În căutarea oamenilor buni. Hărnicia și omenia, în dar, pentru sat

„După verbul „a iubi”, „a ajuta” este cel mai frumos verb din lume”, scria Bertha von Suttner, iar, dacă vorbești cu oamenii care fac acest lucru de ani de zile, realizezi că citatul este cât se poate de corect, iar acest lucru este confirmat de știință. Psihologii arată că a oferi sprijin celorlalți reduce stresul, dezvoltă empatia, facilitează relații sociale și stimulează dezvoltarea personală.

Studiile au identificat beneficii fizice și emoționale din moment ce ajutorul dăruit semenilor stimulează creierul și crește stima de sine. Mai mult, contribui la schimbarea socială, îndreptând lucrurile pentru o comunitate mai fericită.

Studiul “Neural coreelates of giving social support”, publicat în Psyhosomatic Medicine, în 2018, de către cercetători de la Universitatea Pittsburgh, SUA, făcut pe un eșantion de zeci de voluntari, arată că este mai benefic pentru organism când ajutăm o altă persoană decât atunci când facem ceva pentru noi înșine.

S-a observat astfel că oamenii, care au realizat ceva bun în folosul altuia, au avut o activitate cerebrală mai intensă în cele două zone ale creierului considerate centrii ai recompensei. Totodată, activitatea a scăzut în zonele din creier responsabile cu răspunsul organismului la stres, cu reglarea tensiunii arteriale, precum și cu inflamația.

Silvia Olari este implicată în voluntariat de aproape 20 de ani. Totul a început în Belgia, iar femeia, care acum conduce o mică afacere lângă Deva, oferă și „rețeta”: „Începeți așa încet, cu donarea de sânge. O să realizați că vă simțiți extraordinar și vreți mai mult. Şi cauţi unde, cu cine … Eu cred că m-am născut ca să ajut! Îmi dă așa o stare de bine!

Am venit cu acest concept de voluntariat din afara țării și îl practic și în România, chiar dacă aici ajutorul este diferit, pentru că și cazuistica este alta. Ca voluntar ajungi să faci tot ceea ce nu îți imaginezi că vei face vreodată: vorbești cu oameni care nu mai au cu cine să vorbească în satul lor, faci curățenie în case unde nu ai fi intrat altfel…

Eu am tuns oameni și nu pot uita momentul în care am ajuns să îi tai unghiile la Tanti Teleu, o bătrânică din Ținutul Pădurenilor”, spune femeia care s-a înscris în Asociația Terra Dacica Aeterna și s-a alăturat campaniei umanitare „Ajută satul”, inițiată de Marius Achim. Acum face parte din Asociația „Casa Adi” cu un proiect unic în județ: un loc pentru cei care au nevoie de o locuință.

Dorința de a ajuta te face să privești mai atent în jur, la cel care nu are suficienți bani să își achite pâinea sau medicamentele, să cari plasa vecinului în vârstă, să schimbi robinetul cuiva care nu se pricepe.

Sunt gesturi mici care alină un om și care se pot face individual. Sau, te poți alătura unei campanii umanitare unde fiecare își oferă experiența: Andreea Cîrstea este omul cifrelor, dar și al emoțiilor fără număr.

Te poți baza pe ea să țină cheltuielile la virgulă, să facă tabele, liste și chiar să măsoare tensiunea arterială a oamenilor, dar mai mereu are ochii plini de lacrimi: „Eu lucrez ca voluntar pentru satisfacția pe care o am în momentul în care ajut, știu că lucrez din suflet chiar dacă asta este uneori copleșitor pentru mine.

Nu pot uita momentul în care – la o casă din Apuseni-, nepotul rămas fără bunicul lui drag, i-a aranjat geaca pe un scaun în cameră și, la glugă, a așezat fotografia bătrânului care îl iubise și îngrijise!”

Într-o astfel de trupă de oameni care vor să îndrepte măcar un pic din necazul din lume, fiecare are rostul lui: Petru Chici face voluntariat din 2009. Este unul dintre oamenii care este mereu prezent acolo unde este nevoie de brațe pricepute și harnice.

Când este vorba de construit sau reparat, el se pricepe la instalațiile sanitare : „Ai o mare satisfacție personală, este bucuria de a putea ajuta oamenii în dificultate. Apoi e vorba de oamenii faini care gândesc la fel ca tine, de atmosfera care se creează la o campanie umanitară. Până la urmă, nu te costă nimic să dăruiești ceva din timpul tău liber!”

Există într-o asemenea campanie un adevărat șir al binelui: unii au posibilități financiare și pot dona diverse sume de bani sau bunuri, alții își oferă abilitățile şi timpul. „În ziua de azi, a ajuta pe cineva pare uneori mai greu decât a face un lucru rău. Am devenit voluntar pentru că viața mi-a arătat că a face binele înseamnă să-ți hrănești sufletul. Încă mai este nevoie de omenie și acest lucru ar trebui să ne dea de gândit.

Suntem singurele ființe capabile să ne ajutăm între noi, dar tot mai des alegem indiferența. Eu încă cred în bine și în frumos. Poate sunt de modă veche, dar cred că educația face diferența într-o lume tot mai rece și mai grăbită lipsită de sens. Și ar trebui să conștientizăm că nu ducem nimic cu noi atunci când vom pleca de pe acest pământ, dar probabil vom rămane acea mulțumire: ce am făcut pentru alții, de fapt, pentru noi facem”, adaugă Mirela Popa, un voluntar extrem de convingător mai ales la “Colecta de alimente”.

Pe lângă hrană și haine, cazurile „adoptate” de o campanie cum este „Ajută satul” au fiecare particularitatea lor: uneori nu este vorba de necesarul fizic, cât mai ales de cel sufletesc: o vorbă bună, o îmbrățișare, o poveste spusă pe îndelete. Gândul că nişte oameni se gândesc la tine. Din confortul casei lor, puțini realizează cât necaz este în alte locuințe.

Empatia și dorința de a-i ajuta pe cei din jur sunt comportamente ce se pot învăța: „Noi îi încurajăm pe oameni să vină alături de noi, cu tot cu copii. Le oferă șansa să învețe să împartă cu cel din jur, să iese din cercul lor și să vadă cum trăiesc alții, că există o altă lume în care nu un telefon, ci o cutie de creioane sau un simplu pluş este un dar nemaipomenit.

Căutăm asemenea voluntari, oameni care să își dedice timpul liber altora, atât cât pot, cum pot. Unii vor ajuta la curățenie, alții ne pot ajuta cu fotografii bune, cu promovarea, alții știu să construiască, să repare, alții să scrie proiecte.

Vă așteptăm alături de noi să ridicăm „Casa Adi” Să strigăm împreună: Nu ne lăsăm!

 

Laura OANA