Nr. 400:: 29 iulie - 4 august 2010::Scris de Monalise Hihn

Incepand cu acest an, Zilele Hunedoarei se sarbatoresc in primul sfarsit de saptamana dupa data de 22 iulie, ziua in care, in 1456, armata condusa de catre Ioan (Iancu) de Hunedoara a invins-o, la Belgrad, pe cea condusa de catre sultanul Muhammad al II-lea (cuceritorul Constantinopolului). Decizia a fost luata de catre consilierii locali, la propunerea reprezentantilor UDMR Jeno Gyorfi si Zoltan Horvath. Incepand cu 1999, ca zi a municipiului Hunedoara fusese stabilita data de 18 octombrie, atunci cand, in 1409, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a daruit domeniul Hunedoarei lui Voicu, verilor acestuia, Mogos si Radu, dar si lui Ioan (Iancu) si Ioan cel Tanar, drept recunoastere a meritelor militare ale familiei. Se pare ca in septembrie 1409, Voicu, impreuna cu verii sai, a castigat o batalie impotriva turcilor, in Þara Hategului. Regele Sigismund ducea la acea data o politica favorabila elitelor militare ortodoxe din Transilvania, incercand astfel sa le atraga de partea sa, contracarand conflictele iscate cateodata de marea nobilime maghiara.

Schimbarea datei a fost facuta mai mult din considerente pragmatice, pentru ca in luna octombrie temperaturile scad foarte mult, iar serbarile in aer liber nu se pot desfasura in conditii optime. Totusi, consilierii au decis sa stabileasca ziua orasului tot la o data care are legatura cu Ioan (Iancu) de Hunedoara, personalitatea emblematica a orasului. Figura proeminenta a vremurilor sale, Ioan (Iancu) de Hunedoara a reusit sa opreasca, prin victoria de la Belgrad in 1456, intrarea turcilor in Europa de Vest. Astazi, lumea catolica ii cinsteste memoria in fiecare zi la ora 12, cand clopotele bisericilor bat in amintirea sa.

“S-a stins lumina lumii!”
Anul nasterii lui Ioan (Iancu) de Hunedoara este incert. Cei mai multi dintre istorici considera ca Ioan (Iancu) de Hunedoara s-ar fi nascut in jurul anului 1387. In mediile istoriografice se considera ca Ioan de Hunedoara era cel mai mare strateg militar al Europei Centrale si de Sud – Est. De altfel, Ioan este pomenit destul de des in mediile renascentiste italiene si poate fi considerat, alaturi de Stefan cel Mare sau Mihai Viteazu, ca unul dintre cele mai importante figuri ale istoriei noastre. Ioan (Iancu) a intrat, ca si tatal sau, Voicu, in serviciul regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. A devenit ban de Severin si apoi voievod al Transilvaniei. Cariera sa militara este presarata de batalii impotriva turcilor: “Campania cea lunga” din Serbia, Bulgaria si Serbia Herzegovina (1443-1444), batalia de la Varna (1446), in urma careia moare regele Vladislav I, iar Ioan (Iancu) este numit guvernator al Ungariei, batalia de la Kosovo (1448), cand este infrant de turci. Cea mai importanta dintre batalii ramane, fara indoiala, cea de la Belgrad, din 22 iulie 1456, la finalul careia il obliga pe sultanul Muhammad al II-lea (cuceritorul Constantinopolului) sa-si abandoneze ofensiva spre vestul Europei. Din pacate, dupa acea batalie, in tabara izbucneste o epidemie de ciuma. In doar doua saptamani, Ioan de Hunedoara a murit, pe 11 august, de ciuma, la Zemun, in apropiere de Belgrad, iar cateva luni mai tarziu se stinge si Giovanni de Capistrano. Ioan (Iancu) de Hunedoara a fost inmormantat in Catedrala Catolica din Alba Iulia, iar pe piatra sa funerara sta scris: “S-a stins lumina lumii!”. Istoricii spun ca prin victoria obtinuta de Ioan (Iancu) de Hunedoara a fost oprita cu 70 de ani intrarea turcilor in Europa de Vest. In urma acestei batalii, papa Calixt al III-lea l-a numit pe Ioan (Iancu) de Hunedoara drept “atletul cel mai puternic – unic – al lui Christos”. Printr-o enciclica papala, in fiecare zi la ora 12, se trag clopotele bisericilor catolice din toata lumea in memoria lui Ioan (Iancu) de Hunedoara, chemand credinciosii la recitarea rugaciunii “Angelus”. La Vatican, momentul rugaciunii Angelus este public duminica si in timpul sarbatorilor religioase, cand pelerinii se strang in Piata San Pietro pentru a recita rugaciunea impreuna cu Sfantul Parinte. La 554 de ani de la moartea sa, Ioan de Hunedoara este in continuare pomenit in toate bisericile
catolice din lume. In Romania, din pacate, nu se da o atentie prea mare personalitatii sale istorice impresionante: doar cateva strazi din diferite orase ale tarii ii poarta numele, ca si un colegiu din Hunedoara.