Pe drumuri de munte în satele Apusenilor cu voluntarii care aduc speranță

Caravana umanitară „Ajută Satul” a strâns laolaltă peste 20 de voluntari. Coloana auto din mai multe mașini printre care două dube și două jeep-uri, toate încărcate ochi cu aproape două tone de alimente, fructe, dulciuri, produse de igienă, haine și încălțăminte, precum și cadouri surpriză pentru copii, au pornit sâmbătă la drum către sate din Munții Apuseni.

Silvia adusese de la brutăria din Vețel două pâini calde pentru voluntari. Au fost rupte pe loc, iar toți și-au dorit să prindă coaja rumenă și crocantă. Bucățile au fost împărțite între ei, fără grabă, ținând loc de un mic dejun modest, dar bun, care să le dea putere pentru ce urma.

Pe lângă sute de pachete care vor ajunge în aceste zile la copii din familii aflate în nevoie în mai multe zone din județ, voluntarii au pregătit alte zeci de pachete speciale. Astfel, cei care trec prin situații cu adevărate grele au primit un ajutor substanțial: zeci de kilograme de alimente, cartofi, conserve, paste, ulei, fasole, mălai, făină și zahăr, dar și bunătăți care să le umple masa de sărbători. Pentru copii, s-au pregătit pachete speciale cu jucării și dulciuri și, unde a fost nevoie chiar telefoane.

Cert este că, odată cu venirea voluntarilor, bucuria a inundat bătătura din ogradă, smulgând atât zâmbete, cât și lacrimi, unele de bucurie.

Primul popas a fost la Ciungani, un sat din comuna Vața de Jos. Aici locuiește o fetiță împreună cu bunica sa, din motive sensibile pe care niciun copil nu ar trebui să le trăiască. Alexia are 10 ani și învață la o școală din comună, aflată la peste 15 kilometri de sat.

Fata are un vis: să devină polițistă. Printre cadourile primite, menite să-i facă zilele de iarnă mai bune, voluntarii i-au pregătit o surpriză neașteptată: un telefon mobil, pe care să îl folosească pentru a putea ține legătura cu bunica, dar și cu cei aflați departe de ea.

Un alt caz este cel al unei familii în care trei copii trăiesc în grija bunicii lor. Locuiesc în satul Cărăstău și, la venirea voluntarilor pentru al zecelea consecutiv, chipurile lor radiau de bucurie. Sunt doi băieți și o fată. Lăcrămioara are 14 ani, Nicu 12 ani, iar Gabi 10 ani.

Unul dintre băieți a fost deosebit de fericit când a descoperit în pachet produsele de … curățenie! „Sunt preferatele mele. Pentru mine, curățenia este o pasiune”, spune mezinul. Necazul lor cel mai mare este că, după seceta din acest an, a secat fântâna, iar autoritățile locale nu se înghesuie să îi ajute.

Am intrat și în casa unei familii cu cinci copii din Tomești, crescuți de tatăl lor, cel care duce greul, și îngrijiți cu ajutorul bunicii. Banii sunt din ce în ce mai puțini, iar nevoile se înmulțesc odată cu creșterea copiilor.

Construcția ridicată, dar neterminată, care ar trebui să devină o casă adevărată, a rămas în același stadiu în care am văzut-o și în campania de primăvară. Și, în ciuda lipsurilor, zâmbetele copiilor s-au transformat în chiuituri de bucurie atunci când Moș Crăciun le-a trecut pragul.

Cei mici i s-au aruncat în brațe. Fericiți că Moșul cel bun a venit, copiii i-au spus poezii și au cântat colinde, alături de toți voluntarii.

Caravana Ajută Satul nu i-a ocolit nici pe cei patru copii ai familiei Șimon, din satul Rișculița. Aceștia trăiesc într-o căsuță mică, cu doar două cămăruțe, curate de altfel,  alături de părinți și de o altă persoană grav bolnavă.

Unul dintre cei patru copii are dizabilități și stă acasă, iar ceilalți trei merg la școală. Dintre ei, fata cea mare a fost olimpică la limba engleză și a reușit să intre la cel mai bun liceu din zonă.

Viața acestei familii aduce lacrimi în ochii tuturor. Doar tatăl lucrează, în timp ce mama este nevoită să stea permanent acasă, având grijă de copii și de persoana imobilizată la pat. Vizita aici împreună cu Moș Crăciun a fost una dintre cele mai emoționante opriri ale caravanei. Aici au curs lacrimi, inclusiv din ochii unui bărbat — fie el și avocat care a văzut și a auzit destule la viața lui…

Prispa neterminată a căsuței s-a umplut de daruri. Cei mai generoși donatori, care au aflat de situația familiei prin materialele jurnalistice realizate de colega mea, Laura Oana, le-au oferit copiilor un televizor, un calculator, alte obiecte electronice, inclusive cărți și dicționare pentru copila pasionată de limba engleză.

Ne luăm rămas-bun de la familia greu încercată și plecăm spre Uibărești, la un alt caz, cu alți trei copii mai necăjiți. Noaptea ne prinde pe drum.

La țară, întunericul este și mai apăsător, iar lanternele telefoanelor devin singura lumină. Voluntarii sunt obosiți, dar, așa cum spune lozinca: „Nu ne lăsăm!”

Încolonați și mereu cu o colindă pe buze, oamenii de bine intră, rând pe rând, în casă și lasă în urmă cutii cu alimente și produse de igienă, saci cu haine și daruri pentru cei trei copii.

La un moment dat, cel mai puternic jeep pleacă spre alte două cazuri, în locuri izolate, la care se ajunge extrem de greu. Acolo, o familie de bătrâni bolnavi este îngrijită de fiica lor. Într-un alt loc, o tânără bolnavă, diabetică și supraponderală, a rămas complet singură după ce mama sa, sprijinul ei de nădejde, s-a stins nu demult.

Ceilalți voluntari pornesc spre alte două persoane: o mamă bătrână și bolnavă, care trăiește alături de fiica sa, în vârstă de 50 de ani, și ea cu dizabilități. 

Și aici este întuneric beznă, dar unul dintre voluntari, Raul, fără să stea mult pe gânduri, verifică instalația electrică. Cățărat pe casă, a reușit să readucă lumina în curtea femeilor.

Ultimul popas al voluntarilor Ajută Satul a fost la casa familiei Popa. Un tată care a rămas singurul părinte pentru cei doi băieți ai săi, după ce soția și mama copiilor s-a dus la ceruri în urmă cu peste șapte ani, tocmai de Crăciun.

Răpus de durere, boala bărbatului s-a agravat tot mai mult, iar omul se deplasează cu greu. Acum copiii îl sprijină, în timp ce își continuă, unul liceul, celălalt facultatea.

Dincolo de toate aceste povești grele, rămâne dăruirea unor oameni care aleg, pe banii și pe timpul lor, să străbată drumuri lungi și grele, prin frig, prin noroi, prin întuneric și prin case în care nu oricine ar avea curajul să intre. Oameni care nu se feresc de mirosuri greu de suportat și nici de realități dureroase, ci intră cu brațele încărcate de lucruri necesare și cu sufletul deschis

Am tot respectul și admirația pentru voluntarii care se gândesc la semenii lor greu încercați de soartă. Din nefericire, în cele mai multe cazuri, copiii sunt cei prinși la mijloc — iar ei nu ar trebui să treacă prin asemenea neajunsuri, într-o țară europeană, așa cum ne place să spunem că suntem.

Ziua de duminică a fost rezervată pentru Țara Pădurenilor, unde caravana a luat-o din nou la drum, la alte cazuri triste din Boia Bârzii și Muncel. Voluntarii au fost la fel de generoși, datorită donațiilor, dar și a alimentelor strânse în magazinele Lidl din Deva, în timpul Colectei Naționale, prin Banca Regională de Alimente Timișoara.

Aș vrea să-i remarc pe cei alături de care am fost în această caravană: Andreea, farmacista cu un suflet mai mare decât ea însăși, care, alături de Horia, formează o echipă de excepție. Pe Badiu, Raul și Seba, oameni de nădejde, care pun umărul ori de câte ori este nevoie de forță și organizare. Pe Zizu, care nu se dă înapoi de la nimic. Pe Johny și Dorina, doi oameni absolut minunați, mereu săritori, pe Laura, care nu doar realizează materialele despre familii, ci documentează cazurile și întocmește lista cu necesități.

Nu pot să nu le menționez pe fetele tinere, cu suflet sensibil și iubitoare de oameni și animale deopotrivă: Brianna și Karina. Pe Cristina, care colorează fiecare drum cu râsul ei molipsitor, pe Monika, cea care, printre altele, a avut grijă să le ia tensiunea bătrânilor, pe Patricia, cea mult iubitoare de copii, dar și Silvana, care a venit de curând în echipa campaniei alături de fiul ei, Andrei. În timp ce unii voluntari aduceau bucurie în casele oamenilor, alții s-au ocupat de standul campaniei din târgul cu haine vintage de la Deva Mall. A fost acolo Rozalia Cristea, iar Alina Oana a pregătit lumânări parfumate pentru a atrage cumpărătorii.

Un gând special merge către domnul avocat Cătălin Crăciun, cel mai nou voluntar al caravanei Ajută Satul, dar și către colega noastră, jurnalista Andreea Jurca, care a venit alături de micuțul Vlad și de tatăl acestuia, Radu, nu cu mâna goală, ci cu dorința sinceră de a da o mână de ajutor acestei acțiuni umanitare din Ținutul Apusenilor. Nea Pit s-a dovedit a fi un Moș Crăciun extraordinar de generos nu doar cu timpul, dar și cu darurile sale. Cel mai nou voluntar este Andrei, un caz excepțional și o poveste de viață cutremurătoare. El a fost anul trecut cazul care a înduioșat cel mai mult voluntarii. Rămas mai singur pe lume, a ajuns acum copilul de suflet al Silviei Olari și Daniel Ianoș, iar schimbarea sa este uimitoare. Este încă o dovadă că acești oameni care își dăruiesc timpul și sufletul aduc binele acolo pe unde trec.