„Transilvania într-o singură casă”. Cronica vie a memoriei transilvănene, lansată la Deva

O seară a memoriei

În sala „Liviu Oros”, imaginile proiectate pe ecran au fost reginele evenimentului: fotografii de arhivă din spațiile rurale Nojag și Vărmaga, secvențe de viață comunitară, tradiții, nunți, înmormântări și momente de război, toate recompunând o lume așezată în memorie, o lume a istoriei, dar mai ales a emoției.

Pentru că volumul reconstituie, cu mijloace memorialistice și etnografice, universul rural al Ținutului Transilvaniei, surprinzând atât transformările sociale, cât și continuitatea unor valori fundamentale.

File de poveste

Evenimentul a fost deschis de profesoara Elena Indrei, nepoata autoarei și gazdă a serii. Ea a vorbit despre continuitatea valorilor în familie și despre rolul rădăcinilor în definirea identității.

Elena Indrei a subliniat dimensiunea profund afectivă a cărții, într-o concluzie emoțională sensibilă:„casele care poartă iubire între zidurile lor nu își pierd niciodată sufletul”.

„Fiecare strămoș a adăugat o filă la povestea familiei noastre, iar mătușa mea a avut răbdarea, sensibilitatea și dragostea de a le aduna și de a le transforma într-o moștenire. Strămoșii noștri nu sunt doar oameni ai trecutului. Ei sunt începutul nostru.” (Elena Indrei)

Atmosfera serii a fost întregită de un moment artistic susținut de două eleve: Sofia Lăscuș (Colegiul Național „Decebal” Deva), la pian, și Alisia Buș (Liceul de Arte „Sigismund Toduță”), la vioară. Recitalul a dat programului un plus de sensibilitate și eleganță.

Mărturie a unei lumi rurale în transformare

Primul dintre invitații care au luat cuvântul a fost preotul Florin Dobrei, care a descris volumul drept o cronică de familie extinsă și o mărturie a unei lumi rurale aflate în transformare, în care memoria devine formă de continuitate spirituală.

Directorul Colegiului Național „Decebal” Deva, prof. Marin Florin Ilieș, a apreciat cartea, subliniind că aceasta transformă satul transilvănean într-o amplă frescă spirituală și identitară. Una dintre cele mai emoționante dimensiuni ale volumului este, în opinia sa, transformarea cotidianului într-o veritabilă geografie sacră.

Scriitoarea Camelia Ardelean, fostă elevă a autoarei și cu pasiuni comune pentru literatură, cultură și frumos, a vorbit despre dimensiunea profund umană a volumului și despre relația formativă pe care prof. Olivia Nițescu a avut-o asupra generațiilor de elevi. În intervenția sa, aceasta a ales să nu dezvăluie detalii din conținut, lăsând publicului bucuria descoperirii la lectura cărții.

Editorul volumului, Alin Bonța, a subliniat rigoarea și autenticitatea memoriei recuperate, evidențiind forța cu care autoarea reconstituie universul copilăriei și al comunității.

Memoria afectivă

Două prietene apropiate ale autoarei au vorbit despre dimensiunea profund umană a volumului, remarcând potențialul și acuratețea cu care autoarea transmite memoria colectivă, alegând să păstreze discreția asupra detaliilor, pentru a lăsa cititorilor plăcerea descoperirii.

Un moment aparte a fost și intervenția Sarei Sicoe, care a evocat rolul formator al profesoarei, descriind-o drept o sursă constantă de inspirație și echilibru.

Un mentor și o fire academică

Din Boston, prin intervenție online, un fost elev al autoarei – cercetător la Harvard în domeniul neuroștiințelor și al îmbătrânirii creierului – a vorbit despre influența formativă a profesorului Olivia Nițescu.

Acesta a subliniat că disciplinele odinioară mai puțin apreciate au căpătat, în timp, relevanță în cercetarea sa actuală, definind-o pe autoare drept „un mentor și o fire academică” și „un memorialist de serviciu al județului Hunedoara”.

Cuvântul autoarei

În încheiere, autoarea a vorbit ținând la braț o pătură țesută în urmă cu aproape șase decenii împreună cu mama sa – un simbol al continuității și al unei lumi în care munca, răbdarea și solidaritatea defineau viața cotidiană.

Rememorarea copilăriei a adus în prim-plan contrastul dintre „pita cu untură și magiun de prune” și apariția salamului la cooperativa satului, moment care a devenit o metaforă a trecerii de la lumea tradițională la modernitatea consumului.

Finalul: o surpriză muzicală și o revelație de familie

Momentul final a aparținut dr. Constantin Blaj, medic cardiolog și unul dintre personajele evocate în carte, care a interpretat, alături de autoare, piesa „Rugă pentru părinți”, pe versurile lui Adrian Păunescu.

Pentru o parte dintre participanți, legătura de rudenie dintre medic și autoare a fost descoperită chiar în contextul evenimentului, ceea ce a adăugat o notă suplimentară de emoție și firesc serii. Momentul a fost cu atât mai surprinzător cu cât interpretarea la chitară a dr. Blaj a evidențiat nu doar calitățile sale profesionale, ci și reale aptitudini muzicale, într-un final care a reunit simbolic familia, memoria și cultura.

„Transilvania într-o singură casă” nu este doar o carte de amintiri, ci o cronică vie a memoriei transilvănene, în care destinul individual se împletește cu istoria unei lumi întregi. O cronică extraordinară, care își caută, acum, cititorii.

Notă biografică

Olivia-Elena Nițescu (n. 29 aprilie 1954, Deva) este absolventă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie-Filosofie, și a desfășurat o carieră didactică de peste patru decenii, ca profesor la Liceul Industrial Nr. 1, Colegiul Național „Decebal” din Deva, Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ecaterina” Prislop, precum și în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.

De-a lungul activității sale, a fost distinsă cu Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Cavaler (2004), „Distincția Gheorghe Lazăr” (2005) și „Diploma de Excelență” a Guvernului României (2008), iar pentru implicarea sa în activitatea Rotary a primit de trei ori distincția „Paul Harris Fellow” (2010, 2014, 2019).

Este autoarea volumului Oameni, locuri și tradiții (împreună cu Mircea Lac, Editura Emia, 2010) și, în 2025, a contribuit la publicarea Monografiei satului Vărmaga.

sursa foto: facebook