata de apa sa ne spalam. Am mai mers inca o saptamana pana sa ajungem la Donbass. Era seara, zapada pana la brau, iar noi eram inghetati, murdari si flamanzi..”.

9 vagoane, pentru o lingurita de zahar
Odata ajunse in orasul din actuala Ucraina, cele doua surori au fost puse la munci grele. Rusii nu se asteptau sa vina si femei in trenurile de deportati. Pe minerii din Valea Jiului si turnatorii luati in salopete direct din uzina de fonta de la Calan i-au cazat imediat. Femeile au stat o vreme in case darapanate, fara geamuri si usi, pana sa fie puse sa-si incropeasca niste baraci de lemn, cu priciuri, toate umede. Dupa o vreme, cele doua au si fost despartite, contrar unui ordin care interzicea acest lucru. Ileana a fost repartizata la mina de carbune, iar Margareta a fost trimisa sa munceasca la un colhoz aflat la vreo 70 de kilometri distanta. “Am spart betoane cu tarnacopul, pana sa ajung sa lucrez in subteran. Aveam basici cu sange in palme. Nu pot insa sa-l uit pe inginerul Markovici care-mi spunea ca-s rosie-n obraji si ma-ntreba: A fost bun sapunul pe care l-a facut taica-tau din rusi?. Degeaba-i spuneam ca tata a luptat in armata romana si ca era ranit prin Cehia”. Proviziile de acasa se terminasera repede. Margareta se imbolnavise de icter. Ileana vanduse cam tot ce mai avea in geamantan, perna, plapuma, inclusiv lenjeria sa intima, ca sa faca rost de medicamente pentru sora ei. A reusit sa o faca bine, iar dintr-o husa de saltea pe care o primise ca sa si-o umple cu paie, a taiat o bucata si si-a incropit o pereche de chiloti. Ileana Geller a coborat in subteran, pentru un supliment de mancare. Cine indeplinea norma de noua vagoane umplute in opt ore primea o bucatica de carne “ca un fel de slanina” si o lingurita de zahar. Avea si nevoie, pentru ca mancare primeau in bataie de joc: o supa de varza, de ceapa sau de castraveti, doua linguri de arpacas necuratat, din cand in cand cate o bucata de peste si “doar la zile mari, o omleta dintr-un fel de praf de oua”. Asta in conditiile in care, mai ales iarna, chinurile erau groaznice: “Rusii aveau dusuri, noi nu. Ieseam din mina si ne frecam cu zapada pe fata. Hainele ne erau ude. Intram in apa, in galerii, si pana la brau. Cand ieseam afara, la minus 30 – 38 de grade, trebuia sa mergem asa, cum eram, pe jos, printr-o zapada pana la brau, patru kilometri, pana la baraci”.

Chinul le-a facut sa nu se mai cunoasca
Lagarul era, de fapt, un iad. Batrana povesteste ca zilnic mureau cate 10 – 15 detinuti din lagar. “Ii luau, ii dezbracau de haine si-i aruncau intr-un beci, dupa care, ii ingropau cate patru sau cinci intr-o singura groapa. Era un pamant argilos si nu sapau gropile adanci, asa ca, de la fiecare groapa mai zareai cate o mana, cate un picior iesind de sub pamant. Numai din Calan am fost plecati atunci vreo 170 de barbati si femei. Nu cred ca ne-am intors pe jumatate cati am plecat. Eu am tinut doar evidenta femeilor. Vreo 25 au mai venit acasa, cu tot cu mine si cu sora-mea. Singura diferenta dintre noi si cei de la Auschwitz este ca pe noi nu ne-au gazat”. Trei ani Ileana si Margareta au fost despartite. Ileana aflase de la o colega ca sora ei, Margareta, urma sa fie transferata la mina. S-a tot uitat dupa ea in zilele ce-au urmat. “Noi, de fapt, am trecut una pe langa alta si nu ne-am cunoscut. Eu ieseam din schimb, ea intra. Cu greu ne-am mai dat seama una de cealalta, in asa hal aratam amandoua. Ne injectasera sa nu mai avem menstruatie. Ochii ne erau tot infectati. Ea, la colhozul ala, n-a avut viata mai usoara. Acolo, noaptea, umblau sobolanii pe tine, te muscau de fata, de urechi, de nas...“. Cele doua surori au reusit sa ramana in viata. Mai ales Ileana, pentru cate o bucata de paine in plus la portie, le mai canta rusilor in sala de mese a lagarului. Avea o muzicuta si era des solicitata sa intretina atmosfera. “Eu cantam, pe svaboaice le puneau sa danseze... Ne descurcam cum puteam numai sa traim, sa mai vedem odata casa parinteasca. In fiecare seara-mi spuneam ca, daca mai ajung o data la Calan, ingenunchez si sarut pamantul”. Batrana povesteste apoi cum si-a strivit coastele intre doi vagoneti de mina. Te pune sa-i palpezi locul. Cateva coaste-i sunt si acum serios afundate, iar senzatia la palpare probabil ca l-ar ingrozi si pe un ortoped cu experienta. Apoi iti arata o “gaura” de pe spate “facuta de la tate felurile de bube” pe care le-a avut in lagar.

“In curand, dar nu se stie cand”
In ciuda chinurilor greu de descris, Ileana Geller nu a incetat sa spere. Invatase ruseste si, din cand in cand aborda unul dintre gradatii din lagar intrebandu-l: “Noi cand mergem acasa?”. De fiecare data, gradatul ii cerea o bucata de elastic pe care o apuca de capete si o intindea repetat sub ochii ei spunandu-i “In curand, in curand, dar nu se stie cand”. Dupa cinci ani si trei zile venise si acea clipa. Toti supravietuitorii din lagar si-au auzit numele strigate, numai Ileana nu. A ramas ultima. Dosarul sau fusese ratacit pe la colhozul la care lucrase sora ei, Margareta. Dupa un alt drum, la fel de chinuitor, cu trenul, cele doua au ajuns acasa. Nici parintii nu le mai puteau deosebi. “Ai mei nu mai aveau nimic: nici pravalie, nici cai, nici vaci, nici caruta. A fost greu si dup-aia sa ma angajez. De ce? Pai si-atunci imi ziceau unii ca eu eram hitlerista. Tata statuse doi ani intr-un spital din strainatate, ranit in timp ce luptase in armata romana, dar eu tot hitlerista eram”.

Nu cere pentru ea
La 25 de ani, Ileana a reusit, totusi sa se angajeze in comert. A muncit pana in 1980. A iesit la pensie. Recunoaste ca nu are un venit mic, comparativ cu ceilalti de seama ei. Cu tot cu compensatiile acordate prin decretul-lege din 1990 fostilor detinuti politici, ajunge la o pensie de 1900 de lei. Banii pe care i-ar vrea de la stat, conform legii 221 din 2009, iar folosi pentru copiii si nepotii ei. “Fata mea are cancer, saraca, si-as vrea s-o ajut cat mai mult si nu pot”. Ileana Geller plange acum cu lacrimi mari, semn ca suferinta fetei sale o doare mai tare decat cea mai neagra amintire din cei cinci ani petrecuti in lagarul rusesc. “Si-apoi, nu inteleg. Daca ei au dat o lege, de ce tot ei o anuleaza?”

20-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8469 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Special:: O lege prea “generoasa” pentru un buget prea mic?

Nr. 463:: 20 - 26 octombrie 2011::Scris de Ciprian Iancu

Imediat dupa ce legea 221 din 2009 a intrat in vigoare, solicitarile de despagubiri au inceput sa curga pe rolurile instantelor de judecata. Conform unei statistici efectuata de site-ul retrocedari.com, in noiembrie anul trecut, pe rolul instantelor din Romania existau nu mai putin de 15.811 dosare de acest fel.

[... detaliat]

Sumele solicitate variau intre cateva mii si cateva sute de mii de euro. La un moment dat, s-a instituit neoficial un obicei in randul petentilor de a cere 5.000 de euro pentru fiecare luna de deportare. Asa se face ca multi dintre cei care au petrecut cinci ani in lagarele de munca, indiferent ca e vorba de lagarele din tara sau cele din fosta Uniune Sovietica, ajungeau cu solicitarile la 300.000 de euro. In fiecare dosar, statul se apara prin intermediul ANAF, Ministerul de Finante fiind cel incriminat. Cauzele castigate deja de deportati, sau de urmasii acestora, in instanta de fond, au ajuns la curtile de apel pentru ca ANAF a depus recursuri. Au fost situatii in care unii dintre reclamanti au obtinut sentinte judecatoresti nedefinitive prin care statul era obligat la plata unor sume cuprinse intre 40.000 si 390.000 de euro. Aproape nimeni nu a ajuns insa sa incaseze vreun ban. Conform unora dintre avocatii care au reprezentat in instanta deportati sau urmasi ai acestora, Legea 221 a fost conceputa pe timpul guvernarii liberale si adoptata in 2009, pe vremea guvernarii PDL – PSD. In 2010, cu un buget grav afectat de criza internationala si, probabil, speriat de faptul ca despagubirile cerute in instante se apropiau, per total, de trei sau chiar patru miliarde de euro, Guvernul Boc a emis o ordonanta de urgenta prin intermediul careia incerca sa limiteze valoarea despagubirilor la 10.000 de euro pentru fiecare deportat care s-a prezentat in instanta, 5.000 pentru copiii deportatilor decedati, respectiv 2500 de euro pentru nepoti.In octombrie 2010, Curtea Constitutionala a declarat ca neconstitutionale atat aliniatul din legea 221/2009 care prevede posibilitatea solicitarii de despagubiri in instanta, cat si ordonanta care limita valoarea despagubirilor.

Nu renunta
Conform statisticii mentionate anterior, in judetul Hunedoara sunt inregistrate 153 de cauze pe legea 221 din 2009. De aproape jumatate dintre acestea se ocupa avocatul Maria Crinela Angelino care spune ca, daca situatia nu se va lamuri in mod favorabil pentru cei aproximativ 60 de clienti pe care ii are cu asemenea cauze, va face dcemersurile legale la CEDO: “Sunt complete care resping actiunile, altele care le admit. Procedura unor astfel de procese este si ea greoaie: se cer acte de la institutii care mai detin dovezi. Institutiile care aveau asemenea acte au predat arhivele catre CNSAS, iar aceasta institutie a fost asaltata de solicitari din partea fostilor deportati, sau a urmasilor acestora. In multe cauze s-a mai pretins si aducerea de martori, o alta chestiune care ingreuneaza mersul proceselor. Daca nu reusim aici, speram ca la CEDO sa sa avem castig de cauza”. Cealalta “jumatate” a deportatilor din judetul Hunedoara este reprezentata in instanta de avocatul Eugenia ªortan, care spune ca a facut deja numeroase demersuri pentru lamurirea intregii situatii, fara niciun rezultat concret, deocamdata: “Am atras atentia partidelor parlamentare asupra problemei. Am depus la Parlament chiar si un proiect de lege menita sa clarifice situatia. Nu am pretentia ca detin eu intregul adevar, departe de mine acest gand, insa sper ca toata lumea este de acord cu mine atunci cand spun ca trebuie sa ne aplecam asupra acestei probleme, sa o privim cat se poate de obiectiv si echidistant si sa luam masurile corecte. Sunt mai multe categorii de oameni persecutati politic, de la deportati si arestati pana la oameni carora li s-au confiscat bunurile cu sau fara acte intocmite la acel moment. Problemele provocate de lacunele legii 221/2009 sunt mari si destul de complicat de rezolvat, insa nu imposibil”.

20-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 9219 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Showroom economic:: Pamflet

Nr. 463:: 20 - 26 octombrie 2011

Materialele prezentate au caracter de pamflet si trebuie tratate ca atare.

[... detaliat]
20-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 9262 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Social:: Criza din invatamant, sau imaginea neplacuta a viitorului

Nr. 463:: 20 - 26 octombrie 2011::Scris de Laura Oana

“Nu imi vine sa cred ce traiesc de cateva zile. Acesta nu mai e invatamant, nu mai putem vorbi de scoli. Sunt niste… spatii unde tinerii isi petrec jumatate din zi ascultand muzica, povestind si razand cu colegii. Si cei putini care mai vor sa invete sunt terorizati parca de comportamentul celorlalti care vin la scoala cu mainile in buzunare, fara un caiet sau un manual. Iti vine sa pleci in graba!” Aceasta este marturia unei profesoare cu zeci de ani de invatamant in urma. Este ingrozita de ce vede acum de la catedra, de felul in care copiii “invata”, iar profesorii accepta tacut umilirea. Este rezultatul a doua decenii de “reforme” si a anilor de haos democratic.

[... detaliat]

Maria nu este decat o profesoara ca multi altii din sistem. A predat la unele dintre cele mai bune scoli din Deva, nu si-ar fi dorit sa plece pentru ca iubeste copiii. Ultima reforma a pensionat-o si a trimis-o acasa de aproape un an. Posturile neacoperite cu dascali au readus-o in aceasta toamna intr-un liceu, de aceasta data cu profil tehnic: “Nu din cauza banilor si pentru ca pensia e mica, ci pentru copii, ma gandeam la inceputul anului scolar si mi s-a facut un atat de mare dor. Am retinut o discutie cu o amica profesoara care se plangea ca nu au destui oameni la liceu si am indraznit sa cer postul. Imi pare rau, nu rezist in asemenea conditii si nu inteleg cum pot colegii mei sa inchida ochii la atat de multe nemernicii”. Liceul tehnic de unde profesoara a plecat acum nu este cel mai prost cotat din Deva, dar ceea ce se poate intampla intr-o institutie de invatamant din Romania, dintr-un centru de judet, a determinat-o pe femeie sa plece: “Salariul este umilitor pentru un om care are familie, are un anumit statut si nevoia constanta de a se specializa, de a citi si invata la randul lui. Au unit scolile primare cu liceele, daca ati urmari numai profesorii cum gonesc in pauze de la scoala la liceu, v-ar pufni rasul poate pe unii, altii poate v-ati intrista – cai de curse, asta sunt profesorii zeci de minute pe zi, alte zeci de minute sunt functionari, caci au atatea acte de facut incat au ramas si fara timp liber, apoi la ore sunt mult timp bataia de joc a unor copii care nu sunt neaparat rau intentionati, ci spun ca asta e moda: asa se imbraca, asa se poarta. Vorbesc ingrozitor de urat unii cu altii, cu o parte dintre colegii mei, se bat, cred ca nicio zecime din bataile din licee nu apar la televizor. Apoi sunt clasele mixte, unde invata copii cu dizabilitati, cu retard mintal, care multi se poarta ingrozitor si profita de faptul ca nimeni nu le poate face nimic. Legea spune ca trebuie sa-i primesti, autoritatile nu iau in seama faptul ca un asemenea copil de 16 ani, ramas repetent in nenumarati ani, isi terorizeaza colegii mai mici, le ia banii, pachetele cu mancare, hainele. Intr-o asemenea clasa priveam o fetita firava, se vedea saraca ca se straduia sa invete si in pauza am intrebat-o: «Draga, cum rezisti?» Si ei i-au dat lacrimile si mi-a spus: «Nu stiu»”.

Dezradacinarea romanilor
Bacalaureatul din acest an a sters de pe fata invatamantului romanesc orice urma de glorie si a dat la iveala un sistem bolnav, despre care nimeni nu stie sigur daca se afla sau nu in metastaza: parintii nu mai au timp de copii, copiii nu mai au timp si chef de invatat, profesorii nu stiu ce sa mai faca: “Vor ceva nou, vor altceva, dar nu stiu sa spuna ce anume”. Ceea ce se intampla acum in scolile romanesti, chiar si cele de elita, ii pune pe ganduri pe multi romani, treziti brusc parca in fata unei realitati pe care nimeni nu o poate accepta cu inima usoara: “In invatamantul preuniversitar, libertatile au fost transformate in libertinaje, in invatamantul superior, diplomele s-au vandut precum ziarele si ne-am trezit intr-o stare de facto din care exista desigur iesire, dar trebuie inceput de jos si cred ca redresarea implica specialisti pe care Romania nu i-a folosit pana astazi – psihologii”, crede profesorul universitar dr. Sigismund Duma, rectorul Universitatii Traian din Deva. La fel ca multi alti romani, acesta incearca sa analizeze si sa inteleaga cum si de ce s-a ajuns aici: “In zona de baza, oamenii au componenta educationala care incepe din familie si il face pe om mai civilizat. Peste ea, sta componenta informationala care se face de regula in scoala si, peste cele doua, trebuie sa avem componenta spirituala asigurata de credinta oamenilor. Toate cele trei luate impreuna ne asigura evolutia ca indivizi si natiune. Daca le analizam, ne dam seama ca, cel putin in ultimii ani, am evoluat intr-un mediu deloc septic din punct de vedere moral in Romania”. Rezultatul anilor de democratie plini de greutati si a celor dinainte traiti incorsetati, in dictatura, se vede acum in devalmasirea cu care oamenii isi traiesc si isi exprima chiar si credinta: “Noi, romanii, suntem un paradox, chiar si fata de resursele date noua de Dumnezeu – ne batem joc de ele, dar acest lucru se intampla si in privinta credintei – strabunii nostri daci aveau o credinta monoteista, care este o varianta a primei credinte a lumii: zoroastrismul. Din el se trage si crestinismul, am fost printre primii increstinati si totusi noi cei de astazi practicam o credinta care se manifesta mai mult ca spectacol, nu ca traire”. Lipsiti pana si de o credinta adevarata, profesorul universitar crede ca ar trebui sa luam totul de la capat: “Trebuie reinventat totul – de la educatia primita de la parinti si bunici acasa, la scoala, unde acum pe dascalul de la catedra nu-l mai respecta nimeni. Motorul societatii este blocat si ca sa-l pornim trebuie lucrat la baza societatii. Pornirea nu trebuie asteptata de la liderii politici care, in buna parte, sunt si ei defecti, multi au o perceptie si o cunoastere minimala, unii sunt chiar sub aceasta. Daca noi ca popor nu vom gasi intr-un timp scurt lideri autentici riscam sa fim digerati in nebunia asta globala. Platim acum ca ne-am indepartat de credinta si de carte. Intrebarea care se pune este: «Incotro, pe Internet?»”.

Sfarsitul unei epoci
La alta universitate, un alt profesor crede ca, de fapt, omenirea nu a fost indeajuns de atenta la propriile semnale: “Putini stiu ca, de fapt, prima data s-a vorbit de o criza a invatamantului in 1968, la o conferinta a UNESCO care avea loc la Moscova, iar semnalele veneau atunci in urma miscarilor studentesti din Franta si Anglia, s-a tot batut moneda pe asta, dar, in lume s-a trecut prea repede de la o etapa la alta, am ajuns la un pragmatism extrem, o perioada in care copilul a ajuns in situatia in care nu mai are sistem de valori, care se invata in familie si se dezvolta apoi din invatamantul primar. Elevul actual nu mai are un fundament de cultura generala, principii, pe care sa-si dezvolte acest sistem de valori si asa s-a ajuns ca scoala sa scoata de ceva vreme debusolati pe banda. Avem modele, dar nu le promovam, in schimb se promoveaza subcultura. Dai subcultura, ai subcultura si asa iti faci natia”, crede lectorul universitar dr. Ion Dinu de la Universitatea “Alma Mater” din Sibiu. El crede ca rolul familiei este fundamental in stabilirea unui sistem de valori care ar trebui sa plece de la morala crestina: “De fapt, ce ne invata religia? Ca nu e bine sa furi, sa faci rau, ca e bine sa-ti iubeste aproapele… Ce e rau in asta ?” Odata formate bazele “constructiei” micutului acasa, acesta poate apoi sa creasca in functie de mediul cultural, de cunostintele obtinute la scoala, apoi la liceu: “Dupa asta, cand termina liceul, copilul trebuie sa stie ce inclinatii are si sa-si aleaga drumul in viata in functie de ce poate sa faca. Poate aici ajuta si un sistem de mentorat, nu e gresit nici in secolul XXl sa ai un mentor, poate un profesor, care sa te ghideze. In viata apoi trebuie sa stii ca nu ai voie sa faci rau intentionat altora si trebuie sa faci bine societatii. Noi, in schimb, am ajuns sa depasim pana si proverbul cu capra vecinului, acum spunem «Omoram vecinul sa-i luam capra»”. Universitarul sibian este convins ca nu doar sistemul de invatamant trece printr-o criza profunda, ci intreaga omenire se afla acum la un prag: “Uitati-va doar la ce se intampla in marile capitale ale lumii, oamenii care au iesit in strada impotriva celor care tin fraiele si detin puterea economica. Sunt mari discutii la nivel mondial, se pare ca acesta este sfarsitul neoliberalismului, al economiei de piata care a creat atatea falii in societate. Specialistii trebuie sa gaseasca altceva”. Si destul de rapid, cred universitarii. Pe pamant suntem tot mai multi si, in loc sa cream resurse, le distrugem. Pana si liderii europeni, precum cancelarul german Angela Merkel, trag semnale de alarma: “Intr-o lume cu 7 miliarde de oameni, noi, cei 500 de milioane de europeni, va trebui sa ramanem uniti pentru a ne pastra valorile”.

20-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 11612 utilizatori., 3 comentarii
<<< Pagina anterioara

Social:: 4 din 10 cazuri de cancer pot fi prevenite

Nr. 463:: 20 - 26 octombrie 2011::Scris de Ada Ionescu

Pentru a contracara efectele devastatoare ale cancerului, Directia de Sanatate Publica Hunedoara (DSP) a lansat o campanie de prevenire a imbolnavirii, in conditiile in care medicii spun ca 40 la suta din imbolnaviri pot fi prevenite. In judetul Hunedoara, aproape 8.000 de persoane sufera de diferite tipuri de cancer, iar datele statistice cele mai recente arata ca exista o tendinta de crestere a numarului cazurilor de imbolnavire.

[... detaliat]

In primul semestru din acest an au fost luati in evidenta de catre medicii oncologi peste 720 de hunedoreni afectati de aceasta boala. In 2010 numarul cazurilor depistate a fost de 1.430, iar in 2009 de 1.400. Numarul total al bolnavilor de cancer a crescut in judetul Hunedoara de la 7.200 in 2009, la 7.500 in 2010 si la 7.700 in 2011. La nivel mondial, cancerul determina unul din opt decese, mai mult decat SIDA, tuberculoza si malaria la un loc. Potrivit medicilor, riscul de cancer poate fi redus prin cateva masuri simple: alimentatie variata si sanatoasa, mentinerea greutatii corporale normale, activitate fizica regulata, limitarea consumului de alcool, renuntarea la fumat si evitarea expunerii la fumat pasiv, evitarea expunerii excesive la soare, protejarea impotriva infectiilor care pot determina cancer.

Doar 400 de tinere s-au vaccinat
Pentru a preveni imbolnavirile, Directia de Sanatate Publica Hunedoara a lansat o campanie care se va desfasura pana la sfarsitul lunii noiembrie. Zeci de eleve din Deva au fost, deja, implicate in campanie: fetele au primit pliante cu informatii despre cancerul de col uterin (HPV), iar ulterior au sustinut un test grila, in urma caruia, in functie de raspunsuri, au fost premiate cu saci de dormit, rucsaci, tricouri, materiale didactice si sepci. In judetul Hunedoara, aproape 1.200 de femei care sufera de cancer de col uterin se afla in evidenta DSP. Din anul 2008 si pana in prezent mai putin de 400 de fete si tinere femei, cu varste cuprinse intre 12 si 14 ani, au fost vaccinate impotriva HPV. Autoritatile recunosc ca numarul fetelor vaccinate a fost foarte mic, insa adauga ca parintii nu ar trebui sa isi faca probleme, riscurile acestui tip de vaccin fiind la fel de mari precum in cazul vaccinurilor impotriva gripei sau a rujeolei ori vaccinul antipoliomielitic, de exemplu. Vaccinul care previne cancerul de col uterin are eficienta maxima in cazul in care in care tinerele nu si-au inceput viata sexuala.

Dezinteresul a irosit 1,6 milioane de lei
Sefa Directiei de Sanatate Publica Hunedoara, Dumitra Stefan, precizeaza ca, din cauza numarului mic de solicitari pentru acest tip de vaccin, peste 2.400 de doze au expirat si au ajuns la gunoi. “La categoria de varsta 12-14 ani au fost vaccinate aproximativ 100 de fetite, la 15-19 ani mai putin de 200 de adolescente, iar in cazul categoriilor de varsta 20-24 de ani si peste 24 de ani au fost facute, in total, aproximativ 100 de vaccinari. Pe parcursul anilor 2009 si 2010 ne-au ramas aproape 1.200 de doze, iar cea mai mare parte a acestora au fost transferate la Satu Mare, Arad, Bihor si Sibiu. Alte 2.400 de doze cu care ar fi putut fi vaccinati 800 de copii au expirat, asa ca au fost distruse. Nu vreau sa ma mai gandesc la costuri si la banii irositi, avand in vedere ca trei doze de vaccin costa pana la 2.000 de lei”, explica Dumitra Stefan. Potrivit acesteia, campania de prevenire a imbolnavirilor de cancer va continua cu actiuni in toate localitatile judetului, astfel incat hunedorenii sa fie mai bine informati cu privire la beneficiile vaccinului impotriva cancerului de col uterin, dar si la metodele de depistare precoce a cancerului de san si a cancerului colo-rectal.

20-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 11660 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Reportaj:: Coltul de Rai al copiilor cu nevoi speciale

Nr. 463:: 20 - 26 octombrie 2011::Scris de Laura Oana

Un mic gest este pentru ei o uriasa realizare, un simplu “multumesc” face cat un adevarat examen. Lumea ii pune la colt. Sunt altfel si sunt pedepsiti pentru asta: in timp ce multi ii numesc “handicapati” si in scripte sunt trecuti “copii cu dizabilitati”, au cateva locuri in care pot trai… normal. Acum doua decenii, o mana de oameni au ridicat la Simeria Veche un centru unde se fac minuni cu micutii bolnavi.

[... detaliat]

Sunt profesori care lucreaza cu copii care au deficiente mintale grave: sute de copii cu autism, sindrom Down sau parapareze au aici o sansa reala in viata. O dovedesc chiar absolventii Centrului de Pedagogie Curativa (CPC) din Simeria care au reusit sa-si intemeieze familii si sa-si gaseasca de lucru. Cu totii s-au strans la aniversarea a doua decenii de la infiintarea scolii sa-si sarbatoreasca reusita: „Functionam de 20 de ani cu acesti copii de care la inceput nu se ocupa nimeni, pentru ca nu exista un sistem educational care sa le ofere servicii de educatie. Avem elevi in principal din judetul Hunedoara, dar sunt si din judetele Arad si Alba, locuri unde nu au alternative educationale. Au venit la noi, stau la internat si in fiecare vineri se duc acasa - cei care stau mai departe – pe altii ii ducem in fiecare zi acasa. Nu pierd legatura cu parintii, ceea ce e foarte important. Internatul nostru este unul special, familial, unde familii care au proprii lor copii traiesc in case cu patru pana la sase copii cu dizabilitati din scoala noastra”, explica Mironica Golesie, directorul centrului. La Simeria Veche s-au sarbatorit 20 de ani de pedagogie curativa si terapie sociala in Romania, printr-o serie de manifestari, care, timp de trei zile, au cuprins diferite activitati chiar si la clase, de la cele mici, pana la profesionala, prezentari ale proiectelor centrului, dar si ale invitatilor sositi din strainatate. In plus, la intalnire au venit si doi reprezentanti din Serbia, interesati de deschiderea unor asemenea centre si pentru micutii sarbi. „Centrul de la Simeria Veche este un loc deosebit. Ma impresioneaza foarte mult calmul cadrelor didactice, pe fata lor se citeste un calm desavarsit si eu va spun ca numai asa poti lucra cu acesti copii”, spune unul dintre invitati, profesoara Vasilica Rusu, care preda intr-un centru asemanator la Bistrita. Peste 100 de reprezentanti ai initiativelor de pedagogie curativa din Romania si din lume, colegi de la centre din tara si reprezentanti de la nivel european au avut ce vedea la Simeria Veche: majoritatea copiilor, fostii bolnavi grav, pusi la colt de societate, pleaca de aici perfect capabili sa se descurce. Au meserii, un salariu si o familie.

Acesti profesori minunati
Peste 100 de copii cu deficiente grave invata acum la scoala speciala din Simeria. Vin de la sase anisori, adusi de parintii disperati ca micutii lor nu vor putea niciodata sa se descurce singuri. Nu vorbesc, nu comunica, nu interactioneaza cu cei din jur. Dupa ani de terapie la scoala, profesorii de aici reusesc minuni. Asa s-a intamplat cu Darius, diagnosticat cu autism. Mamei lui parca nici acum nu-i vine sa creada: „Scoala de la Simeria ne-a salvat viata. Am fost norocosi ca am gasit un asemenea centru, altfel trebuia sa ne descurcam acasa cum puteam, pentru ca nu exista alternativa in Romania. Ne-a salvat viata – copilul meu a inceput de la gradinita aici si tot aici a terminat profesionala. Nu sunt doar multumita, sunt mandra de cadrele unitatii, de realizarile lor si rezultatele noastre. Ma rog sa le dea Dumnezeu rabdare ca sa mearga inainte. Intre copilul meu si alti copii de scoala, daca am face comparatie intre ceea ce stiu, nu cred ca exista diferente, desi ei sunt copii care nu au niciun fel de nevoie speciala. Putem sa mergem oriunde cu capul sus”, povesteste Gabriela Negrea, mama lui Darius, baiatul care a invins autismul. La 19 ani, tanarul caruia odinioara medicii nu-i dadeau sanse de vindecare are acum o meserie: „Scoala a fost ajutorul si salvarea noastra pentru ca, de la un autism nevorbitor, fara colaborare, sa ajungi sa mergi peste tot cu el, sa mai ramana doar o deficienta de vorbire si alte mici inconveniente, este o distanta enorma”, crede mama sa. Parintii tanarului s-au straduit sa-i incropeasca acasa un atelier unde are scule, un banc de lucru, dar pentru tineri precum el cei de la scoala au infiintat in 1998 Centrul de Integrare prin Terapie Ocupationala (CITO), unde zeci de fosti absolventi muncesc in atelierele de tamplarie, croitorie sau tesatorie, fac tot soiul de obiecte, precum caiete sau lumanari. Nu au in schimb statut de salariat: „Ei muncesc, noi platim tot: materiale, stau aici, iau masa aici. Vrem insa sa dezvoltam acest concept si sa facem, printr-un parteneriat, un centru cu cel putin zece locuri de munca unde sa aiba statut de angajat”, spune directorul CPC, Mironica Golesie. Centrul gazduieste numai copii cu deficiente severe, profunde, cu deficiente mintale: „Dupa atata experienta, pot sa va spun ca nu ne este greu, dar de multe ori ei isi doresc mai mult decat putem noi sa le oferim, dar anii acestia ne-au ajutat mult si pe noi si pe ei. Nici nu va dati seama ce realizare este pentru noi ca-i vedem ca-si leaga un siret sau pot spune cateva cuvinte”.

Bucuria vindecarii
Viorel Roman Crisan este unul dintre multele cazuri „reusite”: un tanar de 33 de ani care munceste ca lacatus de intretinere: „Cu cel mai mare drag imi amintesc primele momente petrecute aici, la Simeria, sunt chiar din prima generatie care am pasit in aceasta scoala. Am facut cinci ani aici si m-am reintors pentru ca niciodata nu m-au marginalizat Este un loc atat de frumos incat si acum ne intalnim cu placere cu fostii profesori, fostii colegi. Am ramas ca o familie bine intemeiata. Foarte mult m-a ajutat ce s-a intamplat aici. Am facut scoala generala in alta parte si nu mi-a fost bine, colegii si profesorii nu m-au inteles, dar cand am venit aici, am gasit cu totul si cu totul altceva, o cu totul alta atmosfera. Am ajuns aici la 16 ani si am reusit sa-mi fac si o meserie, in care am fost indrumat cu multa intelegere. Am invatat aici si traforajul, un hobby pe care il practic de fiecare data cand am ceva timp liber si pe care l-am deprins de la domnul Ioan ªtefan. De la domnul Mircea Lac am invatat sculptura in lemn. Mi-am facut o famile, sunt stalpul casii, cum s-ar zice”. Edi a ajuns si el la Centrul din Simeria Veche la 14 ani, are deficiente mari de vorbire si, cu toate acestea, cu mult ajutor, a razbit: „Am terminat clasa a opta la generala in Simeria si nu am avut alte posibilitati. Mama a auzit intamplator de scoala si m-a adus aici, unde a fost foarte bine. Cu profesorii si colegii am fost o familie mare, a fost minunat”. Acum Eduard este casatorit si are un baietel de patru ani: „Mergem inainte”. „Copiii cu care am inceput au devenit adulti si pentru ei s-a infiintat Centrul de Integrare prin Terapie Ocupationala care se ocupa de persoanele adulte cu dizabilitati. Fostii elevi au ramas beneficiarii nostri, dar avem si cazuri in care fosti elevi care au terminat aici, ulterior, au avut ateliere si s-au ocupat de tineri. Si mentalitatea oamenilor s-a schimbat mult in acesti 20 de ani”, a constatat Petru Neag, seful Centrului de Integrare prin Terapie Ocupationala: „Inceputul este un lucru care nu se poate uita, a fost dificil, au venit oameni, au plecat si fiecare si-a adus contributia in felul lui. Le multumim la toti si avem un singur regret: ca nu le-am putut oferi tuturor ce avem aici, pentru ca locurile si posibilitatile ne sunt limitate”.

Scoala lui Steiner
Copiii cu dizabilitati vin aici si de la trei ani, la gradinita, si pot urma cursurile pana la maturitate, la scoala profesionala. Clasele au intre patru si sase copii, iar la profesionala sunt intre opt si 12. Dupa ore, raman cu educatorii, apoi in internatul familiar. Aici micutilor bolnavi li se respecta demnitatea umana. Programa speciala le da copiilor cu dizabilitati posibilitatea de a se deschide si de a-si dezvolta propriul potential. Centrul functioneaza din 1991 pe baza unui parteneriat intre autoritatile romane si Asociatia Hans Spalinger, o asociatie infiintata de voluntari elvetieni. „Totul a inceput in septembrie 1990, cand a fost organizat la Deva primul simpozion de pedagogie curativa si terapie sociala din Romania, cand am avut numeroase contacte si schimburi de experienta si de idei cu personal specializat din Elvetia si Germania. Ei ne-au sprijinit, ne-au ajutat sa pornim ceva pentru acesti copii si, cu ajutorul doctorului Pasca, care a donat un teren asociatiei, centrul a fost ridicat in 1991 si a pornit cu o clasa de 21 de copii. Treptat, am ajuns pana la 200 de copii si fiind prea multi a trebuit sa ne dezvoltam si am facut un centru asemanator si la Hunedoara, centru care functioneaza cu o filiala in Valea Jiului, inca unul la Orastie si apoi mai multe in tara, in Mures, Cluj-Napoca, Bucuresti. La nivel mondial exista o dezvoltare destul de puternica a acestor centre de pedagogie curativa. De la Deva a plecat totul in 1990, in toata tara”, explica Mironica Golesie. Acum aproape 50 de cadre didactice ofera copiilor cu cerinte speciale o educatie si terapii adecvate. “Unitatea de aici este unica in felul ei, pentru ca a reusit ceea ce ne dorim cu totii, ca societate – sa integreze elevii cu dizabilitati, sa le dea o sansa nemaipomenita de a se dezvolta personal. Ii apreciem cu atat mai mult cu cat nu toate judetele au asa ceva si numarul de nascuti cu dizabilitati este tot mai multe nu doar in Romania, ci peste tot in lume. Este un fenomen care nu poate fi stopat si chiar daca parintilor le este greu sa stea deoparte de micutul lor pentru ca aici se lucreaza in regim de internat, le-as cere sa aiba incredere in acest loc pentru ca, din punct de vedere educational, ofera foarte mult acestor copii”, recunoaste inspectorul general adjunct Mate Martha. Primul asemenea centru de pedagogie curativa a fost infiintat de celebrul Rudolf Steiner in Germania, in 1924. In prezent, scoli de pedagogie curativa si terapie sociala sunt prezente in aproape 50 de tari.

20-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 8945 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

:: Pagina urmatoare >>