Replica Hunedoara
Replica Hunedoara

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridica pentru continutul articolului apartine autorului. De asemenea, in cazul unor agentii de presa si personalitati citate, respon sabilitatea juridica apartine acestora.

Aceasta forma a site-ului replicahd.ro este online din 14 iunie 2007. Pentru a putea vizualiza arhiva pana la acesta data, click aici.

Sondaj
Cat de multumit(a) sunteti de serviciile medicale oferite in spitalele "de stat"?
Vezi rezultatele
Grupul Micro Mega HD S.A.
Link-uri sponsorizate
XML RSS XML

Reportaj:: Coltul de Rai al copiilor cu nevoi speciale

Nr. 463:: 20 - 26 octombrie 2011::Scris de Laura Oana

Un mic gest este pentru ei o uriasa realizare, un simplu “multumesc” face cat un adevarat examen. Lumea ii pune la colt. Sunt altfel si sunt pedepsiti pentru asta: in timp ce multi ii numesc “handicapati” si in scripte sunt trecuti “copii cu dizabilitati”, au cateva locuri in care pot trai… normal. Acum doua decenii, o mana de oameni au ridicat la Simeria Veche un centru unde se fac minuni cu micutii bolnavi.

[... detaliat]

Sunt profesori care lucreaza cu copii care au deficiente mintale grave: sute de copii cu autism, sindrom Down sau parapareze au aici o sansa reala in viata. O dovedesc chiar absolventii Centrului de Pedagogie Curativa (CPC) din Simeria care au reusit sa-si intemeieze familii si sa-si gaseasca de lucru. Cu totii s-au strans la aniversarea a doua decenii de la infiintarea scolii sa-si sarbatoreasca reusita: „Functionam de 20 de ani cu acesti copii de care la inceput nu se ocupa nimeni, pentru ca nu exista un sistem educational care sa le ofere servicii de educatie. Avem elevi in principal din judetul Hunedoara, dar sunt si din judetele Arad si Alba, locuri unde nu au alternative educationale. Au venit la noi, stau la internat si in fiecare vineri se duc acasa - cei care stau mai departe – pe altii ii ducem in fiecare zi acasa. Nu pierd legatura cu parintii, ceea ce e foarte important. Internatul nostru este unul special, familial, unde familii care au proprii lor copii traiesc in case cu patru pana la sase copii cu dizabilitati din scoala noastra”, explica Mironica Golesie, directorul centrului. La Simeria Veche s-au sarbatorit 20 de ani de pedagogie curativa si terapie sociala in Romania, printr-o serie de manifestari, care, timp de trei zile, au cuprins diferite activitati chiar si la clase, de la cele mici, pana la profesionala, prezentari ale proiectelor centrului, dar si ale invitatilor sositi din strainatate. In plus, la intalnire au venit si doi reprezentanti din Serbia, interesati de deschiderea unor asemenea centre si pentru micutii sarbi. „Centrul de la Simeria Veche este un loc deosebit. Ma impresioneaza foarte mult calmul cadrelor didactice, pe fata lor se citeste un calm desavarsit si eu va spun ca numai asa poti lucra cu acesti copii”, spune unul dintre invitati, profesoara Vasilica Rusu, care preda intr-un centru asemanator la Bistrita. Peste 100 de reprezentanti ai initiativelor de pedagogie curativa din Romania si din lume, colegi de la centre din tara si reprezentanti de la nivel european au avut ce vedea la Simeria Veche: majoritatea copiilor, fostii bolnavi grav, pusi la colt de societate, pleaca de aici perfect capabili sa se descurce. Au meserii, un salariu si o familie.

Acesti profesori minunati
Peste 100 de copii cu deficiente grave invata acum la scoala speciala din Simeria. Vin de la sase anisori, adusi de parintii disperati ca micutii lor nu vor putea niciodata sa se descurce singuri. Nu vorbesc, nu comunica, nu interactioneaza cu cei din jur. Dupa ani de terapie la scoala, profesorii de aici reusesc minuni. Asa s-a intamplat cu Darius, diagnosticat cu autism. Mamei lui parca nici acum nu-i vine sa creada: „Scoala de la Simeria ne-a salvat viata. Am fost norocosi ca am gasit un asemenea centru, altfel trebuia sa ne descurcam acasa cum puteam, pentru ca nu exista alternativa in Romania. Ne-a salvat viata – copilul meu a inceput de la gradinita aici si tot aici a terminat profesionala. Nu sunt doar multumita, sunt mandra de cadrele unitatii, de realizarile lor si rezultatele noastre. Ma rog sa le dea Dumnezeu rabdare ca sa mearga inainte. Intre copilul meu si alti copii de scoala, daca am face comparatie intre ceea ce stiu, nu cred ca exista diferente, desi ei sunt copii care nu au niciun fel de nevoie speciala. Putem sa mergem oriunde cu capul sus”, povesteste Gabriela Negrea, mama lui Darius, baiatul care a invins autismul. La 19 ani, tanarul caruia odinioara medicii nu-i dadeau sanse de vindecare are acum o meserie: „Scoala a fost ajutorul si salvarea noastra pentru ca, de la un autism nevorbitor, fara colaborare, sa ajungi sa mergi peste tot cu el, sa mai ramana doar o deficienta de vorbire si alte mici inconveniente, este o distanta enorma”, crede mama sa. Parintii tanarului s-au straduit sa-i incropeasca acasa un atelier unde are scule, un banc de lucru, dar pentru tineri precum el cei de la scoala au infiintat in 1998 Centrul de Integrare prin Terapie Ocupationala (CITO), unde zeci de fosti absolventi muncesc in atelierele de tamplarie, croitorie sau tesatorie, fac tot soiul de obiecte, precum caiete sau lumanari. Nu au in schimb statut de salariat: „Ei muncesc, noi platim tot: materiale, stau aici, iau masa aici. Vrem insa sa dezvoltam acest concept si sa facem, printr-un parteneriat, un centru cu cel putin zece locuri de munca unde sa aiba statut de angajat”, spune directorul CPC, Mironica Golesie. Centrul gazduieste numai copii cu deficiente severe, profunde, cu deficiente mintale: „Dupa atata experienta, pot sa va spun ca nu ne este greu, dar de multe ori ei isi doresc mai mult decat putem noi sa le oferim, dar anii acestia ne-au ajutat mult si pe noi si pe ei. Nici nu va dati seama ce realizare este pentru noi ca-i vedem ca-si leaga un siret sau pot spune cateva cuvinte”.

Bucuria vindecarii
Viorel Roman Crisan este unul dintre multele cazuri „reusite”: un tanar de 33 de ani care munceste ca lacatus de intretinere: „Cu cel mai mare drag imi amintesc primele momente petrecute aici, la Simeria, sunt chiar din prima generatie care am pasit in aceasta scoala. Am facut cinci ani aici si m-am reintors pentru ca niciodata nu m-au marginalizat Este un loc atat de frumos incat si acum ne intalnim cu placere cu fostii profesori, fostii colegi. Am ramas ca o familie bine intemeiata. Foarte mult m-a ajutat ce s-a intamplat aici. Am facut scoala generala in alta parte si nu mi-a fost bine, colegii si profesorii nu m-au inteles, dar cand am venit aici, am gasit cu totul si cu totul altceva, o cu totul alta atmosfera. Am ajuns aici la 16 ani si am reusit sa-mi fac si o meserie, in care am fost indrumat cu multa intelegere. Am invatat aici si traforajul, un hobby pe care il practic de fiecare data cand am ceva timp liber si pe care l-am deprins de la domnul Ioan ªtefan. De la domnul Mircea Lac am invatat sculptura in lemn. Mi-am facut o famile, sunt stalpul casii, cum s-ar zice”. Edi a ajuns si el la Centrul din Simeria Veche la 14 ani, are deficiente mari de vorbire si, cu toate acestea, cu mult ajutor, a razbit: „Am terminat clasa a opta la generala in Simeria si nu am avut alte posibilitati. Mama a auzit intamplator de scoala si m-a adus aici, unde a fost foarte bine. Cu profesorii si colegii am fost o familie mare, a fost minunat”. Acum Eduard este casatorit si are un baietel de patru ani: „Mergem inainte”. „Copiii cu care am inceput au devenit adulti si pentru ei s-a infiintat Centrul de Integrare prin Terapie Ocupationala care se ocupa de persoanele adulte cu dizabilitati. Fostii elevi au ramas beneficiarii nostri, dar avem si cazuri in care fosti elevi care au terminat aici, ulterior, au avut ateliere si s-au ocupat de tineri. Si mentalitatea oamenilor s-a schimbat mult in acesti 20 de ani”, a constatat Petru Neag, seful Centrului de Integrare prin Terapie Ocupationala: „Inceputul este un lucru care nu se poate uita, a fost dificil, au venit oameni, au plecat si fiecare si-a adus contributia in felul lui. Le multumim la toti si avem un singur regret: ca nu le-am putut oferi tuturor ce avem aici, pentru ca locurile si posibilitatile ne sunt limitate”.

Scoala lui Steiner
Copiii cu dizabilitati vin aici si de la trei ani, la gradinita, si pot urma cursurile pana la maturitate, la scoala profesionala. Clasele au intre patru si sase copii, iar la profesionala sunt intre opt si 12. Dupa ore, raman cu educatorii, apoi in internatul familiar. Aici micutilor bolnavi li se respecta demnitatea umana. Programa speciala le da copiilor cu dizabilitati posibilitatea de a se deschide si de a-si dezvolta propriul potential. Centrul functioneaza din 1991 pe baza unui parteneriat intre autoritatile romane si Asociatia Hans Spalinger, o asociatie infiintata de voluntari elvetieni. „Totul a inceput in septembrie 1990, cand a fost organizat la Deva primul simpozion de pedagogie curativa si terapie sociala din Romania, cand am avut numeroase contacte si schimburi de experienta si de idei cu personal specializat din Elvetia si Germania. Ei ne-au sprijinit, ne-au ajutat sa pornim ceva pentru acesti copii si, cu ajutorul doctorului Pasca, care a donat un teren asociatiei, centrul a fost ridicat in 1991 si a pornit cu o clasa de 21 de copii. Treptat, am ajuns pana la 200 de copii si fiind prea multi a trebuit sa ne dezvoltam si am facut un centru asemanator si la Hunedoara, centru care functioneaza cu o filiala in Valea Jiului, inca unul la Orastie si apoi mai multe in tara, in Mures, Cluj-Napoca, Bucuresti. La nivel mondial exista o dezvoltare destul de puternica a acestor centre de pedagogie curativa. De la Deva a plecat totul in 1990, in toata tara”, explica Mironica Golesie. Acum aproape 50 de cadre didactice ofera copiilor cu cerinte speciale o educatie si terapii adecvate. “Unitatea de aici este unica in felul ei, pentru ca a reusit ceea ce ne dorim cu totii, ca societate – sa integreze elevii cu dizabilitati, sa le dea o sansa nemaipomenita de a se dezvolta personal. Ii apreciem cu atat mai mult cu cat nu toate judetele au asa ceva si numarul de nascuti cu dizabilitati este tot mai multe nu doar in Romania, ci peste tot in lume. Este un fenomen care nu poate fi stopat si chiar daca parintilor le este greu sa stea deoparte de micutul lor pentru ca aici se lucreaza in regim de internat, le-as cere sa aiba incredere in acest loc pentru ca, din punct de vedere educational, ofera foarte mult acestor copii”, recunoaste inspectorul general adjunct Mate Martha. Primul asemenea centru de pedagogie curativa a fost infiintat de celebrul Rudolf Steiner in Germania, in 1924. In prezent, scoli de pedagogie curativa si terapie sociala sunt prezente in aproape 50 de tari.

20-10-2011, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 7516 utilizatori., Scrie un comentariu
<<< Pagina anterioara

Articolul anterior: Pensionari executati de banci

Articolul urmator: 4 din 10 cazuri de cancer pot fi prevenite