Replica Hunedoara
Replica Hunedoara

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridica pentru continutul articolului apartine autorului. De asemenea, in cazul unor agentii de presa si personalitati citate, respon sabilitatea juridica apartine acestora.

Aceasta forma a site-ului replicahd.ro este online din 14 iunie 2007. Pentru a putea vizualiza arhiva pana la acesta data, click aici.

Sondaj
Cat de multumit(a) sunteti de serviciile medicale oferite in spitalele "de stat"?
Vezi rezultatele
Grupul Micro Mega HD S.A.
Link-uri sponsorizate
XML RSS XML

Reportaj:: Urmasul lui Dragan Muntean

Nr. 254:: 20 - 26 septembrie 2007::Scris de Oana BIMBIRICA
Coboara incet scarile de la etajul casei, iar umbra-i creste pe pereti, treptat, pe masura ce se apropie de camera de la parter. Slabut, imbracat in costum traditional paduranesc, Razvan Rados poarta pe fata urmele adolescentei pe care inca o traieste. Are 17 ani si priveste cu o timiditate amestecata cu mandrie, teancul de diplome imprastiate pe masa din sufrageria casei. Sunt in jur de 20 de astfel de recompense, pe care tanarul, nascut si crescut in satul Gros, de langa Hunedoara, le-a smuls unor jurii pe care le-a fermecat cu vocea lui, pe la toate festivalurile de folclor pe unde a fost.
[... detaliat]
Razvan Rados a inceput deja sa-si compuna singur melodii cu care vrea sa imbogateasca repertoriul Tinutului Padurenilor
Tanarul solist are deja zeci de premii obtinute la concursuri care mai de care mai exigente

Cu acelasi glas, Razvan Rados a cucerit si publicul de la Mamaia, in acest an, unde s-a clasat pe locul doi, dupa ce a cantat, cu inima, doua piese din repertoriul regretatului Dragan Muntean, cel care i-a marcat pe vecie existenta, dar pe care adolescentul talentat nu a avut sansa sa-l cunoasca.

CU POIENITA IN SUFLET...
Povestea lui Razvan e spusa chiar de catre el, in fata unui castron plin de mere si piersici parfumate, departe de ochii si urechile parintilor, in fata carora, adolescentul spune ca nu se poate desfasura. Izvorul amintirilor curge lin, printre zambete, redat de cuvinte in grai paduranesc rostite cu o politete dezarmanta. Razvan Rados scormoneste nu foarte adanc in inima sa de tanar si gaseste ceea ce cauta: o vibratie, un sunet de orchestra, un glas puternic de barbat, o melodie careia nu-i poate rezista. Era ceva diferit de ceea ce auzea el la biserica din satul natal, unde, inca de la cinci ani, “s-a angajat” clopotar, dar l-a subjugat si i-a dat aripi pentru ceea ce avea sa urmeze. L-a impins, practic, pe drumul pe care Dumnezeu il pregatise pentru Razvan. “Aveam vreo 11 ani, cand am mers prima data la Festivalul de la Poienita Voinii. Acolo, l-am vazut si l-am ascultat pe Dragan Muntean. Mi-a placut foarte mult. Am simtit ca trebuie sa fiu ca el… Inca de mic am simtit ca trebuie sa fiu altfel decat ceilalti copii, sa am o responsabilitate”, povesteste Razvan Rados. Isi invinge cu greu timiditatea data de atentia care i se acorda si se afunda si mai mult in scaunul de pe care isi povesteste viata. Primul fior muzical l-a uimit si a incercat sa si-l explice, dupa un an, la Clubul Copiilor din Hunedoara, cu ajutorul cunoscutului Tiberiu Zelnean. El a fost cel care l-a pregatit pe tanar pentru a-si indeplini visul, de a canta acolo, unde si-a simtit inima vibrand, alaturi de cel care i-a devenit idol, regretatul Dragan Muntean. “Mi-am dat seama ca fara putina pregatire nu ma voi putea prezenta sa cant la Festivalul de la Poienita Voinii. Nu as fi avut nicio sansa. Asa am ajuns la Clubul Copiilor”. Acesta a fost doar inceputul...

COSTUM DE CULEGATOR
Unul dupa altul, au urmat concursurile de folclor, iar tanarul hunedorean isi punea inima pe tava, in fata spectatorilor. Ea era cea care il ajuta sa cante, glasul era al ei, iar Razvan nu facea altceva decat sa-l lase sa-si faca treaba. Si si-o facea bine, dovada stau si numeroasele premii pe care talentatul adolescent le-a castigat din anul 2003 incoace si care i-au umplut de mandrie familia. “La inceput, am cantat doar melodii din repertoriul lui Dragan Muntean. Stiu aproape tot ce a cantat el, de la doine pana la cantece de joc. Si acum cant, aproape tot timpul, creatiile lui. Mi-am dorit sa fiu ca el si daca as fi stiut ca va muri asa de repede, as fi facut tot posibilul sa-l cunosc”, spune Razvan Rados. Pentru ca o inima atat de incarcata de pasiune pentru muzica nu se poate simti desavarsita fara a cunoaste foarte bine obiectul pasiunii sale, si tanarul hunedorean si-a urmat chemarea si s-a inscris la Liceul de Muzica “Sigismund Toduta” din Deva, la clasa de pian. “Am inceput sa culeg folclor si sa-mi compun propriile melodii. Nu sunt multe, cred ca vreo zece, dar pot sa spun ca sunt creatiile mele. Am batut multe sate padurenesti, m-am intalnit cu batrani care stiau folclor si asta m-a ajutat foarte mult in munca mea”. Razvan zambeste si isi netezeste o cuta nevazuta a camasii de la costumul popular cu care este imbracat. Mangaie straita aflata pe masa, langa castronul cu mere, iar in ochii-i albastri ii apar luminite rosii, stralucitoare. “Si costumele astea pe care le am si pe care le imbrac la concursuri, cateva le-am primit de la batranii de la care am cules folclor. Mai am si unele pe care le am de la bunicele mele, care, amandoua teseau foarte frumos”.
Copilul” Razvan Rados devine un flacau frumos, respectuos si, mai ales, talentat

FESTIVALUL DE LA ETAJ
Purtandu-si in suflet idolul, caruia n-a apucat sa-i stranga mana, dar caruia ii canta melodiile, Razvan Rados a luat in mana bagheta de dirijor, iar, o data pe saptamana, indruma vocile membrilor unui cor bisericesc din Deva. Artistul incepe sa se desavarseasca, dovada fiind si severitatea cu care, spune Razvan, ii trateaza pe cei care se abat de la partitura pe care trebuie sa o cante, dupa cum le dicteaza bagheta tanarului originar din Gros. De undeva, de sus, de la etajul casei, chiar din camera lui Razvan, razbate o atmosfera de concert. Aplauze furtunoase, un glas de prezentator, apoi… acordurile unei melodii. Pe monitorul unui computer apare chipul unui tanar, cu ochii mari, plini de speranta, sub o palarie padureneasca. Razvan Rados doineste cu o voce gatuita de emotie despre o “Inima de putregai”, in fata a sute de persoane care-l aplauda cu caldura, langa scena Festivalului de Folclor de la Mamaia din aceasta vara. E aceeasi inima, de acum cativa ani, de la Poienita Voinii, iar Dragan Muntean ar fi mandru sa-si auda melodia doinita cu atata pasiune. Publicul o simte si il aplauda pe tanarul hunedorean, bataia palmelor fiind oprita doar de ritmul de hora cu care Razvan canta despre cat de draga ii e fata saraca. La fel de mult cat ii era si regretatului rapsod, care a uns inimile celor care i-au ascultat melodia si pe care, fara sa stie, a lasat-o mostenire cantaretului adolescent. “Nu m-am asteptat sa castig locul doi la Festivalul de la Mamaia, pentru ca acolo au fost prezenti cantareti foarte talentati. Dar sunt multumit. Am avut mari emotii, dar un artist trebuie sa se comporte pe scena natural, la fel ca in viata. Nu trebuie sa fie fals, calculat”, spune Razvan, in timp ce scoate din calculator DVD-ul pe care a adus, in casa de la Gros, atmosfera unuia dintre cele mai importante festivaluri de folclor din Romania. Tanarul simte ca trebuie sa se opreasca aici. Nu mai vrea concursuri, a demonstrat ca traieste folclorul, e o valoare si nu mai are nevoie de nicio alta diploma. „Vreau sa cant doar in spectacole, pentru oameni. Stiu o gramada de artisti care nu au castigat niciun premiu, dar au o gramada de spectacole. Vreau sa devin un artist profesionist. Imi ajung concursurile la care am fost si diplomele pe care le-am castigat pana acum. Vreau sa-mi fac o orchestra cu ajutorul careia sa cant doar pentru spectacol”.

VERSURI “MARCA RADOS”
“Cine trece Valea Mare/ Mandruta cu flori pe poale/Si dealul peste Stiubei/Se ducea la badea ei./ Trece mandra peste dealuri/Cum mere apa pe vaduri/Ea le trece ca s-ar duce/Sara la gurita dulce”. Acestea sunt cateva dintre versurile pe care Razvan Rados le-a compus pentru piesa sa “Cine trece Valea Mare”. Tanarul cantaret, la fel ca orice artist care creeaza, se lupta si el cu inspiratia, mai bine zis cu lipsa ei. “Trece chiar si o luna pana ajung sa compun ceva. Nu e usor. Mi se intampla sa scriu ceva intr-o saptamana, iar alte doua sa nu pot sa scriu un vers. N-am tot timpul inspiratie”, spune Razvan. Pentru versurile acestei piese, cantaretul s-a inspirat din viata padurenilor, de care se simte “foarte apropiat”, iar melodia a auzit-o undeva, la Vadu Dobrii si a adaptat-o, ulterior, textului.

MANDRIE SI UN REGRET
Parintii celui care l-ar fi facut mandru pe Dragan Muntean pentru felul in care-i canta piesele sunt oameni simpli, insa destul de exigenti. Asa ii simte Razvan, motiv pentru care evita sa vorbeasca despre el si cariera lui in prezenta lor si nu se simte deloc confortabil, cand ii stie alaturi de el, in public, la festivaluri. “Prefer sa stea acasa, in fata televizorului, pentru ca de multe ori imi dau o stare de nervozitate, iar asta imi afecteaza prestatia pe scena”, afirma tanarul cantaret. Dincolo de exigenta lor, existenta sau nu, sotii Rados, dar si ceilalti doi copii ai lor, o fata si un baiat, mai mari, sunt foarte mandri de performantele lui Razvan. Parintii i-au intuit talentul inca de cand acesta era mic, l-au lasat sa se dezvolte, iar, acum, li se umplu ochii de lacrimi ori de cate ori il asculta pe fiul lor mai mic cantand. Valer Rados, capul familiei, are doar un singur regret: ca nicio autoritate locala din judetul Hunedoara, din domeniul cultural, nu i-a aratat lui Razvan nici cel mai mic interes, nu l-a promovat si, cu atat mai putin, nu l-a sprijinit in dezvoltarea performantelor lui muzicale.

20-09-2007, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 5898 utilizatori., 8 comentarii
<<< Pagina anterioara

Articolul anterior: BOXER VS. KICK-BOXER

Articolul urmator: Hunedorencele prind contur de designer