|
O seara geroasa de ianuarie. In statia de la Opera se aduna zgribulite de frig cateva doamne. Sufera greu din cauza ca legea nescrisa de la job-ul lor este sa poarte fusta. Barbatii suporta mai bine frigul. E doar o impresie insa. Daca te apropii de vreunul sesizezi ca are mainile bine adancite-n buzunare si ca nu le-ar scoate nici daca ar fi sa-i oferi gratis un trabuc cubanez cu conditia sa-l aprinda cata vreme isi asteapta microbuzul sau autobuzul.
 Loteria cu licenta de transport
Dupa 10 minute apare. Ai impresia c-au trecut 45 de minute, nu 10. Te declari totusi norocos ca n-ai patit ca ultima data cand ai stat prea mult la lucru si, mai spre seara, autobuzul chiar te-a facut sa astepti in frig trei sferturi de ceas. Toata lumea se buluceste spre usa din fata, singura care se deschide. Doar asa se poate asigura taxarea tuturor celor care urca. Dupa 10 minute petrecute la – 15 grade Celsius, inca un minut si jumatate de asteptat la usa autobuzului te ingrozeste. E insa un exercitiu benefic. Dupa ce te vezi cu biletul in mana esti multumit ca ai intrat intr-un spatiu cat de cat incalzit. Te strecori cu greu pe culoarul ingust, arunci doar o privire si-ti dai seama ca n-ai nicio sansa sa gasesti un loc. Apuci bine una dintre barele din interiorul autobuzului si te lasi dus de ganduri, ca sa treaca mai repede drumul spre casa. Pana acasa, esti imbrancit de cateva ori, dezechilibrat de viraje luate brusc, cateodata si pus sa suporti o manea, o discutie tampa, un miros natural al pasagerului de langa si un toc infipt in degetul mic al piciorului. Ajungi in statia din orasul – dormitor si-ti faci un plan maret pentru a doua zi: “Maine ma duc cu masina”.
Ruleta ruseasca in varianta rutiera
Dis-de-dimineata. La fel de intuneric ca aseara, dar si mai frig. Odata iesit(a) afara din scara blocului frigul iti aduci aminte de patania de aseara, dar si de faptul ca nu ai masina ta “proprie si personala”. Nu-i nimic! Sunt destule masini in apropierea statiei si nici nu trebuie sa le cauti. Ii stii deja bine pe toti cei care te-au tachinat aproape zi de zi intrebandu-te “La Deva?”. Da data asta nu mai refuzi: primul venit, primul castigat. Accepti oferta. Stii ca platesti tot 4,5 lei, ca la “maxi-taxi” si mai stii si ca, in caz de nevoie, primesti de la individul necunoscut si un bilet de maxi-taxi, daca vrei sa-l decontezi. Ce nu stii insa niciodata sigur este in ce masina te trezesti si cand pleci. Ba nu, stii cand pleci: doar cand necunoscutul mai gaseste cel putin alti trei “musterii”, iar asta poate sa dureze, uneori. Iti asumi riscurile si accepti oferta pentru ca geaca cea groasa ti-a fost rupta-n autobuz aseara, iar degetul de la picior care a suportat tocul nemilos inca te mai doare. Nimeresti, cel mai des, intr-un harb dotat cu odorizant “bradulet” pe care scrie “new car smell”. Te asezi, din bunul simt specific pasagerului de ocazie, pe bancheta din spate. Mare greseala! Apare un burtos ce nu poate sta decat in fata si-si revendica locul. In timp ce astepti sa mai vina macar un “client” vezi cum autobuzul in care ai fost chinuit(a) aseara iese din statie si se pierde dupa colt. Deja incepi sa te enervezi, dar nu mai poti spune nimic. Necunoscutul trebuie sa faca profit, ca doar de-aia incalca legea. Intr-un final apar doua doamne dolofane. Domnul de pe locul din fata nu schiteaza nici macar un gest c-ar vrea sa-i cedeze locul uneia dintre cele doua. Ajungi pe mijlocul banchetei din spate si te apleci spre scaunele din fata, ca sa incapa cele doua doamne. Asa ai sa-ti petreci urmatoarele 20 – 30 de minute. Ghinion. Din pozitia “strans-usor aplecat” vezi cum schimbatorul abia intra-n “furca”. Necunoscutul, vazut cu “sacii-n” masina se grabeste si calca pedala tocita a acceleratiei. La cateva gropi masina pare ca se dezbina. Nu conteaza, prinde 110 kilometri pe ora, moment in care individul se lanseaza intr-o discutie aprinsa cu cel de pe locul mortului despre cat de rai sunt Geoana, Basescu, Antonescu. La un moment dat, se uita mai mult la interlocutor decat la drum. Pe la Macon ii iese un camion in fata, da sa franeze si masina iti da impresia ca nu mai are frane deloc. Dumnezeu iti raspunde la rugaciunea spusa aproape inconstient in gand si opreste masina. Dupa incident se reia ciclul. Aceeasi viteza, aceeasi preocupare a soferului pentru discutie, nicidecum pentru sofat, purtata pe fond muzical manelistic. La final ajungi la destinatie atat de bucuros incat dai 5 lei fara sa mai astepti restul. Vrei doar sa iesi din harb si sa-i multumesti Celui de Sus ca te-a dus nevatamat la lucru. Nu mai conteaza nici ca diseara ai de suportat o alta calatorie cu autobuzul si nici nu te mai impresioneaza articolele din ziare ce se refera la lupta autoritatilor cu “piratii soselelor”.
|
XML
· http://SakinMRA.blogspot.com