Replica Hunedoara
Replica Hunedoara

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridica pentru continutul articolului apartine autorului. De asemenea, in cazul unor agentii de presa si personalitati citate, respon sabilitatea juridica apartine acestora.

Aceasta forma a site-ului replicahd.ro este online din 14 iunie 2007. Pentru a putea vizualiza arhiva pana la acesta data, click aici.

Sondaj
Cat de multumit(a) sunteti de serviciile medicale oferite in spitalele "de stat"?
Vezi rezultatele
Grupul Micro Mega HD S.A.
Link-uri sponsorizate
XML RSS XML

Sport:: Scor de neprezentare

Nr. 408:: 23 - 29 septembrie 2010::Scris de Ion Badin

Partida dintre FC Hunedoara II si Minerul Uricani era considerata drept “meciul rundei a patra”. Ambele echipe erau neinvinse pana la acea ora, mai mult, minerii avand maximum de puncte, iar poarta lui Adrian Farcas era imaculata.

[... detaliat]

La ora jocului, doar vreo 150 de spectatori au luat loc in tribunele stadionului “Michael Klein”, semn ca interesul major al hunedorenilor se indreapta spre prima echipa, aflata in liga imediat superioara si care are ca drept obiectiv promovarea in liga secunda. Printre putinii spectatori am remarcat si o parte a “ultrasilor” din “Peluza Nord”, veniti nu cu gandul de a-si incuraja favoritii, ci de a se razbuna pentru cele suferite in primavara la Uricani, cand au avut loc mai multe incidente la finalul partidei. Planurile lor au fost pana la urma dejucate de organizatori, care au luat masurile de securitate necesare. O bila “neagra” pentru aceeasi organizatori, observatorul Bogdan Sever (Deva) intarziind startul cu 12 minute, deoarece nu existau oamenii de ordine necesari. Acum, cand clubul are o organigrama extrem de “stufoasa”, cu functii demne de o echipa de prima liga, sarcinile sunt probabil pasate de la unii la altii, si se uita esentialul. Revenind la meci, sa spunem ca Nelu Mitrica l-a titularizat din nou intre buturi pe Mihok (28 de ani), un portar fara nicio perspectiva, tinandu-l pe banca de rezerve pe Mihai Baesu (23 de ani), titularul din editia trecuta si care se anunta o mare speranta. Probabil ca tehnicianul hunedorenilor este “presat” in a introduce in echipa de start anumiti jucatori (mai putin fotbalisti) adusi cu atatea “sacrificii” de Suvagau (inca antrenorul primei echipe). Si exemplele pot continua cu mijlocasul Barbuloviciu sau Timuc, ca sa nu mai vorbim de Paun, un junior bucurestean din cate am inteles, dar care, la cum arata, ar trebui sa joace mai degraba la grupa “piticilor”.

“13” cu noroc
Gazdele au inceput in atac, avandu-l ca prim solist pe golgeterul echipei, Silviu Bolos, care avea sa fie din nou omul meciului. In minutul 11, el a beneficiat de o lovitura libera de la 17 metri, dar Farcas a reusit sa respinga spectaculos. Minutul 13 avea sa fie insa cu noroc pentru “alb-albastri” si cu ghinion pentru goalkeeper-ul uricanean. Acelasi abil atacant i-a intors ca pe niste “clatite” pe Cauneac si Anghelina si, din unghi imposibil, a strecurat balonul in poarta, incheind invincibilitatea lui Adrian Farcas dupa 283 de minute. Minerii, cu o aparare “batrana”, Cauneac (39 ani), Irina si Sansiro Ciocoi (34 ani), vor fi depasiti in viteza de tanarul Vremi in minutul 41, care a scapat singur pe contraatac, dar s-a incurcat in balonul buclucas. Abia in minutul 43 am notat prima “sarja” ofensiva mai consistenta a oaspetilor, Cismasiu tragand in “blocaj” din sapte metri. Extrem de putin pentru un lider de conjunctura .

Al doilea “hattrick” pentru Bolos
Minerii au revenit de la vestiare cu gandul de a rasturna situatia de pe tabela de marcaj si s-au napustit spre poarta lui Mihok. In minutul 51, Stupu a fost la un pas de autogol, cand a “luftat” in careu, balonul scurgandu-se pe langa bara din drepata. Dupa alte trei minute, Sansiro Ciocoi si-a adus aminte de vremurile de glorie, cand evolua in prima liga, la Resita, si a sutat puternic de la 20 de metri, dar Mihok a fost la post, iar, dupa alte doua minute, Irina si Preoteasa au trecut pe langa egalare. Scapati cu bine din acest “forcing”, elevii lui Nelu Mitrica vor reusi cel de-al doilea gol in minutul 59, prin acelasi inepuizabil Silviu Bolos. Vremi l-a gasit pe culoar pe atacantul hunedorean, care a trecut si de portar si a trimis in coltul lung. Oaspetii au mai avut o tresarire in minutul 74 cand, la un corner de pe stanga, Cornel Irina a trimis cu capul, din pozitie favorabila, peste transversala. Cireasa pe tort avea sa fie pusa de acelasi Bolos, care va realiza un nou “hattrick”, dupa cel din jocul cu Inter Petrila. Era minutul 81 cand, cu sansa, mingea a lovit ca la “biliard” un aparator, apoi portarul, si a poposit in plasa portii. In acelasi minut el a fost schimbat, pentru a primi aplauzele celor prezenti la scena deschisa. O victorie meritata, la un scor concludent, care ii mentine neinvinsi pe hunedoreni dupa patru etape, la fel ca si pe cei din prima echipa, care maine vor primi replica celor de la National Sebis, grupare care in urma cu doua etape castiga surprinzator la Simeria. Sa speram ca nu se va intampla la fel, pentru ca ulciorul nu merge de multe ori la apa, conform proverbului.

23-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2175 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Sport:: Antrenori ai echipelor hunedorene (I)

Nr. 408:: 23 - 29 septembrie 2010::Scris de Nicolae Stanciu

In peste 30 de ani de... cronicar la curtea Mariei Sale FOTBAL, am cunoscut si am avut sansa de a ma fi aflat in preajma, sau, si mai onorant, de a fi fost amic, chiar prieten, cu numerosi oameni de pe banca suferintelor, ANTRENORI!

[... detaliat]

Unii, de anvergura, care au lasat urme adanci in dezvoltarea, afirmarea si consacrarea fotbalului hunedorean, echipelor divizionare, la un timp foarte multe. Altii, mai meteorici, dar, fiecare dintre cei pe care ii veti intalni in aceste randuri a avut momentul sau, mai pregnant sau nu, insa cam toti au fost recunoscatori ca viata i-a adus pe aceste meleaguri unice...

Si voi incepe cu cel pe care, la vremea respectiva si a respectului fata de munca unui Om, il numeam pe buna dreptate: Decanul de varsta si rodnicie al fotbalului hunedorean, nea Mitica Patrascu! Cel care a descoperit si crescut ultima generatie, cea de aur, a fotbalistilor Corvinului, pe care i-a lansat in lumea buna, mai intai Stefan Coidum, apoi Mircea Lucescu. Dar generatia unicului Michael - Misa Klein a fost elita muncii de slefuitor a maestrului Patrascu, cea care a dat stralucire si a redat Hunedoarei nobletea castelana! Ar urma, in ordinea notorietatii, dar primeaza ca arie si nivel de activitate, Ladislau Vlad, de numele caruia se leaga promovarea Muresului Deva in “B” si stralucirea Victoriei Calan, care a cedat Corvinului promovarea in “A”, prin 1978, parca! Nea Laci, Loati, cum zicem noi, a antrenat si pe Aurul Brad, Jiul Petrosani, Dacia Orastie. A antrenat si pe Corvinul, unde, pe baza relatiilor lui Stefan Tripsa, a incercat sa-l reabiliteze pe Alexandru Boc, actualul... secund al lui Mitica Dragomir la LPF, care s-a pregatit cateva luni la stadionul hunedorean, dar cei care l-au legat erau peste puterile Hunedoarei! Care chiar era candva puternica, bagata in seama... Intre timp, cand nu era pe aici, L. Vlad a promovat-o si pe Crisul Oradea in “A”. Stefan Coidum s-a aflat la Jiul, intre 1966-1969 si 1972-1973, unde a adus stilului aprig de lupta un plus in privinta tehnicii individuale si jocului tactic, aplicabile datorita valorii fotbalistului sau preferat, Petre Libardi, care facea jocul la mijloc, ca si ambele faze. Era ora la care nea’ Eftimie Ionescu lansa, pentru Jiul, magulitoarea “echipa dansatorilor frenetici”... Coidum a antrenat si pe Corvinul, in 1977-1978, dar, mai important, l-a adus pe aici pe Mircea Lucescu! Titus Ozon a avut cele mai bune rezultate, ca antrenor in Romania!, numai la Jiul Petrosani, intre 1968-1970. Pe care nu le-a mai repetat la revenirea din 1974. La fel ca si Nicolae Oaida, la Muresul Deva, intre 1974-1975, cand a facut din fundasul Mitica Cojocaru golgeterul echipei, Nae fiind unul dintre promotorii ideii “omul-surpriza in plus, la atac, venit din spate”! Marele Traian Ionescu a ajuns la Jiul in 1977, dar nu s-a putut acomoda, precum, inaintea sa, Traian Ivanescu, mai putin celebru, dar castigator al CUPEI ROMANIEI in 1974! Legat de Jiul a fost si nea Ion Balanescu (1970-1971), primul care a incercat intinerirea lotului, dupa promovarea din 1966. Asa au aparut viitorii jucatori ai Muresului Deva, lansati de Jiul, Grigore Macovei, N. Stanciu, M. Marian. Dintre “jiulistii” veniti la Deva, C. Uilecan, talent remarcat inclusiv de marele Nicolae Dumitrescu III - Coco, a ajuns la UTA, echipa pe care uneori aveam impresia ca devenii o iubesc mai mult decat pe Muresul. Dar, dintre lansatii de nea Balanescu au ramas si la Jiul: Urmes, Em. Georgescu, Stoian, Cristi Fagas, afirmat apoi si ca arbitru, dar nu la nivelul lui Grigore Macavei...
(VA URMA)

23-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2185 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Administratie:: Din nou la scoala, in container

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010::Scris de Ciprian Iancu

Noua copii dintr-un sat hunedorean invata carte intr-un container. Scoala veche este darapanata si va ramane asa pana cand se vor gasi banii necesari pentru reconditionarea acesteia.

[... detaliat]

O parte din “batatura” satului Holdea este ocupata de un container alb, destul de mare si asezat pe doua barne de lemn. Dinauntru nu se aude nimic. In fata usii paralelipipedului de tabla, vreo cinci femei stau la povesti ca sa treaca mai repede timpul. Toate isi asteapta copiii sa iasa din container, pentru ca aici este, de fapt, amenajata scoala primara din Holdea.In containerul lung de cinci, lat de trei si inalt de vreo doi metri se urca pe doua trepte de lemn. Inauntrul sau noua copii deseneaza cuminti si linistiti. Pe partea stanga sunt asezati doi cate doi, in patru banci rezultate prin lipirea a cate doua banci individuale, iar pe cea dreapta a mai ramas loc doar pentru doi elevi, biroul invatatoarei pe care sta un monitor slim conectat la un calculator si pentru o tabla de dimensiuni reduse, asezata pe colt. Doua neoane asigura destula lumina in interior, iar linoleumul curat, perdelele de la geamuri, fluturasii colorati agatati de tavan, alaturi de cele peste 20 de mici planse didactice care, totusi, au incaput pe pereti, fac atmosfera mai prietenoasa. Cu spatiul este insa o problema. Invatatoarea este nevoita sa stea mai mult in picioare. Daca se aseaza la biroul ei, copiilor le va fi un pic mai greu sa ajunga la tabla. Scaunul invatatoarei ar ocupa singurul culoar din clasa cu o suprafata mai mica de 15 metri patrati.

Alt an, aceeasi scoala, alta invatatoare
E prima zi de scoala, iar elevii abia s-au obisnuit cu noua lor invatatoare. La Holdea, invatatorii s-au tot schimbat de la un an la altul pentru ca postul de aici nu e deloc atractiv: naveta zeci de kilometri, iar ultimii doi kilometri, de la sosea pana in sat, se parcurg pe jos. Desi are mai bine de 15 ani petrecuti in invaamant, Sorina Lupsa se declara multumita ca a gasit un post liber si spune ca ar fi venit la Holdea si daca ar fi stiut “din prima” ca aici scoala este amenajata intr-un container de genul celor vazute doar la televizor ca spatii in care sunt adapostite temporar familiile ramase fara case in urma calamitatilor naturale. “Nu cred ca vor fi probleme mari in sala de clasa. Eu oricum sunt obisnuita sa stau mai mult in picioare, mai ales ca e vorba de o clasa cu regim simultan de predare (sunt trei elevi de clasa l, unul de a ll-a, patru de clasa a lll-a si unul in clasa a lV-a – n.red.). Avem curent electric si am inteles de la parinti ca, iarna, cele doua calorifere electrice produc destula caldura. Pana la urma, daca esti un dascal bun, poti sa tii orele si-n camp, numai vremea sa fie frumoasa”, spune Sorina Lupsa.

“Mai bine asa, decat deloc”
Vechea scoala din Holdea a fost inchisa la mijlocul anilor ‘90, cand, in sat, nu au mai fost destui copii pentru a-si putea continua activitatea. Cativa ani, locul scolii a fost luat de un mic magazin. Nici magazinul n-a mai mers. Cladirea in care se afla caminul cultural si scoala e in paragina. Sala de camin nu mai are usi si geamuri, iar lacatul vechii scoli e imposibil de desfacut. In urma cu trei ani, numarul copiilor care urmau sa mearga la scoala a crescut din nou, iar localnicii au cerut insistent redeschiderea scolii primare din Holdea. Primaria nu a avut bani sa reabiliteze vechea scoala, dar a procurat gratuit un “birou de campanie” in interiorul caruia a amenajat o sala de clasa. Locuitorii satului spun ca solutia este una mult mai buna, decat sa fie nevoiti sa-si trimita copiii la scoala din satul Cosesti, la trei kilometri distanta: “Eu, cand nepoata mea a fost in clasa l, am facut cu ea cate 12 kilometri pe zi. O duceam la Cosesti, ma intorceam acasa, iar la amiaza mergeam iara dupa ea. Bine ca s-a terminat si s-a facut scoala asta. Mai bine asa, decat deloc”, spune Aurica Pop. Fiind foarte aproape de limita dintre Hunedoara si Timis, scoala din Holdea a devenit cea mai buna solutie si pentru o familie din judetul vecin, mai precis din satul Cosevita, de la doi kilometri distanta de Holdea: “Mai bine venim aici cu baiatul, decat sa-l punem sa faca naveta 10 kilometri pana la Margina” spune Maria Lupulescu.

Revendicarile micutilor
Doua locuri in plus, ca sa fie suficient spatiu si pentru cei doi colegi ai lor care vor incepe clasa l la anul, “un robinet cu apa”, “o toaleta mai buna” si “un mic teren de fotbal”. Atat si-ar mai dori cei noua elevi ai scolii primare din containerul de la Holdea. Din cauza spatiului prea mic, scoala amenajata in biroul de campanie nu-i poate primi pe cei doi micuti ai satului care ar trebui sa urmeze cursuri pregatitoare. In container nu s-a putut trage si apa, iar toaleta este una... ca la tara si situata peste drum. “Cand e frumos, in pauze iesim si ne jucam afara. Cand ploua, stam in clasa si mancam pachetelul”, spune Armina Lupu (10 ani), eleva din clasa a patra care a prins si vremurile in care, la Holdea, nu exista o scoala.

Solutie temporara devenita permanenta
Satul Holdea apartine, alaturi de altele opt, de comuna Lapugiu de Jos. Scoala principala este localizata in satul Ohaba, iar directorul institutiei, Lelica Golasie, spune ca amenajarea scolii in containerul de la Holdea a fost singura solutie de rezolvare a solicitarilor repetate ale localnicilor, care-si doreau o scoala la ei in sat. “Noi am dus acolo mobilier de aici si alte dotari necesare. Eu stiu ca oamenii din sat sunt multumiti de conditiile pe care le au copiii”, adauga Lelica Golasie. Oamenii din Holdea spun insa ca mai sunt destui copii mici in sat, astfel incat scoala locala sa aiba efectivul minim necesar de cinci pentru a functiona inca cinci – sase ani de-acum inainte.Primarul comunei Lapugiu de Jos, Alin Chioreanu, declara ca, poate, la anul, copiii din Holdea vor invata in vechea scoala, daca se vor gasi bani pentru reabilitarea cladirii: “Containerul l-am luat in custodie de la Electrocentrale Mintia. Nu am reusit sa gasim bani pentru scoala din Holdea. Ca sa putem redeschide vechea scoala avem nevoie de aproximativ 100.000 de lei. Suma este imensa pentru o primarie care are venituri proprii anuale de doar 90.000 de lei. Pana acum am incercat sa ne ocupam de scolile din alte patru sate, unde sunt cate 40-50 de elevi. Daca nu ar fi Consiliul Judetean sa ne ajute cu bani, noi am fi in faliment, ca administratie. Am cerut bani si pentru Holdea, dar nu am primit. Avem un proiect de reabilitare a scolii din Holdea. Ne mai trebuiesc doar banii pentru a-l pune in practica si cu cat facem rost de ei mai curand, cu atat mai bine”.

16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2602 utilizatori., 3 comentarii
<<< Pagina anterioara

Opinii:: N-are rost !

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010::Scris de Adrian Salagean

“Ne mai trebuie o suta de ani ca sa-i ajungem pe Vestici”. Auzim de prea multe ori chestia asta, care, pana la urma, mi se pare expresia unui optimism naiv, daca nu tembel.
Niciodata nu-i vom ajunge pe onorabilii vestici pentru ca nu mergem pe directie. Romania a fost, este si va fi un melanj atipic, greu de inteles din afara, un mix incremenit etern intre avantajele paradisului promovate pe furcile iadul.

[... detaliat]
De la roman la roman, sistemul functioneaza ca o ruleta ruseasca: sau il omoara sau, din contra, il rasfata cum neamtul nici nu a visat vreodata. Pentru bebelusii de la Maternitatea Giulesti sistemul nu a avut mila. Genericul mester “Costel”, responsabil cu prizele, nu si-a facut treaba “nemteste”, instalatia s-a aprins in timp ce asistenta medicala, careia tocmai i-au taiat 25 la suta din salariu, era dusa aiurea. Capcana letala! Internatii in spitalele romanesti pot depune si ei marturie despre cura de mizerie si cheltuieli pe care sistemul sanitar ii obliga sa o faca, desi platesc lunar obolul in pusculita fara fund a bugetului sanatatii. Oficialii arata spre visterie: cica nu sunt bani! Cum sa nu fie? Pai care tara se mai poate lauda ca are zeci de mii de rentieri? Indemnizatia romaneasca a facut fericiti leaturi intregi de handicapati inchipuiti si invalizi valizi. Nici salariatul roman cu alergie la lucru nu o duce rau. Sunt la noi milenii de zile de concedii medicale luate pe boli inchipuite. Omul muncii se distreaza, iar statul plateste. Se mai intampla undeva in lume asta? Eu nu am auzit. Pentru cei care ne studiaza, asta ar putea fi o explicatie a paradoxului care face sa avem cel mai sarac sistem medical din Europa, cu cei mai bogati angajati. Si reteta asta nefasta se poate extinde cat vrem de mult. Romanul este deservit de cel mai slab sistem politic, juridic, rutier sau scolar din Europa. In acelasi timp, cei care au raspunderea ca lucrurile sa mearga bine si nu merg au facut din vilele, masinile si conturile lor din banca vitrina celei mai scarboase opulente. Aritmetica societatii noastre rasturnate este relativ simpla. De exemplu, din rovignetele platite de 1000 de soferi care-si rup masinile in gropile de pe sosea, 50 directori si directorasi din puzderia de directii si districte de drumuri se lafaie in sinecuri platite cu “scoruri” de la 1000 de euro pe luna in sus. La fel, din impozitele platite de romani, isi iau banii toti magistratii care si-au facut din „lipsa de probe” si „nu reprezinta pericol public” o partie de eliberare pe banda printre noi a marilor corupti, criminali, violatori, hoti si smenari. Preotimea, pe de alta parte, nu plateste impozite cu anii, si face din cutia milei cea mai lumeasca evaziune fiscala.Practic, sunt doua Romanii, din care una profita la sange de cealalta, prin mecanismele institutiilor de stat. Si daca a mers un an asa, au mers doi, au mers decenii, nu cred ca ne va conveni vreodata respectul pentru regula, raspunderea pentru banul public, eficienta administrativa, renuntarea la spaga si parazitismul subventionat din banul public. Sa facem o noua revolutie, asa cum ne-a recomandat primarul Mazare? Ultimele doua nu ne-au iesit prea bine. Asa ca n-are rost ! Mai bine ne invatam copiii “sa se descurce” si ne uitam in alta parte.
16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2071 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Saptamana nebuna:: Pamflet

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010

Materialele prezentate au caracter de pamflet si trebuie tratate ca atare.

[... detaliat]
16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2093 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Colimator:: 407

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010

In orasele mici, Internetul si anticul radio-sant falimenteaza una dintre cele mai vechi companii din Romania.

[... detaliat]
16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2438 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Colimator:: "Politicosii strazilor"

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010

Cine este adevaratul posesor al unui handicap? Taximetristul care a parcat astfel sau persoana din scaunul cu rotile care nu s-ar putea folosi de rampa special amenajata?

[... detaliat]
16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2449 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Special:: Magura care ne-a vazut istoria

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010::Scris de Laura Oana

Un deal care vegheaza deasupra Luncii Muresului sta drept martor unei istorii de o suta de mii de ani. Este in acelasi timp si rezervatie geologica si naturala, dar si zona de lansare preferata a parapantistilor. Magura Uroiului este un loc unic in tara atat ca aspect, dar mai ales ca insemnatate. Doar pe vremea comunistilor, autoritatile au batjocorit magura si au deschis o groapa de gunoi pe care au mai reusit sa o inchida, acum in 2010, doar conditiile cerute de Bruxelles.

[... detaliat]

Magura Uroiului este unul dintre locurile care fac parte din brandul judetului Hunedoara, iar forma deosebita de caciula - lasata parca pe-o spranceana - i-a atras numele de “Cusma dacilor”. Este, de fapt, ce a mai ramas dintr-un sistem vulcanic: un con format in urma cu milioane de ani, unde geologii au gasit un sit unic in tara si pe continent prin varietatea de minerale rare concentrate pe o arie relativ restransa. Situat la o altitudine de 329 de metri, la poalele Muntilor Apuseni, dealul reprezinta, potrivit specialistilor: “Localitatea tip pentru mineralul pseudobrookit (Fe3+,Fe2+)2(Ti,Fe2+)O5 sau cu formula idealizata Fe2TiO5”, dupa cum a fost descris in 1878, de profesorul Anton Koch, de la Universitatea din Cluj. Un alt geolog, Berbeleac, in 1962, credea ca forma mamelonara a dealului nu reprezinta canalul de alimentare al unui aparat vulcanic, ci este produsul a trei veniri succesive de lave andezitice: prima de andezite cenusii care ocupa portiunea bazala a dealului, a doua ar reprezenta abruptul Dealului Magura Uroiului, un andezit de culoare roscat-caramizie, iar ultima venire a lavei a format inaltimile dealului cu roci brun-rosiatice, mult mai poroase si mai putin dure. Cercetarea mineralelor si a structurii au permis cercetatorilor sa deduca ca magma care a generat andezitul de la Uroi a avut o temperatura de 1100 - 1200 grade C si o ascensiune rapida spre suprafata. La toate acestea, se adauga zeci de specii de plante care cresc aici in voie de la “centaurea atropurpurea”, un relict tertiar mentionat in lista rosie, la deditel, planta ocrotita, la salcami si trandafiri salbatici, asa ca autoritatile au declarat, la inceputul lui martie 2000, Magura Uroiului “monument al naturii”, loc unde intalnesti chiar si vipere cu corn, cele mai periculoase reptile din Romania. Pentru arheologi, insa, locul este mana cereasca.

Martor fara glas
“Da, a vazut multe acest deal. Tinand cont ca este locuit din paleolitic, pana in zilele noastre, va dati seama ca in atatea zeci, sute de mii de ani s-au petrecut multe… Practic este un martor al istoriei acestui pamant pe ultimii 100, 100 si ceva de mii de ani”, spune Romica Pavel, arheolog la Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane Deva. Un martor care insa nu poate vorbi, dar care dezvaluie istoricilor momente din viata stramosilor care au trait in anumite epoci pe aceste meleaguri. Arheologul Angelica Balos, isi petrece aici concediile de cativa ani, scobind dupa marturiile acoperite de pamant: “Dupa parerea mea, Dealul Magura Uroiului are o importanta deosebita, este un punct strategic, un punct de unde se poate supraveghea o zona larga, pe toata Valea Muresului, spre Tara Hategului si, in spate, spre Muntii Metaliferi. In fata poti vedea bine Muntii Orastiei. Avand in vedere ca avem si Lunca Muresului cu un teren fertil, putem spune ca oamenii au locuit aici chiar din paleolitic, deoarece s-a descoperit o unealta din aceasta perioada in grohotisul de la Magura Uroiului. Cele mai multe descoperiri sunt insa din epoca neolitica, pe terasele mai joase, si, apoi, pe terasele din jurul Magurii. In epoca medievala, a existat aici o cetate, se mai vad si acum ruinele unui conac si, punand la socoteala si satul Uroi, asta inseamna ca aceasta zona a fost locuita de mai bine de o suta de mii de ani”. Fiecare epoca, fiecare cultura si-a lasat aici urmele, stranse acum cu grija de arheologii care sapa pe santier, in diferite sectiuni si terase ale zonei care inconjoara dealul.

Din epoca de piatra
Specialistii au descoperit aici o intreaga istorie, de la unealta datand din epoca de piatra: “Vorbim despre homo sapiens, oameni la fel noi, cu aceeasi zestre genetica. Nu cunosteau metalele, dar din alte puncte de vedere erau mai “buni” decat noi: interactionau mai bine cu natura, se descurcau in orice conditii si stiau sa foloseasca tot ce gaseau in jur, in natura. Acesti stramosi ai nostri sunt cei care indrazneau sa se lupte cu mamutii avand doar sulite cu varf de piatra”, spune “romanistul” Marius Barbu, de la sectia Sarmizegetusa a muzeului devean. El si cu alt arheolog, Mihaela Ion, au refacut aici, in toamna lui 2008, o scena din epoca de piatra. Spre deliciul vizitatorilor, ei au explicat ca, la fel ca si femeia secolului XXl, nici cea din epoca de piatra nu stia sa faca ciorbe, dar din cu totul alte motive: nu aveau oale! Tot in jurul Magurii, arheologii au gasit si prima atestare a sosirii slavilor migratori in Ardeal, pe la 500-600 e.n. Sunt aici descoperiri si de la inceputul epocii bronzului, localizate pe cea mai inalta terasa a sitului, iar cultura Cotofeni este reprezentata de descoperiri realizate in zona poligonului. “In epoca bronzului au ajuns popoarele indo-europene, populatii care practicau cultul soarelui”, explica Angelica Balos. Descoperirile care dateaza din neolitic s-au facut pe camp “pentru ca ei preferau zonele mai joase. Tranzitia de la neolitic la epoca bronzului se observa si pe varful magurii. Apoi, pe cei din epoca a fierului, asa-zisii stramosi ai dacilor, ii gasim in descoperiri pe ceea ce noi numim terasa I”.

Descoperiri unicat
In acest an, arheologii au cercetat o parte a unui sit din prima epoca a fierului: un cimitir straniu, prima asemenea descoperire din Romania, descoperiri asemanatoare mai existand doar in tarile vecine, in Serbia si Ungaria, spune Angelica Balos: “Este vorba de un cimitir de 2.700-2.800 de ani vechime, pe care l-am cercetat in cinci sectiuni. In primele patru, am descoperit oase de la zece indivizi, atat copii, cat si femei si barbati adulti. O parte din acestea au fost deja analizate antropologic, urmeaza ca si pe cele descoperite acum sa le dam la analize, sa se vada daca au murit de moarte naturala sau au fost ucisi. Pe cele descoperite in anii anteriori se vad urme clare de cutit pe oase, lucru care inseamna o moarte violenta. Mai avem si varianta ca au ajutat la descarnare. Doar doua schelete au fost descoperite in pozitie anatomica naturala, in rest, craniile erau puse intre pietre cu grija, iar restul oaselor erau amestecate cu oase de animale. Sigur doua dintre animale erau caini sau lupi. In sectiunea din acest an, am gasit si resturile unui animal de talie mare, posibil o vaca, dar inca nu stim cate cranii, sigur insa unul este de copil. Fata de anii anteriori, aici, am gasit o alta situatie – craniile sunt puse unul langa altul, suprapuse, practic, mortii au fost imprastiati. Sunt si resturi de vase care au fost asezate unele intregi, altele deja sparte”. In necropola hallstattiana, adica din epoca fierului, din perioada 800 - 700 i.e.n., arheologii masoara, compara, fotografiaza, incercand sa afle ce schelete sunt depuse acolo, daca existau ritualuri de inmormantare, explica arheologul Mihaela Ion: “Ipoteza pe care se merge e ca, in acea epoca, oamenii, dupa ce mureau, erau lasati la soare sa se descarneze, sa putrezeasca pielea si carnea, apoi, ii puneau aici in groapa, asezau pietre peste ei, peste care, in timp, s-a acumulat pamant”. Un ritual sau mai multe, toate ciudate pentru omul crestin. Cert este ca, la un moment dat, acesti stramosi acordau mai multa importanta capului, din moment ce craniile sunt depuse cu grija, separat de “resturi”.

Atelierele dacice
In groapa mare, sapata adanc, la peste doi metri, taietura in sol arata arheologilor straturile succesive de pamant: “Avem in partea de sus chiar stratul vegetal, care tine 10-15 centimetri, dupa care avem un nivel de daramatura, o depunere post epoca dacica, dupa care urmeaza nivelul dacic, recunoscut dupa culoarea mai cenusie a pamantului in care apar si fragmente de ceramica. Avem apoi un nivel de depunere peste cel din epoca fierului, dupa care apare constructia tumulara, sub care am gasit mortii, constructie din bolovani cu aproximativ un metru inaltime”, spune Romica Pavel. Reconstituit, cimitirul din epoca fierului ar arata ca un tumul care se intinde pe zeci de metri lungime, cu o latime de doar doi metri. Locul, probabil, a fost in timp abandonat, peste el acumulandu-se pamant, asa ca alte civilizatii au folosit locul pentru cu totul altceva: arheologii cred ca, tot pe aceasta terasa a dealului, dacii aveau ateliere unde prelucrau fierul sau faceau ceramica, evidentiate de sapaturile facute anii trecuti. Si tot pe aceasta terasa, s-au descoperit pietre de la zidul care apara asezarea dacica, localizata pe terasa de mai sus, unde dacii si-au ridicat satul unde locuiau in casute din lemn, probabil cu acoperis din paie: “Pietrele din zid se vad bine, sunt destul de mari, dar nu cred ca zidul a fost foarte solid, dar era foarte bine construit si, cand s-a distrus, parte din pietre au cazut tot peste descoperirile de epoca dacica, dar de pe terasa inferioara, unde stim ca au avut atelierele”, explica Angelica Balos.

Dacii: asezari si fortificatii
Din cauza banilor veniti cu taraita, in ciuda sitului bogat, arheologii nu au decopertat inca nicio locuinta dacica, nu au datat nimic cu Carbon14, dar, din sapaturile de pana acum, si-au dat seama ca la un moment dat totul s-a distrus prin incendiere: “Stratul dacic este ars, dar nu stim cum s-a intamplat, exista mai multe ipoteze - si atunci se luptau nu doar cu adversarii externi, ci si intre ei, chiar si dupa unificare, pentru ca mai existau conflicte. Sau se poate ca aici, fiind zona de ateliere, sa fi existat, pur si simplu, incendieri accidentale, pentru ca in jurul unui cuptor exista multa flacara, sunt scantei care sar si, in general, acoperisurile erau din paie si se aprindeau foarte usor. De aceea, atelierele, in cele mai multe cazuri, sunt mai departe de locuintele din asezare, tocmai pentru a nu da foc caselor cand prelucrau metale sau ardeau ceramica. Si aici, valul fortificat este acolo, asezarea este in interior, iar atelierele, noi le-am gasit in exteriorul asezarii, mult mai departe de sat”, crede Romica Pavel. Si nu este singurul loc unde dacii au avut ziduri de aparare: Magura Uroiului este o excelenta fortareata naturala, sub forma unui triunghi, imposibil de asediat pe doua dintre laturi, care constituie de fapt abruptul de stanca: “Colegi de-ai mei, anterior, chiar pe la inceputul secolului XX, au semnalat ca acest deal a fost fortificat, dar nu a fost cercetat niciodata pana in anul 2006. S-au realizat doar prospectii aeriene de catre alti colegi de la Cluj si din Anglia, de la Universitatea din Glasgow. Se pare ca, pentru prima data, acest deal a fost fortificat de stramosii dacilor, in prima epoca a fierului, si apoi fortificatia a fost refacuta de daci, intarita cu piatra, lucru care se vede si pe materiale descoperite de noi”, explica Angelica Balos.

Pietrarii imperiului
Toata piatra folosita in zona, fie ca e vorba de unelte, constructii sau necropole, este rupta din andezitul magurii, o roca care se prelucreaza usor, nu este dura si nu are fisuri anarhice din cauza carora sa se crape la momentul prelucrarii. Doar ca stramosii foloseau cu totul alte metode fata de cele din carierele moderne, explica Romica Pavel: “In epoca preistorica, cea mai uzitata era folosirea focului - de obicei, incalzeau piatra si apoi aruncau apa peste ea. La contactul cu lichidul rece, piatra se fisura si se transforma in bolovani mai mici care puteau fi transportati mai usor. Plimbandu-ne pe langa partea de jos a magurii, am gasit blocuri de piatra pregatite pentru a fi desprinse si apoi abandonate de cei care foloseau o alta metoda – se practicau niste gropi in piatra, din loc in loc, in care bagau pene de lemn, peste care turnau apa, iar acestea se umflau si desprindeau piatra. Acestea sunt inca vizibile si azi pe teren, unde am gasit blocuri pe jumatate desprinse sau abandonate in cursul procesului de desprindere”. Dupa daci, a venit randul romanilor sa exploateze andezitul Magurii de la Uroi: “Romanii, cel putin aici, au cautat piatra de care aveau nevoie la construirea drumurilor, a castrelor, a oraselor sau la monumente si avem descoperiri in castrul de la Cigmau, la Micia si chiar la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Satul de pietrari era asezat si pe o parte si pe alta a magurii, pentru ca avem constructii destul de mari observate in zona, atat pe teritoriul Rapoltului, cat si al Uroiului, iar cimitirul roman a fost localizat cand a fost construit drumul catre groapa de gunoi”, spune Angelica Balos. In afara de cariera de aici, se mai exploata andezit de la Deva, din dealul Bejan si mai existau cariere de calcar in zona Hateg. Octavian Floca scrie: “Monumentele facute din aceasta piatra aveau un aspect placut datorita culorii rosii-brune a rocii. Lucrarile de exploatare, pe o scara mare, au atras un numar important de lucratori”. Cel putin catre Micia, sau Mintia de azi, piatra era apoi transportata cu plutele pe Mures.

Cusma Neamului
Uroi, Rapolt, Rapoltel, Bobalna - toate aceste sate sunt ridicate cu piatra smulsa din coasta Magurii si toate aceste exploatari au lasat urme adanci in fata stancii, tocita mai mult de oameni decat de coasa timpului. “La inceput, Magura arata diferit fata de ce este in momentul actual, tinand cont de exploatarile masive de piatra care s-au facut mai ales din epoca romana pana in vremea Habsburgilor si chiar in epoca moderna. De fapt, de aici nu se mai exploateaza piatra de 30-40 de ani, de cand a fost declarata rezervatie geologica. Probabil ca marginea magurii era mai aproape, unde exista acum grohotisul”, cred arheologii muzeului din Deva. Ei plaseaza cariera austriaca in partea aflata catre satul Uroi si cred ca muncitorii de atunci foloseau dinamita la exploatarea andezitului. Acum, dupa zeci de mii de ani de exploatare, piatra din Magura Uroiului pare sa-si fi gasit linistea - nu se mai aud nici ciocanele pietrarilor romani, nici bubuitul exploziilor de pe vremea austriecilor. Dar stramosi nu au folosit din magura doar andezitul - asezarea excelenta, atat ca punct de observatie, cat si ca fortificatie naturala deasupra unor campuri manoase de pe Lunca Muresului, a facut ca locul sa fie ravnit de multi. Coama magurii, folosita ca fortificatie impotriva “navalitorilor”, era mult mai importanta. Angelica Balos a si descoperit ca, dintr-o anumita pozitie, de pe platoul Luncanilor din Muntii Orastiei, dealul se vede perfect. S-au dat aici lupte grele, spun arheologii, incercand sa refaca o frantura din istoria petrecuta la poalele magurii - in epocile preistorice, pe vremea triburilor, trebuie sa fi fost episoade sangeroase pentru jafuri sau pentru a cuceri un pamant pe care oamenii de atunci puteau obtine recolte mai bogate. Unde mai pui, ca toti isi doreau o pozitie atat de avantajoasa, sa tina magura sub control. Dupa inchiderea gropii de gunoi, in vara acestui an, “Cusma Dacilor” isi recupereaza incet maretia de odinioara. In secolul XXl, pe varful magurii urca cel mai des parapantistii, care au gasit dealului o noua intrebuintare - cea de punct de lansare. Dealul Uroiului este singurul loc din tara de unde se poate decola, practic, in orice directie.

16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2561 utilizatori., 3 comentarii
<<< Pagina anterioara

Showroom economic:: Producatorii hunedoreni de alimente urca preturile

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010::Scris de Adrian Salagean

Primele pe lista majorarii preturilor, lactatele, ouale, carnea si paine; ca sa se aprovizioneze cu alimentele primare, hunedorenii vor trebui sa aloce intre 7 si 60 la suta in plus la bugetul cosnitei; aflati care este pretul alimentelor in Romania comparativ cu cel platit pentru ele de consumatorii din tarile dezvoltate.

[... detaliat]

Viata se scumpeste din nou. Pentru perioada urmatoare producatorii hunedoreni de alimente de stricta necesitate anunta scumpiri. Unele din acestea s-au si produs deja. Potrivit lui Radu Furdui, manager la Lori Alba Brad, firma din domeniul procesarii carnii, cu o exceptie, toate produsele s-au scumpit cu 7 la suta. “Cresterea TVA-ului plus o marja de siguranta ne-au obligat sa facem deja aceste scumpiri. Singurul produs pe care nu l-am scumpit si al carui pret il subventionam din considerente de marketing este pulpa de porc”, spune Radu Furdui. Sunt de asemenea ultimele zile in care ouale si carnea de pui se vand la preturi de vara. “Vom scumpi ouale din aceasta luna, dupa ce timp de cinci luni de zile vanzarea acestui produs a insemnat pentru companie o pierdere de 0,1 lei per bucata. La cumparator, pretul unui ou va ajunge in aceasta luna la 0,5 lei, ceea ce fata de pretul verii inseamna o scumpire de aproximativ 60 la suta. Datorita cresterii costurilor de productie pe perioda rece, vom majora si pretul carnii de pui intre o,5 si un leu per kilogram. Daca acum un pui grill mediu de doua kilograme costa 8,59 de lei, din aceasta luna pentru el se va plati peste 10 lei”, spune Alina State, administrator la AVIS 3000, companie producatoare de carne de pasare si oua. Mai scumpa cu 15-25 la suta va fi si painea, precum si produsele de panificatie. Potrivit lui George Frantu, manager la Boromir, scumpirile sunt dictate de cresterea abrupta a pretului graului pe piata mondiala, in conditiile in care Rusia a sistat exporturile. Pana de Craciun, hunedorenii vor cumpara si produsele lactate locale mai scump cu 15-25 la suta. “Nu mai exista subventie la lapte si sunt nevoit sa aplic aceste scumpiri la toate produsele”, a spus Sorin Riscuta, administrator la Sorilact Risculita, firma procesatoare de lapte.

Cumparam oua si lapte mai scump decat nemtii si suedezii
Conform datelor Eurostat, anul trecut, produsele alimentare s-au vandut in Romania la preturi echivalente cu 66% din preturile medii inregistrate la nivelul UE, insa procentele variaza semnificativ pe categorii de produse. Cele mai scumpe produse alimentare in Romania sunt ouale, laptele si branzeturile. Pretul la care se vand aceste produse reprezinta 92,9% din pretul mediu inregistrat in UE, Romania fiind mai scumpa decat Germania sau Suedia la acest capitol. Cea mai ieftina tara este Polonia (62,8% din media UE), iar cea mai scumpa Irlanda (137,2%). Bauturile non-alcoolice se vand la un pret echivalent cu 75,2% din media Uniunii, Romania fiind cea mai ieftina tara din UE. Cea mai scumpa tara este tot Irlanda (146,3%). Si bauturile alcoolice sunt foarte ieftine la noi, pretul reprezentand 70,1% din media UE. Carnea este cel mai ieftin aliment, se vinde la un pret echivalent cu 58,3% din cel mediu inregistrat in UE. Cea mai ieftina carne poate fi cumparata in Polonia (56,3% din media UE), iar cea mai scumpa in Danemarca (130,8%).Per total, Romania este a doua cea mai ieftina tara dintre toate cele 27 de tari membre in ceea ce priveste pretul produselor alimentare. Pe primul loc in clasament se afla Polonia cu un procent de 63,7%, iar pe locul trei Bulgaria cu 67,8%. Cele mai scumpe alimente sunt in Danemarca (138,5%).

Ieftin pentru altii
Pretul mai mic al alimentelor in Romania nu poate insa compensa nivelul jenant al salariului. In Romania, salariul mediu reprezinta doar 15-20% din cel mediu la nivelul UE, astfel ca ponderea cheltuielilor cu achizitia alimentelor in total cheltuieli de consum este foarte mare. Conform INS, romanii dau in medie 40% din venit pe mancare, procentul care in tarile civilizate nu depaseste 10-15%.

16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2072 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Showroom economic:: Saptamana economica

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010::Scris de Adrian Salagean

FISCALITATE
Retinerile suportate de angajat si angajator, respectiv contributii sociale si impozite, reprezentau anul trecut 43% din costul cu forta de munca, in urcare de la circa 41,5% in 2008. Romania are una din cele mai ridicate sarcini fiscale printre statele UE alaturi de Slovenia si Suedia. La nivel european, sarcina fiscala asupra costului fortei de munca era, in 2008, sub 30% in Malta, Irlanda, Luxemburg si Marea Britanie, depasea 45% in Franta, Germania si Ungaria si ajungea la 50% in Belgia.

[... detaliat]

SECHESTRU
Agentia de Administrare Fiscala (ANAF) a instituit sechestru asigurator asupra unor terenuri si instalatii care apartin companiei Rompetrol, dar si asupra participatiilor in filialele sale. Rafinaria Petromidia are catre statul roman o datorie de peste 570 de milioane de euro, acumulata inaintea privatizarii din anul 2001.

INVESTITII
Investitiile directe ale nerezidentilor au scazut cu 36% in primele sapte luni ale anului la 1,9 miliarde euro, de la 2,9 miliarde euro in perioada similara a anului precedent, potrivit datelor BNR.

INFLATIE
Preturile de consum au crescut usor, cu 0,23%, in august fata de iulie, iar rata anuala a inflatiei a urcat la 7,58%, cel mai ridicat nivel al ultimilor doi ani, reiese din datele Institutului National de Statistica (INS). Un nivel mai ridicat al inflatiei a fost inregistrat in august 2008, cand preturile au raportat o crestere anuala de 8,02%.

PREJUDICIU
Garda Financiara a descoperit in primele opt luni ale anului, ca urmare a activitatii de monitorizare a achizitiilor intracomunitare, prejudicii aduse bugetului de stat, prin sustragerea de la plata TVA, in valoare de 189,4 milioane de lei, potrivit ANAF. Comparativ cu anul 2009, prejudiciul constatat de comisarii Garzii Financiare este, in primele 8 luni din 2010, in medie lunara, in crestere cu 254%.

DEFICIT
Deficitul contului curent al balantei de plati s-a plasat in primele sapte luni la 3,79 miliarde euro, in crestere cu 38,5% fata de perioada similara a anului trecut, influenta determinanta avand-o balanta transferurilor curente, care a consemnat un sold mai mic cu 32% fata de ianuarie - iulie 2009.

Circa 2000 de proprietari de terenuri expropiate pentru autostrada
asteapta despagubiri de la stat

Lucrarile ce tin de dezmembrare, intabulare, parcelare, sau emitere de titluri in cazul autostrazii hunedorene sunt aproape gata. Peste 2000 de proprietari hunedoreni expropiati asteapta despagubirile de la stat. Potrivit lui Lucian Dragomir, director la Oficiul judetean de Cadastru si Publicitate Imobiliara Hunedoara, tronsonul de autostrada care va trece prin judetul Hunedoara, intre Branisca si Orastie afecteaza noua localitati, Branisca, Ilia, Gurasada, Dobra, Soimus, Harau, Simeria, Geoagiu, Turdas si Orastia.
“In afara de Ilia, unde inscrisurile sunt realizate in proportie de 80 la suta, in toate celelalte zone documentatia necesara demararii constructiei este finalizata”, a precizat Lucian Dragomir. Suprafata totala pe care o va ocupa autostrada in judetul Hunedoara este de 471 de hectare. Potrivit sursei citate, circa 2.300 de proprietari asteapta ca odata cu inceperea lucrarilor la tronsonul de autostrada Deva-Orastie, sa obtina si despagubirile pentru terenul luat in vederea amenajarii arterei de circulatie. Se apreciaza ca valoarea despagubirilor este intre 0,6 si 21,5 euro/mp in functie de categoria terenului de intravilan sau extravilan, cu sau fara constructii.

A avut, in 2009, salariu de trei milioane de euro
Cel mai bine platit avocat din Romania, a avut un venit oficial in 2009 de aproximativ 3 milioane de euro (12,27 milioane lei), adica aproximativ un sfert de milion de euro lunar, potrivit ANAF, care, insa, nu-i poate dezvalui identitatea conform legii. El lucreaza pentru firma de avocatura bucuresteana care anul trecut a avut incasari de 27,8 miioane de euro, din care 22,7 milioane, banii care au intrat propiu-zis in contul firmei, restul fiind incasati de firmele colaboratoare.

16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1948 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Realitatea Hunedoreana:: Judetul devine cel mai mare producator de bisturie high-tech

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010::Scris de Laura Oana

O fabrica din Orastie, recunoscuta pentru produsele din mase plastice, si o societate americana detinuta de un hunedorean au demarat colaborarea pentru productia de bisturie high-tech in Romania. Deocamdata, un “business” de 1,5 milioane de euro, 150 de locuri de munca, iar acesta este doar inceputul pentru ca omul de afaceri american vrea sa construiasca intre Deva si Hunedoara cea mai mare fabrica de aparatura medicala din Europa.

[... detaliat]

Fabrica de la Orastie va produce cele mai avansate bisturie din lume, cele care functioneaza cu radio frecventa, in trei variante: “Avem aici fabrica care face cele mai avansate bisturie cu radio frecventa din lume. Sunt un model chiar mai nou decat ceea ce producem in prezent in Statele Unite, vom face aici trei tipuri de bisturie, toate in premiera, sunt cele mai avansate tehnologii de gen din lume. Avem si produse pe care partial o sa le asamblam aici si apoi le trimitem la fabricile noastre din Statele Unite. Un bisturiu ca cele care vor fi produse aici costa 27,50 dolari, dar are multe avantaje, in principiu inlocuieste multe alte piese si este un produs “mai multe in unul”, explica inginerul Ioan Cosmescu, investatorul acestor instrumente si proprietarul IC Medical, compania care produce instrumentele medicale si care este unul dintre cei mai renumiti producatori de aparatura electro-chirurgicala la nivel mondial. Pentru demararea productiei in halele din Orastie, compania americana a incheiat un contract cu Chimica Orastie: “Este prima fabrica de acest gen din Europa si, de fapt, nici nu va fi alta in alta tara. In contractul de colaborare definit cu IC Medical, noi suntem furnizorul de componente de plastic, mai multe bucati care vor fi asamblate in hala inaugurata acum. Noi am dezvoltat si matritele pentru aceste componente, noi facem partea de injectie, apoi ei asambleaza”, declara Remus August Bolba, general manager Chimica Orastie. Conducerea unitatii spera chiar sa extinda afacerea in viitor “in alte domenii de bussines”.

Deva, pe harta medicala
Fondatorul companiei, IC Medical, Ioan Cosmescu este hunedorean, a plecat din Romania si, in 1983, s-a stabilit in SUA. Pentru a deschide fabrica din Orastie, a inchis una din China “...pentru ca acolo nu erau lucruri de calitate, desi am incercat sa rezolvam situatia in mai multe randuri. Am deschis aici pentru ca eu sunt in zona cea mai mare parte din timp, pot sa lucrez cu oamenii mult mai bine. Vreau sa-i multumesc in primul rand primarului de la Deva fara care nu as fi fost astazi aici, care a fost la mine in America si m-a convins sa vin inapoi in tara. Investitia de la Orastie este doar inceputul, pentru ca, la Deva, va fi cea mai mare fabrica de aparatura medicala din Europa, o fabrica completa de la A la Z. Deocamdata, facem doar produse de unica folosinta, insa vrem sa fabricam in Romania si aparatura electronica. Facem produse pentru Europa, pentru Rusia, intreaga Africa si Orientul Mijlociu”. Primarul Devei, Mircia Muntean spune ca demararea constructiei fabricii mai mari dintre Deva si Hunedoara va fi facuta in primavara anului viitor: “Investitia a inceput la Orastie pentru ca aici a gasit specialisti pentru a face aparatul - mama, adica matricea. Fabrica de la Deva se va intinde pe 12 hectare si, din cate am discutat, cred ca investitia finala va crea 5.600 de locuri de munca in tara. E o mare reusita si o mare speranta pentru cei care astazi isi doresc un loc de munca sigur si nu in lohn pentru ca in aceste fabrici nu doar se asambleaza, se face si partea de logistica”, declara edilul.

Bisturiele minune
Toate tipurile de bisturiu produse sunt, de fapt, chiar inventiile inginerului Ioan Cosmescu: “ Este greu sa va spun cum mi-a venit ideea, cred ca din necesitate. Eu am mai multe inventii si majoritatea sunt puse in practica, alte urmeaza sa fie, sunt si aparate electronice”. Deocamdata, niciun spital din Romania nu are contract cu compania americana, dar bisturiile high-tech sunt folosite in sectia de chirurgie a Spitalului Judetean de Urgenta Deva pentru ca Ioan Cosmescu a oferit cateva exemplare chirurgului Marius Blendea: “Sectia chirurgie a Spitalului din Deva este singura din tara care a beneficiat si a folosit acest aparat la mai multe operatii”. Seful sectiei spune ca, in principiu, marele beneficiu al bisturiului cu radio-frecventa este ca acesta absoarbe fumul produs in timpul unei operatii, fum care este de fapt bioxidul de carbon care se produce in moment electrocoagularii: “Aparatul are mai multe avantaje chiar si pentru echipa de cadre medicale care nu mai inhaleaza bioxidul de carbon, se mareste vizibilitatea in timpul operatiilor de chirurgie laparoscopica, pentru pacient scade timpul intervedntiei medicale, scade temperatura locala si implicit riscul de incidente care pot aparea dupa chirurgia cu electrocauterul”, explica medicul Marius Blendea. Cu toate beneficiile, directorul fabricii, Monica Stef, directorul noii fabrici din Orastie spune ca a fost extrem de dificil sa puna afacerea pe picioare: “Este foarte greu sa demarezi o investitie in Romania, te lovesti de multe greutati si statul nu le inlesneste cu nimic demersul investitorilor. Doar pentru intocmirea documentele pentru angajare sunt extrem de multe demersuri si ai impresia ca efectiv statul nu vrea ca oamenii sa lucreze. Nu cred ca un investitor strain reuseste sa se descurce fara ajutor”. Potrivit oamenilor de afaceri, aceasta investitie va pune cele doua municipii – Deva si Orastie – pe harta medicala a lumii.

16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2527 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Interviu:: “Rãdãcina rãului e în 1990”

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010::Scris de Ciprian Iancu

In 1992, dupa ce si-a dat seama ca Romania devine o tara incapabila sa-si stabileasca un sistem corect de valori, a plecat din tara. Era deja doctor in matematica si conferentiar la universitatea din Timisoara. Taximetristii ii radeau in nas cand le spunea cat castiga. Avea un salariu mult mai mic decat al femeii de serviciu de la CFR. De aproape 20 de ani este profesor la Universitatea din Kuweit, an de an se intoarce acasa, in vacanta, si gaseste o Romanie din ce in ce mai greu de readus pe drumul cel bun. Se numeste Marian Deaconescu, are 54 de ani, este devean, si are de gand “peste vreo 10 ani” sa se intoarca definitiv in orasul natal.A vazut, din afara tarii, incotro a apucat-o Romania si ne-a expus si noua o mica parte din amalgamul de revolta si resemnare care-i ocupa sufletul atunci cand vine vorba de tara lui si a noastra.

[... detaliat]

Care a fost declicul care v-a determinat sa plecati?
Decizia era luata, dar mi-a pierit orice bruma de regret in momentul in care prorectorul cu economicele pe Universitatea din Timisoara a facut un gest greu de suportat. Cum eu le faceam participantilor la o mare conferinta de matematica, 100 de insi, cafea la un cazan,
s-a legat de curentul pe care-l consumam cu acel cazan. Desigur, ei (Universitatea – n.red.) nu pusesera niciun ban. Mi-au oferit doar sala, tabla si creta. Mi-a facut un scandal monstru, dupa ce eu le bagasem 5000 de dolari in visterie si vreo 2800 de franci elvetieni. Atunci am plecat fara niciun fel de regrete. Mi s-au disipat vazand ca se duce totul de-a berbeleacul: invatamant prost, lume dezinteresata... Cauzele sunt multiple. Nu mai aveam studenti, la mate, la Timisoara. Nu mai aveai cu cine face scoala. Asa e si acum. Imi spun colegii ca preocuparea lor majora este cum sa mai scoata din cursuri, cat sa mai scoata, ca sa le faca mai usoare, pentru ca studentii nu mai fac fata. Pe scurt, se face acum la masterat cam ce faceam noi in primii doi ani de facultate. Si-atunci mie mi se punea problema cam asa: lucrez cu loaze pe-aici, sau lucrez cu loaze pe-afara? Prefer sa lucrez cu loaze si sa iau un salariu mai bun. In plus, sotia mea era somera, aveam doi copii mici. Eu, in 1992, aveam un salariu de exact 15.000 de lei. Un singur drum cu taxiul costa 500 de lei. Imi radea in nas soferul de taxi. Asta cred ca spune totul. Mi-a fost relativ usor sa ma hotarasc pentru ca nu mai exista speranta.

Daca spuneti ca deja din 1992 nu mai exista speranta, ce spuneti de 2010?
Lumea indura greutatile cu zambetul pe buze, daca are speranta. Asa s-a construit comunismul, cu mare usurinta, cu sprijinul clar al populatiei. Dupa foametea din 1947 -1948, din anii ‘50 populatia vedea ca, de la o zi la alta, e mai bine. Doar taranii au opus rezistenta.

Spuneti ca tot noi suntem de vina ca-i avem pe astia ce ne chinuie acum?
Radacina raului nu e in 2009, nu e in 2004, nu e in 1999. Radacina raului e in 1990 si se numeste “Duminica orbului”. Pe de alta parte, acest rau nu putea fi evitat, pentru ca Opozitia era absolut sporadica. O mana de oameni mai cultivati, mai cititi, cu studii superioare, mai credea ca aia ar fi varianta corecta. Intr-adevar, daca am fi luat-o pe alt drum, poate ca am fi ajuns altundeva. POATE, nu sunt sigur, pentru ca in Romania a domnit intotdeauna coruptia. Cei care cred ca perioada interbelica ar fi un “varf “ar face bine sa mai citeasca un pic istoria. Sa o mai citeasca si pe cea de la 1875. Sa se mai duca si la Bratieni si la Catargiu si or sa vada ca de fapt asa fost intotdeauna.

In rezolvarea unei probleme de matematica, daca undeva ai gresit, te poti intoarce si poti repara greseala care te-a dus spre o rezolvare gresita...
Istoria e traita si matematica e o stiinta. Punctul de ruptura a fost in ‘90 si a fost o disolutie a autoritatii. Cand i-ati vazut pe Emil Bobu, pe fostul prim ministru, niste tantalai cu functii, inculti, imediat a fost o ruptura si a disparut respectul fata de autoritate si asta ne costa si-n ziua de astazi. Institutiile pur si simplu nu mai beneficiaza de incredere, pentru ca lumea a vazut cine le-a condus. Si azi sunt ministri care, la televizor, propun ca lumea sa-si adune bonurile fiscale si se va calcula un procent de deducere. Iti trebuie o populatie ca a Romaniei care sa numere bonurile alea. Niste aberatii la fel de grave ca cea a lui Geaona, care-i promitea fiecarui capsunar intors acasa 20.000 de euro. Avem niste oameni politici complet iresponsabili, fara caracter si o leaca, hai sa le zic, deprofesionalizati.

Spuneati ca-n 1992 nu mai exista nicio speranta. Acum suntem la “minus” sperante?
Eu nu vad o iesire din marasm si nu ma refer la un marasm economic. Din punct de vedere economic Romania este exact acolo unde merita. Nu poti consuma mai mult decat produci. Noi avem o productivitate a muncii probabil insignifianta in comparatie cu Croatia, care nu e nici macar stat membru al Uniunii Europene. In conditiile astea, de unde? Problema noastra e mai adanca, nu tine de economie: pur si simplu nu avem caractere la conducere. Caracterele nu sunt lasate sa intre in sistem pentru ca le doboara aranjamentele. Se tot iveste intrebarea: unde ne sunt oamenii? Toata lumea stie ca ei exista, toata lumea stie ca sunt oameni care nu iau si nu dau mita, dar ei nu pot patrunde pentru ca se strica confreria intru ticalosie.

Atunci suntem condamnati?
Daca mergem la fel, daca domnia legii nu se instituie odata... Daca nu punem legi foarte dure, de exemplu, daca prinzi un judecator ca ia mita, acela sa fie inchis pe viata, 20 de ani pentru un ministru care ia mita, 10 ani pentru un parlamentar care ia mita. Pedepse dure pentru datul si luatul de mita.... Cred ca cu vreo 30 de condamnari am putea face ordine.

Cat v-a luat sa va adaptati in Kuweit?
Un semestru. Cu cursurile au fost mici probleme. Acolo e un fel de Texas modern. Iar cu binele se obisnuieste repede oricine. Nu e o problema intr-un sistem care merge bine.
Am ramas, totusi, cetatean roman, as vrea sa ma reintorc aici, dupa
ce-mi termin misiunea la catedra.

Ce v-ar face sa va intoarceti maine in tara?
Nimic. Nici daca mi s-ar propune sa devin ministru al invatamantului n-as reveni. Dar nu-mi propune nimeni asta oricum (rade).
Vin in fiecare an in concediu in Romania. Ma-ngrop la pescuit pe malul Muresului si cu prietenul meu Iulian Boca fac 10 zile de mers pe munte. Pasionat de fotografie. Am un cerc de prieteni aici, cu care ma simt bine.

Ce va socheaza de fiecare data cand coborati din avion?
Nu ma mai socheaza nimic, pentru ca in Romania te poti astepta chiar la orice. Nu mai pot fi socat cu usurinta.

Nici la modul placut nu va impresioneaza ceva anume?
Ce-ar putea sa ma impresioneze? Faptul ca un oras atat de mic ca Deva are cate-un mall in fiecare cartier? As vrea ca Romania sa fie prima tara din Europa care sa dea o lege a impotriva acestoror PET-uri...
Daca sunt intristat de ceva este ca Romania este una dintre cele mai urate murdare care exista in Europa. A devenit o lada de gunoi. Pe langa faptul ca devine pe zi ce trece tot mai urata pentru ca se construieste alandala, fara niciun fel de stil. Responsabilitatea o poarta acesti tipi mituibili. Este cumplit cum arata satele si orasele noastre.

Ce le spuneti strainilor cu care intrati in contact cand va intreaba cum e in Romania?
Nu te-ntreaba nimeni nimic de Romania. Studentii mei ma intreaba de unde vin. Ei intreaba doar unde-i Romania. E un reflex al educatiei de tip anglo-american. Englezul nu simte nevoia de a invata nicio limba straina. Ne este inferior din punctul asta de vedere. Americanului, care e intr-un fel de autism geografic, nu-i pasa ce se-ntampla, are el vita lui de hranit, razboaiele lui de purtat. Astia nu stiu geografia, nu simt nevoia. Dar eu nu am inteles complexul asta de inferioritate. “De ce anume nu stie ca Budapesta nu e capitala Romaniei”. Pe un roman il racaie treaba asta. Ar trebui doar sa te simti supesrior. Romanul citeste intotdeauna invers. Noua generatie de “inteligenti” a pus gaz peste focul asta, a adancit complexele astea, tot pomenindu-ti cat esti tu de incult. Stai bai, tata, ca americanul de rand este de 10 ori mai incult decat romanul de rand, asta ti-o garantez.Una peste alta, definitia Romaniei este “O, tara trista plina de humor” (George Bacovia – poezia “Cu voi” – 1930 – n.red.)

Planuri pentru “mai incolo”?
La 60 de ani mi-am pus sabia-n cui, ma retrag la vatra, ca vechii legionari roman: dupa ce terminau razboiul, li se dadea un petec de pamant.
De fapt si eu ma consider un mercenar, fara discutie. Fac educatie pe bani. Statul nostru ori nu are bani sa ma plateasca, ori nu are nevoie de oameni ca mine. De fapt, e clar ca nu are nevoie de oameni ca mine. “Osteni” pe care eu sa-i antrenez nu prea exista.

Ca roman plecat de multa vreme in strainatate, v-ati simtit sau nu ofensat de declaratia lui Traian Basescu referitoare la medici si ceilalti intelectuali care nu au decat sa plece sa munceasca peste hotare?
Nici pomeneala. Eu sunt un om realist, iar daca cineva-mi spune cinstit ca n-are bani sa ma plateasca nu ma deranjeaza. Eu de ce am plecat? Aveam salariu de 15.000 de lei conferentiar universitar, iar femeia de servici de la CFR avea salariul aproape dublu. Eu
n-aveam nimic cu dansa, dar ma intrebam de ce am eu jumatate din salariul femeii de servici de la CFR. De ce? Asa ca pe vremea aceea tot atat de slab era salariul, atata doar ca nimeni nu ne spunea ca nu sunt bani. Asta-i singura diferenta. Ca atare, iti iei lumea-n cap si te duci. Daca Basescu ar fi avut bani si mi-ar fi spus asta, atunci mi-ar fi devenit dusman personal.
Intre 1992 si 2010 credeti c-ar mai fi putut exista vreun punct in care lucrurile sa se indrepte pe directia corecta?
Nu, cata vreme nu reformezi moral, nici vorba! Toata tarasenia a inceput cu un furt pe scara mare.
Criza asta economica ar putea fi un nou inceput?Criza asta economica se va acutiza odata cu razboiul care vine cu Iranul. Ala ne va arunca pe toti intr-o criza din care nu vom mai iesi vreo 10 ani. Daca ei fac greseala asta, Iranul va bloca stramtoarea Urmuz prin care trece 70 la suta din petrolul lumii, petrolul se va scumpi de 3-4 ori si asta va omori totul. Si nu-ti mai pasa daca e vorba de Basescu, de Kim Ir Sen. Asta ne cam asteapta. Mizele din politica romaneasca mi se par chiar si acum de-a dreptul derizorii. Noi suntem intr-o galeata... Ar trebui un guvern de uniune nationala. Desi ei latra sa dea jos guvernul, ei nu vor sa intre la guvernare. Numai fraierii pot sa creada tot circul asta mediatic.

16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2434 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Reportaj:: Cetatea Devei este mai mult inchisa

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010::Scris de Ciprian Iancu

Principalul obiectiv turistic al Devei se transforma anevoios in unul de talie europeana, asa cum ar dori edilii Devei. Lucrarile de reabilitare a Cetatii Devei au inceput in 2007 si se vor termina cel mai curand peste trei ani. Intre timp, turistii trebuie sa se multumeasca doar cu o plimbare cu “monoliner-ul” (caruia localnicii ii spun telecabina, desi e vorba de un ascensor pe sine) si cu admiratul privelistii spectaculoase pe care o ofera locul.

[... detaliat]

Calatoria de trei minute
Odata ajuns in parcarea de la poalele Dealului Cetatii, cel mai probabil nu observi “aleea gimnastelor”, busturi ale celor mai titrate campioane care s-au pregatit in baza sportiva din apropiere, pentru ca sunt aliniate pe o margine a platoului. Statia inferioara a “telecabinei” te atrage automat, asa incat aproape ca nu-ti dai seama cand casierita iti cere scurt 10 lei pentru un loc in ascensorul ce se plimba in sus si in jos pe un plan inclinat. Scoti banii, dupa care abia astepti sa se mai adune cativa clienti, ca sa nu fii chiar singur intr-un monoliner in care incap lejer 10 persoane. Ascensorul se pune lent in miscare, dupa care incepe sa trepideze usor pe sine. Dupa vreo 50 de metri, panta devine si mai inclinata, iar senzatia si mai “tare”. Cu fiecare metru, in fata ti se dezvaluie mai bine Lunca Muresului, iar in dreapta, printre copaci, se vad din ce in ce mai multe blocuri ale Devei. Cele trei minute ale calatoriei trec repede, dar iti solicita din plin memoria vizuala.

Plimbare doar pentru priveliste
La statia de sus a telecabinei te intampina un paznic intre doua varste care-ti raspunde politicos la salut. Imediat, pe dreapta, dintr-un chiosc cu multe kitsch-uri se aude muzica. Noroc ca nu e vorba de manele, ci de un post de radio obisnuit. Daca ti se face sete sus, ghinion, pentru ca trebuie sa platesti aproape dublu pe o sticla de suc fata de cat ai fi platit jos, in oras. Dintre putinele suveniruri de bun gust ies in evidenta doar cateva tricouri cu profilul Cetatii Devei care, probabil, se va sterge dupa prima spalare.
In fata chioscului, doua banci obisnuite, probabil aduse de undeva de prin oras, doua masute mici din plastic de genul celor de pe Litoral si o umbrela mare iti ofera loc pentru repaos. La 10 metri pe alee mai in sus, doua panouri cu informatii despre cetate, dintre care unul spart, marcheaza parca locul in care se afla zona special amenajata pentru turisti. Langa panouri un sir de scari din lemn, cu balustrade solide, incepe sa urce spre incinta centrala a cetatii (numita tehnic – “incinta l”). Scarile sunt insa doar pentru muncitorii care lucreaza la reabilitarea incintei. Cum nu e nici urma de muncitor in zona, capatul scarilor e inchis de doua usi prinse cu un lacat. Nu-ti ramane decat sa-ti continui plimbarea, pe cararea de langa zidul sudic al incintei secundare, si sa admiri oraselul ce ti se asterne la mai bine de 150 de metri sub picioare.

Istoria si legendele cetatii
Cetatea Devei a fost ridicata pe o asezare antica, la inceputul secolului al Xlll-lea. Mai tarziu, Ioan (Iancu) de Hunedoara a transformat-o in castel nobiliar. Cetatea a avut de infruntat numeroase asedii, mai ales pe parcursul invaziilor otomane in Transilvania. La 1848 a fost folosita ca sediu al trupelor imperiale ce au inabusit revolutia maghiara, iar in 1849 a sarit in aer in urma unei deflagratii produse in magazia cu praf de pusca.
Dintre povestile care s-au tesut in jurul cetatii, iese in evidenta legenda mesterului Kelemen (varianta din folclorul maghiar a legendei mesterului Manole). Singura diferenta importanta intre cele doua povesti este ca mesterul Kelemen nu si-a zidit sotia de vie pentru ca zidurile sa nu se mai tot prabuseasca peste noapte, ci a ars-o, iar cenusa ei a fost amestecata in mortarul cu care s-au lipit pietrele.Alta poveste spune ca cetatea ar fi fost ridicata de mai multi pitici, care locuiau in alta parte si treceau sa o vada doar o data la sapte ani. Ea ar fi fost ocupata de un balaur pe care doar un voinic chemat in ajutor de pitici a reusit sa-l rapuna. Cetatea Devei este inclusa si in legenda celor trei zane care s-ar fi luat la intrecere sa ridice cel mai frumos castel (la Hunedoara, Uroi si Deva), iar, din invidie, cea de pe Uroi ar fi aruncat spre cea de la Hunedoara cu un palos mare, fara sa o nimereasca, dar reusind sa taie cu totul varful unui munte semet – Retezatul.

Lucrari cu durata prelungita
Cetatea Devei are trei incinte, numerotate dinspre centru spre exterior. Portile cetatii sunt numerotate invers. Reabilitarea incintei principale (incinta l) a inceput in 2007. Se dorea ca lucrarile sa fie deja gata, dar ele vor mai dura cel putin un an.

Inceputul, din resurse proprii
Proiectul initial prevedea, pe langa refacerea si consolidarea zidurilor, si amenajarea unei sali de conferinte, a unei librarii si a unei cafenele. Fiind vorba de un monument istoric situat in arealul unui monument al naturii (dealul cetatii are acest statut) complicatiile nu au intarziat sa apara. Ministerul Culturii s-a opus cand a venit vorba de sala de conferinte si de librarie. Doar cafeneaua ar mai avea o sansa si zona de belvedere. Valoarea totala a lucrarilor necesare pentru incinta l se ridica la 25 de milioane de lei, suma pe care Primaria Deva isi propusese sa o asigure in principal dintr-un credit bancar. Pana la urma, Primaria a mai reusit sa se imprumute doar cu 2 milioane, o treime din suma totala necesara doar pentru lucrarile efectuate in regim de urgenta. “La intarzierea lucrarilor de la incinta l a mai contribuit si descarcarea arheologica. O buna bucata de timp muncitorii nu puteau face nimic pana nu-si terminau treaba arheologii. Asa se face ca pentru finalizarea interventiei de urgenta am fost nevoiti sa fixam un nou termen, iulie 2011”, spune Gheorghe Sofron, consilier superior in cadrul Biroului de Investitii al Primariei Deva.

Restul, pe bani europeni
Pentru celelalte doua incinte, sunt necesare 9 milioane de euro, iar Primaria Deva a obtinut o finantare europeana de aproximativ 6,5 milioane de euro. Proiectul prevede, pe langa restaurarea zidurilor, cailor de acces si a celor doua porti, si amenajarea unor spatii de expozitie la portile l si ll precum si in sala altileristilor, sisteme moderne de iluminat precum si prelungirea unei strazi a orasului pana aproape de prima poarta a intregului obiectiv medieval. Aceasta parte a intregului proiect de reabilitare se afla acum in procedura de achizitii publice. Durata proiectului cu finantare europeana este de 30 de luni.

16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1904 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Devoratorul de gazete:: Rasu' lumii

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010::Scris de Chioru’ Corectoru’

Cu fiecare saptamana (de zile?) ce trece, constat ca greselile se inmultesc, iar pagina mea nu-si schimba dimensiunile, deci trebuie sa ma limitez la a critica 15-20 de greseli pe saptamana, ceea ce mi se pare foarte putin. Stiti peste cate “atrocitati” dau saptamanal? Nu cred ca vreti sa stiti! Dar cititi mai departe si va veti face o idee.

[... detaliat]

Glasul Hunedoarei de luni ne spune despre Adrian Paunescu ca este de blamat pentru ca, de cand nu mai are niciun interes politic, nu mai participa la Serbarile de la Tebea: “de cand nu mai are interes politic ignora acesta comemorare”. Doua cuvinte, doua greseli, daca nu luam in calcul virgula care lipseste de aici.

Tot din Glasul Hunedoarei aflam ca Alina Sorescu si Alexandru Ciucu s-au casatorit in “wee-kend”. Inca o stire neinteresanta, bineinteles. Dar pe langa asta, autorul repeta informatia, ca sa fie sigur ca bagam la cap. Astfel, titlul spune “Alina Sorescu si Alexandru Ciucu s-au casatorit in weekend”, apoi avem un subtitlu care spune cam acelasi lucru: “Cantareata Alina Sorescu si omul de afaceri Alexandru Ciucu s-au casatorit in wee-kend, au informat cei doi”. Ceva nu-i in regula cu fraza de mai sus, dar nu mai insist, ca sa nu ma injurati.

Catalin Riscuta, de la Glasul Hunedoarei, scrie ca la Tebea au venit doar “cativa politicieni de la Bucuresti, reprezentanti ai autoritatilor judetene si locale, reprezentantii instititiilor publice” etc. Credeam ca toata lumea stie ca pluralul substantivului “institutie” este “institutii”, nu “instititii”. Uite ca m-am inselat!

“In Primaria Ilia este un dute-vino continuu”, ne spune Irina Nastase, in Glasul Hunedoarei. S-o fi gandit ziarista ca e suficienta o cratima in constructia de mai sus, asa ca a scris “dute”. Ce mi-e “dute”, ce mi-e “du-te”?!

Stiu ca de cativa ani se tot vorbeste despre conurbatia Corvina, care ar urma sa cuprinda municipiile Deva, Hunedoara si orasele din jurul acestora. Totusi, Deva si Hunedoara inca sunt doua orase distincte, asa ca Petronela Tamas, de la Glasul Hunedoarei, a gresit cand a scris ca “peste 5.400 de spectatori au «savurat» filmele romanesti, in salile de cinematograf din municipiul Hunedoara si Deva”. Corect este “din municipiile Hunedoara si Deva”.

Ne intoarcem la Irina Nastase, de la Glasul Hunedoarei, ca sa subliniem urmatoarea greseala: “Actuala criza economica situaza judetul Hunedoara in topul primelor zece judete [...]”. A situa, situeaza. N-a zis nimeni ca limba romana ar fi usoara!

Pentru Irina Nastase, de la Glasul Hunedoarei, o informatie pretioasa: cuvantul “imobilele” se desparte asa: i-mo-bi-le-le, nicidecum im-obilele.

Pe prima pagina a Ziarului Hunedoreanului, am gasit urmatorul supratitlu: “Amandoi soferii cu cate o «buba»”. Cred ca George Vasiliu ar fi vrut sa scrie “Ambii soferi cu cate o «buba», dar si-a dorit sa se exprime pe intelesul tuturor... tuturor celor care nu au prea dat pe la scoala, decat in pauze. Pacat.

Tot pe prima pagina a Ziarului Hunedoreanului am citit o stire cu titlul: “Bloc lasat fara telefon”. Primul lucru la care m-am gandit a fost ca voi citi despre un bloc cu un singur post telefonic sau cu un telefon public care a fost deranjat, furat sau ceva de genul acesta. Cand colo, era vorba despre “mai multi locatari ai unui bloc din Hunedoara”, care s-au trezit ca nu mai pot folosi telefoanele fixe dupa ce un adolescent a furat aproximativ 40 de metri de cablu. Va sa zica, nu au mai putut folosi telefoanele, nu telefonul.

Mai departe, ni se spune: “tanarul, de 17 ani din localitate, a fost surprins de oamenii legii [...]”. Oare ce o fi vrut sa zica autorul atunci cand a scris “de 17 ani din localitate”? Mai mult ca sigur, a uitat o virgula acasa.

In acelasi calup de stiri din Ziarul Hunedoreanului am gasit urmatoarea formulare: “intentia statului de a impozita angajatorul pentru orice bonificatie mai mare de suma mentionata”. “Mai mare de” sau “mai mare decat”? Daca in loc de “suma mentionata” ar fi fost chiar suma mentionata, adica 150 de lei, era corect “orice suma mai mare de 150 de lei”, altfel, autorul trebuia sa scrie “mai mare decat suma mentionata”.

Luana Giuhat, cea care se ocupa de chestiile multe si marunte care apar in Ziarul Hunedoreanului, a scris (daca o fi scris ea, daca nu, o rog sa accepte scuzele mele): “A sunat la redactie Margareta [...]: «Locuitorii proaspatului cartier din prelungirea Zavoi, vor sa stie de ce biserica apartin si de ce preot”.
E foarte clar ca daca doamna Margareta a sunat, textul a fost scris de catre responsabilul cu rubrica-cacofonica a cititorului din ZHD. Iar cand spun ca textul a fost scris de un om din redactia ziarului, ma refer la faptul ca si greseala din textul de mai sus ii apartine tot acestuia. Daca inca nu-i clar, intre subiect si predicat apare o virgula care nu are ce cauta acolo.

Raspunsul la intrebarea doamnei Margareta il da purtatorul de cuvant al Episcopiei. Acesta ne spune, printre altele: “Preotul care slujea inainte in biserica este acum potopop”. Potopop? Potop-pop? Gura pacatosului adevar graieste sau e o greseala de transcriere?

Ramanem la Ziarul Hunedoreanului. O alta editie, o alta prima pagina, alta exprimare gresita: “Oficialii din Educatie cred ca joaca cu noile papusi ii vor invata pe copii sa nu discrimineze cand vor fi mari persoanele cu dizabilitati”. Andreea Samoila trebuia fie sa puna niste virgule acolo unde acestea “se cereau” (“sa nu discrimineze, cand vor fi mari, persoanele cu dizabilitati”), fie sa intoarca putin fraza (“sa nu discrimineze persoanele cu dizabilitati, atunci cand vor fi mari”). Simplu, nu-i asa? Ce sa le fac eu ziaristilor, daca prefera sa invete vazandu-si greselile in REPLICA? Asta e placerea lor, nu ma pot opune!

Va era dor de Amarildo Szekely, de la Servus Hunedoara? Dar de greselile lui? Indiferent care ar fi raspunsul vostru, eu va arat prima parte a unui text semnat de el: “Pustii antrenati, la centrul de copii si juniori de la FC Hunedoara de Florea Vaetus, Florin Dubinciuc, Daniel Haidiner si Claudiu Toader il asteptau, cu nerabdare pe fostul jucator al Corvinului din urma cu vreo 30 de ani, Ioan Andone, pentru a primi, de la acesta, noi randuri de echipamente”. E clar, domnul Szekely nu le are deloc pe-astea cu virgulele.

Livia Botici, de la Mesagerul Hunedorean, a scris ca in Hateg au fost interzise antenele GSM montate pe blocuri: “Dupa un proces care a durat mai bine de un an de zile [...]”. Sunt si altfel de ani? Ani de luni, ani de saptamani, ani de zile? Inteleg, expresia asta se foloseste cand vrei sa subliniezi durata mare de timp in care s-a intamplat sau nu s-a intamplat ceva, dar m-am cam saturat sa o tot vad prin ziarele locale.

As vrea sa le spun ceva colegilor de la Servus Hunedoara: Vaca... pardon! V-a cazut supratitlul!

Si tot celor de la Servus as vrea sa le transmit rugamintea de a nu mai folosi poza de mai jos ca sa ilustreze articole in care este vorba despre banci, ghisee etc. Pana si noi am am publicat-o candva, in REPLICA, iar noua nu ni se intampla prea des sa folosim poze de pe Internet.
Sunt cel putin trei sedii de banci in apropiere de redactia Servus Hunedoara, trimiteti un fotoreporter sa pozeze interiorul uneia dintre ele si ati scapat de o grija!

Atat am avut loc sa critic saptamana aceasta. Pana saptamana viitoare, stiti povestea... De fapt, sa cititi bine, ca de corectat, nu mai corecteaza nimeni.

16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2128 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Retrospectiva:: Saptamana in presa locala

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010

JOI, 9 septembrie 2010
34 la suta din personalul AJOFM, trimis in somaj

Nicolle Ebner,Mesagerul Hunedorean
Ieri a fost ultima zi de preaviz pentru aproape 35 la suta dintre angajatii Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM) Hunedoara. De astazi, 42 de functionari sunt in somaj, beneficiind, pentru o perioada de cateva luni, exact de serviciile pe care le-au prestat, pana acum, populatiei din judetul Hunedoara.

[... detaliat]

Pana ieri, cu 118 angajati, AJOFM Hunedoara era cea mai mare institutie cu acest profil din tara. Chiar daca Hunedoara continua sa ocupe un loc fruntas in topul judetelor cu cea mai ridicata rata a somajului, fapt ce implica si un volum de munca urias, conducerea AJOFM a fost nevoita sa aplice masurile de reducere a cheltuielilor de personal, nu numai prin diminuarea salariilor, ci si prin reducerea numarului de angajati. Potrivit directorului AJOFM Hunedoara, Vasile Iorgovan, de astazi, 41 din cei 118 angajati au intrat, oficial, in somaj.

Masura va avea un impact major asupra calitatii serviciilor prestate populatiei, cel putin pana la acomodarea angajatilor si a beneficiarilor de servicii cu noua formula de lucru. De exemplu, in evidentele Agentiei Locale din Calan sunt 700 de someri, de care se va ocupa, de acum incolo, doar un angajat al AJOFM Hunedoara. „A fost un proces de restructurare destul de dur si sper sa se incheie aici. O reducere suplimentara de personal poate duce la blocarea activitatii. In momentul acesta, avem nevoie de intelegere din partea cetatenilor. Nu ne este usor, avand in vedere ca ni s-a diminuat, cu 34 la suta, forta umana”, a declarat Vasile Iorgovan, pentru Mesagerul Hunedorean.Reducerea numarului de angajati a determinat si reorganizarea activitatii in judet. Din 13 agentii locale, au mai ramas trei: Deva, Hunedoara si Petrosani, iar celelalte 10 au devenit puncte de lucru, cu unul sau doi angajati. „La punctul de lucru din Aninoasa se vor elibera numai adeverintele pentru beneficiarii venitului minim garantat. La Agentia din Petrosani mai raman doar trei functionari, si cate doi la punctele de lucru din Petrila, Vulcan si Lupeni. Agentia din Deva va asigura si activitatea pentru Ilia si Simeria, Hategul va asigura suplimentar si activitatea din Calan, iar Hunedoara si Orastie raman de sine statatoare, cu un numar de patru, respectiv trei angajati”, mentioneaza Vasile Iorgovan.Fostii salariati ai AJOFM Hunedoara, intrati de astazi in randul somerilor, au fost sfatuiti de director sa nu dispere. Adept al dezvoltarii unor servicii pe proiecte europene, 12 din cei 42 de concediati vor avea posibilitatea de a oferi servicii, pe piata muncii, cu bani europeni, si cu salarii mult mai bune decat cele de care au beneficiat pana acum.

LUNI, 13 septembrie 2010
Falsitatea unui cersetor, demascata de politistii comunitari

Ramona Stefan, Servus Hunedoara

Un tanar din Deva a gasit o modalitate foarte “tehnica” de a face rost de bani. Hunedoreanul a iesit la cersit, mimand un handicap pe care, in realitate, nu-l are, doar pentru a starni mila trecatorilor. Ca sa-i pacaleasca pe oameni, acesta si-a ascuns bratul stang sub maneca hainei, lasand impresia ca este invalid. Ghinionul lui a fost o patrula de politisti comunitari.Invalidul - impostor are 22 de ani si este din comuna Baita, dar locuieste in municipiul Deva, in cartierul Grigorescu, peste calea ferata. Pentru a-si intretine sotia si copiii, sustine el, cerseste, incercand sa impresioneze lumea cu un fals handicap la mana stanga, pe care, in realitate, nici macar nu il are. A mizat pe faptul ca in loc sa stea cu mana intinsa la semafor, oamenii devin mai marinimosi, iar portofelele se deschid mai usor, daca isi va prezenta un brat retezat pana la cot si o figura care cere mila, reusind sa pacaleasca astfel zeci de trecatori. Numai ca minciuna are picioare scurte, iar hunedoreanului nu i-a tinut prea mult „figura”, fiind demascat de o patrula de politisti comunitari. Tanarul a fost prins vineri, in intersectia de la Santuhalm, in timp ce cerea bani de pomana soferilor. Pe multi dintre ei a reusit sa-i convinga. Asa se face ca, pana sa intervina Politia Comunitara, tanarul a reusit sa stranga aproape 40 de lei, bani primiti de la trecatori in mai putin de patru ore de cand a iesit „la munca”. „Tanarul era in vizorul nostru de mai mult timp. Acesta a fost vazut de mai multe ori, cersind in zona intersectiei de la Santuhalm, si am avut dubii cu privire la invaliditatea sa”, a declarat Cornel Gutu, seful Serviciului Ordine Publica din cadrul Politiei Comunitare Deva.Politistii comunitari s-au gandit sa-l prinda „in fapt” pe tanar si nu le-a venit sa creada atunci cand au vazut ca banuielile lor se confirma si ca tanarul pretinde ca este invalid pentru a starni mila oamenilor. „Isi masca atat de bine mana incat chiar iti dadea impresia ca este invalid. De fapt, n-are nici cea mai mica urma de asa ceva”, a mai spus seful Serviciului Ordine Publica din cadrul Politiei Comunitare Deva.Tanarul a fost dus la sediul Politiei Comunitare din Deva, unde a recunoscut ca se preface ca este invalid, motivand ca asa obtine mai usor bani din cersit. „Am facut si un milion jumate’ pe zi. Ce sa fac?! Trebuie sa-mi intretin sotia si copiii”, a declarat acesta. Politistii comunitari l-au amendat cu 100 de lei, dar banii ii va recupera, probabil, tot pe langa vreun semafor.

LUNI, 13 septembrie 2010
Tebea romanilor si Tebea politicienilor. O tara rupta in doua, la mormantul Craisorului

Marcel Bot, Ziarul Hunedoreanului

La sarbatoarea de la Tebea s-au remarcat, anul acesta, doar fortele de ordine care au reusit sa tina la distanta urechile delicate ale autoritatilor de huiduielile multimii. Mai evident ca oricand, sarbatoarea a fost „rupta” in doua, una oficios-festiva pentru cei de sus, alta popular-campeneasca pentru lumea de rand.Putina lume a fost anul acesta la comemorarea a 138 de ani de la trecerea in nefiinta a Craisorului Muntilor. Personalitatile care au participat la Sarbatoarea de la Tebea au refuzat dialogul cu multimea, au renuntat la discursuri si la traditionala baie de multime, preferand sa se tina doar de calendarul oficial al manifestarii si apoi sa se retraga la petrecerea privata din corturile politice.Biserica si cimitirul de la Tebea au fost sechestrate de „lumea buna”, multimea fiind tinuta la respect de fortele de ordine pana ce si-au ispravit VIP-urile ceremonia si au prins a se scurge spre corturile de partid. Chiar si asa, huiduielile si lozincile antiguvernamentale au bruiat copios ceremonia de depunere a coroanelor de flori la mormantul Craisorului, cand a venit randul celor de la PD-L. Organizatorii au taiat accesul multimii la biserica, fapt ce a incins si mai mult spiritele. Preasfintitul Gurie, episcop al Devei si Hunedoarei, a rostit o rugaciune scurta si o predica, cu smerenie zicem, lunga.Intr-un cort ridicat ca la usa bisericii, autoritatile publice locale si centrale s-au admirat reciproc pe parcursul festivitatii de depunere a coroanelor de flori. Momentul a ocupat cea mai mare parte din timpul manifestarii oficiale. Au depus coroane de la primarii, partide, institutii, ONG-uri, chiar si unele societati comerciale pe actiuni. Unii s-au lipit chiar de mai multe coroane. Bunaoara, deputatul Laurentiu Nistor a depus una cu partidul, alta cu parlamentarii si inca una pe cont propriu. Spre deosebire de alti ani, evocarea personalitatii lui Avram Iancu s-a facut cu repetate trimiteri mercantile la o revista de specialitate. O alta noutate a sarbatorii de anul acesta a fost faptul ca, potrivit organizatorilor, niciuna dintre personalitatile prezente nu a dorit sa tina un discurs. Doar Radu Sarbu, presedintele PNTCD, a luat cuvantul si i-a bestelit pe mai marii vremii.
Roberta Anastase, presedintele Camerei Deputatilor, a incercat sa iasa pe poarta centrala a cimitirului, la finalul ceremoniei, insa a fost nevoita sa o ia pe din dos din cauza contestatarilor care huiduiau si injurau guvernul si pe democrat-liberali. Anastase, insotita de garzi si de reprezentanti ai Prefecturii, a iesit pe poarta doi, s-a oprit pret de cateva clipe langa o toneta cu cocarde, dupa care s-a refugiat in cortul PDL. Pe traseu nu au existat incidente, Roberta Anastase fiind chiar complimentata de un barbat care explica altora ca tocmai a trecut pe langa „aia de ziceti voi ca e mai frumoasa ca Udrea.” Cortul PDL a fost cel mai spatios, la fel ca anul trecut, insa liderii democrat liberali au stat mai mult pe la separeu. Nici la celelalte partide nu a fost mare animatie. Doar tinerii de la „Noua Dreapta” si lautarii peremistului Gheorghe Funar au dat cate un mic spectacol.Aproape 1.000 de romani, din diferite judete ale tarii, au venit la Tebea, cu mic cu mare. Pe o parte, corturile aduc cu tarabele din piata pline de haine, jucarii, iar pe cealalta parte, oamenii pot servi mici, bere, pop-corn, fructe si alte bunatati. Preturile sunt accesibile: 2,5 lei un mic, 3 lei paharul de bere. La alte standuri oamenii pot cumpara steaguri cu 10 lei, insigne cu Avram Iancu la doar 3 lei, carti despre eroul national, 19 lei. Evenimentul a adunat romani de peste tot, veniti fie sa isi vada politicienii favoriti, fie pur si simplu sa aduca un omagiu lui Avram Iancu. „Aproape in fiecare an venim. De obicei depinde si de vreme. Am avut noroc anul acesta de vreme buna. Ne place aici, ne mai relaxam si noi”, spune o femeie din Arad.Urs Trandafir a venit din Sebes, Alba, impreuna cu familia sa, la Tebea. Omul isi aminteste ca prima data a poposit la mormantul lui Avram Iancu pe cand era in clasa a treia, in anul 1958. Ieri a venit insotit de sotia, fiica si cei doi nepotei ai sai in varsta de patru si sapte ani. “Da, vin in fiecare an. Aceasta zi are o mare insemnatate pentru mine, o amintire istorica, ca pentru orice roman. Ma bucur ca am venit, pentru mine e o adevarata traditie sa fiu prezent la Tebea. Ar trebui ca aceasta localitate sa fie denumita capitala istorica alaturi de Alba Iulia, Sibiu, Brasov. Prima data am sosit aici in 1958, am facut o excursie cu trenul si am ramas peste noapte in Baia de Cris”, spune omul, acum in varsta de 62 de ani.Si cei tineri au fost prezenti la Tebea, ei venind de dimineata cu parintii si grupurile de prieteni pentru a asista atat la ceremonia religioasa, cat si la petrecerea campeneasca.“Am venit cu familia mea pentru manifestarile socio-culturale. E ok, dar ma deranjeaza ca e prea mult prost gust, sunt prea imprastiat amenajate corturile. Ma aduc parintii de prin anul 1990, de cand a fost prima editie. Dupa doi ani, in sfarsit, am avut noroc sa prindem vreme buna. Am prins intr-un an de era numai noroi pe jos. Mi se pare ca, in acest an, a venit mai putina lume, inainte nu puteai sa intri cu masina pana aproape de biserica”, spune Gabriel, un tanar de 24 de ani, din Brad.“Aproape in fiecare an vin. Ratez doar daca se intampla sa fiu plecat prin alta parte. An de an, chiar cu neajunsurile care sunt. E bine ca are continuitate. Am ramas surprins un pic de cat de multa lume a venit. De la Stei pana aici, e coloana de masini”, spune Emil Petrisor, 59 de ani, din judetul Bihor.Suparati sau nu pe actuala clasa politica, hunedoreni sau de departe, oamenii parca au uitat de necazuri cand pe scena au urcat indragiti interpreti de muzica populara.

LUNI, 13 septembrie 2010
Receptivi la reciclare

Claudiu Sav, Glasul Hunedoarei

Peste 18 tone de deseuri electronice si electrocasnice s-au strans, vineri si sambata, la centrele de colectare din municipiu.Sute de locuitori ai Devei si ai comunelor din jurul orasului au raspuns pozitiv la invitatia Asociatiei Romane de Reciclare de a depune aparatura electrocasnica veche sau defecta intr-unul din centrele de colectare instalate in urbe.Devenii s-au dovedit a fi extrem de receptivi la campania de colectare initiata de RoRec cu sprijinul Primariei Deva. Si locuitorii satelor si comunelor din imprejurimile municipiului resedinta de judet au depus nu mai putin de 10 tone de aparatura electrocasnica. Sambata, locuitorii din Archia, Cristur, Barca si Santuhalm au plecat dis de dimineata pentru a “scapa” de televizorul vechi din sufragerie, de monitorul defect al calculatorului sau de frigiderul vechi, care “zacea” intr-un colt, in garaj.Nici devenii nu s-au lasat mai prejos, astfel ca, vineri, in prima zi a campaniei, s-au adunat trei tone si jumatate de deseuri, pentru ca a doua zi locuitorii orasului de la poalele cetatii sa depuna aproape aceeasi cantitate de electronice vechi sau defecte, la cele doua centre provizorii de colectare, cel din fata Casei de Cultura “Dragan Muntean” si cel din parcarea Hotelului Deva.“Oamenii au fost foarte receptivi la campania noastra si au venit inca de dimineata sa lase ceea ce aveau in gospodarie. M-am bucurat sa vad ca locuitorii din zonele dimprejurul orasului, precum cei de la Santuhalm, Archia sau Cristur, au raspuns atat de prompt actiunii noastre. De acolo am strans, numai sambata, 10 tone de deseuri. Si in oras am inregistrat rezultate foarte bune, la centrul din parcarea hotelului se stransesera trei tone si jumatate, pana sambata la pranz, iar aici, in centrul orasului, putin peste aceasta cantitate. Cei mai multi dintre oameni au adus la centrele noastre televizoare vechi si monitoare de calculator, Apoi, mai sunt frigidere, masini de spalat, radiouri, cuptoare cu microunde, telefoane mobile s.a.m.d.”, a declara Marian Dobrin, manager RoRec.Multi dintre cei ce au venit la corturile amplasate in oras au fost pensionarii. Acestia au lasat televizoarele vechi alb-negru, radiourile pe lampi si masinile de cusut, inca de la primele ore ale diminetii.

16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1881 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Sport:: Surprinzatoarea echipa “Muresul”

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010::Scris de Ion Badin

Cred ca nici cel mai optimist suporter al echipei de sub “cetate”, nu se gandea ca, dupa trei etape, Muresul va acumula sapte puncte din cele noua puse in joc, iar poarta tanarului Horvat va ramane imaculata dupa trecerea a 270 de minute de joc. Asta, pentru ca, in urma cu mai putin de o luna, echipa era pregatita sa ia startul in liga a treia, acolo unde retrogradase in aceasta vara. Conjunctura a facut insa ca gruparea de pe Mures sa continue tot in liga secunda, cu acelasi antrenor pe banca tehnica, iar rezultatele de pana acum sunt peste asteptari. Chiar daca, la conferinta de presa de dupa partida cu UTA, tehnicianul Gheorghe Barbu a fost destul de “acid” in privinta jocului practicat de elevii pe care ii pregateste.

[... detaliat]

Dupa acel 0-0 de la Alba Iulia, pe care multi l-au “catalogat” ca o mare surpriza, toata lumea astepta sa vada daca devenii vor avea continuitate, mai ales ca aveau de infruntat o alta “piesa” grea, in persoana “Batranei doamne”, care in primele doua runde reusise maximum de puncte. Gazdele reusisera sa mai faca cateva transferuri dupa primele doua meciuri, dintre care cel mai “consistent” era cel al mijlocasului Dinu Sinmartean, fotbalist care pana nu demult evolua in liga lui “Mitica”, la FC Vaslui. Aradenii, la randul lor, isi doreau un rezultat pozitiv, care sa le fortifice moralul, dar in subconstient aveau unele temeri, pentru ca in ultimii ani nu reusisera decat rezultatze de egalitate la Deva.

Gol norocos
Prima oportunitate a meciului au avut-o oaspetii, in minutul 4, atunci cand Nadaban a sutat de la 25 de metri la coltul scurt, bravul portar Horvat respingand cu dificultate. Baietii lui Barbu s-au vazut pentru prima data in atac in minutul 17, dar aveau sa o faca decisiv. A fost si o doza de mare sansa in acel minut pentru “plinutul” Satmar, care a trimis de la 18 metri, Smaranda a plecat pe directia balonului, insa in traiectoria lui l-a lovit pe capitanul aradenilor, Pascariu, si s-a oprit in coltul opus. Banatenii au acuzat cateva minute acest “soc”, dar au revenit si au fost foarte aproape de a restabili egalitate in minutul 28. Fundasul de banda stanga, Neagu, a patruns vijelios pe partea lui in careu, a sutat la coltul scurt, Horvat a respins in fata, de unde Voiculet a reluat cu capul spre gol, dar Gongolea a fost acolo si a salvat de pe linia portii. Dupa alte sase minute, Purece a centrat, si urcat in careu, Pascariu a reluat tot cu capul putin peste transversala. Scapati cu bine din acest “forcing”, devenii puteau intra la cabine cu 2-0, daca nu iroseau o mare oportunitate in minutul 44, cand nou venitul D. Sinmartean a ratat o lovitura de la 11 metri.

Fotbal cu... nervi
Aradenii au revenit in teren mai motivati, dar si mai nervosi, iar efectele se vor vedea pe parcursul celui de-al doilea mitan, mai ales in privinta efectivului de joc. Prima ocazie in aceasta parte secunda a avut-o autorul unicului gol, Satmar, care, de la 16 metri, a trimis putin peste (min. 48). Elevii lui Roland Nagy au inceput sa impinga tot mai mult jocul in jumatatea adversa si vor inscrie in minutul 59, dar reusita lor a fost anulata justificat. A fost o lovitura libera de pe partea stanga (cca. 24 m), arbitrul a ridicat mana indicand ca este o “indirecta”, Nadaban a trimis inalt, balonul a depasit intreg grupul de jucatori, inclusiv pe Horvat si a poposit in plasa portii, fara sa atinga vreun jucator. Din minutul 69, aradenii vor ramane in inferioritate numerica, iar sansele lor au scazut vizibil in tentativa de a marca golul egalizator. A fost o faza care nu anunta acest lucru, dar la care tanarul Chindris l-a calcat pe spate la centrul terenului pe Girla, care era cazut la pamant. Acest lucru a fost observat de arbitrul de rezerva, care i-a comunicat “centralului”, iar cartonasul aratat a fost cel “rosu”. Cu toata aceasta inferioritate numerica, “Batrana doamna” a fortat si a mai avut doua bune faze de atac, dar, de fiecare data, Horvat a fost la post.

16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2042 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Sport:: Mai greu decat arata scorul

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010::Scris de Ion Badin

Acel meci fabulos din “Cupa Romaniei” a lasat urme in ceea ce priveste prospetimea in joc a fotbalistilor de la FC Hunedoara. Cu toate ca au intalnit un adversar modest, Milenium Giarmata, hunedorenii s-au “chinuit”, chiar daca, la final, scorul pe care avea sa-l inregistreze tabela de marcaj, a fost unul de “forfait”.

[... detaliat]

Ajutor de la arbitru
Banatenii au venit la Hunedoara cu doi “veterani” in primul 11, S. Mihai (39 de ani) si mai cunoscutul V. Miculescu (35 de ani), dar, in acelasi timp, fara mari pretentii. Cu “Peluza Nord” la fel de activa, acolo unde factiunea “Ultraskorp” si-a aniversat cinci ani de existenta, “alb-albastrii” au inceput in tromba si au fost aproape de gol in minutul 6, cand Sandor a centrat de pe stanga si, venit in plin fuleu, Hodor a reluat cu sete de la 14 metri, remarcandu-l pe portarul Narita. Gazdele au avut in continuare posesie, dar fazele de poarta au lipsit aproape in totalitate. Mai mult, timisenii si-au facut simtita prezenta in ofensiva in minutele 27 si 31. Prima data, Miculescu a sutat din intoarcere de la 15 metri, dar Moldovan a retinut, pentru ca, apoi, acelasi Miculescu sa-l gaseasca pe Blanaru, care a patruns pe stanga, dar nu a obtinut decat corner. In minutul 36, “centralul” Andrei Titi (din Sibiu) avea sa ofere “cadou” un penalty celor de la Hunedoara. Trascan a trimis in careu, portarul Narita a lovit balonul, Sandor care era si el acolo a cazut..., iar Zelencz a transformat cu siguranta.

Desprindere pe final
Imediat, la reluare, acelasi Zelencz a trecut pe langa 2-0, cand a sutat in portar din 12 metri. Din acest moment, surprinzator, banatenii au trecut la “timona”, obligandu-l pe Moldovan sa se intrebuinteze serios. In minutul 59, el a respins cu greu lovitura libera de la 30 de metri trimisa de Leuca, pentru ca dupa alte sase minute sa retina la coltul scurt. Desprinderea avea sa vina pe final, avandu-l in prim plan pe tanarul Trascan. In minutul 74, l-a gasit perfect pe Gideon care, ramas singur cu poarta goala, a indeplinit o simpla formalitate, pentru ca, dupa alte doua minute, acelasi Trascan sa devina din servant marcator, trimitand din unghi peste portar in coltul lung. Si astfel s-a scris istoria acestui meci, in care pana la urma au contat cele trei puncte. FC Hunedoara ramane neinvinsa dupa trei etape, dar maine o asteapta un examen dificil la Timisoara.

16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2059 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Sport:: Antrenori si profesori

Nr. 407:: 16 - 22 septembrie 2010::Scris de Nicolae Stanciu

Prin 1968, nou instalat la conducerea tehnica a Jiului Petrosani, Titus Ozon, odihneasca-l Dumnezeu!, s-a ratoit o data la putinii ziaristi din preajma sa, pe-atunci la un meci de “A” se adunau maximum patru ziaristi acreditati, reprosandu-le modul de adresare, cu “domnule profesor”, ba chiar “tovarase”... Si, zicea Ozon: “Ce profesor, care profesor? La fotbal esti ANTRENOR! Atat! A-n-t-r-e-n-o-r! Nu profesor, nu jurist, nu inginer!”

[... detaliat]

Peste ani, cand inginerul Petre Libardi a ajuns antrenor si asistase la scena cu ziaristii, mi s-a adresat odata, dupa citirea unei cronici, asa: “Va rog sa nu mai scrieti “tehnicianul” Jiului, Petre Libardi, fiindca eu sunt... inginer”. Vorbind serios, apelativul profesor nu presupune neaparat calificarea antrenorului la nivel academic, cat, mai mult, dorinta unora de a fi pretiosi, importanti in exprimare, sau, in caz fercit, este expresia pretuirii cuvenite unor maestri ai profesiei de antrenor, care, insa, nu intamplator sunt/au fost chiar PROFESORI, calificati, cu studii superioare, au si predat, la propriu, meseria asta atat de ingrata. Precum Angelo Niculescu, Ion V. Ionescu - Jackye pentru apropiati, Constantin - Titi Ardeleanu, fie-i tarana usoara! Am avut si noi pe-aici, pe meleaguri hunedorene, prin cel mai... fotbalizat judet din tara, un Profesor autentic de fotbal, legitimat cu Diploma de ANEF, si chiar cu titulatura oficiala sub care a venit si a functionat, prin repartitie guvernamentala in regiunea Hunedoara, pe la inceputul anilor ‘60, aceea de “Profesor de Stat”, cu sediul in Deva, cu birou si la Sebes, o data pe saptamana. A fost PROFESORUL MIRCEA MIRON, plecat prea devreme din lumea asta, Dumezeu sa-l aiba in paza!, prin scoala caruia au trecut sute de elevi si jucatori de fotbal din liceele si echipele devene, fost profesionist veritabil si in conducerea sportului judetean. Apropo. Poate, in curand, vom aminti sau reaminti cititorilor nostri mai multe amanunte despre antrenori hunedoreni sau care au lucrat pe la multele echipe divizionare hunedorene...Pana atunci, insa, iata un caz cu totul si cu totul deosebit, unic dupa stiinta mea. Pe la jumatatea anilor ‘70, la Consiliul Judetean pentru Educatie Fizica si Sport, organismul care organiza si coordona intreaga activitate sportiva din cluburi si asociatii sportive, dar cu responsabilitati si in invatamant, a fost promovat, de la Liceul din Ilia, profesorul de sport cu specializarea in fotbal Benone Popa, ca “metodist”, adica instructor cu munca de teren, la echipele de fotbal, pentru a supraveghea procesul de pregatire, calitatea antrenamentelor etc. La un moment dat, la Intreprinderea Mecanica Orastie, pe masura dezvoltarii unitatii pana la rangul de “interes national”, a crescut si dragostea de fotbal, iar promavarea FILOR-ului in “B” a devenit... necesara, si Benone Popa, “dom’ profesor”, a ajuns antrenor acolo. Dupa doar un an s-a sarbatorit promovarea Mecanicii Orastie in esalonul secund! Rivala din oras si detinatoarea traditiei divizionare B, Chimica Orastie, tocmai retrogradata in “C”, l-a preluat pe Benone Popa, pe “dom’ profesor”, si, dupa un an, din nou sarbatoare de promovare la Orastie! Profesorul de... fotbal BENONE POPA a promovat in doi ani, consecutiv, doua echipe din Orastie in “B”! Caz unic, meteoric, ca si viata lui, intrerupta brusc, la o varsta tanara, nu la mult timp dupa intoarcerea la Ilia, la catedra... Dumnezeu sa-l odihneasca! Revenind, din cate-mi amintesc, moda de adresare cu PROFESOR in fotbal, a aparut ca un fel de aura lui Gheorghe Constantin, in semn de pretuire pentru cine si ce a fost el ca fotbalist la C.C.A., in sensul “profesor de fotbal” intre colegii sai, poate la fel de buni, dar nu la fel de... lipiti de gol, si poate si pentru a neutraliza tentatia unora de a-i consacra marelui fotbalist porecla, mai jignitoare, “Cracanel”...
Mi-am adus aminte de... antrenori si profesori in fotbal zilele trecute, cand la o televiziune, la o rubrica de stiri de sport, o cititoare de-asta de prompter, ochi alunecosi (o blonda aratoasa, inima zburdalnica, aratoasa pe dinafara dar fara multa minte, ca daca ar avea nu ar citi mecanic toate ineptiile, fanteziile si balbele vreunui editor exaltat, care nici pe el nu-l prea scoate mintea din casa), zicea, citind ceva despre, bineinteles, Steaua, ca PROFESORUL Ilie Dumitrescu a facut sau a zis nu stiu ce... Acum, eu inteleg ca emisiunile si stirile de sport ale tuturor televiziunilor, inclusiv TVR (din pacate, virusata si ea de germenul Becali) si-au pierdut mintile si nu vad, nu aud decat pe fanfaronul patriei, si in campionat nu mai exista decat Steaua! Dar a-l face profesor pe noul antrenor dupa doar trei meciuri, este chiar prea mult! Chiar si pentru unii care si-au pierdut demult simtul masurii, ba si bunul simt...Lui Mircea Lucescu nu-i spune nimeni Profesor! Ci, simplu: ANTRENOR. Si este!!!

16-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2004 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Special:: Satul de marmura reinvie in week-end

Nr. 406:: 9 - 15 septembrie 2010::Scris de Ciprian Iancu

Alun, satul de marmura incremenit pe parcursul saptamanii, revine la viata vinerea dupa-amiaza si reintra-n amorteala totala lunea dimineata. Urmasii catorva dintre cele aproape 100 de familii care s-au bucurat de belsug aici vreme de aproape un veac se mai retrag la satul de marmura, la sfarsit de saptamana.

[... detaliat]

De pe culmea muntilor Poiana Ruscai ce duce spre comuna Bunila, vezi din drum, jos, in dreapta, o vale crestata de o dunga alba. E prea alba ca sa fie un rau si, la fel, pare prea alba ca sa fie un drum de tara. Cobori si constati ca e, totusi, un drum, pavat cu pietre de marmura, vechiul drum care cobora de la Alun, trecea prin padure si ajungea la Retisoara, apoi la Govajdie. Nu se mai foloseste acum, pentru ca portiunea din padure s-a stricat. Doar cei cinci kilometri din sat pana la intrarea in padure apucasera sa fie amenajati cu un fel de pavaj in care pietrele cubice, din granit sau alte roci, au fost inlocuite cu unele rotunjite, din marmura.

“Pustiul” de marmura
Drumul urca cu greu din vale pe o alta culme a altui sir de dealuri inalte si te duce spre un palc de aluni. In stanga e vechea cariera de marmura. Inainte incepe satul. Si pe stanga si pe dreapta ulitei sunt doar gospodarii pustii. Fundatiile caselor sunt facute din pietre mari de marmura. Urmatorul nivel este ori din barne de lemn, ori din caramida. Grajdurile, insa, sunt in intregime din marmura, cu exceptia acoperisului, bineinteles. Odata ajuns in ceea ce pare a fi “batatura” satului, te simti la fel de stingher. Nimic nu misca in niciuna dintre gospodariile ce te inconjoara. Dupa mai bine de o jumatate de ceas de asteptare intr-o liniste ireala, un bazait hotarat de Dacie aflata-n urcare, acompaniat de zgomot de pietre ce-i lovesc “burta”, vine ca o usurare. Aveam sa aflam apoi ca, daca nu era o dupa-amiaza de vineri, asteptarea asta ar fi putut dura si doua – trei zile.

Musafirii cu program saptamanal
Masina e condusa de Alin Lucaci (32 de ani). La fiecare sfarsit de saptamana, isi ia sotia si fiica si vin la casa lasata de parinti in Alun: “E vineri, e cald, prea cald si trebuie sa iesim din oras (Hunedoara – n.r.). Decat sa mergem la galagia si mizeria de la Cincis, mai bine venim aici. E absolut minunat: liniste, aer curat...”. Tanarul nu mai sta prea mult la povesti cu strainii, apuca coasa si-ncepe sa taie inca o data iarba deasa care a crescut in “ocol” (curte – n.r.). Aceeasi ocupatie o are un alt barbat, intr-un alt ocol, de pe o alta ulita, destul de departe de casa familiei Lucaci. Emil Popa (42 de ani), vine si el cu familia la casa parinteasca din Alun, devenita resedinta secundara inca de prin 1978, cand toata familia s-a mutat la Hunedoara. “Nu ne putem desprinde de tot de casa noastra de aici, chiar daca sunt 30 de kilometri de mers. Problema e drumul. Pana in Poienita Voinii mai vii cum mai vii, dar de-acolo pana aici, sunt vreo trei kilometri sub orice critica. Cei care mai vin in sat au mai adus cate-o masina de zgura, dar ploile o spala”, se plange barbatul. In sat nu mai este cine sa aiba timp, rabdare si putere sa repare drumul cu pietre de marmura, cum se facea pe vremuri, cand fiecare familie era obligata sa aiba grija de portiunea de drum din fata casei. “Oamenii luau deseurile de la cariera. Din cariera plecau doar blocurile cubice mari din marmura. S-a dus de aici marmura chiar si la Casa Poporului. Chiar e o poveste care spune ca, pe vremuri, statul roman a avut mari probleme dupa ce a vandut marmura din Alun prezentand-o ca marmura de Carrara (Italia). O fi sau n-o fi adevarat, n-am de unde sa stiu”, adauga Emil Popa.

“Furnicile” din satul de marmura
Bucati de marmura aduse din cariera de langa sat mai sunt si acum pe ulitele inguste si inclinate ale satului. Pietrele de marmura din gardurile si zidurile gospodariilor sunt toate la locul lor. Grajdurile sunt in intregime facute din marmura. Casele, doar pe jumatate. “Daca am fi facut si casele din marmura, ar fi tinut frig rau de tot”, explica Maria Popa, o femeie in varsta de 68 de ani, nascuta, crescuta si casatorita in Alun, plecata si ea de ani buni, jos, “la oras”. Femeia povesteste ca, pe vremuri, localnicilor din Alun li se spunea “furnici”. Era o concurenta intre toate familiile: care sa lucreze mai mult si mai bine. Barbatii aveau program de munca aproape non-stop, mai ales vara, pentru ca munceau si la mina si la camp: “Tatal meu, vara, ajungea acasa o data pa saptamana. Mergea la lucru, la mina, la Ghelari (mina de fier – n.r.), de-acolo venea cu ce putea direct la coasa, ori la fan, pe camp. Se odihnea un pic si mergea iarasi la lucru, fara sa ajunga acasa deloc. Erau cam 100 de familii in sat, cand eram eu copil, si toata lumea o ducea bine, tare bine”.

Faima i-a adus in dar colectivizarea
Alun a fost printre primele si putinele sate colectivizate din Þinutul Padurenilor. Comunistii au infiintat CAP-ul inca din 1959, cu aceleasi metode ca-n toata tara: propaganda, amenintari si batai. Localnicii n-au putut accepta ca trebuie sa ramana doar cu ograda din spatele casei si-atat. Cu banii stransi ani la rand pe vanzarea viteilor, a oilor si cu cei pusi deoparte din salariile castigate la minele din Ghelari, Teliuc, ori Lelese, rand pe rand, toti si-au cumparat case in Hunedoara. Doar batranii au ramas in Alun. In plus, locul a fost odata binecuvantat cu dascali buni si elevi destepti: “Aveam aici scoala generala cu internat. Pe vremuri, daca la o casa nu era un student, la a doua era unul sigur. Ingineri, doctori, profesori, medici, cu zecile cred ca au provenit de la Alun. Tinerii or plecat, si-or facut un rost si n-or mai venit. Si eu am casa la Hunedoara, dar la mine ii o alta poveste. Eu am divortat, mama era bolnava aici, am iesit la pensie, asa ca nu mai avea rost sa raman la oras”, spune Gheorghe Gheorghesc (55 de ani), caruia toata lumea-i spune Ghiorghiut. “Culmea e ca ala care a facut colectivu’ aici si-o luat primu’ casa la oras. Dup-aia or plecat si ai’lalti. Acuma, mai iernam aici, eu, mama, vecinu’ Popa Aron si niste copii mai tineri care si-or dat apartamentu’ de la oras la schimb cu o casa, din cauza ca la oras nu mai aveau bani sa traiasca. Vara ce mai vine lume la Alunu, mai des, ca-n rest... Tat’ imi zic mie ca ce fain ii ca-i liniste. Cateodata ma mai ‘nerveaza si le spun: «Da mai lasati-ma cu liniscea asta, ca de-atata linisce mai am un pic s-o iau pa patea ai’lalta». Sunt zile cand nu trece nimeni pa drum, p-aici, deloc. S-apoi daca n-ai la cine sa mergi, ce sa faci? Sa o iei pa ulita asa, de nebun?”, rade Ghiorghiut, dupa care se scuza si pleaca din nou spre locul in care avea fan cosit pentru cele patru-cinci vaci si cei trei cai care mai sunt in tot satul.

Comorile cu clopotnita
Intregul sat Alun este dominat de o biserica mare (foto sus), parca prea mare pentru cati oameni mai sunt acum aici, numarandu-i chiar si pe cei care ajung doar in week-end, vara. Lacasul de cult este ridicat in intregime din marmura. Inainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, oamenii doreau o biserica mai mare si, intre 1937 si 1939, au reusit sa o ridice, iar intre 1963 si 1966, sa o picteze in intregime. Urmasii lor se mandresc acum spunand ca la Alun este singura biserica din tara ale carei ziduri sunt suta la suta din marmura. Biserica veche (foto mic), este ascunsa dupa o gospodarie, undeva, pe o culme mica de deal. Se spune ca e veche de aproape 300 de ani, dar nu e cu nimic mai prejos, ca frumusete, decat cea din marmura. Din punct devedere istoric si artistic, ii este chiar superioara, fiind declarata monument.

09-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2446 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Opinii:: Cine mai opreste tavalugul portocaliu?

Nr. 406:: 9 - 15 septembrie 2010::Scris de Ciprian Iancu

Toamna asta, popularitatea PDL-ului rugineste mai repede decat frunza. A avut grija Seitan sa-nceapa accelerarea procesului, trimitand la coada 500.000 de romani (printre care ne numaram eu si multi dintre colegii mei).

[... detaliat]

Vreo 80.000 (printre care, de data asta, nu ma mai numar nici eu si nici buna parte dintre colegii mei), speriati de posibilitatea unor amenzi ilegale pentru ca ar fi fost date in baza unei decizii ilegale, s-au lasat batjocoriti pe la ghisee pentru sume cumprinse intre un leu si cateva sute. A venit remanierea, dar povestea a continuat si mai spectaculos: nu se mai taie 30 la suta din veniturile obtinute in baza unor contracte de drepturi de autor, in urma exercitarii unor profesii liberale sau a unor activitati derulate ca persoana fizica autorizata, ci 40 – 45 la suta. Subiectul este inca in discutie, cu toate ca masura este si mai oligofrena decat trimiterea oamenilor pe la ghisee, cand se putea destul de simplu comanda stoparea “la sursa” a impozitelor suplimentare. Am fi facut ce facem de cand ne-am nascut in minunata Romanica: am fi strans din dinti si-am fi mers mai departe, unii, la propriu, spre Europa de Vest, Canada sau SUA, altii, la figurat, renuntand la concedii, la telefoanele mobile personale, la abonamentele de Internet de acasa si asa mai departe. De facut plinul de benzina al masinii personale ne-am cam lasat toti gazetarii de provincie, inca din toamna lui 2008, de cand miroseam minciuna lui Basescu atunci cand spunea ca la noi nu vor fi probleme la fel de grave ca la altii. (A avut dreptate, la noi sunt acum probleme SI MAI GRAVE decat la altii). Nu inteleg de ce Guvernul se uita la suta mea de lei, dar nu vede palatele tiganesti ridicate cu miile in tara asta (inclusiv la Hasdat), pentru care primariile nu pot incasa impozite din cauza unei legi tampite care spune ca nu se poate impozita o constructie a carei receptie nu a fost facuta. Si e doar exemplul care mi-a venit cel mai repede in minte, fara sa scormonesc deloc prin arhiva de texte si nici macar sa-ntreb vreun functionar de la Administratia Financiara despre celelalte zeci de anomalii existente in minunata tara in care orice este posibil.Ca intr-un film horror de mare succes, zilele trecute, Basescu a venit si a improspatat intriga cu o noua idee: posibilitatea unui nou acord cu FMI, de la anul. Si e abia septembrie. Ma intreb cu ce “bomba” mai apare presedintele peste doua saptamani, sau in noiembrie, cand, oricum, totul e plumburiu, iar o perspectiva bacoviana in plus se incadreaza bine in peisaj?! Dar nu e vina lor, nicidecum! E vina noastra ca ne-am obisnuit cu binele, chiar daca “binele” insemna sa te poti gandi la un credit pentru o casa, o masina, ori la economii pentru o vacanta, altundeva decat in mizeria de pe Litoralul romanesc. Probabil ca da, pentru ca Basescu tocmai asa si-a construit cariera politica: dand vina pe “ceilalti”. Acum nu prea mai are pe cine sa dea vina decat pe “incapatanatii” din PDL care i se opun si pe noi, ca ne-am “lacomit” la lucruri strict necesare.Ultima declaratie a presedintelui imi confirma cea mai neagra temere: tavalugul rosu s-a “reincarcat” intr-unul portocaliu. Ce e si mai grav este ca protocaliul este o culoare compusa din galben si rosu. Daca maine ar veni la guvernare, nici liberalii, nici pesedistii nu cred c-ar putea face ordine in actul de guvernare in timp util. Tavalugul s-ar mai duce, din inertie, cel putin un an sau doi, precum busteanul scapat deja la vale. Impresia mea este ca a fost deja scapat, odata cu balbaiala impozitului pe drepturile de autor si “impins” la vale prin declaratia referitoare la un nou acord cu FMI. Cine sa-l mai opreasca?

09-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 1988 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

Saptamana nebuna:: Pamflet

Nr. 406:: 9 - 15 septembrie 2010::

Materialele prezentate au caracter de pamflet si trebuie tratate ca atare.

[... detaliat]
09-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2248 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Colimator:: 406

Nr. 406:: 9 - 15 septembrie 2010

Taxi cu nume predestinat?

[... detaliat]
09-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2497 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Colimator:: "Politicosii strazilor"

Nr. 406:: 9 - 15 septembrie 2010

Acelasi colt candva inverzit din Hunedoara, alt sofer. Ei nu renunta sa-l distruga, noi nu renuntam sa-i mai surprindem, din cand in cand.

[... detaliat]
09-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2482 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Reportaj:: Grecia, paradisul deschis pentru romani

Nr. 406:: 9 - 15 septembrie 2010::Scris de Laura Oana

Plaje aurii marginite de palmieri si brazi, valuri limpezi precum apa de izvor, soare, liniste, arome imbietoare si localnici cu adevarat ospitalieri, asa este Nei Pori, statiunea unde Olimpul, salasul zeilor, intra lin sub apele sarate ale Marii Egee. Aici, Grecia se simte cu toti porii, iar tara este un rai pentru turisti. Grecia seamana cu Romania, dar este mult mai curata, civilizata si are traditii mult mai bine pastrate. Pare locul perfect pentru omul care vrea sa evadeze (cu bani putini) departe de haosul de langa Carpati.

[... detaliat]

E devreme, dimineata, dar ceva din aerul proaspat al statiunii te trezeste tocmai la timp pentru a admira rasaritul. Pe balcon, respiri adanc libertatea pe care ti-o da doar un concediu bun in locul potrivit. De undeva, din dreapta, mingea de flacari insufleteste crestele Olimpului, desteptand zeii... cumva, ciudat, “cetatea” legendara este prima pe care soarele o incalzeste in fiece dimineata, momentul perfect sa privesti valul urias de stanca invelit de rasarit intr-o nuanta calda de coral, imediat sub albastrul curat al vazduhului. Profitati de moment, pentru ca imediat dupa asta zeii isi ascund salasul cu nori grosi, albi pentru tot restul zilei. In fata vilei, parcul doarme si, mai incolo, valurile marii unduie molcom nisipul precum pudra de aur. La cateva minute dupa rasarit, incet, statiunea prinde viata. Pe plaja apar primii turisti: cei mai multi alearga, fac miscare, este chiar si o trupa de karateka intr-un exercitiu de aparare derulat pe faleza. La supermarketul de la parter vin pe rand masinile de la aprovizionare care zilnic aduc lactate, paine, fructe si legume proaspete. Cativa oameni curata strazile cu ajutorul unor clesti speciali cu care prind ambalajele si le arunca in saci. E inca liniste, iar sunetul placut al valurilor si freamatul palmierilor se sparge doar cand angajatii greci vin la lucru la magazine, terase sau restaurante, cu masini micute sau pe scutere. La 7:30 fix, in Nei Pori se aude clopotul bisericii din statiune si, la cateva minute dupa, un preot in sutana strabate cu pas hotarat strada. Il vezi si mai tarziu, la pranz sau seara la plimbare cu familia – poarta tot timpul haina preoteasca neagra, atat el, cat si alti preoti veniti probabil si ei in concediu cu familia. Sunt o “aparitie” cand ii vezi asa chiar pe plaja si lasand straiele mohorate pe sezlonguri atunci cand se aseaza la soare.

Plaja de la poalele muntelui
In nici jumatate de ora, statiunea se trezeste de tot si incepe “transhumanta” catre mare. In Nei Pori, gasesti plaje lungi si frumoase care intra foarte lin sub mare. Poti sa te asezi “la liber”, pe locurile neamenajate sau poti ocupa unul dintre sezlongurile cu umbrelute amenajate din loc in loc de proprietarii teraselor de pe Riviera Olimpului. Trebuie doar sa comanzi o “ice-coffee” si primesti locul pentru toata ziua impreuna cu o sticla de apa plata. Cafeluta la gheata costa 4 euro, dar cine nu vrea sa savureze bunatatea de bautura desteptatoare poate alege sa-si cumpere, cu 4-5 euro, propria umbrela de soare pe care s-o monteze apoi pe plaja. Multi opteaza pentru varianta asta, asa ca, pe la orele 11, locul se umple de culori vii. Chiar daca in statiune sunt mai multi copii decat adulti, pentru ca Nei Pori pare destinata familiilor, poate ca zeii au facut ei ceva, vreun miracol, pentru ca, total diferit fata de plajele din Romania, aici nu-ti zboara mingea sau alta jucarie in cap, nici nu trece nimeni alergand si improscand cu nisip toti turistii din jur. Nu se tipa, nu se urla, nu se aud manele sau alte “muzici”, la telefon se vorbeste calm, fiecare isi vede linistit de baile lui, ori in apa, ori la soare... Si, ciudatenia ciudateniilor, care te face sa te simti ca in tara lui Vlad Þepes: nu se fura! Adica, merge omul linistit la plaja, isi intinde prosopul la umbra sau la soare, isi aseaza in jur gentutele, cremele, slapii, piscinele, colacul si alte jucarii, pleaca in apa cand are chef, fara a lasa vreun neam de paza la lucruri. Mai mult, se poate pleca linistit la pranz si cateva ore bune, la hotel sau la restaurant, pentru ca lucrusoarele tale nu fac picioare. Total ciudat intr-un loc totusi aproape de Romania. Si ai toate sansele ca, daca iti uiti undeva poseta sau portmoneul, sa vezi vreun localnic gonind sa ti le inapoieze. Chiar asa. Sincer, scria asa ceva si in ghidul National Geographic, dar am crezul ca autorul fabuleaza: “Adevarul este acesta: caracterul grecesc este plin de contraste. Pe de o parte, grecii nu au nici o problema in a-si insela propriul guvern – de fapt, acest lucru este considerat un soi de sport national – sau chiar a-si trage pe sfoara vecinul de peste drum, insa majoritatea covarsitoare a acestora este extraordinar de corecta cand vine vorba de interactiunile cu strainii. (…) Exista hoti, dar pentru fiecare dintre acestia exista cate zece greci care ar prefera sa-ti plateasca ei insisi masa decat sa te vada tras pe sfoara”.

Cinste si ospitalitate
Dupa cateva ore in Grecia, realizezi brusc ca cinstea si ospitalitatea ar putea deveni brand de tara, daca poporul acesta nu ar avea alte 100 de lucruri la fel de frumoase cu care sa ademeneasca strainii: peisajul, patrimoniul, traditiile, bucataria, mestesugurile si legendele. In Grecia, devii brusc constient de faptul ca mult trambitata ospitalitate romaneasca a ramas doar un mit frumos si prea putini mai stim cum sa primim oaspeti cu sufletul deschis. Ei bine, grecii fac asta si acest lucru se simte pretutindeni la ei: de la administratorul vilei unde te cazezi, la personal, de la angajatii magazinelor, la chelnerii din restaurante sau taverne care se grabesc sa te serveasca. Primul vine meniul in limba romana. La majoritatea localurilor, exista reclame mari cu meniul postat sub tricolor si scris intr-o romana relativa: “crevite”, “India de pui pikant (curry)”, “gratar de pork”, “ghiuvetsi”, “goulasch”, “Gsarlamute”, “moussaka”. Majoritatea vanzatorilor stiu ceva engleza, dar rup cateva vorbe si pe romaneste: “pele autohton”, “blana”, “amintir”. Chiar si vanzatorii care strabat plaja cu dulciuri si placinte stiu sa te lamureasca ce cumperi: de exemplu, unor bulgari aurii, mici, din aluat, insiropati bine cu miere, omul care poarta tava cu deliciul le spune: “gogosele”. Exista chiar si anunturi scrise mare in romaneste si lipite pe geamurile magazinelor: “Angajez vanzatoare”. Si daca turistul carpatin se bucura sa auda crampeie de limba latina, grecii primesc cu entuziasm orice incercare de a le vorbi limba: “Kalimera” inseamna “buna dimineata” sau “buna ziua”, “Kalispera” e “buna seara”, iar “da” se spune: “ne”. Ospitalitatea greceasca se simte si in vorba – la greci, “xenoi” este termenul folosit pentru strain si pentru oaspete. Esti oricand binevenit sa stai cu ei la povesti, se opresc curtenitori sa te indrume, te invita sa le cumperi produsele, aratandu-ti toate detaliile care te-ar putea convinge. Ba, chiar negociaza pentru tine, pentru ca in Grecia, aproape totul se negociaza si lucrul acesta pare ca le place la nebunie. Grecul te simte cand iti doresti un lucru si lasa imediat din pret de cand vede ca ti-ai intors privirea si esti gata sa abandonezi – lasa 50 de centi, un euro, doi, zece.

Modern si traditional
Turistii care cunosc Grecia obisnuiesc sa spuna ca doar pe plaja Koukounaries, la Skiatos, vezi apa mai limpede si nisip mai fin decat la Nei Pori. Marea este limpede, asa ca poti urmari linistit pestisorii care inoata in jur, fundul marii este acoperit cu nisip si nu cu pietre, dar apa este mult mai sarata decat a altor mari “europene”. Desi plaja atinge in latime chiar si 100 de metri, statiunea a “scapat” cumva de aglomeratie, in timpul saptamanii atmosfera fiind de-a dreptul relaxanta. Nei Pori nu are hoteluri, ci vile unde se pot inchiria apartamente cu una sau doua camere, cu baie si chicineta dotata cu plita electrica, frigider si tacamuri, adica tot ce-i trebuie omului sa-si gateasca singur din deliciile grecesti. Si de unde sa cumperi produse mai multe decat de la producatorii autohtoni? Pe acestia ii poti intalni saptamanal, pentru ca in fiecare vineri, in piata orasului apar zeci de tarabe cu tot ce ti-ar dori sufletul. Gasesti aici antichitati si haine ieftine aduse din China si Rusia, dar atractiile adevarate sunt producatorii locali la care gasesti zeci de feluri de condimente si mai multe soiuri delicioase de masline decat ti-ai imaginat vreodata ca exista, plus uleiul extras la rece. Iar preturile sunt excelente! Pe langa doamnele care vand produse de patiserie sau dulceturi de casa, pescarii aduc aici pesti ciudati si fructe de mare, iar fermierii vin cu legume si fructe proaspete. Cine isi putea imagina ca poti cumpara cirese la finele lui august cu 2,5 euro kilogramul? Statiunea este atat de plina de flori si arbori, incat iti creaza impresia ca proprietarii de vile si localuri se intrec in a planta si ingriji soiuri cat mai frumoase. Toate strazile sunt largi cat un drum national in Romania, cu destule locuri de parcare. Mancarea este excelenta si portiile sunt uriase, asa ca multi comanda un singur fel de mancare: salatele grecesti costa intre 3 si 5 euro, gyros-ul este senzational, tzatziki este exact cum trebuie, o portie de caracatita e 8,9 euro, calamarul intre 5 si 9 euro. Apa costa 1,2 euro, iar berea e cam 2,5 - 3 euro la taverne. La majoritatea localurilor, garnitura si painea sunt gratis si la fiecare pranz primesti cadou desertul – inghetata sau fructe. In principiu, pranzul la o taverna costa cam 10 euro, dar la fel de bine poti pregati mancarea “acasa”. Painea alba e sub un euro, dar cea neagra, cu seminte, costa si aproape 3 euro, in timp ce o cutie de feta – branza traditionala – o cumperi de la 2 euro, iar uleiul de masline de la 1,5 euro. Dulciurile si produsele de patiserie nu trebuie ratate, la fel si inghetata – pentru 1,5 euro primesti un cornet imens, iar aromele sunt divine. Din pacate pentru amatorii de distractie, in Nei Pori este un singur club. Nu va asteptati in Grecia sa ascultati muzica moderna – aici traditiile s-au conservat excelent si majoritatea prefera ritmurile traditionale, iar terasele cu orchestra sunt pline ochi.

Patria legendelor
Ca sa ajungeti la Nei Pori, alegeti autostrazile Serbiei si apoi ale Macedoniei, cu peisaje deosebite, drumuri fara carute si lipsite de gropi. Drumul prin Grecia e perfect marginit de brazi si leandri infloriti. Din loc in loc, sunteti obligati sa platiti taxa de autostrada – 2,99 euro, fata de Macedonia, unde costa un euro. La cativa kilometri de Nei Pori se afla statiunea Platamonas, unde se poate ajunge cu doua trenulete care circula regulat la 30 minute intre statiuni, de la ora 17 pana la miezul noptii, cu trei euro de persoana. Nu este o statiune cautata pentru plaja, pentru ca la Platamonas este plin de pietre, dar acolo tavernele sunt chiar in mare, pe pontoane. Excursiile la Meteora si Atena dureaza o zi, iar pretul este cuprins intre 35 si 50 de euro, in functie de agentie. Obligatoriu de vazut este si Olimpul, cel mai inalt munte al Greciei, considerat in antichitate adapostul celor 12 zei din mitologia greaca. Ca sa ajungi la masiv treci prin orasul Litochoro, situat exact la poalele muntelui, un soi de Sinaia din care se vede marea. De aici, la 1,5 km de oras, se urca la “cada lui Zeus”, o cascada situata intr-un defileu spectaculos. Peisajele sunt impresionante, iar Olimpul este perfect pentru iubitorii de natura, fiind unul din cele mai intinse si mai valoroase parcuri nationale ale Greciei. Amatorii de alpinism sau trekking plecati in cautarea zeilor gasesc aici nenumatate provocari: punctul cel mai inalt este Miticas, cu 2.917m, iar masivul este stancos si are trasee solicitante. Norii si ceata inconjoara varfurilor aproape tot timpul. Refugiile de aici arata ca o cabana de lux din Carpati: au electricitate, apa curenta, restaurant, masina de spalat si dusuri, iar camparea se “invarte” in jurul a 4 euro de persoana. La poalele Olimpului, la 5 km de la mare, se afla si Dion, orasul sfant al Macedoniei, cu numele strans legat de cel al lui Zeus, in onoarea caruia Regele Archelaos a construit aici un templu, asezarea devenind astfel centru religios pentru macedonieni. La intoarcere, opriti la cetatea bizantina de la Platamonas, unde pentru doi euro vizitati zidurile care stau martor istoriei zbuciumate a Macedoniei inca din secolul al XIX-lea, cand a fost ridicata. In secolul X, Platamon era un punct strategic pe un deal care veghea drumurile Imperiului Roman de Rasarit, pe tarmul Marii Egee. Aici, in zidurile fortificatiei, se gasesc ruinele orasului antic Herakleion. Cetatea ofera o priveliste superba peste Tembi si Nei Pori. In perioada bizantina, in acest loc se incrucisau drumurile catre Macedonia, Tessalia si Tempe, iar Platamonas e una din putinele fortarete pastrate de ocupantul otoman pentru a se apara de piratii veniti pe mare sau de talharii de pe uscat. De aici, pe un drumeag de munte se ajunge la un sat traditional, vechiul Pantelimonas, cu panorame spendide ale marii si a muntelui Olimp, iar la tavernele locale se mananca, mult mai bine si mai ieftin decat in statiuni, preparate din bucataria regionala.

Paralia, liber la shopping
In Grecia iti poti dezvolta talentul de negociator in zecile de magazine pline de suveniruri cu preturi incepand de la 50 de centi si ajungand la obiecte de arta de sute de euro. Ca peste tot in lume, exista si multe kitsch-uri, iar tarabele sunt pline de “amintiri”: magneti, statuete mai mult sau mai putin hidoase din alabastru, tot soiul de iconite, haine “made in China”, ceramica “traditionala”. Dar gasesti in magazine si obiecte de cea mai buna calitate, la preturi bune. In principiu, grecii sunt vestiti pentru blanuri si produse din piele si pentru bijuterii din aur si argint. Asa ca pe orice strada dai peste locuri de unde poti cumpara blanuri sau geci de piele chiar si cu 50 de euro. Unde mai pui ca posetele mari de piele, pe care in Romania dai milioane de lei vechi, te costa in statiunile grecesti undeva de la 15 la 35 - 40 de euro, iar calitatea este cu mult mai buna decat orice poti cumpara in orasele hunedorene. Pentru turistii cu bani, veniti sa “sparga” sute de euro, bijutierii scot la vedere inele, cercei, lanturi si bratari care ar face cinste oricarui VIP. Si totul se negociaza la sange. Nu exista magazin pe Riviera Olimpului sa nu aiba reduceri, uneori chiar si de 80 la suta. Daca in Nei Pori, care este o statiune mica, optiunile sunt restranse, la jumatate de ora de mers cu masina pe autostrada, plus 2,99 euro platiti la punctul de plata de pe autostrada, dai de Paralia Katerini, un adevarat orasel care “geme” la propriu de turisti romani si unde multi vanzatori stiu romana, pentru ca au fugit aici de saracia de la noi din tara. In Paralia, sunt foarte multe magazine specializate, asa ca este aproape imposibil sa nu gasesti ceea ce cauti, de la lucruri pentru bebelusi, mobila, ceramica, pantofi, haine si pana la obiecte bisericesti. Pentru cumparaturile obisnuite intrati in supermarketuri, unde preturile scad si la jumatate, lipsite de “tariful de faleza”. Amatorii de clubbing gasesc oferte nenumarate, iar intrarea este gratuita pentru fete, in timp ce baietii platesc intre 5 si 10 euro, dar aici, cea mai ieftina bautura este 5 euro.

Nei pori, punct final pe riviera
Intinsa de-a lungul unei limbi de nisip de aproape cinci kilometri, Nei Pori este situata la poalele legendarului munte Olimp, salasul mitic al zeilor, si incheie frumos salba de statiuni din tinutul Pieria, parte a Macedoniei, cel mai mare district administrativ din Grecia. Nei Pori este cea mai noua si considerata cea mai frumoasa statiune, chiar daca nu are zbuciumul si viata de noapte a Paraliei. Cine isi doreste liniste, nisip fin si localuri bune, cu muzica in surdina, exclusiv greceasca, gaseste statiunea pe tarmul Marii Egee, la 100 kilometri de Salonic (al doilea oras ca marime din Grecia), 130 km de Meteora, vestita pentru manastirile sale si la 400 kilometri de capitala Atena. Site-uri de turism recomanda magulitor mica asezare: “Peisajul este unic, pajistile de un verde stralucitor imbinandu-se cu salbaticia muntelui si cu plaja scaldata de marea inspumata. Statiunea dispune de o infrastructura moderna, intrand relativ recent in circuitul turistic. Strazile largi, hotelurile si vilele recent construite sau renovate dau senzatia de spatiu, statiunea oferind totodata si numeroase posibilitati de distractie si agrement”. Plaja este larga mult peste 10 metri, cu nisip matasos si curat, alge, meduze si arici de mare rari, iar scoicile sunt putine si marunte. Pe plaja sunt terenuri de volei si fotbal, dusuri din 50 in 50 de metri si cabine de schimb. Sunt doar cateva dintre motivele pentru care calitatea deosebita a plajei este recunoscuta prin acordarea celui mai inalt calificativ european in domeniu: “steagul albastru european”. Plaja este marginita de magazine, taverne, restaurante si cluburi, iar ca posibilitati de distractie, turistii au la indemana tot felul de sporturi nautice (schi nautic, banana, parasailing, plimbari cu salupa), alpinism, echitatie, croaziere si excursii catre manastiri, Olimp, situri importante, Atena. Excursiile se pot face cu masina personala, trenul sau cu agentii specializate, cu autocarele. Pentru plimbari prin statiune, turistii pot inchiria biciclete, ATV-uri, scutere sau motociclete sau pot plati biletul pentru titicarul care face turul localitatii. In statiune, vin de obicei grecii si turisti din Europa Centrala si de Rasarit. In luna august, temperaturile sar de 35 de grade, dar clima este suportabila datorita brizei si a aerului conditionat din vile. Este cea mai frumoasa plaja continentala din Grecia.

09-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2704 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Administratie:: Cel mai “inspaimantator” castel

Nr. 406:: 9 - 15 septembrie 2010::Scris de Laura Oana

Castelul Corvinilor de la Hunedoara a devenit unul dintre cele mai infricosatoare locuri din lume si ocupa chiar a doua pozitie a unui clasament care include, intre constructiile de speriat, pana si reactorul 4 de la Cernobal. Topul a fost realizat de o companie straina, celebra pentru ghidurile de calatorie. Arhitectura gotica si istoria sangeroasa a locului au cantarit greu in alegerea specialistilor care au alcatuit clasamentul.

[... detaliat]

Castelul Corvinilor de la Hunedoara este unul dintre cele mai bine conservate monumente de arhitectura civila si militara de secol XV. In plus, este considerat si cel mai important monument de arta gotica din toata Europa de Rasarit. Numai ca unii vad aici cu totul altceva: peste tot in castel te “lovesti” de emblema Corvinilor, corbul care este, pentru multi, si simbol al mortii. Lui i se adauga detalii arhitectonice cu tot felul de fiinte rupte parca din filmele de groaza. Chiar si manerul portii de la Sala Cavalerilor este lucrat in fier, sub forma de lup. Si tot in acest loc, imaginile cu armuri si arme iti dau fiori, la fel si statuia lui Ioan de Hunedoara care, luminata din spate, arunca umbre amenintatoare catre turistii care se grabesc s-o fotografieze. In plus, de Castelul din Hunedoara se leaga si numele lui Vlad Þepes, recunoscut de Occident ca sangerosul Dracula. A fost oaspete la castel si a fost primit in Sala Cavalerilor de stapanul locului, Ioan de Hunedoara. Unii istorici sustin chiar ca domnitorul a fost prizionier in temnita rece a castelui: “Istoricul Radu Florescu, unul dintre specialistii care au documentat viata domnitorului Vlad Tepes, sustine ca pe acesta il putem localiza in Castelul de la Hunedoara, la Sighisoara, la Poienari si la Curtea Veche din Bucuresti. Stim cu certitudine ca a fost aici, in Sala Cavalerilor, unde, chiar daca nu se stie precis ce au discutat cei doi, se stie ca Ioan de Hunedoara i-a oferit sprijin si protectie personala pentru ocuparea tronului Tarii Romanesti si ca au participat impreuna la o ceremonie, dar nu exista dovezi scrise ca a fost inchis in temnita castelului”, explica Nicolae Ceriser, directorul muzeului.

Intuneric, frig si un liliac
Castelul nu a avut niciodata o viata stralucitoare, cu cavaleri, domnite si turniruri ca in filme, ci una mult mai aspra, sustin istoricii. Chiar daca, in Evul Mediu, intreaga viata sociala a regiunii se invartea in jurul castelului care, datorita ultimelor constructii, devine locuibil, nici castelanilor de atunci nu le pica bine “atmosfera”. Iarna, in incaperile castelului, nu erau mai mult de 15 grade: “Multi dintre ei aveau boli de oase si, pentru ca mancau multa carne, aveau si guta, boala care si acum se trateaza greu. Petrecerile se tineau in Sala Cavalerilor, dar doamnele nu aveau acces acolo unde chefuiau barbatii cu mancare si bautura din belsug”, spune Ceriser. In perioada rece, stapanii castelului se retrageau catre alte proprietati si aici ramaneau doar soldatii si probabil un comandant pentru apararea fortificatiei. De exemplu, Ioan de Hunedoara mai avea 25 de palate, inclusiv Cetatea Devei, plus 34 de targuri si orase. Majoritatea turistilor care viziteaza acum castelul nu gasesc nimic inspaimantator in monumentul hunedorean. Poate doar liliacul singuratic din turnul “Ne Boisea” (Nu te teme). “Castelul este extraordinar de frumos, noi suntem din Bucuresti si am tinut sa-l vedem pentru ca arata bine in fotografii, dar a fost o surpriza sa gasim si la fata locului ceva demn de admirat. Nu inteleg de ce a fost declarat inspaimantator, pentru ca noi nu am vazut nimic de genul asta. Poate doar liliacul cel mic din turn”, rade un tanar turist, in timp ce o femeie trecuta de prima tinerete explica: “Eu vin la castel de multi ani, imi este tare drag si ma bucur ca arata din ce in ce mai bine. Nu este nimic de speriat aici, poate doar istoria lui… e trista si legenda turcilor pusi sa sape fantana in piatra si sa gaseasca apa. Apoi au scris: «Apa ai, inima n-ai». Da, in istoria castelului sunt lucruri ingrozitoare”.

Vanatorii de fantome
Atmosfera gotica a atras, de-a lungul anilor, foarte multe echipe de productie care au turnat aici filme istorice sau de groaza, documentare sau videoclipuri. Ele au dus imaginile si faima castelului peste hotare si asa, la Hunedoara, au poposit si realizatori ai unor emisiuni de televiziune care trateaza fenomene paranormale. Englezii de la “Most Haunted Live” au stat in castel trei nopti si au prezentat publicului, in primul episod filmat in afara Marii Britanii, “Transylvania”, chiar si o imagine in care se vede o fantoma ridicandu-se din pardoseala si alunecand pe coridoarele castelului. Filmarea postata pe YouTube are zeci de mii de vizionari. In 12 ani de cand lucreaza aici, directorul castelului nu a vazut niciodata fantome, dar mediumurile emisiunilor din America si Anglia sustin ca au gasit aici manifestari ale energiilor negative: “Eu pot sa va spun ca au fost nopti in care am dormit la castel si in toti acesti ani, nici eu, nici colegii mei, nu am vazut vreo fantoma, nici nu am auzit urlete, gemete sau alte lucruri infricosatoare. Mediumurile care au venit cu producatorii emisiunilor de gen au spus ca au detectat aici foarte multa energie negativa, care este impregnata in ziduri. Eu nu cred ca sunt fantome, dar asemenea zvonuri sunt bune, pentru ca aduc turisti la castel”, concluzioneaza directorul muzeului care atrage in medie 260 de vizitatori pe zi. Pana la urma, si topul alcatuit de Lonely Planet si preluat de o multime de publicatii din lume va aduce la Hunedoara turisti care vor astepta ca monumentul sa le starneasca fiori reci in cautarea fantomelor.

09-09-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 2166 utilizatori., 1 comentariu
<<< Pagina anterioara

<< Pagina anterioara :: Pagina urmatoare >>