|
Marfurile stau insirate pe rafturi, intocmai ca la supermarket. Sunt de toate, de la lumanari pana la paine, mezeluri, pulpe de pui si pampersi. Sunt si produse nesanatoase, pe care urmeaza sa le impoziteze ministrul Cseke. In stanga e un mic bar, de unde se pot cumpara de la un ceai cald pana la bauturi tari. Normele europene au ajuns si aici. O sala in care se fumeaza e despartita de o usa de termopan de partea in care sunt magazinul si barul. O singura data a fost spart imobilul, acum doi ani. Si atunci hotii nu erau din parte locului, ci niste tineri de la Cluj, pe care politistii i-au prins in Alba. Furasera doar tigari si bautura.
 Marfuri pe comanda
Cand am ajuns la Toplita, in magazin erau doar doamna Lenuta de la Alimentara, postasul si doi politisti. Cei din urma si-au dat repede peste cap ceaiul si au plecat, cumva ingrijorati ca am putea intra in vorba. In schimb, postasul si doamna Lenuta sunt chiar bucurosi de oaspeti. Doamna Lenuta e una dintre cele trei vanzatoare, care lucreaza aici, pe schimburi. Magazinul e al unei familii, ruda cu primarul, spun satenii, care plateste chirie pentru spatiu la Primarie. “Nu prea vin oamenii sa cumpere. Nu sunt bani! Oamenii sunt putini si, oricum, e inainte de pensie. E si dupa sarbatori cand s-au cheltuit multi bani, iar vanzarile merg mai greu. Multi prefera sa mearga la supermarket la oras, mai cu microbuzul, mai cu masinile”, spune vanzatoarea. Pe rafturi gasesti cam tot ce are si un ABC de cartier, doar ca aici nu se vinde pe datorie. Ar fi si greu pe criza asta! “Cel mai bine se vand zaharul si uleiul. Tigari – mai putine, ca s-au scumpit iar. Unii chiar s-au lasat de fumat. Nici mezelurile nu au prea mare cautare. Vin o singura data pe saptamana sa ne aprovizioneze. La fel e si cu dulciurile. Sunt doar trei copii in sat. Chiar si alte produse pentru ei sunt aduse doar in functie de marimi. In schimb, daca cineva vrea un produs anume, face comanda si patronul il aduce. Are magazine si in alte sate si oamenii ii pot cere chiar si saci de ciment sau var, dar totul doar pe baza de comanda. Nu are rost sa le tina aici”, adauga doamna Lenuta de la Alimentara. La Toplita si pampersii sunt adusi doar pe baza de cerere. Doamna Lenuta stie exact cine ii solicita si pentru ce etate a bebelusilor trebuie comandati. In rest, de aici mai poti targui conserve, spray de mobila, chibrituri, arpacas sau orice altceva doresti. Vanzatoarea stie cu exactitate ce cumpara fiecare.
 Postasul, bicicleta si Shakira
Postasul e baiat simpatic. Stie exact cine si la ce numar sta. Cunoaste povestile tuturor si cate “fumuri” mai sunt in fiecare asezare. Bate cateva sate cu bicicleta. Are de parcurs kilometri buni in fiecare zi. La Toplita nu mai e Posta. S-a desfiintat in urma cativa ani. Acum, masina Postei vine sa ii aduca totul la magazinul satesc. Au stabilit si un semn. Postasul lasa bicicleta in fata, iar soferul stie ca il gaseste acolo. Postasul e privit cu respect de sateni, doar el le aduce banii, corespondenta si vesti din toate satele. Prin el, cei ce stau in catune mai afla vesti despre ce-i in sate. Respectul se vede si la tanti Marioara, care intra in magazin si il chestioneaza direct: “Cand imi aduci pensia, ca uite vreau sa-mi cumpar si eu o pulpa de pui si nu mai am bani”. Tanti Marioara e pensionara, dar mai lucreaza si la Primarie: “Am 32 de ani de serviciu pe cartea de munca si am 500 de lei pensie. Mai sunt si la Primarie, ca altfel ce as face cu banii astia?! Am si rata la banca. Am crescut patru fete, le-am facut nunta celor trei mai mari, iar cand s-a casatorit ultima am scos bani din banca. Ce sa fac?! Puteam sa ma las?!”. In sfarsit, dupa o asteptare de cateva zeci de minute, apare si masina Postei, ce aduce corespondenta. Postasul ne paraseste. Are cale lunga de batut. In fiecare vineri, la magazin mai vine un oaspete de seama, Shakira, o magarita ce isi poarta stapanul sase kilometri de la Goles la Toplita, dupa paine. “Ia paine pentru toti. Cand e vremea mai rea vine doar la doua saptamani. Ma anunta sa ii tin paine”, explica doamna Lenuta.
 Aprige discutii politice
Magazinul e si loc de intalnire in campaniile electorale, mai ales ca aici este si un mic bar. “Daca ati fi venit atunci sa ii vedeti. Ce s-au mai certat! Erau impartiti. Sunt cam grupati pe sate. Aici sunt mai mult cu PSD, intr-unul cu PNL, in altul cu PD-L. Veneau aici si discutau si se certau ba pesedistii cu penelistii, ba cu pedelistii si intre ei. Veneau si se uitau la televizor si se infierbantau. Ei erau doar o mana de oameni. Eu nu am mers la vot. Am prins asa o ura, parca. Am zis ca nu ma duc sa ii votez pe niciunul. Eu am o fata, care a fost plecata trei ani in Germania. Acum are serviciu in oras, la Hunedoara, dar si-a facut totul pe munca ei in strainatate. Baiatul e de multi ani in Italia. De ce sa ma fi dus la vot, daca am ajuns in situatia in care copiii mei n-au loc in tara lor sa munceasca, sa isi faca un rost?!”, spune doamna Lenuta. Chiar ea mai are putin pana la pensie. E de sase ani in Toplita si nu s-a putut obisnui la tara, dupa ce a stat ani buni la Hunedoara. Daca peste zi nu sunt prea multi clienti la magazin, seara se aduna mai multa lume la bar, unde este si un televizor, ce “prinde” multe programe. “Ce sa faca si oamenii?! Vin aici dupa ce isi termina treaba. Nu se prea vinde bautura, ca si-au facut tuica. Isi iau fiecare cate 50 de ceva, un ceai sau un suc. Sunt saraci oamenii, doar n-o sa-si bea pensiile. Nici noi n-am crezut ca vom ajunge asa. Stau si joaca table sau rummy si povestesc. Se mai uita la televizor. Unde sa se duca?!”, incheie doamna Lenuta si se intoarce sa vanda un ceai fierbinte unui cumparator, ce tocmai a intrat in magazin. Tanti Marioara e insa pusa pe sotii si ne spune ce a vazut la televizor cu o seara inainte: “Am vazut la televizor, la Madalin Ionescu, un barbat de 78 de ani, ce vroia sa cunoasca o fata tanara, pana la 25 de ani, cu care sa faca un copil. Daca aveam telefon, il sunam eu. Credeti ca m-ar fi acceptat?!”.
|
XML
